CONSEMNARI

 

 

In zilele de joi, vineri si sambata ( 13 – 15 noiembrie 2008) am parcurs mai multe judete (Valcea, Gorj, Hunedoara si Alba) participand la diferite intalniri cu alegatorii ale candidatilor PSD la alegerile parlamentare din 30 noiembrie.

 

Din pacate la finalul acestui „turneu” am fost zguduit de o stire dramatica. Ma aflam pe drumul de intoarcere, sambata, cand am auzit la radio despre tragedia de la Petrila. Stirea m-a afectat cu atat mai mult cu cat, cu o zi inainte, vineri la pranz am facut un popas si la Petrila unde m-am intalnit cu peste o suta de cetateni in centrul localitatii.

 

Am aflat de la presedintele organizatiei noastre ca printre cei ce au decedat in mina de la Petrila, doi au fost prezenti la intalnirea noastra de vineri. Este o mare durere si NIMIC nu poate micsora suferintele celor apropiati.

 

Aceasta tragedie este o noua marturie a riscului pe care il reprezinta activitatea miniera in subteran. Desigur, se vor impune noi masuri pentru cresterea gradului de siguranta prin solutii tehnice si imbunatatirea dotarii minelor mentinute in functiune. Pentru ca, problema cea mai grava in Valea Jiului, pe care am receptat-o in toate intalnirile pe care le-am avut la Lupeni, Vulcan, Uricani, aninoasa, Petrosani si Petrila – a fost disparitia locurilor de munca prin inchiderea unor mine si limitarea productiei celor in functiune, fara perspective privind alternative posibile. Acest lucru se reflecta printr-o agravare a starii de saracie in care traiesc oamenii din aceasta zona.

 

Desigur, fenomenul este mai general in intregul judet Hunedoara, judet cu un mare potential industrial in trecut si care cunoaste un declin economic major, prin inchiderea multor unitati industriale, nu numai din industria miniera si nu doar din cea de carbune, ci in mod chiar mai grav din cea de minereuri, dar si din industria siderurgica, constructoare de masini, din industria usoara si alimentara, la care se adauga declinul agriculturii si al cresterii animalelor.

 

La aceasta situatie, efectele crizei mondiale actuale, la inceput in sistemul financiar si de credite dar care se extinde in economie in generala au inceput sa se propage si la noi. La Ramnicu Valcea am discutat despre efectele masurilor de restrangere a productiei de la Oltchim, cea mai mare unitate din judet, unitate care s-a mentinut pana acum „pe linie de plutire”, un mare procent din productia sa livrandu-se la export si care are un bun management, dar care suporta, mai ales, consecintele preturilor ridicate impuse de principalul furnizor de materie prima – “Petrom”.

 

Efecte similare insa apar si la alte unitati industriale, dupa cum am putut constata la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara, in unele unitati legate de productia pe orizontala conectate la industria automobilelor, si altele.

 

Ne aflam intr-o faza de inceput al extinderii crizei care, din pacate, nu a fost prognozata nici la nivel international si cu atat mai putin la nivel national.

 

Dupa analiza si masurile ce se vor preconiza la Reuniunea la Nivel Inalt a celor 20 de tari dintre cele mai bogate se vor impune analize mai atente si masuri adecvate pe termen scurt, pe termen mediu si lung care sa atenueze efectele, atat economice cat si sociale, la nivelul tarii noastre.

 

Fara indoiala ca, de regula, efectele unor astfel de crize afecteaza in mai mare masura pe cei saraci, tarile cu economii mai vulnerabile. Ceea ce este si cazul tarii noastre.