Cuvant la Liga Alesilor Locali ai PSD

Bucureşti, 3 noiembrie 2007

Dragi prieteni, permiteţi-mi în primul rând să vă salut cu căldură pe toţi cei prezenţi la această adunare a aleşilor locali. Este veriga noastră esenţială, este veriga esenţială a oricărui partid politic. Aleşii locali sunt cei care ţin legătura nemijlocită cu electoratul, cu populaţia ţării, cu acele categorii de cetăţeni care ne sprijină şi pe care suntem datori să-i apărăm. De aceea este foarte importantă această adunare, în faţa unui moment politic major pentru ţară. Suntem prima oară în faţă acestui examen, când alegem reprezentanţii noştri în Parlamentul European. Aceasta dă expresie noului statut al României, care a devenit membru cu drepturi depline în UE. Dar nu este indiferent pe cine anume trimitem în Parlamentul European şi în aceasta constă miza acestor alegeri şi bătălia politică pe care trebuie să o ducă PSD. Şi acest lucru trebuie să-l prezentăm explicit pentru oameni. Nu e uşor să motivezi un cetăţean să meargă să voteze pentru nişte parlamentari într-un parlament de la Bruxelles. De multe ori nu prea înţeleg ei bine nici cu Parlamentul ţării şi nu au întotdeauna mobilul şi motivaţia necesară când e vorba de a alege Parlamentul naţional. E mult mai complicat să înţeleagă raţiunea şi motivaţia participării la alegerile pentru Parlamentul European. Dar suntem membri ai acestui club de ţări europene, legislaţia care se elaborează la nivel european ne afectează direct, este obligatorie pentru noi, este cadrul în care se desfăşoară şi se va desfăşura toată dezvoltarea ţarii noastre pe viitor şi acest lucru trebuie să-i facem pe oameni să înţeleagă.
În al doilea rând, Parlamentul acesta are o anumită structură politică. Sunt trei grupuri fundamentale, cele mai importante din Parlamentul European. Este grupul dreptei, al aşa-numitului Partid Popular European, care grupează conservatori britanici, creştin-democraţi germani, Partidul Popular spaniol, gruparea lui Berlusconi din Italia, dreapta franceză ş.a.m.d., la care aderă din România trei partide: PNŢCD, UDMR şi, mai recent, PD. Al doilea grup ca importanţă este grupul partidelor socialiste şi social-democrate, la care aderă PSD. Suntem singuri reprezentanţi ai stângii în acest grup care reprezintă stânga europeană în Parlamentul European. Şi apoi este gruparea liberală, ceva mai modestă faţă de primele două. Mai sunt două grupări mai modeste: gruparea verzilor, unde noi nu avem reprezentare, şi gruparea partidelor naţionaliste, care poate să mai existe sau nu, în funcţie de numărul de membri ai PRM care vor fi reprezentaţi. Şi în Parlamentul European, deci, este o bătălie politică între grupurile constitutive. Trebuie să spunem că atunci când ne-am zbătut să intrăm în UE, grupul care ne-a susţinut cel mai solidar a fost Grupul Socialist din Parlamentul European. Grupul care ne-a pus cele mai mari dificultăţi a fost Grupul Partidului Popular, la care a aderat PD de astăzi. Deci atunci când alegem, trebuie să-i lămurim pe oameni ce anume alegem, pe cine trimitem, cine poate să reprezinte interesele de bază ale ţării şi care sunt interesele noastre astăzi fundamentale.
În primul rând, trebuie să urmărim o strategie ca să reducem decalajele mari care ne despart de Europa dezvoltată. Istoria ne-a lăsat o asemenea situaţie, pe plan economic, pe plan social, infrastructuri ş.a.m.d., care se simte în viaţa oamenilor. În al doilea rând, suntem una din ţările unde sărăcia afectează viaţa unei mari majorităţi a populaţiei, polarizarea socială rezultată din legile acestei economii de piaţă capitaliste. În UE, cei care
s-au zbătut ca să menţină un anumit model social-european, care s-au străduit să atenueze aceste diferenţe sociale, această polarizare, bazaţi pe conceptul de economie socială de piaţă au fost socialiştii şi social-democraţii. Economie de piaţă, da, nu poate fi ignorată. Când a fost ignorată piaţa, s-au prăbuşit sisteme, cum s-a întâmplat şi la noi, piaţa are virtuţile ei piaţă şi trebuie să ştim să le folosim în interesul societăţii; dar, ea a generat dintotdeauna polarizare socială. Acumularea bogăţiei la un pol al unei minorităţi şi sărăcia pentru majoritate, acesta este modelul societăţii contemporane astăzi. Europa a reuşit să facă nişte paşi înainte. Noi suntem vital interesaţi, pe de-o parte, ca ţară, să ne apropiem de nivelul celor mai dezvoltaţi şi, pe plan social, să realizăm o Românie echitabilă, în care să rezolvăm problemele care afectează o mare majoritate a populaţiei. Or, în aceste eforturi, gruparea partidelor socialiste şi social-democrate ne poate sprijini. A avea o reprezentare cât mai puternică în acest grup parlamentar european este esenţial şi acest lucru trebuie să-l facem să devină limpede pentru alegători. Misiunea politică a organizaţiilor noastre de partid este să-şi mobilizeze electoratul propriu, pentru a trimite un grup cât mai puternic de reprezentanţi ai PSD, care să întărească grupul partidelor socialiste, social-democrate din Parlamentul European.
M-a gratulat preşedintele Băsescu zilele trecute, care a inventat şi o diversiune – diversiunea referendumului. N-avem nevoie de acest referendum acum. El a fost inventat tocmai pentru a torpila momentul politic esenţial al ţării: alegerile pentru Parlamentul European. Trebuie să ţinem seama de acest lucru. Eu am spus, personal nu voi participa la referendum şi îi îndemn şi pe alţii. Referendumul este o diversiune. El are o singură misiune, să distragă atenţia oamenilor de la momentul cheie, să ne votăm parlamentarii noştri, reprezentanţii noştri în Parlamentul European. Mai mult, domnul Băsescu a mai spus ceva, m-a prezentat drept întruchiparea răului în România. Aţi reţinut ce a spus domnul Băsescu zilele trecute. Nu discut despre calitatea morală a unor asemenea maniere de a se prezenta în disputa publică, dar nu e nou acest lucru, nu domnul Băsescu inaugurează o campanie de demonizare a mea. Amintiţi-vă anul ’90, după revoluţie. Se structura viaţa politică a ţării. Am avut primele alegeri, în mai 1990. Toată forţa dreptei de atunci, care a avut şi o platformă permanentă, o tribună electorală permanentă în Piaţa Universităţii, despre ce vorbeau? Demonizarea FSN şi a lui Iliescu. Atunci s-a polarizat viaţa politică pro şi anti-Iliescu, lucrurile erau foarte limpezi. Şi în Piaţa Universităţii s-au spus multe, nu numai “Jos Iliescu”, dar şi “Moarte lui Iliescu”, “Până în Anul Nou, Iliescu în cavou” ş.a.m.d.. Deci, nu domnul Băsescu a inventat asemenea campanie în ceea ce-l priveşte pe Iliescu şi demonizarea lui. Electoratul însă s-a pronunţat în mai 1990. Tot aceiaşi care au lansat asemenea chestiuni au încercat să torpileze şi structurarea noii puteri, care a fost votată de Parlamentul ţării, şi aşa s-au născut evenimentele din 13 iunie, care au fost urmate de venirea minerilor ş.a.m.d..
Ulterior, s-a căutat o altă cale. Este strategia coloanelor a V-a, a subminării din interior a unor forţe politice şi atenţia a fost îndreptată spre subminarea FSN şi spargerea lui din interior. Şi le-a reuşit. FSN a fost spart, după demiterea guvernului sau demisia guvernului Petre Roman din toamna lui 1991. S-a născut PD de astăzi. Ca ce s-a născut atunci PD? Ca partid, se spunea, de orientare social-democrată. Cu ce a venit pe lume acest partid? Ca să reformeze FSN, să-l modernizeze, să-i dea faţă europeană, ăsta era sloganul zilei. Noi eram exponenţii conservatorilor, ai legăturilor cu vechile structuri, ei erau înnoitorii şi reformatorii. Unde au ajuns astăzi aceşti reformatori? Până şi pe Petre Roman l-au dat afară şi din stânga au trecut în dreapta. Peste noapte au devenit din social-democraţi, membri ai Partidului Popular European. Iată unde duce această degenerare a unei activităţi a unei grupări. Am avut şi a doua fază, după pierderea alegerilor din 1996, când am trecut în opoziţie, guvernarea CDR – o altă mişcare care să submineze, să spargă partidul. S-a născut ApR, în 1997, cu aceleaşi sloganuri: nevoia de reformare, de modernizare, de europenizare. Ei erau aceşti exponenţi, noi reprezentam vechiul şi trebuia să fim lăsaţi la lada istoriei. Unde sunt aceşti promotori ai modernizării mişcării de stânga din România? Au devenit liberali cu toţii. Ne aflăm în faţa celui de al treilea val de inovatori, de reformatori, care vor să lege fedeleş PSD, să-l dea pe mâna lui Băsescu, cu aceeaşi lozincă a nevoii de modernizare şi să se debaraseze de cei care sunt exponenţii vechiului. Deci, precum vedeţi, se perpetuează lucrurile. De aceea eu sunt de acord cu ce s-a spus aici, cu unitatea, dar unitate cu minte limpede şi clară, unitate bazată pe principii, unitate bazată pe un program clar, de stânga, social-democrat. Nu avem nevoie de oameni care să pronunţe fraze de stânga şi să tragă cu coada ochiului spre dreapta, să vadă dacă sunt sau nu aprobaţi şi să meargă să ceară aprobare de la Curte, de la Cotroceni, în legătură cu programul lor de modernizare, de reformare, că li s-a şi condiţionat: “Vreţi să fiţi acceptaţi ca partid reformat, modernizat, daţi-l afară pe Iliescu!”. Pentru că… deschid o paranteză, dacă trecea moţiunea de cenzură, asta însemna, se deschidea calea iniţiativei lui Băsescu, iniţiativei lui politice, el să determine formarea altui guvern în România. Se făcea jocul lui Băsescu. Deci, cei care au votat împotrivă s-au orientat corect, au făcut bine că au stopat acest lucru. Aşa cum este şi această diversiune a moţiunii. Dar,eu am deschis această paranteză pentru că în discuţie a fost adusă această problemă. Să limpezim aceste lucruri după ce vom trece peste acest examen.
Acum, cred, întreaga energie trebuie concentrată spre această campanie electorală, spre acest examen politic de la 25 noiembrie, să putem să trimitem un număr cât mai mare de reprezentanţi ai noştri în stânga europeană, în grupul partidelor socialiste şi social-democrate. Spre aceasta să ne îndreptăm întreaga energie în momentul de faţă! Vă urez succes în acest sens!

Advertisement