Planul B 3,0 – „Mobilizare generala pentru salvarea civilizatiei” – Lester Brown

Cuvânt înainte, Ion Iliescu

Ultima lucrare a lui Lester Brown – Plan B 3,0 – este încununarea unei activităţi de peste trei decenii a autorului – consacrate problemelor globale ale omenirii, ale conflictului care a apărut, în special pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, între societatea umană, respectiv civilizaţia industrială şi mediul ambiant.

Problema a fost abordată, de o manieră frontală şi dramatică încă din anii 70 – 72, devenind publică o dată cu apariţia primului raport al Clubului de la Roma, realizat de un colectiv de cercetători de la Massachusets Institute of Technology, din Boston, sub coordonarea profesorului Dennis Meadows – pe baza unui model matematic al economiei mondiale, realizat de prof. Jay Forrester, de la acelaşi institut. Concluziile raportului Meadows, intitulat „ Limitele creşterii”, constatau conflictul care a apărut între dezvoltarea civilizaţiei industriale, aflată într-o creştere dinamică, fără precedent, şi resursele limitate ale planetei, pe care se sprijină această dezvoltare. Totodată, erau evidenţiate efectele în plan calitativ ale proceselor de deteriorare a mediului şi mai ales ale poluării factorilor de mediu – apă, aer, sol. Problema fundamentală – considerau autorii, constă în analiza procesului creşterii într-un sistem finit – cum este sistemul economiei mondiale. În asemenea sisteme trebuie să existe unele restricţii care să oprească creşterea exponenţială („bucle negative de conexiune inversă”). Analizând cinci factori pe care se bazează sistemul economiei mondiale – populaţia, resursele naturale, producţia industrială, producţia agricolă şi poluarea – autorii au constatat că doi dintre aceştia reprezintă bucle pozitive de conexiune inversă – şi anume creşterea exponenţială a populaţiei şi cea a producţiei materiale – iar trei ar reprezenta buclele negative – poluarea, epuizarea resurselor naturale şi foametea. În cursul istoriei, tehnologia a slujit pentru slăbirea presiunii buclelor negative. Până acum, slăbirea presiunii buclelor pozitive nu a format obiect de preocupări. Autorii propun, de aceea, în faţa presiunii tot mai periculoase a acestor factori – promovarea unor constrângeri de libertate asupra proceselor creşterii demografice şi economice. De aceea, ei şi-au intitulat raportul „limitele creşterii”, subliniind că nu este vorba de o opoziţie oarbă împotriva progresului, ci de opoziţie împotriva progresului orb”, iar, în condiţiile date „a nu face nimic, înseamnă mărirea riscului de prăbuşire”. Totodată, ei subliniau şi un alt aspect şi anume că „procesul de creştere economică, aşa cum se desfăşoară el astăzi, lărgeşte inexorabil decalajul absolut dintre naţiunile bogate şi cele sărace ale globului, citând proverbul – „bogatul devine mai bogat, iar săracul face copii”.

La apariţia sa, raportul Meadows a provocat reacţii diverse, uneori violente, de contestare – atât în lumea ştiinţifică cât şi în cea politică. Alte rapoarte ale Clubului de la Roma ca şi alte studii apărute ulterior au introdus unele corective şi abordări suplimentare la raportul Meadows. Astfel, raportul – „Omenirea la răspântie”, coordonat de Mihajlo Mesarovici şi Eduard Pestel – introducea în analiză conceptul de „creştere organică”, care ar atenua, în timp, efectele „creşterii exponenţiale” a populaţiei. Cel de-al patrulea raport al Clubului de la Roma – coordonat de Dennis Gabor ( Premiul Nobel pentru fizică) şi Umberto Colombo – intitulat „Să ieşim din epoca risipei” sublinia caracterul neraţional al risipei de resurse specific „societăţii de consum”. Un studiu coordonat de prof. Häfele (Austria) sub egida Institutului Internaţional pentru Analiza Sistemelor Aplicate intitulat „Energia într-o lume finită” sublinia faptul că ne aflăm într-o fază de tranziţie privind resursele energetice, când omenirea va face trecerea de la resursele fosile spre cele regenerabile. Raportul coordonat de Ian Tinbergen (Premiu Nobel pentru economie), intitulat „Restructurarea ordinii internaţionale”, sublinia gravitatea decalajelor de dezvoltare economică din lume, nevoia deplinei şi completei emancipări economice a ţărilor din lumea a III-a – pentru echilibrul necesar al economiei mondiale – subliniind că făurirea unei „ordini umanist-socialiste” – este condiţia unei vieţi demne şi aunei bunăstări modeste pentru toţi cetăţenii lumii. Un studiu al Fundaţiei Bariloche (Argentina), „Catastrofă sau o nouă societate” – un model latino-american al lumii, subliniind nevoia, ca ţel final, a unei lumi eliberate de subdezvoltare şi mizerie – consideră că „deteriorarea mediului fizic este rezultatul organizării sociale bazate în mare măsură pe valori distructive”. Raportul întocmit de Vasilii Leontief, în 1977, la cererea ONU – intitulat „Viitorul economiei mondiale” – referitor la propuneri pentru cel de-al treilea deceniu al dezvoltării – conchide că reducerea decalajelor dintre ţările sărace şi cele bogate presupune îmbinarea a două cerinţe – în primul rând – profunde transformări de ordin social, politic şi instituţional în ţările în curs de dezvoltare şi în al doilea rând – schimbări importante în ordinea economică.

ONU a organizat un prim summit mondial consacrat mediului în 1972, la Stockholm, imediat după apariţia primului raport al Clubului de la Roma. Atunci, reacţia reprezentanţilor ţărilor slab dezvoltate a fost vehementă, considerând inacceprabilă pentru ele formula stopării creşterii economice în lume. Iar în legătură cu problema poluării, un reprezentant asiatic a afirmat că cea mai gravă formă a poluării este sărăcia!

Ulterior, ONU a patronat un studiu al unei comisii coordonate de fostul cancelar german Willy Brandt intitulat „Nord – Sud – un program pentru supravieţuire” – publicat în 1980 şi un raport al comisiei mondiale pentru mediu şi dezvoltare – creată de Adunarea Generală a ONU din 1983 şi prezidată de fostul prim-ministru norvegian – Gro Harlem Brundtland, intitulat „Viitorul nostru al tuturor”, care constata că „noi împrumutăm de la generaţiile care vor veni un capital ecologic, ştiind precis că nu-l vom putea nicicând restitui”. Ele vor avea dreptul să ne reproşeze că am fost aşa de risipitori, dar nu vor putea niciodată să recupereze ceea ce le datorăm. Acţionăm astfel pentru că noi nu avem de dat socoteală nimănui: generaţiile viitoare nu votează, nu au nici o putere politică sau financiară,nu se pot ridica împotriva generaţiilor noastre”.

În acest context, Lester Brown a pus bazele, în 1974, ale unui institut consacrat studierii problemelor globale, „World Watch Institute”, care a devenit unul din centrele de monitorizare ale acestor probleme, publicând sistematic studii asupra unor teme actuale, privind procesele de consum iraţional al resurselor şi de deteriorare a factorilor de mediu („Energia – problema conservării”, douăzeci şi două de dimensiuni ale problemei populaţiei”; „două faţete ale subnutriţiei”; „extinderea deşeurilor – mâna omului”, „pierderea de pământ fertil”; „dispariţia speciilor”; „recuperarea , reutilizarea, reciclarea – primii paşi spre o societate durabilă”;”limitele oraşelor – constrângeri necesare ale creşterii urbane”; „poluarea aerului, ploile acide şi viitorul pădurilor”; „apa – reconsiderarea gospodăririi într-o epocă de restricţii” etc.). Din 1984, World Watch Institute , sub coordonarea lui Lester Brown, a început publicarea unor rapoarte anuale, intitulate „Starea lumii” („State of the World”), grupând cele mai semnificative studii, bazate pe un bogat material documentar, materiale statistice şi de sinteză publicate de organisme ONU (Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, FAO, UNEP, OMC etc.) ca şi de agenţii şi departamente americane, japoneze, europene etc.).

Meritul lui Lester Brown şi al colectivului său de la World Watch a fost, pe de o parte, urmărirea sistematică, continuă a evoluţiei acestor probleme şi consacrarea necesităţii de „asigurare a unei dezvoltări durabile, pe baza capacităţii de adaptare a sistemelor sociale şi economice la schimbările ce au loc în domeniul resurselor naturale”. Ca motto al orientării studiilor sale, Lester Brown sublinia:”nici optimismul nefundamentat, nici pesimismul necuvenit nu pot constitui o bază solidă pentru elaborarea politicilor. Doar realismul poate constitui o asemenea bază”. Pledând pentru promovarea studiilor interdisciplinare, el a subliniat nevoia îmbinării cercetărilor economice cu cele ecologice, lucru nelipsit de dificultăţi; „ecologii consideră specializarea un risc, în timp ce economiştii sunt înclinaţi să o considere ca o virtute. Ecologiştii privesc lumea în termene ciclice, ca ciclul hidrologic sau al carbonului; economiştii sunt mai mult tentaţi să o privească în termenii unei continue creşteri exponenţiale.Ecologiştii caută soluţii care pot fi susţinute pe termen lung, economiştii sunt mai interesaţi în maximizarea profiturilor pe termen scurt”.

Lester Brown este unul din cercetătorii care au contribuit la definirea conceptului de dezvoltare durabilă: „Durabilitatea (Sustainability) este un concept ecologic cu consecinţe economice”. „O societate durabilă este cea care îşi modelează sistemul economic şi social, astfel încât resursele naturale şi sistemele de suport ale vieţii să fie menţinute”.”Economia mondială s-a dezvoltat pe o cale care este de nesusţinut”. „Componentele esenţiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabilă sunt clare. Ele includ stabilizarea populaţiei, reducerea dependenţei de petrol, dezvoltarea resurselor de energii regenerabile, conservarea solului, protejarea sistemelor biologice ale pământului, reciclarea materialelor”.

Editura Tehnică a intrat în legătură cu World Watch Institute încă din 1986 şi a obţinut copy-right-ul pentru traducerea în limba română a rapoartelor sale anuale („Starea lumii”) – primul volum fiind publicat în 1988 (comasând studii din patru volume anuale), după 1989 continuând publicarea lor aproape anuală.

În 1995, Lester Brown a vizitat România la invitaţia mea şi a Editurii Tehnice, cu prilejul publicării în limba română a studiului său „Cine va hrăni China în secolul XXI”, în care Lester Brown sublinia importanţa asigurării hranei pentru o populaţie în creştere a planetei, în timp ce se prefigurează o plafonare a producţiei agricole. Studiul de caz privind China pornea de la o constatare că , dacă până în anii 90 China era unul din marii exportatori de cereale, de atunci – China a devenit unul din marii importatori (al doilea, după Japonia), ca urmare nu numai a creşterii populaţiei , ci mai ales a creşterii consumului acesteia – urmare a creşterii economice spectaculoase a Chinei, după anii 80. În plus,la nivel mondial, dacă s-au putut constata efectele pozitive ale „revoluţiei verzi” – declanşată în anii 50, ai secolului trecut – bazate pe patru factori : extinderea agriculturii intensive de tip industrial, extinderea irigaţiilor, folosirea îngrăşămintelor şi tratamentelor chimice (pentru combaterea dăunătorilor) şi rezultatele cercetărilor genetice (hibrizi de mare productivitate), din anii 90, cei patru factori au devenit limitativi: agricultura intensivă a dus la accentuarea fenomenelor de eroziune a solului; irigaţiile nu se mai pot extinde – se impun chiar limitări – datorită lipsei resurselor de apă; faţă de folosirea de chimicale au apărut reacţii de respingere – căutându-se promovarea de produse ecologice , iar în materie de cercetări genetice nu au mai apărut rezultate spectaculoase ca cele ale apariţiei hibrizilor din anii 50.

Din anul 2000, Lester Brown a părăsit Institutul World Watch , pe care l-a creat în 1974 (cu care a rămas însă în relaţii de colaborare) şi a creat un institut nou Earth Policy Institute (Institutul pentru politica planetei Pământ).

Cartea manifest a lansării noului institut a fost Ecoeconomia, având ca subtitlu . „Crearea unei economii pentru planeta noastră”.

Lester Brown motivează demersul său şi tematica volumului-manifest prin câteva sublinieri:

„S-a creat o economie care este total nesincronizată cu ecosistemul de care depinde”.

„Teoria economică şi indicatorii economici nu explică modul în care economia subminează şi distruge sistemele naturale ale planetei”.

„O economie suportabilă pentru mediu – o ecoeconomie – impune stabilirea cadrului de formulare a politicii economice pe baza principiilor ecologiei, iar economiştii şi ecologiştii să lucreze împreună pentru a modela noua economie”.

„La intrarea în secolul al XXI-lea, economia noastră distruge treptat sistemele sale de suport, consumându-şi mijloacele fixe ale capitalului natural. Cererile economiei în dezvoltare, aşa cum este ea acum structurată, depăşesc producţia naturală durabilă a ecosistemelor”.

„Transformarea economiei noastre distructive de mediu într-una care poate susţine progresul depinde de o revoluţie, ca aceea generată de Copernic, în mentalitatea noastră economică, de recunoaştere a faptului că economia este parte a ecosistemului planetar şi că ea poate asigura progresul doar dacă va fi restructurată astfel încât să devină compatibilă cu el”.

„O cale de remediere a situaţiei ar fi ca specialiştii mediului şi economiştii să lucreze împreună pentru a calcula costul distrugerii climei, al ploilor acide şi al poluării aerului”… pentru a înţelege „cum să restructurăm economia globală în vederea restabilirii unui echilibru stabil între economie şi ecosistemul pe care este plasată”.

„Problema nu este cât de mult va costa realizarea acestei transformări, ci cât de mult ne va costa dacă eşuăm în a o rezolva”.

În fine, L. Brown citează constatarea unui vicepreşedinte al companiei Esso: „Socialismul a colapsat din cauză că nu a permis ca preţurile să spună adevărul economic. Capitalismul poate colapsa din cauză că nu permite ca preţurile să spună adevărul ecologic”.

Produsul următor al lui Lester Brown, sub egida noii sale instituţii Earth Policy Institute – Planul B – „pentru salvarea unei planete sub presiune şi a unei civilizaţii în impas” – care a cunoscut , până acum, două volume, ambele publicate şi în limba română de Editura Tehnică, caută să dea răspuns şi să sugereze soluţii la problemele ridicate în Ecoeconomia. Lansarea celui de-al doilea volum – Planul B 2.0, în limba română, a avut loc, în toamna anului 2006, în prezenţa autorului, la puţin timp după lansarea variantei originale (în limba engleză) – în clădirea Parlamentului European de la Bruxelles.

Planul B îşi propune să sugereze unele soluţii posibile pentru depăşirea crizei iminente dacă „nu se schimbă nimic” (adică menţinerea tendinţelor actuale – Planul A) care ar duce, inevitabil, la accelerarea declinului economic, răspândirea foametei, creşterea neliniştii, creşterea afluxului de refugiaţi ecologici, creşterea populaţiei şi a conflictelor politice.

Direcţiile principale de acţiune sugerate vizează – eradicarea sărăciei şi stabilizarea populaţiei; refacerea pământului; (a pădurilor, a solurilor, satisfacerea nevoilor de apă, regenerarea resurselor naturale de peşte, protejarea biodiversităţii); asigurarea hranei unei populaţii în creştere; stabilizarea climei, proiectarea de oraşe durabile; construirea unei noi economii.

Volumul al treilea – Plan B 3.0 – subliniază, în primul rând agravarea tuturor problemelor menţionate în volumele anterioare:

– deteriorarea securităţii energetice şi alimentare ;

– schimbările climatice, efectele creşterii temperaturii (a încălzirii globale) – topirii gheţarilor şi creşterii nivelului oceanului planetar;

– acutizarea problemei surselor de apă;

– sistemele naturale în pericol (defrişările de păduri; pierderi de sol fertil; de la păşuni – la deşert; restrângerea resurselor de peşte; dispariţia de plante şi animale);

– efectele marilor decalaje economice.

Încă din volumul 2, Lester Brown constata efectele unui fenomen, altminteri, pozitiv: creşterea economică, dinamică a Chinei, precum şi a Indiei şi a altor ţări slab dezvoltate. Concluzia sa reluată şi în cel de-al treilea volum – este că „”modelul economic occidental – bazat pe combustibil fosil, centrat în jurul automobilului şi care reflectă o economie risipitoare – nu poate funcţiona pentru China. Iar, dacă el nu va funcţiona pentru China, atunci nu va funcţiona nici pentru India şi nici pentru celelalte trei miliarde de oameni din ţările în curs de dezvoltare. Şi, într-o economie mondială caracterizată de tendinţele de integrare, în care cu toţii depindem de aceleaşi resurse – cereale, petrol şi oţel – el nu va mai funcţiona nici pentru ţările industrializate”.

Planul B 3.0 sugerează patru scopuri:

– stabilizarea climei;

– stabilizarea populaţiei;

– eradicarea sărăciei;

– refacerea ecosistemelor Pământului.

Planul pentru stabilizarea climei are trei componente:

– eficientizarea consumului de energie;

– dezvoltarea de surse reînnoibile de energie;

– extinderea zonelor împădurite, interzicerea despăduririlor şi plantarea de miliarde de copaci, pentru a menţine carbonul în sol.

L. Brown a sugerat şi un posibil buget anual – la nivel mondial – pentru a atinge cele două mari obiective – obiective sociale de bază pentru combaterea sărăciei, asigurarea accesului la educaţie şi eradicarea analfabetismului, servicii medicale de bază şi controlul reproducerii – planificarea familială – care ar necesita circa 70 miliarde dolari – şi obiective privind refacerea Pământului – pentru reîmpădurirea pământului, pentru protejarea humusului, refacerea pădurilor, regenerarea resurselor naturale de peşte, protejarea biodiversităţii biologice, refacerea nivelului pânzei freatice – care ar necesita circa 95 miliarde dolari – deci, în sumă, cele două programe – circa 165 miliarde dolari.

Cheltuielile militare, la nivel mondial însumează circa 975 miliarde dolari, din care – jumătate revin SUA. Deci, ar exista resurse pentru un program susţinut, la nivel mondial, de promovare a unor măsuri concrete de combatere a sărăciei şi de stopare a fenomenelor de degradare a mediului. Ar fi suficientă reducerea cu mai puţin de 20% a cheltuielilor militare actuale!

Este necesară, în primul rând voinţa politică şi promovarea unei acţiuni conjugate, de cooperare internaţională, în acest scop!

L. Brown conchide: „salvarea civilizaţiei nu este un sport fără spectatori. Fiecare dintre noi are un rol principal de jucat”.

De aceea, el a schimbat titlul volumului B 3.0 (faţă de varianta B2) într-unul mai activ: „Mobilizare generală pentru salvarea Planetei”.

Advertisement