Regina Elisabeta a II-a (1926-2022)

09/09/2022

Încetarea din viață a Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a marchează sfârșitul unei epoci istorice, plină de schimbări, în care Marea Britanie a avut de jucat un rol de primă mână. Victoria Marii Britanii în cel de-al Doilea Război Mondial, la care Regina a participat direct, ca toată generația din care a făcut parte, a fost începutul unor reforme economice și sociale ce au influențat atât continentul european, cât și întreaga lume. 
Și-a făcut datoria care-i revenea în sistemul politic britanic, fără ezitare, și fără să se lase purtată de convingerile sale personale, oricât de greu i-a fost asta, în momente delicate din viață. A fost o personalitate puternică, și complexă, dincolo de imaginea care ni se prezintă, ca de obicei, în astfel de momente. 
Relațiile României cu Marea Britanie au fost neașteptat de corecte, în această lungă domnie a Reginei Elisabeta a  II-a. Marea Britanie a fost un partener activ în efortul de industrializare și de modernizare a economiei României, a ajutat la pregătirea unor elite intelectuale și tehnice. A contribuit la formarea personalului necesar aderării noastre la UE și la NATO. Marea Britanie este o destinație predilectă pentru români, în ciuda ieșirii țării din UE. 
Am avut ocazia să o cunosc și să discut cu Regina, dincolo de constrângerile protocolului. O personalitate puternică, deschisă către problemele care dominau agenda publică, și cu simțul umorului. Și care nu a uitat o clipă de interesele țării al cărui șef de stat era! Păstrez o amintire puternică întâlnirii din 2004, în cadrul vizitei private în Marea Britanie, când Regina a oferit un dejun privat, la care a participat și marea noastră balerina Alina Cojocaru. 
Marea Britanie a pierdut, într-un moment delicat pentru Occident, și pentru democrație, ca sistem politic, un lider, și un liant al solidarității naționale, iar România un prieten și un reper. 
Transmit condoleanțele mele familiei îndoliate și întregul meu sprijin în aceste momente dureroase.
Dumnezeu s-o odihnească!

Mihail Sergheevici Gorbaciov (1931-2022)

31/08/2022

Am aflat cu tristețe vestea morții lui Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice. Oricum ai judeca moștenirea lui, deciziile luate de URSS, sub conducerea sa, au schimbat dinamica relațiilor internaționale. Și în bine, dar și în rău.

Nevoia de schimbare, în Estul continentului european, era urgentă. Sistemul socialist avea nevoie de reforme de fond. Ăsta era mesajul transmis de Gorbaciov, și a fost bine receptat atât de sovietici, cât și de partenerii din Occident. Că apoi reformele s-au rezumat la una singură, transferul proprietății publice în mâini private, asta este tragedia Estului fost socialist, a URSS, și acum și a Occidentului dezvoltat.

Mulți au spus că a început schimbarea URSS punând căruța înaintea boilor, cu referire la accentul pus pe democrație și pe libertatea cuvântului. Decizia a fost, cred eu, corectă. Din păcate nimeni nu suferă, acum, de prea multă democrație, și asta se simte în tot ceea ce facem.

A crezut că, în relațiile internaționale, URSS poate pune capăt Războiului Rece. Din păcate, Războiul Rece i-a supraviețuit. Și acum trăim partea cea mai violentă, și mai periculoasă a lui. Gorbaciov a fost, totuși, un om al dialogului. Asta ne-a ferit de multe probleme, în faza cea mai periculoasă a schimbărilor în Europa și în lume.

 Personalitatea sa a fost, inevitabil, controversată. Moștenirea lui este judecată, în fosta URSS, prin prisma dezastrului social generat de ”terapiile de șoc”, aplicate după destrămarea Uniunii și formarea CSI. Terapii de șoc de care nu e responsabil. El a fost, în gândirea sa politică, un social-democrat.

Nu pot spune că relațiile României cu URSS, înainte și după 1989, au fost bune. Dar după decembrie 1989 au fost corecte, în vârtejul acela de schimbări contradictorii greu de controlat.

Până la urmă, doar cei care au trăit acele vremuri îi pot judeca moștenirea. Un lucru nu i se poate reproșa: că nu a avut curajul schimbării. Fie și numai pentru asta, va rămâne în istoria agitatului secol XX. Dumnezeu să-l odihnească!

31.08.2022

LA MULȚI ANI, Serviciului de Protecție și Pază !

06/05/2022

Înființarea, în urmă cu 32 de ani, a Serviciului de Protecție și Pază era unul dintre pașii necesari pentru edificarea unui sistem instituțional al siguranței naționale, în acord cu noile valori și principii, proclamate în documentul fundamental al Revoluției Române. Serviciul are funcții similare cu cele ale celor din lumea occidentală. Auzim, nu o dată, că de ce este nevoie de un astfel de serviciu, de cine se tem demnitarii, de popor? Este o abordare care nu servește interesului public, și este tot mai departe de contextul în care ne aflăm. Protecția instituțiilor statului este activitatea sa fundamentală, și asta trece dincolo de culoarea politică a celor care conduc la un moment dat aceste instituții.

        Serviciul a trecut, în timp, prin procese de modernizare, de adaptare la sarcinile în schimbare și a devenit o școală pentru formarea de cadre necesare și altor instituții militare ale României.  Conlucrarea cu alte servicii, în special cu acelea din NATO, a devenit o activitate permanentă, și dă rezultate. Este de dorit ca, în procesul de adoptare a noilor legi care guvernează siguranța națională, reformele din SPP și misiunile sale să fie bine definite, și să-și găsească resursele necesare îndeplinirii lor.

        Cea mai importantă resursă a Serviciului sunt oamenii, pregătirea lor, devotamentul lor. Este mai mult decât o pregătire militare. Este una deschisă și către alte domenii, care să permită angajaților lui să ia decizii în situații complicate.

        Cu ocazia Zilei Serviciului de Protecție și Pază , le urez angajaților Serviciului, civili și militari, succes în misiunea lor și le transmit felicitările mele.

        Ion Iliescu

Revoluția Română – 32 de ani

22/12/2021

Dragi compatrioți,
Cei treizeci și doi de ani scurși de la momentul începerii Revoluției Române, act de curaj și de demnitate al națiunii române, au cunoscut schimbări radicale în sistemul politic, în societate, în statutul României în Europa și în lume. Asta nu înseamnă că am epuizat agenda Revoluției, agendă schițată de revoluționarii din Timișoara, după 15 decembrie 1989, și definitivată de Consiliul Frontului Salvării Naționale, în Comunicatul său pentru țară, din seara zilei de 22 decembrie 1989.
O revoluție este, poate părea paradoxal unora, un act din perspectiva timpului lung. Nu am avut o baghetă magică, care să ne permită schimbarea lucrurilor peste noapte. Anii care au urmat despărțirii de ceaușism au fost ani de sacrificii, lipsuri, de schimbări economice dureroase, chiar de eșecuri. Mergeam pe un drum pe care nimeni nu mai mersese până atunci. Am reușit ceea ce ne-am propus ca obiectiv strategic, integrarea în UE și în NATO, pentru că am reușit să fim solidari în promovarea intereselor noastre, și am păstrat dialogul politic și social. Am ales ca metodă de guvernare consensul, deși nu au lipsit momentele de confruntare, în stradă, dar și pe scena politică. Au învins rațiunea și responsabilitatea față de viitorul României.
Regret să constat că, de la o vreme, confruntarea a devenit instrumentul rezolvării tuturor crizelor, inevitabile, cele mai multe, pentru că nu suntem izolați de ceea ce se petrece în lume. Nu, adversarii politici nu sunt dușmani, care trebuie distruși. Dialogul și negocierea nu sunt semne de slăbiciune. Ar fi fost bine să fi depășit criza politică și socială din decembrie 1989, care a dus la schimbarea de regim politic, prin dialog și negociere. Dar regimul ceaușist a ales confruntarea cu societatea, și din această cauză am avut atâtea victime nevinovate în acele zile. Dar am învățat, atunci, o lecție: libertatea, demnitatea, democrația, sunt lucruri pentru care merită să lupți, indiferent de circumstanțe.
Aduc omagiul meu tuturor celor care s-au jertfit, civili și militari, pentru a fi liberi. Regret dispariția dintre noi a doi oameni care au reprezentat, etic și moral, un exemplu pentru ceea ce a însemnat Revoluția Română: Claudiu Iordache și Vasile Marcu.
România va reuși să-și depășească problemele dacă societatea va rămâne solidară, iar democrația nu va fi golită de conținut. România este un proiect al tuturor, pentru toți. Numai așa Revoluția Română are un sens și o finalitate. Merită să ne gândim la asta, și să acționăm în consecință.

22.12.2021

3, ANTENA 3

26/11/2021

Mă uit, cu nedumerire, la spectacolul oferit de A 3 seară de seară, și nu înțeleg ce vrea să transmită, prin invitații săi la emisiunea ”Sinteza Zilei”, domnul Mihai Gâdea. O fi o racordare la conținutul noii revoluții culturale, aud că-i zice ”cancel culture”, ”cultura anihilării”. O fi o încercare de reanimare a audienței. Nu am cum ști, și, să fiu onest, nici nu țin să știu prea multe despre acest tip de politică editorială.
Nu aș fi reacționat public dacă, folosind această ocazie, emisiunea nu ar fi încercat să anuleze adevărul despre evenimente din timpul și imediat de după schimbarea de regim din decembrie 1989. Și, discret, lucrurile se îndreaptă către ”Noi? Nu știm nimic despre banii lui Ceaușescu! Poate Iliescu, el i-a luat!”
La 22 decembrie 1989 s-a schimbat un sistem politic, totalitar, opresiv, care eșuase în a oferi o viață decentă, și demnă, românilor. Nu s-a dizolvat un stat. Banii statului au fost administrați de exact aceleași instituții care îi administrează și acum. Nu sunt administrați de Iohannis, cum nu au fost administrați nici de mine, nici de Emil Constantinescu sau de Traian Băsescu. Există BNR, există Minister de Finanțe.
Faptul că acest maraton de emisiuni a început cu interviul dat presei românești, până la urmă de stat, fiind vorba despre televiziunea publică, de generalul Pacepa, mă face să mă gândesc că toată povestea asta este expresia unui soi de răfuială între rămășițele unor grupări din fostele servicii de securitate. Treaba lor, are cine să judece lucrurile astea, și să țină lucrurile sub control. Din păcate, acum se discută despre banii negri ai serviciilor secrete din epocă, bani care nu au fost sub controlul formal al statului. Era bine să se fi putut face transparente aceste lucruri. Dar unde sunt ele transparente?
Îl dezamăgesc pe domnul Gâdea: banii ăia despre care vorbesc invitații săi nu sunt la mine. Dar poate să încerce la o adresă mai aproape de A 3. Dacă îl interesează subiectul cu adevărat…

AUREL VAINER (1932-2021)

31/10/2021

  Am aflat cu regret vestea morții dr. Aurel Vainer, Președinte de Onoare al Federației Comunităților Evreiești din România, și Președinte, timp de 15 ani, al Federației, deputat în Parlamentul României, reprezentând comunitatea evreilor din România. Un om deosebit, care a susținut permanent dialogul și rezolvarea problemelor trecutului prin cooperare și prin prezentarea onestă a faptelor istorice, cunoscând ce a însemnat perioada persecuțiilor antisemite la adresa cetățenilor români de etnie evreiască, prin care a trecut, alături de familia sa.

        Am apreciat efortul său, și al celorlalți președinți ai Federației, de a prezenta cetățenilor români implicarea etniei în formarea statului național român, contribuția evreilor la structurarea vieții culturale și științifice a României Mari, la dezvoltarea relațiilor ei cu diverse spații culturale și politice. A contribuit la păstrarea memoriei comunităților evreiești din țara noastră, la protejarea și conservarea patrimoniului lor material și cultural. Îmi amintesc cu respect contribuția sa la dezvoltarea unei reale diplomații parlamentare, în cei patru ani în care am fost colegi în Parlament.

        Prin moartea sa comunitatea evreilor din România a suferit o pierdere dureroasă, un lider cu autoritate morală și profesională, și o punte între comunitate și majoritatea etnică românească. A fost un om consensual, care și-a servit comunitatea, servindu-și astfel țara.

        Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Adio, Ivan !

05/09/2021

Am aflat cu deosebită tristețe vestea încetării din viață a lui Ivan Patzaichin, reprezentant de frunte al sportului românesc, multiplu campion național, european, mondial și olimpic, un suflet generos, un luptător sub culorile tricolorului, pentru afirmarea valorilor olimpismului. Fire generoasă, și-a dedicat viața, după retragerea din activitate, transmiterii experienței acumulate în timp către tinerele generații, pentru a asigura continuitatea unui sport care a făcut gloria României timp de decenii. Implicarea sa civică a lăsat, cu adevărat, urme. A inspirat tinerii, i-a mobilizat, i-a învățat să se implice, la rândul lor, în viața societății.

Pe Ivan Patzaichin l-am cunoscut când a fost recrutat pentru sportul de performanță după câteva concursuri în Deltă. Era un adolescent slăbuț, fragil și toată lumea a rămas uimită cu ce vitalitate concura acest băiat, care s-a urcat cu siguranță în barcă, câștigând cursa. Drumurile noastre s-au intersectat mai des în perioada în care, răspunzând de gospodărirea Apelor Române, am acceptat și conducerea Federației Române de Kaiac-Canoe. Un sport care educă și formează caractere. În acea perioadă a fost construită baza de antrenament de la Bascov, lângă Pitești. Iar rezultatele s-au cunoscut. Am admirat tenacitatea și fermitatea cu care Ivan și-a urmărit proiectele, care s-au adresat în special copiiilor și tinerilor. Nu a uitat de unde a plecat, și nu i-a uitat pe cei care au contribuit la reușitele sale.

Dar, mai presus de orice, Ivan Patzaichin a fost un OM, și pentru asta a fost iubit și admirat. Moștenirea lui sportivă este consistentă, și face parte din tezaurul de valori simbolice al României.

Transmit sincerele mele condoleanțe familiei și prietenilor lui. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

LA MULȚI ANI, SPP !

07/05/2021

Serviciul de Protecție și Pază este una dintre instituțiile create imediat după Revoluția din decembrie 1989, în acord cu noile valori ce stau la baza construcției României democrate, care aspira la integrarea în NATO și în Uniunea Europeană. O instituție a cărei evoluție, în timp, poate fi luată drept exemplu de profesionalism și de coerență în acțiune. Faptul că este o instituție militară reprezintă doar un amănunt. Important este că i s-au fixat obiective clare, i-au fost alocate resursele necesare îndeplinirii sarcinilor, atât în țară, cât și în misiunile din exteriorul României. S-au schimbat, firesc, generațiile, atât la vârful instituției, cât și în rândul angajaților ei. Schimbările sunt și ele un exemplu despre felul în care se recrutează personal, cum se pregătește, cum se integrează în ansamblul personalului noii recruți. Din acest punct de vedere SPP e o dovadă de continuitate în schimbare, într-o cultură instituțională aflată, nu o dată, și nu doar acum, în suferință.
Cunosc istoria instituției de la înființare până acum, și mă pot pronunța asupra performanțelor ei. Felul în care înțeleg angajații ei să-și facă datoria este unul plin de rigoare, determinare și de devotament. De ziua instituției le adresez tuturor celor care au lucrat și lucrează în cadrul Serviciului felicitări și succes în activitatea lor. La mulți ani, SPP!

Ion Iliescu, 
Fost Președinte al României

OLIVIU GHERMAN

11/08/2020

Am aflat cu profund regret vestea morții lui Oliviu Gherman, fost președinte al Senatului și al FDSN,  om politic de înaltă ținută morală,  om de stânga, cu principii de la care nu a abdicat. Membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, a contribuit la definirea viitorului democratic al României ieșite din comunismul ceaușist.

Am lucrat împreună aproape două decenii pentru construirea și consolidarea unui partid de stânga, social-democrat, în România, un partid care să ducă mai departe valorile și idealurile Revoluției Române. A contribuit, în funcțiile de reprezentare pe care le-a deținut, la definirea cadrului constituțional și la adoptarea noului cadru legal, care să permită revenirea României în concertul națiunilor europene, și apoi integrarea țării noastre în Uniunea Europeană și în NATO. Este unul dintre politicienii care au contribuit decisiv la succesul Consensului de la Snagov, care a pregătit România pentru aderarea la Uniunea Europeană.

I-am apreciat întotdeauna calmul și deschiderea spre dialog, felul în care știa să-și asculte interlocutorii. Om de știință, fizician, profesor universitar, a adus în politică ceva din rigoarea, dar și din deschiderea spre nou, specifice domeniului în care s-a format și afirmat profesional. A fost un exemplu pentru o întreagă generație de oameni de stânga, care au găsit în Oliviu Gherman un model și un sprijin.

Am pierdut un prieten și un camarad în efortul nostru de reconstrucție democratică a României, pentru modernizarea ei, pentru afirmarea stângii moderne într-o țară care se confruntă și acum cu sărăcia și cu inechitățile economice și sociale.

Dumnezeu să-l odihnească! Transmit sincerele mele condoleanțe familiei lui Oliviu Gherman.

Ion Iliescu, fost președinte al României.

20 mai 1990 – 30 de ani de la primele alegeri libere din România

20/05/2020

        La trei decenii de la alegerile  din 20 mai 1990, ele rămân un eveniment care-și are locul în cartea de istorie a României moderne, fiind primele cu adevărat libere, după o serie de regimuri mai mult sau mai puțin autoritare, care au implicat și limitarea dreptului de vot pentru multe categorii sociale.

        Demonizarea acelor alegeri poate fi, până la un punct, explicată, în contextul unei lupte politice , specifică acelor vremuri. Nu a fost Duminica Orbului, cum place unora să spună. Alegerea, atunci, nu s-a făcut în necunoștință de cauză, dimpotrivă. Privind retrospectiv, niciodată ca atunci agenda politicienilor nu s-a identificat atât de puternic cu agenda publică. Am ales, atunci, un Parlament, care era și Adunare Constituantă.

Am construit instituții, pe baza unei Constituții care a preluat multe dintre obiectivele Revoluției Române, din decembrie 1989. Acum, când se manifestă tot mai fățiș o anumită tentație totalitară, apreciem la adevărata lor valoare Curtea Constituțională a României și Avocatul Poporului,. Indiferent de crizele pe care le traversează, România trebuie să rămână, așa cum și-au dorit cei care au votat în 20 mai 1990, o democrație funcțională, în care drepturile și libertățile cetățenești sunt garantate și apărate.

România s-a schimbat mult în bine, dar sunt și lucruri care ne dezamăgesc, și ne îngrijorează. Dacă în 1990 clasa politică, aflată în proces de structurare, se prezenta în fața societății, cu proiecte și programe, cu valori democrate, acum constatăm că ea, clasa politică, se rupe tot mai mult de societate, devenind, în anumite aspecte, un soi de frână socială. Agenda publică este ignorată, dialogul cu societatea este superficial, și nu de puține ori, ipocrit. Ar fi o dovadă de înțelepciune, și de responsabilitate pentru clasa politică, dacă ar folosi oportunitatea oferită de criză și s-ar întoarce la agenda cetățeanului și la servirea interesului public.

Alegerile din 20 mai 1990 au fost kilometrul zero al evoluției democrate a României. Nu a fost totul perfect, nu au mers lin toate lucrurile. Dar programul enunțat atunci, în lunile care au precedat alegerile, a unit națiunea în jurul unui proiect strategic, cel al integrării europene și euro-atlantic. Ne-am atins obiectivele, pentru că am crezut în ele. Sper să găsim din nou un proiect, care să unească, în actualele condiții, națiunea și să întărească democrația.

 

Ion Iliescu