Costel Constantin (1942-2024)

Am aflat cu tristețe că ultimul “Apus de soare” al lui Costel Constantin nu mai e doar numele unei piese remarcabile, ci și al unei dispariții regretabile. Un talent extraordinar al unei generații care a respirat și creat artă, Costel Constantin trage cortina vieții petrecută pe scenă, în lumina publicului care de generații s-a inspirat în pasiunea pentru istorie din rolurile sale. Costel Constantin a fost coleg cu Ilinca Tomoroveanu, Florina Cercel, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Caramitru, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu. Împreună au format “Generația de Aur” a teatrului românesc. Îmi amintesc dintre rolurile lui Costel Constantin, cărora le-am fost martor privilegiat, pe cele din “Profesionistul”, în regia lui Horea Popescu, Ștefan cel Mare din “Apus de soare”, regia lui Dan Pița, McMurphy, in “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, spectacol care s-a jucat 11 ani cu casa închisă la Teatrul Național, Ducele de Kent în “Regele Lear”, în regia lui Radu Penciulescu, Damian Vulpenaru, în piesa “Crimă pentru pământ”, de Dinu Săraru.
Sunt recunoscător pentru prietenia noastră asumată și pentru faptul că pentru Costel Constantin anii noștri de apropiere au legat Iașiul și Bucureștiul, dar mai ales ultimele decenii. Transmit condoleanțe familiei și sper ca gândul meu bun să ajungă la toți cei dragi ai lui. Regret că “Ultima frontieră a morții” nu a rămas doar un film. Sunt alături de toți cei care fac parte din societatea largă a teatrului românesc, care prin plecarea lui Costel Constantin pierde încă o dată o lume, o epocă și unul dintre reprezentanții remarcabili ai scenei. Drum bun, Costel! Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace!

22.05.2024