SCURTE APRECIERI

 

Dezbaterea din Senat asupra solicitării DNA privind urmărirea penală a senatorilor Ioan Codruţ Sereş şi Paul Păcuraru a fost, cred, instructivă şi substanţială, privind fondul problemei – respectarea legalităţii, funcţionarea independentă a justiţiei şi depolitizarea actului de cercetare şi de judecată, importanţa calităţii actelor de urmărire şi cercetare ca premisă a unei judecăţi obiective.

 

 

            Dincolo de avizul acordat de Senat solicitării DNA, importante sunt unele concluzii care s-au desprins, referitoare la nevoia completării şi corectării legislaţiei privind funcţionarea instituţiilor aparţinând puterii judecătoreşti şi relaţiile lor cu puterea legislativă şi cea executivă – măsuri care se vor putea concretiza, unele prin promovarea unor iniţiative legislative (privind, spre exemplu, Codul penal şi cel de procedură penală), altele, prin stabilirea unor posibile amendamente la Constituţie (care necesită o procedură mai elaborată).

 

 

*   *    *  *

 

1.- In legatura cu discutiile purtate in jurul unor detalii privind Revolutia Romana, cred ca va raspunde intrebarilor celor interesati prezentarea  pe blog a Stenogramei convorbirii cu membrii comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 – publicata in volumul “Revolutia traita”, inclusa de asemenea si in volumul „Revolutia Romana”.

De aceea, nu mai raspund diferitelor intrebari, care revin la unele teme sau probleme deja abordate.

 

2.- Este interesanta formularea utilizata de leo   – sub titlul general „Corb la corb nu-şi scoate ochii!”:…”diversioniştii diversionesc, pedelacheii pedelachesc, cârcotaşii cârcotesc,ticăloşii ticăloşesc…!”

 

3.- Victor, constata, pe buna dreptate ca si sfinx667, că dreapta reacţionară este agresivă (lucru confirmat atât de istoria antebelică, precum şi în zilele noastre). În acelaşi timp, constată lipsa de curaj şi atitudinea defensivă a reprezentanţilor stângii democratice, îndemnând la o atitudine mai activă – de a nu ceda în faţa talibanilor.

 

4.- globetrotter58 abordează o problemă importantă a zilelor noastre – importanţa sportului ca fenomen social, menţionând atenţia acordată în Canada acestei probleme, mai ales în ce priveşte amenajarea de baze sportive (săli, bazine, terenuri) în şcoli.

 

5. Aceeaşi temă o abordează Victor, menţionând experienţa ţărilor scandinave, unde sportul constituie o filozofie naţională.

 

Educaţia fizică şi sportul, într-adevăr, în zilele noastre, trebuie să devină o problemă de interes naţional. Aceasta e valabilă nu doar în lumina rezultatelor de la ultima Olimpiadă şi nu doar în ce priveşte sportul de performanţă, ci, mai ales, trebuie pornit de la stadiul în care se află educaţia fizică şi sportul, ca fenomen de masă şi mai ales sportul şcolar şi universitar. Aceasta este o componentă şi o condiţie de asigurare a dezvoltării sănătoase a tinerilor şi populaţiei ţării, în general.

 

Din acest punct de vedere, se poate constata chiar o slăbire atât a dotării cu baze sportive – a şcolilor şi a localităţilor, cât şi a acţiunilor de promovare a sportului de masă – atât la oraşe cât şi la sate.

 

Educaţia fizică în şcoli cunoaşte un declin faţă de perioade anterioare.

Sportul de masă în oraşe avea, în trecut, un sprijin activ din partea sindicatelor şi cluburilor muncitoreşti.

Chiar şi la sate existau mai multe structuri organizate şi acţiuni iniţiate şi sprijinite de unităţile agricole (CAP şi IAS) sau de asociaţia sportivă locala “Recolta”.

 

 

Se impune o analiză de ansamblu a acestei probleme şi gândite măsuri diverse – legislative, organizatorice, financiare, lucrări de investiţii etc. Este o idee pe care am abordat-o cu colegul meu din Senat, domnul Nicolae Mărăşescu, care se gândeşte la o iniţiativă parlamentara atât privind o analiză punctuala cu un grup de specialişti, cu experienţă în acest domeniu, cât şi la o posibilă iniţiativă legislativă.