CONSEMNARI

1.- Doresc sa transmit tuturor colegilor de blog si prin intermediul lor tuturor romanilor, calde urari cu prilejul zilei de 1 Mai – sarbatoarea traditionala a primaverii ( de Armindeni), dar intrata in istorie ca ZIUA MUNCII, în majoritatea ţărilor lumii,  in memoria muncitorilor din Chicago care au fost reprimati in mod brutal cu prilejul unei manifestatii de protest in ziua de 1 Mai 1866. De atunci aceasta data a fost proclamata de miscarea muncitoreasca internationala ca ZIUA INTERNATIONALA A MUNCII .

De asemenea , ca un efect al actiunilor de solidaritate muncitoreasca de atunci, s-a propus legiferarea ulterioara, nu numai in SUA, ci si in statele europene, a zilei de lucru de 8 ore (lozinca vremii, a muncitorilor protestatari de la Chicago si a actiunilor muncitoresti din sec.XIX  fiind pentru “respectarea celor trei opturi” : 8 ore de munca, 8 ore de odihna, 8 ore pentru masa, instructie, destindere, viata familiara).

De-a lungul vremii, ziua de 1 Mai a fost sarbatorita pe plan international ca ZIUA MUNCII, aniversata ca atare mai ales de sindicate si de fortele politice de stanga. Ea a capatat insa si o conotatie traditionala de sarbatoare populara.

In ciuda unor comentarii “rautacioase”, total nemeritate la adresa manifestatiei initiate de Organizatia Bucuresti a PSD, aceasta merita aprecierea.

Prezenta numeroasa a bucurestenilor la actiunea de 1 Mai, fara o conotatie politica, vorbeste despre dorinta oamenilor pentru un climat destins si de normalitate

2.- Miercuri, 29 aprilie, dupa-amiaza, am luat parte, in localitatea Otopeni, la o intalnire cu “Grupul Luneta” , initiat si condus de un fost muncitor tipograf de la Combinatul Poligrafic “Casa Scanteii” – Valentin Hurduc (actiune desfasurata chiar in curtea casei sale).

Grupul (constituit din 15 tineri din echipa lui Hurduc) a desfasurat o activitate indrazneata de exprimare, in forme diverse, a protestului si nemultumirii populare fata de regimul Ceausescu pe parcursul catorva ani (1985 – 1989): incepand cu inscrisuri pe pereti, continuand cu confectionarea unei tiparnite (acasa la Hurduc) pe care, redactau manifeste anticeausiste, constituite apoi intr-o serie pe care au denumit-o “Luneta” (un fel de publicatie).

Au confectionat deasemenea si instalatii simple (tuburi metalice de imprastiere a manifestelor, utilizand carbid). De aceea, securitatea ii denumise “Grupul Petarda”. Lor li se datoreste si un mic incident cu un diplomat maghiar, pe portbagajul masinii caruia grupul Hurduc plasase un teanc de manifeste, care, la plecarea masinii s-a imprastiat. Diplomatul a fost expulzat, desi nu avea nicio vina.

Cele mai spectaculoase actiuni ale grupului s-au produs in cursul anului 1987 : incendierea “Arcului de Triumf” – improvizat la intrarea in Romexpo, in primavara,  si provocarea unui incendiu (cu anvelope auto uzate)  asezate pe soclul statuii lui Lenin din fata Casei Scanteii (la inceputul lui decembrie 1987).

In ciuda acestor actiuni, observate de toti cei care lucrau in zona, securitatea nu a reusit sa-i depisteze pe autori.

In pofida acestor actiuni temerare, Grupul Hurduc nu se bucura de nici un fel de recunoastere si recompensare oficiala. De ani de zile, treneaza in Parlament initiativa Legislativa pentru a fi asimilati cu cei ce beneficiaza de prevederile Legii Recunostintei privind „Luptatorii cu merite deosebite”din timpul Revolutiei din Decembrie 1989.

La manifestarea de la Otopeni din 29 aprilie au mai luat parte : fostul presedinte Emil Constantinescu, Radu Filipescu, presedintele GDS (care a fost arestat si condamnat pentru imprastierea de manifeste inainte de 1989), Gelu Voican Voiculescu, si alti reprezentanti ai Institutului Revolutiei Romane, fostul director tehnic al Casei Scanteii, locuitori din Otopeni, inclusiv o fost profesoara a lui Valentin Hurduc.