STENOGRAMA DIN 28 ianuarie 1990

STENOGRAMA

DISCUŢIEI TELEVIZATE DIN 28 IANUARIE 1990 CU REPREZENTANŢII CELOR TREI PARTIDE DIN OPOZIŢIE, ÎN CLĂDIREA DIN PIAŢA VICTORIEI

Corneliu Coposu – Încă de aseară, v-am anunţat intenţia noastră de a ne duce manifestaţia anunţată în prealabil la sfârşit, în mod civilizat, fără incidente… Deci, principial, acest Front al Salvării Naţionale, prezidat de dumneavoastră, să fie restructurat şi să fie constituit un organ care să poarte un alt nume şi care să cuprindă personalităţile din viaţa publică românească şi delegaţii tuturor partidelor şi care să aibă o oarecare legitimitate, care să conducă puterea politică în România până la alegeri. Bineînţeles că nu avem intenţia de a negocia detalii, este vorba numai de stabilirea unui acord principial. Vă rog să ascultaţi şi pe delegaţii celorlalte partide, dintre cele trei partide care reprezintă aici vederi comune şi care au putut veni.

Călin Popescu Tăriceanu – Dacă-mi permiteţi, avem mandat din partea Partidului Naţional Liberal să vă prezentăm punctul nostru de vedere, şi anume, primul punct: crearea unui Consiliu de Uniune, din care să facă parte reprezentanţii forţelor politice de opoziţie şi Frontul de Salvare Naţională, care are inclus în componenţa sa mişcările care au aderat şi care sprijină efectiv Frontul.

Al doilea punct, condiţiile prezenţei acestor forţe în Consiliul de Uniune Naţională şi în guvern trebuie să garanteze tuturor posibilitatea efectivă de participare la toate deciziile.

A treia propunere: în vederea depolitizării activităţii din întreprinderi şi instituţii este necesară desfiinţarea Consiliilor de Front constituite, pentru a permite crearea sindicatelor libere.

Şi ultimul punct: crearea unui organism format din reprezentanţii tuturor forţelor politice, însărcinat cu supravegherea imparţialităţii şi obiectivităţii tuturor emisiunilor de televiziune şi radio.

Sergiu Cunescu – Domnule preşedinte, tratativele pe care le-am purtat, cu negocierile pe care le-am purtat, pe rând, noi, astăzi, ne vom rezuma la a vă expune, în primul rând, aceleaşi doleanţe care au fost prezentate şi de domnul Coposu, şi anume: trebuie să cădem la un acord ca Frontul de Salvare Naţională să fie înlocuit printr-un Consiliu de Uniune Naţională, care să reprezinte, cum s-a spus, toate forţele politice şi unele personalităţi mai marcante din viaţa românească. Adaug că, o dată cu formarea acestui Consiliu, se reglementează şi problema participării la alegeri a Frontului. Frontul poate să rămână ca o formaţie politică, indiferent dacă se numeşte partid sau nu, care urmează să-şi stabilească un program, un statut, şi să se înscrie pentru a-şi obţine persoană juridică, aşa cum au făcut şi celelalte partide. Şi, atunci, în Consiliul de Uniune Naţională, vor fi reprezentanţii tuturor partidelor importante, o problemă care urmează să fie tratată ulterior; şi, la egalitate cu celelalte partide, va fi şi Frontul, care să constituie o formaţie politică integrantă, încadrată în condiţiile Decretului care este în vigoare.

Vă mulţumesc.

Ion Iliescu – Eu aş vrea, în primul rând, să îmi exprim regretul că, în urma discuţiilor de ieri, noi ne-am respectat întru totul obligaţiile faţă de cele convenite, în timp ce dumneavoastră nu aţi mers pe aceeaşi cale. Adică, noi am constatat cu satisfacţie că a avut loc un dialog – am discutat împreună circa trei ore – şi am consemnat vreo patru, cinci probleme, în legătură cu care am căzut relativ de acord. Sigur, aceste probleme urmează să formeze obiectul unor negocieri, discuţii, inclusiv şi cu celelalte partide.

Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijaţi în exponenţi ai tuturor partidelor şi ai opiniei publice. Expuneţi unele păreri, faceţi unele propuneri, care trebuie să formeze o platformă, obiect al unor negocieri. Noi v-am arătat deschidere totală în legătură cu toate problemele şi suntem pregătiţi să intrăm în discuţie, pe orice chestiune; nimic nu respingem ca idee, ca propunere. Dar, asta trebuie să fie obiectul unui dialog, nu al unor presiuni, cum aţi încercat dumneavoastră astăzi – cu demonstraţii de stradă, să ne impuneţi o soluţie prestabilită. Asta mi se pare neloial şi nu în spiritul dialogului pe care l-am purtat ieri. Noi, ieri seară, am luat cuvântul la Televiziune şi am relatat – cred obiectiv – spiritul dialogului şi cum anume am convenit să continuăm dialogul, negocierile ş.a.m.d. Convenisem fie să mergem împreună la Televiziune, pentru a arăta opiniei publice că am discutat şi am ajuns la unele concluzii comune, fie – întrucât a fost o obiecţiune în legătură cu treaba aceasta – să apărem separat. Noi am mers separat. Am aşteptat să apăreţi şi dumneavoastră. Am înţeles că aseară era târziu ca să mai ajungeţi la Televiziune. Am zis că nu-i târziu nici astăzi să o faceţi. Am înţeles şi de la domnul Câmpeanu, şi de la domnul Coposu, că au fost de acord cu cele ce am spus. Mi se părea firesc ca şi cealaltă parte, reprezentanţii celor trei partide, să facă acelaşi lucru. Este important pentru opinia publică, aţi văzut. N-am înţeles de ce v-aţi eschivat de la acest lucru.

A doua chestiune: în urma acestor discuţii aţi spus, pentru a evita confruntarea de stradă, că există de-acum o premisă, un climat pentru a evita o astfel de confruntare. Vreau să vă spun că, de câteva zile, se perpetuează asemenea micro-demonstraţii de stradă. P0ate o să spuneţi că nu dumneavoastră le-aţi organizat. Dar noi am căpătat unele informaţii, care veneau totuşi din partea… Dar nu are nici o importanţă…

Cazimir Ionescu – Dar chiar dânşii ne-au spus că este demonstraţia dânşilor şi au dreptul să fie majoritari la această întâlnire.

Ion Iliescu – Nu, nu, eu nu spun de astăzi. Deci, au fost, de câteva seri, grupuri de 200-300 de oameni care au demonstrat în stradă. Noi am primit foarte multe cereri şi presiuni din partea unor colective şi a unor organizaţii de Front, să vină şi să facă contra-demonstraţie în Piaţă. Am spus NU. Est eşi o lege care reglementează demonstraţiile publice. Am zis ca în timpul săptămânii să nu se organizeze asemenea demonstraţii; să se facă în zile libere şi nu pe artere centrale şi în Piaţa Victoriei. Şi, atunci, oamenii au organizat o manifestaţie la Banu Manta. Le-am spus şi lor să nu se deplaseze încoace. Dimineaţa, domnul Coposu şi domnul Câmpeanu mi-au dat asigurări că au luat toate măsurile pentru limitarea demonstraţiei la Piaţa Universităţii, de unde să vină o delegaţie cu care să dialogăm şi care să se întoarcă cu, eventual, concluziile acestui dialog. În loc de aşa ceva, ne-am trezit cu coloanele dumneavoastră, care au pornit spre Piaţa Victoriei. Vă daţi seama ce informaţie reciprocă există! Şi, în acelaşi timp, cei din Banu Manta au venit aici, în Piaţă. Le-am transmis să ia toate măsurile, să nu se producă ciocniri, să nu fie confruntări violente. ŞI, până acum, nu au fost: sper să nu se întâmple nici pe mai departe. Măcar acest lucru să-l evităm.

Dar, mie mi se pare că aţi pornit pe o cale incorectă, neloială. La cele ce-am convenit, dumneavoastră veniţi cu încercări de măsuri de forţă. Vreau să vă spun că nu suntem dispuşi să cedăm la asemenea lucruri. Am reţinut critica domnului Coposu, care a apreciat că am procedat greşit în 12 ianuarie, când am cedat la presiunea străzii. Aveaţi perfectă dreptate. Am apreciat această poziţie lucidă a unui om politic cu experienţă. Dar, acum, văd că dumneavoastră deveniţi organizatorii presiunii străzii, cu care să ne obligaţi să cedăm şi să acceptăm nişte propuneri unilaterale. Vreau să vă spun că nu suntem dispuşi să acceptăm asemenea presiuni. Şi eu vreau să fac apel la dumneavoastră, să revenim la climatul dialogului pe care l-am început ieri şi să putem continua. Domnul Câmpeanu mi-a spus şi de dimineaţă că i s-a părut că e un lucru bun, este un început bun şi este dispus să meargă mai departe spre dialog cu noi, să vină cu propuneri concrete în cursul săptămânii, în legătură cu elemente de colaborare ş.a.m.d. Eu nici măcar nu cunosc ideile dumneavoastră, propunerile dumneavoastră concrete. I-am spus şi domnului Coposu la telefon, dimineaţă. Dar declaraţia pe care aţi făcut-o presei, domnule Coposu, că am făcut această demonstraţie ca să cerem Frontului Salvării naţionale să se dizolve şi să predea puterea politică unui guvern provizoriu, care să organizeze alegerile generale” – mi se pare o ameninţare.

Corneliu Coposu – Nu este altă soluţie, domnule preşedinte.

Ion Iliescu – Asta-i în contradicţie totală cu ceea ce aţi declarat şi ieri, în contradicţie totală cu ce aţi declarat şi astăzi, că nu vreţi destabilizare, că destabilizarea Frontului înseamnă destabilizarea ţării. Or, dumneavoastră cereţi dizolvarea Frontului. Asta înseamnă destabilizare, domnule Coposu, şi vă asumaţi o mare răspundere politică. Deci, vreau să vă spun că mi se pare că aţi părăsit calea democratică a dialogului.

Corneliu Coposu – Vreau să vă dau imediat răspunsul, ca să nu stăruie vreun dubiu. Înlocuirea acestui Front al Salvării Naţionale cu un alt organism, care să deţină puterea politică în intervalul dintre Revoluţie şi alegeri este un fapt, o măsură inevitabilă, pentru că, altfel, nu vă puteţi prezenta în alegeri. Pentru că dumneavoastră, rupând înţelegerea şi contrazicându-vă faţă de afirmaţiile anterioare, când aţi spus că nu veţi candida în alegeri, v-aţi anunţat candidatura în alegeri.

Ion Iliescu – Asta-i părerea dumneavoastră. O asemenea afirmaţie nu am făcut niciodată.

Liviu Petrina – Am fost mai mulţi de faţă, domnule preşedinte.

Ion Iliescu – Niciodată această afirmaţie nu am făcut-o. Avem procesul-verbal al şedinţei respective. Singurul lucru pe care l-am spus atunci e că este o întrebare la care nu vă pot da un răspuns, pentru că eu nu mă pot angaja în răspunsuri personale. Aceasta este o chestiune pe care o vom delibera, cum anume ne vom prezenta la alegeri, în Consiliul Frontului. Şi noi suntem un organism democratic, ca şi dumneavoastră. Eu nu m-am aventurat niciodată să exprim opinii care să nu reflecte opiniile organului colectiv de conducere. Asta v-am spus atunci.

Corneliu Coposu – În orice caz, aţi făcut de data aceasta o declaraţie publică că intraţi în alegeri.

Ion Iliescu – Cum anume o vom face, este treaba noastră. Nu ne daţi dumneavoastră soluţii. Aveţi pretenţia să ne impuneţi soluţiile pe care urmează să le luăm noi?

Corneliu Coposu – Nu, vai de mine… Vă rog să interpretaţi ceea ce spun exact aşa cum le spun. Prin declaraţia dumneavoastră, că vreţi să intraţi în alegeri – nu avem nimic împotrivă – dumneavoastră aşi destabilizat echilibrul politic care ne guverna până acum. Un grup, fie că se numeşte Front, fie altfel, care girează puterea politică până la alegeri, nu putea, deţinând în acelaşi timp putere judecătorească, putere executivă, putere legiuitoare, să vină şi în concurenţă la alegeri, în chip de partid politic, care încă nu era constituit. Şi v-am oferit o soluţie. Soluţia este: intraţi în alegeri – foarte bine, ne bucurăm că vă avem adversari politici; însă conducerea puterii politice în intervalul alegerilor nu mai poate rămâne în mâna acestui Front. Ci trebuie să fie preluată de un organism a cărui compoziţie cred că este inexcepţională – toate formaţiunile politice, toate personalităţile care s-au evidenţiat atât în triumful Revoluţiei, cât şi în intervalul ultimului timp. Nu văd de ce v-a şocat această propunere care văd, consider eu, că-i foarte naturală şi care are şi acoperire juridică.

Ion Diaconescu – Şi e şi mai stabilizatoare…

Ion Iliescu – N-am respins nici o propunere. Maniera în care o faceţi mă şochează, nu propunerea dumneavoastră. Adică, ne cereţi nouă acum un răspuns sub presiunea străzii.

Corneliu Coposu – Sunt contra oricărei legiferări sub presiunea străzii. Nu vă cerem răspunsul sub presiunea străzii. V-am declarat de la început că vrem să reînnodăm dialogul care a fost întrerupt şi care a ajuns la câteva puncte de acord, după ce vom stabili principiul ăsta, care este absolut necesar pentru continuarea discuţiilor.

Ion Iliescu – Asta-i cu totul altceva, domnule Coposu. Dar ce are comun aceasta cu declaraţia dumneavoastră de aici – “Am făcut această demonstraţie ca să cerem Frontului să se dizolve”? Cum vă puteţi permite aşa ceva? Să cereţi unei formaţii să se dizolve? E ca şi cum eu aş veni cu argumente ca să vă cer să vă dizolvaţi. Asta ar fi corect?

Liviu Petrina – Nu e acelaşi lucru…

Ion Iliescu – Şi dumneavoastră ce bază juridică aveţi?

Liviu Petrina – Baza noastră juridică elementară. În primul rând, este un decret dat de dumneavoastră, prin care aţi separat puterea de stat de puterea şi activitatea politică. Este decret clar. A participa la alegeri este o activitate prin excelenţă juridică. Ori sunteţi stat, ori sunteţi partid. Sunteţi, din punctul ăsta de vedere, vă rog să mă credeţi – şi orice jurist de bună credinţă poate să afirme – sunteţi într-o situaţie de ilegalitate.

Ion Iliescu – Nu Consiliul participă la alegeri! Noi am delimitat şi delimităm aceste două laturi ale activităţii noastre şi lăsaţi-ne pe noi să găsim formula organizatorico-juridică de a exprima acest lucru, în mod concret. Nu dumneavoastră o să decideţi cum anume facem asta.

Liviu Petrina – Dar avem dreptul la opinie.

Ion Iliescu – Asta-i altă treabă. Aveţi o părere, dar nu veniţi să ne impuneţi: “Vă dizolvaţi”! Lăsaţi-ne pe noi să decidem. Avem structura noastră organizatorică, avem structura noastră democratică. Lăsaţi-ne pe noi să decidem. Nu ne impuneţi dumneavoastră, cu asemenea metode…

Ion Diaconescu – Structura dumneavoastră este a ţării şi noi suntem ţara. Deci, vrem ca să…

Ion Iliescu – Dumneavoastră ne contestaţi acest lucru.

Ion Diaconescu – Vă contestăm că nu sunteţi ai ţării în totalitate.

Ion Iliescu – Ba suntem, ba nu suntem…

Ion Diaconescu – Păi, nu sunteţi, de vreme ce noi contestăm. Tocmai acest lucru….

Ion Iliescu – Dar spuneaţi că suntem ai ţării…

Ion Diaconescu – Domnule preşedinte, ca să se realizeze un organ reprezentativ…. Care creează putinţa unor alegeri…

Ion Iliescu – Am reţinut acest lucru.

Petre Roman – Am afirmat chiar aseară, că acest lucru trebuie să constituie baza negocierilor care urmează să se facă. Dar nu ceea ce spuneţi dumneavoastră, să cereţi acum, pe loc, să se dizolve. Asta-i lovitură de stat: “Am făcut această demonstraţie…”

Ion Iliescu – Obiectivul demonstraţiei: “Frontul să declare că se dizolvă”…

Petre Roman – Asta nu-i democraţie. Şi asta, să ştiţi, vă denunţă pe dumneavoastră ca partide nedemocratice.

Ion Diaconescu – În toate ţările din lume se fac demonstraţii, se cere demisia guvernului… E singura armă. Nu avem ziar, nici nimic…

Petre Roman – Însă noi am prefera, pentru că, oricum, la această chestiune nu cedăm, noi am prefera să continuăm dialogul de ieri, care începuse foarte bine. Atât de bine, încât cineva ne-a spus: “Domnule, partidele astea au două echipe: una de salon, care vine să vă ţină la discuţii, şi alta, care organizează strada”. Şi această apreciere seamănă foarte bine cu rezultatul. Nu vă supăraţi, domnule Coposu.

Corneliu Coposu – Domnule prim-ministru.

Petre Roman – Domnule Coposu, daţi-mi voie să termin şi apoi vă las să vorbiţi. Să ştiţi că tot atât de nedemocratic ar fi ca noi să chemăm oamenii să vină să ne sprijine.

Corneliu Coposu – Păi i-aţi chemat.

Petre Roman – Nu-i adevărat. N-am chemat. Dacă i-am fi chemat, ar fi venit nu câteva mii, ci câteva sute de mii, poate chiar milioane.

Ion Diaconescu – Îi chemaţi în altă zi.

Petre Roman – Nu, nu, dar nu e cazul ăsta. Nu e cazul să escaladăm confruntarea în stradă, pentru că atunci înseamnă că nu mai ajungem la alegeri democratice.

Ion Diaconescu – Dar sunteţi de acord că acest Front trebuie să fie mai reprezentativ?

Petre Roman – Am spus-o aseară. Aseară am spus mai mult decât atât, fiindcă am reţinut de la domnul Coposu ultima frază pe care mi-a spus-o: “Domnule Roman, de ce vă cramponaţi de ideea de Consiliu al Frontului?” Am reflectat. ŞI, ce-am spus, domnule Coposu? Că nu ne cramponăm, că trebuie să separăm activitatea noastră politică, a Frontului, de ceea ce este Consiliul, care deţine puterea. Bun, dar o facem prin negocieri. Ce înseamnă “vă somăm să vă dizolvaţi”?

Corneliu Coposu – Este o consecinţă clară a acceptării dumneavoastră.

Ion Iliescu – Asta-i altceva. Cu totul altceva.

Călin Popescu Tăriceanu – În exprimare s-a strecurat o inadvertenţă. Dânşii nu vor să vă dizolvaţi ca Front de Salvare. Aveţi dreptul să existaţi. Norma. Ci Consiliul Frontului să cuprindă…

Ion Iliescu – Dar e o declaraţie publică, la radio.

Petre Roman – Declaraţie publică, la Rompres.

Ion Iliescu – V-aţi angajat într-o asemenea declaraţie, Deja, public, asta-i declaraţia dumneavoastră!

Corneliu Coposu – N-am văzut-o, dar….

Ion Iliescu – Asta înseamnă organizarea acţiunii de forţă, de stradă, pentru a forţa Frontul să declare că se autodizolvă ş.a.m.d. Păi cu ce seamănă asta, domnule Coposu? Unde e spiritul democratic? Unde-i dorinţa de dialog? Unde-i dorinţa de negociere? Îmi pare rău…

Călin Popescu Tăriceanu – E diferenţa de exprimare.

Ion Iliescu – Nu de exprimare, aici e…

Cazimir Ionescu – Dacă la asta adăugăm şi ce-a spus domnul Petrina, că nu este de acord să participe nici un alt partid, în afară de dumneavoastră, la această întâlnire, numai dumneavoastră, pentru că demonstraţia din stradă este a dumneavoastră, deci tot relaţie de forţă – cred că lucrurile sunt şi mai clare.

Petre Roman – Am reţinut şi lucrul acesta.

Corneliu Coposu – Am sugerat Uniune Naţională, care să cuprindă Frontul şi celelalte partide. Adică nu dizolvarea Frontului.

Ion Iliescu – Aici, în clădire, se află şi delegaţiile altor câtorva partide. Le-aţi refuzat, am înţeles, prezenţa la discuţii. Deci, nu vreţi să avem o discuţie comună cu ei.

Sergiu Cunescu – A, nu le cunoşteam. Nu ştim cine sunt.

Ion Iliescu – Nu-i nimic, noi nu ne grăbim. Graba dumneavoastră ne surprinde, şi maniera acestor măsuri de forţă cu care acţionaţi. ŞI asta nu acceptăm. Am reţinut că e o greşeală de formulare. Poate. Numai că această greşeală de formulare este deja transmisă la toate agenţiile.

Corneliu Coposu – Nu rezultă din declaraţie că vrem să continuăm dialogul?

Petre Roman – Nu, nu, deloc. Absolut deloc. Ni se cere să ne dizolvăm.

Ion Iliescu – De aici nu rezultă nici măcar că aţi participat la discuţii cu noi. Toate agenţiile internaţionale au preluat… Vă rog să daţi o dezminţire. Domnule Coposu, ca o condiţie a continuării dialogului, eu vă rog, acum, să daţi o dezminţire, să apăreţi astăzi la Televiziune, să vorbiţi despre spiritul dialogului nostru de ieri, care rămâne valabil, să dezminţiţi că aţi fi dat o asemenea declaraţie, pe care toate agenţiile internaţionale au preluat-o.

Corneliu Coposu – Declaraţie pe care n-am făcut-o.

Ion Iliescu – Păi, aţi făcut-o!

Corneliu Coposu – Noi am dat o declaraţie care s-a citit la Televiziune.

Liviu Petrina – Noi am dat un document scris.

Ion Iliescu – Aici, la intrarea în Palat, aţi făcut această declaraţie pe care toate agenţiile de presă au transmis-o deja. Dumneavoastră m-aţi răstălmăcit pe mine şi aţi spus că eu aş fi declarat nu ştiu ce. Eu m-am simţit obligat să pun la punct acest lucru: niciodată nu am declarat că Frontul nu va participa la alegeri. De astă dată, vreţi să spuneţi că aţi fost răstălmăcit.

Corneliu Coposu – Nu ştiu, n-am văzut…

Ion Iliescu – Salut o asemenea constatare. Sunteţi obligat să o dezminţiţi, în orice caz.

Corneliu Coposu – Am să văd textul. Textul a fost citit la Televiziune şi e un text al nostru, redactat de noi.

Ion Iliescu – Deci, ce pot să vă declar în încheiere? Noi ne menţinem absolut pe concluziile dialogului de ieri. Rămânem absolut deschişi în continuare, pentru a continua dialogul, aşa cum l-am început ieri. Elementele principiale pe care le-am discutat ieri nu înlătură propunerea dumneavoastră de azi. Deci, orice propunere, orice partid, orice formaţiune poate să vină să o facă şi putem să stăm, să deliberăm împreună şi să găsim formele în care să ne apropiem de o formulă general acceptabilă pentru toată lumea. Dar, asta o facem pe bază, într-adevăr, de dialog, pe bază de negocieri, cu participarea tuturor formaţiunilor p9lşitice. Suntem absolut decişi să mergem pe această cale. Vă rugăm, facem apel la dumneavoastră să vă menţineţi în cadrul aceluiaşi spirit al dialogului.

Corneliu Coposu – Cu cine vom discuta? Cu puterea politică – cu partidul politic al Frontului sau cu Consiliul?

Ion Iliescu – Şi cu unul, şi cu altul.

Corneliu Coposu – Asta am vrut să stabilim de la început, ca o chestiune.

Liviu Petrina – Domnul prim-ministru a spus: “Lovitură de stat. Domnul prim-ministru a pronunţat u cuvânt care s-a mai auzit… Deci, dumneavoastră spuneţi “politică de partid”, dumnealui a vorbit de stat. E foarte limpede. V-aţi pus în afara legii pe care dumneavoastră aţi făcut-o. Haideţi să găsim o ieşire.

Petre Roman – Asta-i o interpretare din partea dumneavoastră.

Liviu Petrina – Nu, asta-i interpretarea întregii ţări.

Ion Iliescu – Nu-i adevărat. Este interpretarea unei secţiuni, influenţată de dumneavoastră. Nu vă confundaţi cu toată ţara.

Liviu Petrina – Sunteţi de acord să constituim acel Consiliu al Unităţii Naţionale?

Ion Iliescu – Asta-i propunerea dumneavoastră, o propunere care trebuie deliberată.

Dinu Patriciu – De cine?

Ion Iliescu – De toată lumea, inclusiv de noi – de organismul nostru colectiv, ca să se emită o părere proprie a Frontului – şi de reprezentanţii tuturor celorlalte partide şi formaţiuni. Adică, toate propunerile trebuie să le punem pe masă şi să deliberăm cu toţii, nu numai eu sau noi câţiva de aici. Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijaţi în exponentul părerii tuturor.

Corneliu Coposu – Dar nici dumneavoastră nu vă dă nimeni acest drept.

Ion Iliescu – Sigur, nici mie. Şi nici nouă, de asemenea. Deci, noi vom veni cu propunerile noastre, dumneavoastră veniţi cu propunerea dumneavoastră, alte partide vor veni, poate, cu alte propuneri. Vom sta la o masă rotundă să le judecăm, să deliberăm, să găsim formule.

Corneliu Coposu – Dovadă că am mers pe ideea reluării dialogului este că am înţeles că domnul prim-ministru, care a fost receptiv, a spus: “Nu avem nimic împotrivă să păstrăm titlul”…

Petre Roman – Dar nu am fost numai eu. Şi domnul preşedinte are aceeaşi părere.

Corneliu Coposu – Şi nu văd de ce v-a surprins cererea noastră, care e foarte normală şi foarte legitimă.

Ion Iliescu – Domnule Coposu, am spus că nu respingem absolut nimic, nici o propunere. Nu înseamnă că am acceptat deja propunerea dumneavoastră. Lăsaţi-i şi pe alţii să gândească. ŞI o să căutăm formulele potrivite, care să convină tuturor.

Petre Roman – Şi, mai ales, domnule Coposu, să lăsăm ţara să existe ca sistem economic şi ca stabilitate economică.

Corneliu Coposu – Aici aveţi dreptate, vă dăm tot concursul.

Petre Roman – Eu până acum pot să vă asigur că, de bine, de rău, stabilitatea economică a fost menţinută.

Liviu Petrina – Până ieri nu aţi intrat în dialog.

Ion Iliescu – Dar discuţiile anterioare ce-au fost? N-au fost tot dialog?

Liviu Petrina – Domnule preşedinte, vă răspund scurt. Ne-aţi promis o oră la Televiziune; ne-aţi dat o jumătate de oră, cu câteva clipe înainte. Ne-aţi promis sprijin material.

Ion Iliescu – Domnule, vă rog să nu amestecaţi lucrurile. Nu ne confundaţi pe noi cu Televiziunea, cu presa.

Liviu Petrina – Directorul Televiziunii este purtătorul dumneavoastră de cuvânt, membru al Consiliului.

Ion Iliescu – Asta-i altă treabă.

Sergiu Cunescu – Domnule preşedinte, negocierile noastre din ultimele zile şi întâlnirea de astăzi sunt urmările unei oarecare crize, care s-a declanşat în momentul când s-a anunţat participarea Frontului la alegeri. Pentru moment, nu vrem o rezolvare pe loc. Nu se poate. Dar măcar să cădem de acord la un principiu. Şi anume: că Frontul se va transforma într-un Consiliu de Uniune Naţională, care va avea o compoziţie reprezentativă pentru întregul popor.

Ion Iliescu – Nu Frontul, ci Consiliul se va transforma. Lăsaţi-ne pe noi să găsim formularea corespunzătoare.

Sergiu Cunescu – Iar partea de Front care va continua să facă politică şi să se prezinte la alegeri, să intre pe reglementarea unui partid politic, chit că s-ar numi Front; noi chiar am vrea să rămână Frontul ca partid politic.

Ion Iliescu – Domnule Cunescu, aţi reţinut declaraţia mea de aseară? N-am vorbit că ni se impune nouă, Frontului, să gândim cum să delimităm cele două funcţii ale noastre? Repet, aşa s-a conjugat situaţia, a trebuit să preluăm frânele conducerii şi am găsit o structură de moment. Noi înşine gândim asupra modului în care să delimităm cele două elemente. Nu respingem nici un fel de sugestie, nici un fel de propuneri care pot să ne ajute să ne clarificăm propria noastră deliberare şi opţiune. Dar nu ne puteţi impune dumneavoastră, domnule, propuneri pe care să le acceptăm necondiţionat. Asta-i toată problema.

Sergiu Cunescu – Dar, vă spun sincer, mai ales că aţi vorbit şi de schimbarea denumirii Frontului. Trebuie să plecăm de aici – e bine şi pentru dumneavoastră şi pentru noi – numai cu acceptarea principiului. Şi o să tratăm acest lucru.

Petre Roman – Acceptarea principiului s-a făcut deja aseară.

Sergiu Cunescu – N-a fost suficient de clar. Toată lumea m-a întrebat. Vă rog să facem acest lucru. Ca principiu. Poate nici numele nu-i important. Dar vă rog să anunţaţi şi dumneavoastră la Televiziune că am căzut de acord asupra acestui lucru.

Corneliu Coposu – Sunt cu atât mai surprins de reacţia dumneavoastră, cu cât interpretarea mea a fost că aseară s-a făcut acceptul principial al acestei teze.

Petre Roman – Şi aţi venit cu teza că astăzi trebuie să ne dizolvăm şi să părăsim puterea politică.

Corneliu Coposu – Nu, nu, nu ştiu ce… Eu am făcut o comparaţie cu…

Petre Roman – Nu suntem copii…

Corneliu Coposu – Asta-i, probabil, o speculaţie.

Marius Cârciumaru – Domnule preşedinte, domnilor, îmi permiteţi, sunt preşedintele Partidului Socialist Democratic Român. Jos sunt toate partidele. Vă rugăm frumos, nu faceţi separatism dacă, într-adevăr, respectaţi democraţia. Toată această discuţie trebuie să aibă loc jos.

Sergiu Cunescu – Protestăm. Noi am cerut audienţa, trei partide. Vă rog să nu interveniţi. Nu vă infiltraţi în tratativele altor partide. Nu aveţi nici o calitate. Voi să vă exprimaţi când veţi cere audienţă.

Dinu Patriciu – Domnule preşedinte, îmi permiteţi să spun câteva vorbe. Nouă ni se pare că toată această discuţie se învârte în jurul unei confuzii. Şi declaraţia domnului Coposu, şi tot ce se întâmplă acum în stradă se învârte în jurul confuziei pe care o generează denumirea de Front şi de Consiliu Naţional al Frontului. Consiliul Naţional al Frontului, prin însăşi raţiunea sa de existenţă, prin modul în care l-aţi conceput, în prima clipă, este un Consiliu de Uniune Naţională. Un Consiliu în care ,prin consens, toate forţele politice să poată contribui la organizarea vieţii politice până la alegeri. Pe de altă parte, dumneavoastră, ca orice cetăţeni ai acestei ţări, puteţi avea o opţiune politică. Şi e foarte normal. Puteţi crea o mişcare politică, care se poate numi Front de Salvare Naţională. Este o denumire simbolică, într-un fel, legată de tot ceea ce aţi făcut dumneavoastră în primele zile ale Revoluţiei. Dar, haideţi, în această clipă să facem o treabă simplă. Să separăm cele două lucruri. În stradă se creează o confuzie regretabilă între cele două lucruri. Să denumim Consiliul de Uniune Naţională, forţă legislativă în stat, şi Frontul să fie un partid politic, o forţă politică. Şi, atunci, confuzia s-a terminat[1].

Ion Iliescu – Am declarat încă de aseară: căutăm noi înşine soluţia adecvată pentru rezolvarea acestei probleme. Propunerea dumneavoastră e o formulă. Ea e negociabilă. Noi înşine putem să o luăm în discuţie. mai sunt şi alţii care trebuie să participe la dialog. Nu ne cereţi să spunem acum “da” sau “nu” la ceea ce ne propuneţi dumneavoastră acum. ŞI nu condiţionaţi aceasta de confuzia din această stradă; sunt şi alte confuzii, în alte străzi. Deci, nu veniţi cu argumentul străzii şi demonstraţiei. Vreau să vă spun că a venit de jos o notă că, dacă până la ora 16 delegaţia nu apare (au impresia că vrem să vă confiscăm aici) ameninţă că pătrund în clădire.

Sergiu Cunescu – Poate să fie numai o provocare.

Ion Iliescu – Deci, acum, în orice caz, nu este momentul să stăm să deliberăm ca să ajungem la o concluzie. Am reţinut propunerea dumneavoastră; de fapt, nu schimbă nimic din tematica problemei pe care am dezbătut-o ieri. Este numai o formulare de propunere asupra căreia trebuie să deliberăm noi şi alţii şi, deci, să formeze ea însăşi o idee de deliberare în viitor. Vă propun acum să vă liniştiţi “trupele” şi să îi sfătuiţi…

Călin Popescu Tăriceanu – Daţi-mi voie. Nu sunt numai reprezentanţii partidelor, sunt studenţii, care sunt veniţi separat, sunt întreprinderi care au venit să manifeste separat. Fără să aibă girul nostru.

Ion Iliescu – Sunt demonstranţii dumneavoastră, nu ştiu care este schema acestei acţiuni.

Liviu Petrina – Depinde exclusiv de dumneavoastră, de Consiliu şi de Front, de cele două părţi – dacă spuneţi că s-au structurat în două părţi – să hotărâţi în ceea ce vă priveşte pe domniile voastre; adică, dacă Frontul se pune pe aceeaşi bază de egalitate cu celelalte partide, aţi soluţionat problema. ŞI, apoi, ne întâlnim toate partidele, Frontul ca partid, în deplină egalitate cu fiecare din partidele astea, 15-20, şi discutăm omeneşte, civilizat. Dar renunţaţi la chestiunea pe care aţi anunţat-o, din 23. E treaba dumneavoastră. Dacă le-aţi unit într-un mod care depăşeşte un Decret, pe care dumneavoastră l-aţi…

Petre Roman – Aşa s-au născut, domnule, nu le-a numit nimeni.

Ion Iliescu – Aşa s-au născut. E datoria noastră să găsim formula potrivită. Lăsaţi-ne pe noi să o judecăm. Lăsaţi-ne pe noi să o facem şi să decidem şi modalitatea, şi timpul potrivit. Acum n-avem condiţii să o facem. Şi va trebui să venim noi cu o idee, înainte de toate. Să o elaborăm. Pe urmă, să găsim un consens în Consiliul nostru, asupra unei formule, a unei propuneri proprii. Să mergem, apoi, la un dialog cu toate celelalte partide. Adică, e o chestiune care nu se rezolvă aşa, pe loc. Nu mâine sunt alegerile. Mai sunt patru luni până la alegeri. Până la intrarea în campania electorală, ne clarificăm noi cum anume să facem. Asupra dialogului, de săptămâna viitoare vrem să-l şi începem. Poate facem, vineri sau sâmbătă, o primă întâlnire cu toate partidele; între timp, să-i punem în temă pe toţi şi să avem o discuţie.

Liviu Petrina – Dar întâi să fiţi şi dumneavoastră partid, neted, separat de Front sau Frontul de Consiliu.

Ion Raţiu – Permiteţi-mi şi mie răspunsul, în câteva cuvinte. Abia am sosit în ţară, ca să aduc şi eu obolul meu la crearea democraţiei aici şi îmi permit să vă sugerez că, în concepţia Occidentului, un Front este o concepţie totalitară, fiindcă un Front reprezintă întregul evantai de opinii, de la extrema stângă până la extrema dreaptă. Se integrează prin forţa lucrurilor, prin definiţie în a asuma întreaga suflare românească, care vrea să salveze naţiunea şi mi se pare că acest lucru este incorect şi neînţelept, în primul rând, şi, cu siguranţă, este total nedemocratic în accepţiunea cuvântului în Occident. Dacă dumneavoastră, într-adevăr – nu îndrăznesc să vă dau un sfat – vreţi să participaţi nu ca arbitru şi jucător, ci ca jucător, să aveţi un partid, nu un Front care, prin implicaţii, să pretindă că reprezintă pentru toţi cei care vor să salveze naţiunea…

Ion Iliescu – Vă mulţumim pentru sfat, dar trebuie să avem criteriile noastre pentru a judeca lucrurile şi nu neapărat criterii fixate sau dictate de altcineva, din afară. Este tot o chestiune de opţiune democratică. Şi în Occident sunt formaţiuni care nu se numesc partide, dar există şi participă la alegeri. Aşa că, şi în Occident, se schimbă viziunea despre structuri politice.

Corneliu Coposu – Am un cuvânt pentru domnul prim-ministru, care m-a învinuit de lipsă de loialitate. Cred că lipsa de loialitate i se poate atribui Consiliului Frontului pentru toate aceste manifestaţii din ultima vreme. Nu cred că i se poate reproşa partidului nostru o lipsă de loialitate sau lipsă de sprijin a –Frontului, până când dumneavoastră aţi făcut perturbaţia în opinia publică românească, prin anunţarea candidaturii. V-am promis sprijin şi nu ne-am dat la o parte în acordarea acestui sprijin. În ce priveşte manifestaţia noastră, v-am anunţat că o vom face. V-am anunţat din vreme. Lipsa de loialitate este a dumneavoastră, care aţi organizat contra-manifestaţie, în ideea că s-ar putea întâmpla ciocniri, lucru care-l consider că e periculos. Noi am anunţat dinainte că vom face o demonstraţie absolut loială, fără violenţă.

Petre Roman – Loială cui, domnule Coposu?

Corneliu Coposu – Democraţiei, principiilor democratice…

Petre Roman – Această declaraţie a dumneavoastră, domnule Coposu, împreună cu lipsa dumneavoastră de aseară, de la Televiziune, o denumesc eu neloialitate.

Corneliu Coposu – Nu aveţi dreptate.

Petre Roman – Rămân la această părere, totuşi.

Corneliu Coposu – I-am explicat domnului Iliescu, aseară, motivul pentru care nu ne putem prezenta la Televiziune. Deci, am fost acoperit. Şi azi-dimineaţă chiar l-am căutat de două ori.

Petre Roman – _Care a fost motivul, domnule Coposu?

Ion Iliescu – Că a fost târziu.

Corneliu Coposu – Era târziu şi nu terminasem discuţiile. Noi nu putem proceda arbitrar. Procedăm în conformitate cu hotărârea conducerii noastre. Era târziu şi era convocată conducerea. Iar rezultatul acestei deliberări v-a fost comunicat imediat. Dimineaţă am comunicat, din nou, că facem manifestaţie. ŞI am rugat să nu se mai însceneze contramanifestaţii sporadice, mai cu seamă că, v-am spus aseară la telefon, am şi un document din care rezultă cum aţi organizat această contra-manifestaţie.

Ion Iliescu – Domnule Coposu, dacă noi gândeam, într-adevăr, să fie o contra-manifestaţie, vă daţi seama că nu era de amploarea acesteia. Nu ne-am propus aşa ceva.

Petre Roman – Aţi vorbit de faptul că nu aţi putut să vă exprimaţi părerea, că ar fi arbitrară. În schimb. nouă ne cereţi acum, pe loc, să ne exprimăm părerea în legătură cu propunerea dumneavoastră. E corect?

Corneliu Coposu – În principiu…

Petre Roman – Păi dumneavoastră ne somaţi, nu vă supăraţi.

Liviu Petrina – Sunteţi în afara legii.

Petre Roman – Asta e părerea dumneavoastră.

Ion Iliescu – Şi vă rog să vă reţineţi părerea pentru dumneavoastră, nu mai tot reclamaţi…

Corneliu Coposu – Domnule prim-ministru, nu noi luăm această hotărâre, nu vrem să vă presăm să o luaţi. Am cerut ca dumneavoastră să deliberaţi în conformitate cu acordul principial, faţă de care nu văd nici o contradicţie, şi mă mir că vă formalizaţi cu nişte expresii…

Ion Iliescu – Nu aveţi deloc dreptate. Noi am relatat pe larg despre discuţia noastră, despre dialogul început şi despre disponibilitatea reciprocă de a continua dialogul. De la dumneavoastră, public, nu s-a auzit aşa ceva, ci numai somaţia de azi, pe care au preluat-o agenţiile internaţionale.

Corneliu Coposu – Aseară v-am comunicat hotărârea forurilor noastre conducătoare.

Petre Roman – La telefon. Dar pentru public? E cu totul altceva, domnule Coposu.

Ion Iliescu – Mi-aţi comunicat mie, la telefon. Dumneavoastră, deocamdată, în public…

Corneliu Coposu – Pentru public nu era cazul să comunic, înainte de a aştepta…

Ion Iliescu – Atunci, eu vă întreb: vă prezentaţi în public să vorbiţi despre dialogul început şi disponibilitatea dumneavoastră de a merge la dialog cu noi şi să contestaţi valabilitatea acestei declaraţii, care seamănă a declaraţie de război?

Corneliu Coposu – Nu, domnule, în domeniul politic orice declaraţii pot fi făcute dacă se respectă politeţea, bunul simţ şi nu frizează…

Ion Iliescu – Aici este politeţe şi bun simţ? Domnule, aici este ceea ce s-a redat deja de către agenţiile de presă din toată lumea. Dumneavoastră vorbiţi de o declaraţie pe care nu o ştie nimeni, nici măcar nouă nu ne-aţi comunicat-o. Eu zic să vă prezentaţi în faţa agenţiilor, cum aţi făcut-o şi aici, să vă prezentaţi în faţa Televiziunii, să contestaţi valabilitatea acestei declaraţii, să spuneţi că e o deformare a realităţii şi că, de fapt, dumneavoastră staţi pe alte poziţii, că aţi început cu noi acest dialog, că rămâneţi deschis la acest dialog, că aveţi nişte propuneri pe care noi le receptăm…

Petre Roman – Noi le receptăm favorabil. Am făcut-o deja aseară.

Ion Iliescu – Şi am şi comunicat acest lucru…

Ion Diaconescu – Nu le-aţi nominalizat…

Petre Roman – Păi cum să le nominalizăm, domnule, de aseară până azi-dimineaţă, când, de altfel, dumneavoastră spuneţi că nu aţi avut timp să vă prezentaţi la Televiziune, că n-aţi… V-am întrebat până unde va merge manifestaţia…

Liviu Petrina – Vreau să vă citesc ce am aici. Dumneavoastră anunţaţi lumii întregi că duminică la prânz, în Piaţa Victoriei din Capitală, a avut loc o manifestaţie la care au participat câteva zeci de mii de cetăţeni, oameni ai muncii din mari unităţi economice – IMGB, Semănătoarea, Mecanică Fină, Republica, 23 August, Griviţa Roşie – şi studenţi din complexul Grozăveşti şi mai multe întreprinderi şi oraşe – Brăila, Târgu-Mureş ş.a.m.d. Ei scandează: “Muncitorii sunt cu Frontul”, “Noi suntem poporul”, “Nu ne vindem ţara” şi alte lozinci. În piaţă manifestează, de asemenea, partizani ai partidelor politice, care contestă legitimitatea Frontului Salvării Naţionale, legile elaborate de acesta, ca şi dreptul Frontului de a se prezenta la alegeri. Pe pancartele purtate de manifestanţi scrie: “Jos FSN”, “Alegeri fără Front”, “Unde ne este Revoluţia?”, “Eroii nu au murit în parcuri”. În fruntea unui numeros grup se află domnul Corneliu Coposu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi _Democrat, care ne-a declarat: “Am făcut această demonstraţie pentru a cere Frontului Salvării Naţionale să se dizolve şi să predea puterea politică unui guvern provizoriu, care să conducă ţara până la alegerile generale”.

Ion Iliescu – Este exact aceeaşi declaraţie care a venit şi pe alt canal…

Corneliu Coposu – Totalmente greşit, fiindcă eu nu puteam să cer….

Petre Roman – Dar să ştiţi că asta-i singura declaraţie care a ajuns la agenţiile internaţionale.

Corneliu Coposu – Consiliul să predea puterea unui guvern? E o stupiditate. Cine ştie…

Ion Iliescu – Şi, totuşi, ea e înregistrată de toate agenţiile de presă. Deci, iată propunerea mea, domnule Coposu, ca să demonstraţi buna dumneavoastră credinţă – şi mie şi lumii – să contestaţi această declaraţie şi să arătaţi care este poziţia dumneavoastră: că sunteţi pentru dialog, aşa cum am declarat noi că suntem.

Corneliu Coposu – Asta am declarat…

Ion Iliescu – Nu, să o declaraţi public, nu mie personal, domnule Coposu.

Petre Roman – Niciodată n-aţi declarat public.

Ion Iliescu – Adică, ceea ce am declarat noi aseară, să confirmaţi că este şi aprecierea dumneavoastră, şi părerea dumneavoastră şi că rămâneţi deschişi dialogului. Şi că nu aţi apelat la o demonstraţie de forţă azi, că este greşit formulat, nu ştiu de către cine… Asta ar fi o dovadă de bună credinţă.

Corneliu Coposu – Aduceţi camera de luat vederi şi o fac pe loc.

Liviu Petrina – Domnule preşedinte, numai o întrebare. Este evident că, dacă Consiliul se formulează Consiliul Unităţii Naţionale, acel consiliu va desemna un alt guvern. Este o consecinţă pe care o înţelegeţi foarte limpede.

Ion Iliescu – Nu amestecaţi lucrurile, domnule Petrina. Noi vorbim de discuţia de ieri şi concluzia ei. Noi deja am făcut o declaraţie în spiritul acesta, aşteptăm o declaraţie similară. Dumneata vii cu altă problemă.

Liviu Petrina – Dar este o consecinţă pe care o întrezăresc foarte simplu.

Ion Iliescu – Deci, ajungeţi la această condiţionare…

Liviu Petrina – Eu am fost acolo când a fost discuţia asta.

Ion Iliescu – Păi, atunci ce te bagi în discuţie, domnule? Eu vorbeam cu domnul Coposu. Dânsul e dator moral să repare această treabă.

Voce – Domnule preşedinte, vin de jos, unde sunt muncitori şi fac scandal foarte mare şi au spus că, dacă de la această şedinţă nu va merge cineva foarte repede să ia o atitudine, să le explice…

Ion Iliescu – Noi deja am făcut-o Dumneavoastră încă nu. Deci, sunteţi datori faţă de noi, dacă vreţi să credem în buna dumneavoastră credinţă şi să existe, într-adevăr, climat de dialog. Altminteri, vă rog să mă iertaţi, noi dialog cu dumneavoastră nu mai purtăm decât de faţă cu toate celelalte partide. Sau manifestaţi bună credinţă şi, atunci, mergem în continuare la dialogul corespunzător, sau, dacă nu, vă rugăm să ne credeţi că nu mai putem avea nici un fel de încredere în buna dumneavoastră credinţă.

După această discuţie şi mai ales în urma înţelegerilor care rezultau, situaţia părea a se linişti. Din păcate, evenimentele s-au precipitat.

Ca reacţie la manifestarea violentă a demonstranţilor favorabili celor trei partide, adepţi ai Frontului Salvării Naţionale s-au mobilizat, la rândul lor, venind în Piaţa Victoriei pentru a manifesta în sprijinul CFSN şi al guvernului, în vederea împrăştierii demonstranţilor potrivnici. Din fericire, această confruntare directă nu s-a transformat într-o baie de sânge.

De asemenea, a doua zi, 29 ianuarie, nu a putut fi evitată o revărsare de oameni spre Palatul Victoria şi, apoi, spre sediile celor trei partide, mai ales spre cel al PNŢCD, care a trebuit să suporte asediul unei mase uriaşe de oameni. Premierul Petre Roman s-a deplasat personal la sediul PNŢCD pentru a face apel la demonstranţi să evite violenţa şi pentru a-l evacua pe domnul Coposu din clădire, cu ajutorul unui TAB.

Toate ceste manifestări vorbesc de la sine despre atmosfera încinsă care se instalase în acele zile pe străzile Bucureştiului. Evenimentele petrecute în faţa sediului PNŢCD nu au putut fi stăvilite, în ciuda faptului că, aşa cum am arătat, atât eu, cât şi Petre Roman, am făcut un permanent apel la toleranţă şi calm, inclusiv prin discursuri rostite din balconul clădirii din Piaţa Victoria, unde am ieşit împreună, în mai multe rânduri, pentru a le vorbi celor care manifestau în sprijinul Frontului.

De altfel, în jurul orei 13, într-o atmosferă degajată, cu evidente accente de solidaritate şi entuziasm din partea participanţilor, am rostit de la balconul clădirii din Piaţa Victoriei un discurs, în care am arătat că noi, Frontul Salvării Naţionale, nu doream să înlăturăm pe nimeni din viaţa politică, democratică, sau să folosim metode autoritariste:

“Pot să fie oameni care încă nu ne înţeleg. Manifestăm toată răbdarea, pentru ca toată lumea să înţeleagă obiectivele noastre. Vrem să creăm o veritabilă democraţie, în care oamenii să gândească liber şi, în mod liber, să adere la o platformă care să slujească interesele poporului.

Avem o lună de când am apărut pe lume. Această lună a fost o dovadă a ceea ce facem, nu doar a ceea ce spunem. Noi vrem ca nu după vorbe, ci după fapte să fie judecaţi toţi, după ceea ce fac. Şi noi vrem, prin fapte, să demonstrăm că nu avem alt ţel, nu avem alt scop al vieţii noastre, decât slujirea devotată a intereselor poporului nostru. Cred că veţi fi de acord cu mine că ziua de ieri şi mai ales de azi este o veritabilă expresie a Revoluţiei populare. Revoluţia nu s-a terminat în 22 decembrie, odată cu răsturnarea dictaturii lui Ceauşescu. Ea continuă. Zilele de ieri şi de azi au reprezentat o veritabilă ridicare a poporului în apărarea propriilor sale cuceriri şi interese. Eu văd în aceste manifestări, de ieri şi mai ales de azi (vreau să vă spun că în toată ţara există acelaşi tumult şi manifestări largi de solidaritate cu Frontul), văd în această ridicare a poporului garanţia deciziei poporului nostru de a nu lăsa să-i fie încălcate interesele, de a-şi apăra cuceririle revoluţionare. Asta a garanţia reală a Revoluţiei noastre (…).

Noi nu vrem să închidem porţile dialogului cu nimeni. Vrem să creăm un climat de veritabilă democraţie, dar în condiţiile păstrării şi respectării legalităţii (…).

Nu trebuie să răspundem la forţă prin forţă. Forţa noastră este alta. Este forţa poporului, forţa încrederii în puterea morală a poporului nostru. Fără violenţe! Să nu răspundem la nici un fel de provocări, să demonstrăm că putem avea în România o veritabilă democraţie, care nu apelează la violenţă şi la răzbunări de nici un fel. Fără violenţă!“.

---

[1] Pe fond, domnul Patriciu avea dreptate. Era problema care ne preocupa şi pe noi – cum să delimităm activitatea organismului de stat, Consiliul FSN, de noua formaţiune politică, Frontul Salvării Naţionale, aşa cum hotărâsem pe 23 ianuarie