PE MARGINEA UNOR COMENTARII

 

Radualexandru    –  legat de locul şi rolul Uniunii Europene şi al Europei, în general, am prezentat pe blog textul intervenţiei mele la “masa rotundă a foştilor şefi de stat”, consacrată tocmai acestei teme. Sper că răspunde şi preocupărilor dumneavoastră.

 

 

Victor   – remarca d-nei  Anca Chiser – pe care o menţionaţi în legătură cu reducerea cheltuielilor militare, ca un pas spre rezolvarea unor probleme actuale, e valabilă. Am citat şi la „Forumul din Tunis” cifrele prezentate de Lester Brown în cartea sa “Plan B 3.0”, în care propune un buget anual pentru combaterea sărăciei, pe de o parte, şi refacerea pământului, pe de altă parte, care ar necesita cca. 190 mld. dolari anual, în timp ce bugetele militare ale principalelor state pe 2006 însumează peste 1200 mld. dolari, din care jumătate – SUA. Ar fi suficientă o reducere cu 20% a bugetelor militare pentru a acoperi cele două obiective vitale pentru civilizaţie.

 

 

Sorin Platon   – îţi mulţumesc pentru invitaţie, dar am deja stabilit un alt program (inclusiv pentru Ziua Europei); la Braşov voi fi prezent în ziua de 14 mai.

 

 

cirlovacristian   – aveţi dreptate că problema energetică e primordială; nu întâmplător se află în prim-planul agendelor tuturor factorilor, la nivel internaţional şi naţional, inclusiv în legătură cu problemele acute ale “încălzirii globale” şi schimbărilor climatice. Nu e, însă, uşor să se “impună” la nivel de “asociaţii” de state. Ştiţi bine că acesta a fost şi obiectul Protocolului de la Kyoto din 1998, pe care Statele Unite (principalul contributor la degajările de gaze de seră, în special CO₂) nu l-au semnat, încă, nici astăzi!

 

 

globetrotter58   – Globalizarea este un proces obiectiv şi, în esenţă, benefic. Dar, acesta nu e un proces mecanic şi nici administrativ. Rolul statelor naţionale va rămâne, încă multă vreme, important. Chiar şi în Uniunea Europeană, procesul de integrare nu anulează rolul statelor naţionale. Are loc un proces de adaptare şi de armonizare a acţiunilor în plan local, naţional şi internaţional. Cu atât mai mult, la nivel global, unde nu există niciun fel de autoritate de decizie (deciziile ONU şi ale organismelor specializate sunt rezultatul armonizării poziţiilor; cei ce acţionează sunt tot statele).

            Scăderea populaţiei, precum vedeţi, nu e posibil de luat în seamă. Ea are loc, paradoxal, în majoritatea ţărilor bogate şi creşte în cele sărace (România şi unele ţări în tranziţie fac excepţie de la regulă). Soluţia, de asemenea, nu poate fi lichidarea fizică a celor săraci (cum lăsaţi de înţeles!). Nu este vorba de a putea realiza, vreodată, egalitate deplină. Insă, eliminarea sărăciei şi, în primul rând, a celei extreme, este pe deplin realizabilă, ca şi a obiectivului “egalităţii de şanse”.

            Faptul că ţările mai sărace îşi protejează mai puţin resursele şi le folosesc cu o eficienţă mai mică nu este un paradox! Acesta este tocmai rezultatul nivelului tehnologic mai redus, ca şi al educaţiei, disciplinei sociale, capacităţii administrative etc.

            Sugestia dumneavoastră de a limita  populaţia planetei la 3 mld. suflete este la fel de nerealistă! Ceea ce se petrece în mod real este o atenuare a ratei de creştere a populaţiei, la nivel global, cu tendinţe de plafonare (dar, probabil, nu sub nivelul de 10 mld.). Planeta dispune de resurse pentru supravieţuire a 10 mld. oameni – bineînţeles, în condiţii de gestiune raţională a lor!

 

 

emigrantul   – România nu este o ţară subdezvoltată, dar nu face parte nici din rândul celor dezvoltate. Şi eu mă îndoiesc în legătură cu aprecierile dumneavoastră privind nivelul de trai al canadienilor. Nu cred că în România se trăia mai bine decât în Canada, înainte de 1989.

 

 

emigrantul    – una  este “cunoaşterea” la nivel social, gradul de cultură al cetăţenilor, nivelul de dotare tehnologică a societăţii – care dă nota dezvoltării unei societăţi – şi altceva faptul că pot fi chiar analfabeţi, care să acumuleze bogăţii!

 

 

emigrantul    –  scenariul cu privire la rolul preşedinţilor consiliilor judeţene şi efectele alegerii uninominale a acestora – să rămânem, totuşi, optimişti! Avantajul acestui mod de a fi aleşi este creşterea responsabilităţilor acestora în faţa cetăţenilor. Altminteri, totul depinde de calitatea oamenilor, indiferent de modalitatea de alegere a lor.

 

 

Remarca lui  Victor este corectă!

 

 

Mihnea Georgescu   – nu este prima dată când participăm, împreună cu preşedintele Emil Constantinescu, la diferite reuniuni ştiinţifice, în ţară sau în străinătate, şi acest lucru este bine receptat. A fi adversari politici nu înseamnă ignorarea importanţei dialogului politic sau ştiinţific. Aceasta înseamnă comportament democratic.

 

 

dorelsandor  – mă bucur că ai “ieşit pe blog” – te salut şi te felicit.

 

 

serbangabriel1985   – am reţinut solicitarea dumneavoastră. Sunt dispus să ne întâlnim la mine la birou. Căutaţi-mă la telefon să convenim când să ne întâlnim.

 

Victor   – răspunsul dumneavoastră este corect. Este ceea ce, în alt fel, i-am răspuns şi eu lui   globetrotter58.

 

isabellelorelai  – Dezvoltarea turismului ţine atât de dezvoltarea şi modernizarea infrastructurilor (drumuri, alimentări cu apă şi canalizări, alimentare cu energie, telecomunicaţii etc.), ca şi de gradul de gospodărire şi de educaţie civică.

            La noi, din păcate, a scăzut spiritul civic, de respectare şi întreţinere a spaţiilor publice, inclusiv a spaţiilor verzi.

            Din acest punct de vedere, Istanbulul – o aglomerare urbană de cca 15 milioane de oameni – este un exemplu de bună gospodărire, de curăţenie şi grijă pentru spaţiile verzi, şi acest lucru s-a realizat în timp. Eu am vizitat prima dată Istanbulul în 1992. De atunci, an de an, oraşul s-a dezvoltat continuu şi, în acelaşi timp, a câştigat ca aspect şi nivel de gospodărire.

 

 

bucur  – îmi cer scuze că am întârziat cu răspunsul la unul dintre comentariile dumneavoastră. Nu m-au deranjat, nicicum, intervenţiile dumneavoastră pe blog. Din contră, am apreciat pertinenţa celor mai multe din comentarii. Mi-am exprimat dezacordul cu aprecierile dumneavoastră la adresa analizelor lui Lester Brown şi, fără nicio intenţie de a vă jigni, m-am referit la unele reacţii similare ale unor autori americani, care îi consideră pe “verzii” de azi ca fiind o variantă actuală a “roşiilor” de ieri. De asemenea, nu am apreciat corecte unele estimări jignitoare cu caracter generalizator la adresa PSD. Altminteri, respect opiniile argumentate ale oricui! Mi-ar părea rău să vă simţiţi cu ceva lezat de aprecierile mele.