COMUNICAT

          Declaraţiile făcute la câteva posturi de televiziune, privind evenimentele din 13-15 iunie 1990 – sunt declaraţiile unor oameni  frustraţi – care au trăit o amară decepţie în urma alegerilor din 20 mai 1990, când electoratul s-a pronunţat, printr-o majoritate zdrobitoare, în favoarea reprezentanţilor Frontului Salvării Naţionale.

          Spre deosebire de oamenii politici responsabili, inclusiv din conducerile PNŢ-CD  şi PNL – care şi-au retras , atunci, reprezentanţii – un grup de oameni iresponsabili au continuat să ocupe Piaţa Universităţii, menţinând în mod artificial un punct de tensiune in centrul Capitalei.

          La încercarea de eliberare a pieţei, din 13 iunie 1990, pentru a o reda circulaţiei normale, demonstranţii au răspuns prin acte de vandalism, atacând clădiri publice – ale Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi Televiziunii Naţionale, folosindu-se şi de slăbiciunile forţelor de ordine , de atunci.

          Pe acest fundal, a avut loc în ziua de 14 iunie, venirea minerilor din Valea Jiului, care mai fuseseră în Capitală, în februarie, când aceleaşi elemente anarhice, vandalizaseră clădirea Guvernului României.

         Din păcate, prezenţa minerilor în zilele de 14-15 iunie 1990, a fost  însoţită , la rândul ei, de acte de violenţă, care nu au fost favorabile imaginii internaţionale a României. Cert este , însă, că fără actele de vandalism din ziua şi seara de 13 iunie – nu ar fi avut loc venirea minerilor şi violenţele din 14-15 iunie.

        A pune acele evenimente, însă, pe seama conducerii politice a ţării de atunci – este o speculaţie politică rudimentară, care  deformează realitatea şi o acţiune propagandistică inutilă.

      Întrebarea firească : cui folosesc asemenea procedee şi de ce sunt ele vehiculate astăzi ?

 

 

ION ILIESCU

18 iunie 2013