NOTA

Raspunzand solicitarilor, am postat in PAGINI – Lucrari publicate:

 

STENOGRAMA CONVORBIRII CU MEMBRII COMISIEI SENATORIALE PENTRU CERCETAREA EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989 – publicata in volumul “Revolutia traita” (februarie 1995)

Advertisements

6 Responses to “NOTA”

  1. Ovidiu Says:

    Stimate presedinte Ion Iliescu, am cautat dar nu am gasit stenograma!

  2. Ion Iliescu Says:

    Am facut-o mai usor de gasit ! Multumesc pentru sesizare ! Lectura placuta !

  3. Ovidiu Says:

    Stimate presedinte Ion Iliescu,
    Va multumesc, dar intre timp am gasit-o.

    “Dar aveam autoritate morală”

    Frumos !

    Cu stima,
    Ovidiu.

  4. Presedinte al Boborului Says:

    Am lecturat cu atentie Stenograma. Expun o concluzie sumara fara avea pretenti prea mari.

    Din material releva calbru dlui Iliescu care s-a detasat de absolut totii politicieni, istoria va consemna acest aspect, in adevar se confirma ca dl Iliescu a fost omul momentului! Multe aspecte expuse de dl Iliescu in fata Comisiei sunt reale, vor fi confirmate si de istorici de mâine care îi vor recunoaste meritele, locul dlui Iliescu este asigurat in istorie, nimeni nu il va mai putea scoate iar greselile (la care am sa revin putin), vor intra in umbra.

    As dori puncta alt aspect pentru a trage invataminte din greselile comise de ambele parti, atât FSN-Iliescu cât si Dreapta-Coposu. Sper ca si dl Iliescu sa ma confirme.

    Se vorbeste de consensul dorit de catre dl Iliescu la care noii oponenti dânsului nu am fi dorit aduce aportul in acel moment, asa dori sa clarificam putin situatia.

    1) In PNTCD (vb de ceea ce stiu eu), brusc au aparut niste ciudateni genul acelui Nita imbracat in uniforma legionara (mentionat si in stengorama). In PNT au activat paralel cu noii diversionisti care aveau scop compromite partidul, respectiv impinge spre fascism, totul incepe de la discutia cu sovietici (amintit in stenograma), discutie pe care o cunosc, dar prefer sa nu o fac publica, discutie amicala, pozitia expusa a deranjat sovietici, ei sunt ceei care ne-au contactat. Totul incepe in acel 12 Ianuarie 1990, care va arunca in aer posibilitatea dialoga, a ne intelge pozitiile, a nu igonora realitatea, mineriadele si acuzele de fascism la adresa noastra ne-a radicalizat contra dlui Iliescu, motiv pentru care nimeni nu il mai intelgea /acepta. Greseala dlui Iliescu a fost ca s-a rastit la noii prea dur, peste care se adauga terorizarea noastra prin mineri (proletari), presa loiala dlui Iliescu ramâne o marturie in acest sens, ea este demna de ani 50 ci nu 89. Greseala noastra a fost ca am tolerat nepremis de mult hasoul,eu insumi, i-am propus lui Coposu sa schimbe conducerea OT-PNTCD (dl Ionut Gherasim stie, ptr ca pe el il vizam), dupa care m-am orientat spre Mierla care parea mai lucid, temperat, Mierla ajunge pe tank accidental. Pe fondul haosului diversionisti au operat, reusit compromite cu toate ca nici un membru al conduceri OT-PNTCD nu a participat, nu a organizat actiuni stradale violente, va asigur, nici Puiu nu probaga asa ceva, cel putin eu nu am cunostinta de asa ceva, Radoi a cerut imediat ca sa fie dat afara acel Nita, ceea ce s-a si întâmplat. In Birourile noastre nu a intrat niciodata vreun descreierat in unfiroma legionara, nici apologia ML nu se facea, de unde apare si iritarea noastra la acuza adusa, care ne va si radicaliza contra FSN-Iliescu, aduagam presa … vom avea tabloul compelct, sper, ca dl Iliescu sa tina cont de marturia mea, nu am absolut nici un interes ascunde ceva, nici apara sa-u invinui pe cineva. Pe mine ma intereseaza fenomenul, pentruca citind Stenograma observ calibru de mare politician al dlui Iliescu, realismul dânsului si utopia noastra din acel moment care ne va juca feste, se dovedeste ca Câmpeanu pe care noii il consideram tradator a fost mai realist. Dar as dori atrage atentia asupra altui aspect

    Sa nu se omita faptul ca eram fara experienta democratica, cruzimile regimului si au spus cuvântul , iar gafele, lipsa de tact a FSN-Iliescu alimenta ura, sloganurile vânturate in aceea perioada nu mai erau analizate la rece de mai nimeni, ambele tabere s-au aflat in extrema. Sunt s-au nu crezut (Radoi imi este martor), personal am incercat tempera emotiile, sugeram o mai crestineasca atitudine, haosul ma convinsese ca ne aflam pe o pista gresita. Dealtfel, eu nu am strigat niciodata ixterizat Jos Comunismul, Jos Iliescu,le trageam ca si azi o injuratura neoasa si basta.

    Ce bine ar fi fost daca am fi ajuns la consens cu dl Iliescu, personal apreciez ca se putea, am mai spus in alt mesaj, in esenta noii nu eram atât de antiiliescu, nici atât de radicali contra participari FSN in alegeri, cu toate acestea nu de putine ori s-a comis greseala marsa pe aceste sloganuri lansate, insa repet; am convignerea ca aceste sloganuri nu câstigau teren daca nu exista duritatea de sorginte stalinista contra noastra grupari dlui Iliescu cu presa cu tot. Cine a avut interes compromite consensul necesar in acel moment? Cine a manipulat ambele tabere si radicaliza? Acela a adus si mineri, acela a introdus in PNT presupusele molotoave, acela la trimis pe Nita in uniforma legionara (de unde a aparut uniforma asta pe un descreierat). Aceiasi mâna criminala va actiona in jurul dlui Iliescu ca si in al nostru.

    Daca timpul îi da dl Iliescu dreptate, cred ca si celor activi in acele zile ne da aceiasi dreptate, trebuie sa clarificam acest aspect, eu am pararile mele, banuiesc cine este in spatele acestor actiuni. Sa fi fost un pericol mai mare dl Iliescu dat fiind echilibru, profesionalismul (politic) deschiderea dânsului (este totusi un intelectual) spre dialog, posibil, dar atunci, cum de a clacat si dl Iliescu?

    Daca lucruile stau astfel, atunci va cadea si statuia lui Coposu de mare lider politic dp 89, pentruca Coposu putea foarte bine sa refuze afisarea pe sediu a sloganului contra comunismului, putea da ordin intern prin care se cerea ca sa ne aducem aportul la consens pentru a depasi momentul critic, respectiv putea merge pe linia impusa de Câmpeanu, azi este evident ca anticomunsimul, antisecurismul excerbat a produs mai mult rau decât bine.

    S-a luat prea in serios Revolutia, pentruca daca era o revolutie adevarata atunci nici un fost nu trebuia sa pupe puterea, cum se face ca aceias populatie contra comunismului din 22 Dec 89 va fi extrem de toleranta cu comunisti si extrem de radicala contra anticomunistilor? A câstigat inca o batalie revolutia permanenta , aici are perfecta dreptate dl Iliescu, a fost revolutie.

    Inchei cu o alta parere. Eu cred ca daca ajungeam noi inaintea dl Iliescu la TVR cu Proclamatia (redactata de Radoi) in care chemam pe Rege in tara, situatia nu mai era aceiasi ptr dl Iliescu, cu tot spatele dânsului, numai ca, populatia ne urma, insa sistemul reactiona dur, ceea ce s-a si întâmplat, genera razboi civil. Caramitru si Dinescu joaca un rol important, ei sunt generatori haosului care va bloca acesul orcarui intrus ajunge pe post, un Coposu daca ar fi ajuns inaintea dl Iliescu la TVR si chema pe rege in tara, cred ca situatia era alta. Asa cum bine se subliniaza si in stenograma, punctul 1 a fost TVR, nu CC-ul, acolo s-a jucat marea carte, cine a aparut primul acela s-a si impus, sigur, primul cu un comunicat coerent nu haotic-actoricesc gen Caramitru, Dinescu cu umplutura de proletari buicmaciti.

    Poate ca era o solutie in realizarea consensului dat fiind ca Regele a fost si ramas conciliant cu comunisti. Dar poate ca a fost mai bine cum a fost, nu se stie ce iesea si cu Regele… nu a dat semne prea bune a fi optim, va decide istoria, parerea mea nu conteaza in acest moment.

    Ma irita faptul ca si Comisia pune acentul pe ideia de lovitura de stat, dl Iliescu le raspunde la obiect, in acest punct nu cred ca mai exista dubi, dl Iliescu NU a dat nici o lovitura de stat, ca de o dadea la timp bine era, din pacate nu a putut face absolut nimic. Stenograma ramâne un document istoric de importanta peste care nu se va putea trece cu usurinta. Detaliile organizari in culisa pe fondul exploziei maselor, este o alta afacere, pe aceasta o astepta si dl Iliescu ( o si recunoaste), poate Stanculescu sa fi dat lovitura de gratie Ceausismului, juridic ar putea fi numita si lovitura de stat,insa pe acel fond (cum fff bine subliniaza si dl Iliescu), nu cred ca mai putem vorbi de asa ceva.

    Na, sa vezi domne situatiune, ajunsasi cu dl Iliescu la consens, mai bine mai târziu decât niciodata… ce bine era daca se ajungea atunci in 1990, vinovati sunt lideri partidelor si al presei care a incitat.

  5. emigrantul Says:

    EU NU CRED IN SPONTANEITATEA REVOLUTIEI ROMANE. Mai degraba ceea ce s-a intimplat in Decembrie 1989 a fost un sir de evenimente provocate artificial care aveau drept scop alinierea Romaniei la Perestroika, adica impunerea in tara noastra a unor reforme straine de dorintele reale ale oamenilor.

    Voi da, in continuare, un exemplu de eveniment tip revolta pentru care am dovezi evidente asupra nespontaneitatii sale.

    Cu saptamini inainte de vizita presedintelui Iliescu la Montreal, in Canada, pe forumurile romanilor din Tara Artarului, cu precadere http://www.montreal.ro si http://www.quebec.ro au inceput sa apara mesaje anti Iliescu care chemau la o primire “calduroasa” a sa in Piata Romaniei, unde urma sa se inaugureze statuia lui Mihai Eminescu.
    Am urmarit postarile, din aceste situri, vreme de citeva saptamini inaintea vizitei, si pot afirma ca mesajele scrise acolo erau din ce in ce mai agresive incitind mereu la ura. Se urmarea stringerea a cit mai multe elemente anti Iliescu.

    Pe 18 Sep. 2004 ma prezint la statuia lui Eminescu, dind acolo peste doua grupuri distincte de romani. Unul format din oameni mai virstnici, foarte linistiti, pozitionati apropiat de monumentul poetului, care aveau la dispozitie si scaune iar altul, mai in spate, alcatuit aproape in exclusivitate din golani (dupa modul cum erau imbracati si mesajele scrise pe materialele propagandistice cu care venisera pregatiti).
    Imi amintesc in special de unul, imbracat extravagant, si tinind in mina o pancarta care avea pe ea o injuratura, la adresa lui Ion Iliescu, scrisa cu litere slavone dar in romaneste.

    Cind s-a apropiat momentul venirii presedintelui, am incercat sa ajung cit mai in fata, pina am fost barat de bodyguarzi inalti, nu foarte tineri si posedind umbrele.

    In sfirsit, Ion Iliescu a aparut brusc chiar in fata mea, prilej cu care i-am facut o poza de la citiva metrii. S-a indreptat spre mine sa dea mina insa vazind in drepata sa (stinga mea) niste popi i-a salutat mai intii pe ei, dupa care s-a intors, a dat mina si cu mine continuind apoi cu altii. Pe urma, zidul bodyguarzilor s-a inchis si am ramas in spatele lor, la mica distanta de presedinte care, ca si ceilalti participanti, incepuse sa asculte discursurile celor care luau cuvintul.

    Pe masura ce vorbitorii se perindau in fata microfonului, grupul golanilor era tot mai galagios si agresiv. Imi amintesc ca prelegerea academicianului Razvan Teodorescu a fost puternic huiduita, aproape ca acesta nu putea fi auzit, vocea sa fiind acoperita de strigate.

    Ion Iliescu nici nu a mai luat cuvintul. A plecat brusc, pe unde a disparut nu stiu desi statea aproape de mine. Tot ce imi mai amintesc este o gloata galagioasa ce se inghesuia spre strada din stinga parcului, cum stai cu fata la statuie, unde se gaseau masinile oficiale.

    Deci concluzie, manifestatia anti Iliescu din Piata Romaniei la Montreal nu a fost una spontana ci un eveniment bine organizat iar participantii nimic altceva decit niste golani, adica persoane total nereprezentative pentru Poporul Roman si nici macar pentru emigranti.

    Plecarea subita a lui Ion Iliescu din Piata Romaniei, datorita manifestantilor zgomotosi si agresivi, ar putea fi asemanata, pe undeva, cu plecarea lui Nicolae Ceausescu din 22 Dec. 89. Daca cumva presedintele Iliescu era, sa zicem, arestat de bodyguarzi in aceeasi zi, cine stie pe unde in vreun hotel, fara lagatura explicita cu mitingul, se dadea la televizor manifestatia cu caracter de rascoala din Piata Romaniei se se spunea ca poporul s-a revoltat impotriva sa.

  6. Ovidiu Says:

    ARTICOLUL 30 – Libertatea de exprimare
    (1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisa.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: