Dialogurile “Cronicii Romane” – I-a

 31 ianuarie 2008

Dialogurile “Cronicii Romane”
Ion Iliescu, despre guvernarea Dreptei si efectele ei
Diana Nedelcu, Roxana Arginteanu

Prima parte a interviului cu presedintele de onoare al PSD, senatorul Ion Iliescu
… In ansamblul ei, aceasta guvernare a Dreptei a avut efecte negative asupra mersului economiei si asupra vietii oamenilor, la care se adauga incoerenta politica a aliantei Dreptei, care a generat o serie de tendinte periculoase pentru viata politica a tarii, prin actiuni anticonstitutionale ale sefului statului. Derapaje ale sefului de stat care au dus pana la urma si la ruperea Aliantei si la aceasta atmosfera, acest climat daunator pentru tara: batalia dintre cele doua Palate, guvernarea ultra – minoritara si la inconsecventa ideologica a unui partid de stanga… Un partid social democrat, membru al PSE, este vorba de PD, devine peste noapte de dreapta, intr-un Congres, fara niciun fel de mustrare de constiinta din partea unui individ, pe care l-au urmat cu totii si au aderat la o noua platforma a dreptei. Acum, mai nou, am vazut si o reuniune in care au discutat infocat despre dezvoltarea ideologiei capitalismului in Romania… Cei care, pana mai ieri, o faceau pe social-democratii si faceau parte din PSE… Coerenta gandirii acestor oameni lasa de dorit. Sunt extrem de nocive pentru democratie aceasta lipsa de coerenta in functionarea statului, acest climat de contrari permanente intre principalele institutii, intre seful statului si seful guvernului, care fac parte, de fapt, din aceeasi componenta a structurilor de stat executive, relatiile degenerate cu Parlamentul tarii, atitudinea fata de Justitie, subminarea autoritatii Justitiei si schimbarea unor lucruri esentiale in mecanismele gestiunii actului de justitie, a asigurarii independentei ei, pentru care noi ne-am luptat ani de zile. Am negociat cu UE cum sa facem sa creasca rolul institutiei create in acesti ani, CSM, in raport cu Ministerul Justitiei, care este exponentul puterii executive. Doamna Macovei era la acea perioada membra a societatii civile si era printre adeptii acestei idei a separarii si a independentei Justitiei si reducerii atributiunilor ministerului si ministrului Justitiei, care este factor politic, reprezentantul puterii si trecerea unor atributii in sarcina CSM, cum ar fi desemnarea procurorilor. A fost un efort important la vremea respectiva pe aceasta tema, un efort facut pe baza intelegerilor cu UE. Imediat ce Alianta a venit la Putere, a initiat si adoptat prin asumarea raspunderii in Parlament pachetul acela de legi privind Justitia si privind proprietatea, care a trecut din nou in sarcina ministrului Justitiei numirea procurorilor si a devenit un instrument al subminarii independentei Justitiei, si de aici, si mentinerea presiunilor politice asupra justitiei si asupra corpului procurorilor si a magistraturii, in general…

– Cum caracterizati situatia economica a tarii dupa mai bine de trei ani de guvernare de dreapta? Am evoluat fata de anii in care PSD s-a aflat la parghiile puterii, am involuat…?
– As incepe prin creionarea catorva elemente care caracterizeaza evolutia tarii in acesti 3 ani de zile. In 2004 a avut loc o schimbare de guvernare, desi scorul cel mai bun la alegerile parlamentare a fost cel obtinut de PSD. Guvernarea s-a pierdut mai ales prin actiunea anticonstitutionala a presedintelui Basescu, care a fortat nota pentru a realiza o coalitie de guvernare de dreapta. Asa se face ca intram in cel de-al patrulea an al acestei guvernari a dreptei politice romanesti, care, nu-mi place s-o spun, nu doar ca nu a avut coerenta necesara unei bune guvernari, dar nici nu si-a putut pastra coerenta actiunii politice, care ar fi trebuit sa vina din respectarea programului cu care a venit la putere, si sa se reflecte in indeplinirea promisiunilor pe care le-au facut. Aceasta guvernare vine dupa o guvernare reusita, zic eu, a PSD. Anii 2001 – 20004 au fost ani benefici pentru tara. Pe de o parte, a fost un mare plus fata de situatia pe care o lasase guvernarea CDR. 1997-2000 a fost o perioada de declin economic, de reaprindere a inflatiei, de devalorizare salbatica a monedei nationale si de slabire a relatiei noastre cu UE. Guvernarea PSD dintre 2001 – 2004 a fost o cursa contra cronometru pentru a recupera ramanerile in urma si ani in care s-au inregistrat rezultate pozitive in planul dezvoltarii economice. Am intrat pe un trend general pozitiv, de crestere economica, proces care se amorsase in cel de-al doilea semestru al anului 2000, dar care se arata a fi foarte fragil, si nu putea fi consolidat fara eforturi sustinute si politici economice adecvate.
Anii 2001-2004 au marcat o crestere economica constanta, marcand chiar punctul de varf 2004 cu 8,4%. De asemenea inflatia, care sub guvernarea CDR a cunoscut cresteri importante, si de trei cifre, a coborat sub 10% in 2004. Nu am avut de gestionat doar aceasta problema economica. Am preluat o situatie nefavorabila si in planul proceselor de integrare in NATO si in UE. Aveam mari restante in ceea ce priveste relatiile cu UE, desi am fost printre primii 6 candidati la aderare pana in 1996. In 2000, cand s-au deschis negocierile pe cele 30 de capitole, 10 din 12 tari, inclusiv cei sase noi intrati in Clubul tarilor asociate dupa momentul Essen, au reusit sa-si deschida toate capitolele de negocieri, dovada ca s-au pregatit cu seriozitate pentru momentul inceperii negocierilor. Tara noastra, desi a fost printre primele si in 1995, iar dupa Snagov am fost singurii care au depus o strategie nationala a pregatirii tarii pentru intrarea in UE, in anul 2000 guvernantii de atunci s-au prezentat total nepregatiti si din 30 de capitole au deschis doar 9. Iata cum perioada de dupa 2001 a fost o cursa contra cronometru, pentru a recupera ramanerile in urma. Si in 2002, atunci cand cei zece inchideau negocierile, noi reuseam sa le deschidem la toate cele 30 de capitole. Si a fost iarasi o batalie sa ramanem cuplati la acest val de largire a UE cu 12 tari. Sa nu uitam ca la inceputul anului 2002 se discuta foarte serios despre decuplarea Romaniei si Bulgariei din acest grup si largirea sa aiba loc numai cu 10 tari.

– S-a adoptat pana la urma formula 10 plus 2…
– A fost un efort serios, o adevarata “batalie pentru integrare”. Asta a insemnat o preocupare permanenta pentru a avea legaturi bilaterale excelente cu toate tarile membre ale Uniunii, cu Comisia Europeana, cu toti cei de care depindea adoptarea unei decizii favorabile Romaniei. Am folosit toate prilejurile, am actionat coerent si coordonat la toate nivelurile si pe linia ministerelor de profil, si la nivelul primului ministru si la nivelul sefilor de state, ca sa construim un consens in sprijinirea ideii de a pastra Romania in valul curent de aderare. Si am gasit pana la urma o formula, la sfarsitul anului, la Copenhaga, formula 10 plus 2. A fost, din punctul de vedere al interesului national si al optiunilor noastre strategice, un succes extraordinar. Mobilizandu-ne, am reusit pana la urma sa si inchidem toate capitolele in 2004, astfel incat, imediat dupa aceea, in aprilie 2005, s-a semnat la Luxemburg Tratatul de Aderare, a carui negociere tot noi am facut-o.
De asemenea, al doilea mare obiectiv politic, intrarea in NATO s-a finalizat in anul 2002, la Praga. Pe toate planurile guvernarea PSD a fost o guvernare buna. Iar daca privim retrospectiv, pentru ca este o intreaga polemica ideologica astazi, ca dreapta si liberalii asigura cresterea economica, iar social democratii se ocupa de protectia sociala, vedem ca lucrurile nu stau asa.
In teorie ar trebui ca la inceput liberalii sa guverneze ca sa acumuleze bogatie, apoi sa vina social-democratii sa o redistribuie prin masuri de protectie sociala.
Teoria este falsa, iar guvernarile succesive ale PSD demonstreaza falsitatea ei. In primul rand, crearea bogatiei si redistribuirea ei sunt procese concomitente, nu consecutive. Cine decide cand
s-a produs suficienta bogatie si incepe redistributia?
Anii de guvernare a Stangii politice romanesti – FDSN, PDSR, PSD – au fost anii cei mai fructuosi pe planul cresterii economice. Guvernarea Vacaroiu, in ’92-’96 si guvernarea PSD 2001- 2004 au fost ani de crestere economica de acumulari si de ameliorare a relatiilor noastre externe.
Anii de guvernare a Dreptei – CDR in combinatie cu PD – perioada 1996 – 2000, si acum trei ani de zile de guvernare a diverselor variante, mai extinse sau mai amputate, ale metamorfozei CDR, numita ADA, au fost ani de mari dificultati economice, care mai rau ne-au incurcat si ne-au creat mari dificultati. Daca analizam acesti trei ani de cand a venit guvernarea de dreapta cu programul sau, asistam din nou la o deteriorare a situatiei generale a tarii, care nu se rezuma doar la situatia macroeconomica, ci priveste toate aspectele vietii politice, economice si sociale.
Se mentine cresterea economica, si asta e un fapt pozitiv, pentru ca inseamna ca economia si-a creat niste mecanisme proprii, care nu mai sunt intim dependente de situatia politica. Dar la inceput de 2008 sunt foarte multe semne de deteriorare a indicatorilor macroeconomici, iar datoria externa, deficitul bugetar, dar mai ales deficitul de cont curent ridica mari probleme si sunt preocupari motivate in legatura cu mentinerea echilibrului macroeconomic al tarii.
Parvenitii romani au innebunit Europa cu cele mai luxoase masini

– Iar problemele sociale au luat amploare…
– Guvernarea Dreptei, din nou, a agravat multe probleme sociale. Fenomenul care insoteste tranzitia noastra, polarizarea sociala, a capatat din acest punct de vedere noi dimensiuni, iar sistemul de impozitare, deci politica fiscala si introducerea cotei unice, a agravat acest fenomen al polarizarii sociale. Sunt doua aspecte distincte: este cota unica privind impozitarea venitului global al persoanei, individual, si este politica fiscala fata de agentii economici. Exista tendinta de a se limita toata analiza la cota unica si am vazut reactii din partea unora, care sustin ca daca s-ar reveni la cota progresiva ar avea de pierdut inclusiv agentii economici. Ei cunosc o povara mult mai complicata… cea a peste 100 de tot felul de taxe si impozite. Cota unica este una! Ea nu a dus la ceea ce spuneau sustinatorii ei. Cota unica a avut si are o singura virtute. Simplifica viata aparatului fiscal. Colectarea impozitului pe baza calculului global era destul de complicata si avea costuri semnificative. In sistemul progresiv, a calcula venitul global al fiecarui individ in parte, cu toate sursele lui de venit, deci intocmirea pentru fiecare individ a tabloului tuturor surselor de venituri, pentru ca apoi sa se poata aplica cota corespunzatoare de impozit la valoarea venitului anual, era o procedura destul de complicata si atunci aceasta a fost gaselnita aparatului fiscal – prin cota unica, lucrurile se simplifica.
Numai ca introducerea cotei unice a intervenit in momentul in care problema fusese practic rezolvata: se elaborase softul necesar calculului venitului global si se dotase tot aparatul fiscal cu aparatura necesara, iar oamenii fiscului isi intrasera in mana, nu mai era o problema legata de “amploarea” calculului.
Dar acesta a fost argumentul de baza in sustinerea necesitatii cotei unice. Al doilea argument a fost acela ca aceasta cota unica va permite sa se colecteze mai bine impozitele si deci sa creasca veniturile la bugetul tarii. Nu s-a confirmat! Luand strict numai impozitele pe venitul global, intrarile au fost cu un miliard de euro mai mici. Apoi, s-a spus ca aceasta o sa inlesneasca scoaterea la lumina a activitatilor subterane… E relativa afirmatia… In schimb, consecintele sociale sunt mult mai grave si este clar ca aceasta a favorizat pe cei cu venituri mari si i-a afectat pe cei cu venituri mici, pentru care impozitul a crescut de la 14% la 16%. Cu toate incercarile de compensare, efectele pozitive ale cotei unice la nivelul puterii de cumparare pentru marea majoritate a salariatilor, pentru ca ea nu a adus nimic pensionarilor si somerilor, au disparut in cateva luni de zile. In schimb, cei cu venituri mari, realmente au avut de castigat. De asemenea, se spunea ca aceasta cota va fi in beneficiul economiei, caci investitorii vor reintoarce surplusul de bani in economie. O alta afirmatie pe care am pus-o sub semnul intrebarii, si se si vede ca rezultatul a fost cresterea consumului parazitar in economia noastra. Care consum se bazeaza mai mult pe importuri si a fost o cale de agravare a balantei externe a tarii, cu importuri de obiecte de lux.
De exemplu, masini de lux. Parvenitii romani au innebunit Europa. Cele mai luxoase masini, cu putine exceptii intre tarile europene, sunt masinile bogatasilor din Romania. Ca sa nu mai vorbim de tot felul de alte constructii din acestea pretentioase, vile luxoase etc… etc… Acesta este un consum parazitar, care a impovarat balanta comerciala a tarii, raportul dintre exporturi si importuri. Au crescut importurile nemasurat, in timp ce exporturile au dificultati.

– Care este opinia dvs. in disputa referitoare la necesitatea avizului Parlamentului pentru inceperea urmaririi penale in cazul celor patru demnitari care sunt si parlamentari? Acel “si” din lege a fost interpretat in doua moduri opuse…
– Sunt doua aspecte. In primul rand, trebuie sa tinem cont de prevederile constitutionale. Pentru cei care sunt membri ai parlamentului este nevoie si de avizul parlamentului. Aici lucrurile decurg direct din prevederile constitutionale. Aceasta disputa arata tocmai climatul acesta, atmosfera aceasta de incrancenare, de incordare care s-a creat intre institutiile statului, care intr-un climat normal ar trebui sa conlucreze firesc si sa nu se creeze probleme intre ele. Respectul fata de institutia Parlamentului este un principiu esential al democratiei. Parlamentul, in orice imprejurari, este principala institutie a democratiei si a submina autoritatea acestei institutii este cel mai periculos lucru pentru echilibrul necesar al puterilor si-n functionarea democratiei. Asa ca, dupa parerea mea, chiar discutia in sine este nefireasca si arata cat de nesanatoasa este atmosfera generala din acest punct de vedere. Mai este si cealalta problema.
Cred ca s-a gresit cand s-a desfiintat comisia de pe langa presedinte. Presedintele nu trebuie obligat sa o faca pe functionarul si sa scormoneasca in dosare ca sa-si dea cu parerea. Cat am avut mandatul de presedinte eu nu m-am uitat vreodata in vreun dosar! N-am cerut niciun fel de dosar de la Procuratura. Iar in aplicarea acestei legi a raspunderii ministeriale, care a fost votata in 1999, deci in cel de-al doilea mandat, a trebuit s-o folosesc, aceasta comisie s-a uitat intotdeauna despre ce este vorba. Caci nu judeca nici presedintele, nici comisia care a functionat pe langa presedinte… Asta-i treaba Justitiei. Problema a fost conceputa ca un fel de filtru de protectie a demnitarilor de abuzuri. Pentru ca, am asistat atunci la foarte multe asemenea actiuni de tracasare, pur si simplu, a ministrilor… De exemplu, sa-i apere de reclamatii ale functionarilor care au fost eliberati din functii sau alte asemenea maruntisuri. Nu poti sa tii ministrii pe drumuri la diverse parchete, pentru ca asa vrea unul sau altul. Mentalitatea noastra, de a considera adversarii politici drept dusmani care trebuie eliminati cu orice pret, duce la abuzuri si la adevarate blocaje institutionale. S-a considerat ca este bine sa se faca un filtru si sa nu se accepte orice fel de reclamatie. Aceasta a fost ratiunea acestei comisii. Presedintele sa poata decide in cunostinta de cauza, plecand de la expertiza unei comisii care ii spune daca reclamatiile sunt sau nu plauzibile si mai ales pertinente, deci ele cer un supliment de cercetare din partea Parchetelor. Dar sa faca Presedintele de unul singur analiza dosarelor? Sa se transforme intr-un soi de judecator? Pai, prin autoritatea simbolica pe care o are i-a lipit subiectului eticheta de vinovat in ochii populatiei, indiferent ce decide justitia ulterior.
Acea comisie formata din specialisti de la structurile de baza de la Ministerul Justitiei, de la ministerul de Interne, facea un simplu act de analiza a pertinentei dovezilor, ca sa vada despre ce este vorba, iar presedintele doar dadea avizul – este cazul sau nu sa se deschida ancheta pentru o problema sau alta. Mi se pare ca privarea presedintelui de acest instrument il obliga sa intre in niste chestiuni care nu trebuie sa fie in atributiunile sale. Seful statului nu intra in asemenea fleacuri. El ar trebui sa ramana arbitrul general, care sa asigure respectarea Justitiei, respectarea Drepturilor cetateanului si o Justitie independenta, libera si nu sa intretina o astfel de stare incordata.
Campania impotriva Parlamentului, ca institutie, este periculoasa

– S-a ajuns la o de-credibilizare generalizata a institutiilor, o de-credibilizare a personalitatilor, a actorilor politici si mai ales a Legii, ca simbol si insemnatate. De ce aceasta situatie si cum poate fi stopat acest fenomen periculos pentru orice democratie?
– Este un grav regres fata de ceea ce obtinusem in procesul de adoptare a acquisului comunitar si in toti acesti ani de reforme. Noi obtinusem, in timp, o raportare fireasca si in spiritul Constitutiei, la sistemul puterii, am incercat sa ridicam, din acest punct de vedere, autoritatea puterii Judiciare. Ideea de infiintare a unei institutii, CSM, a fost ca acest organism sa fie unul profesional, sa ateste profesional judecatorii si procurorii prin actiunea acestei structuri democratice, care este rezultanta alegerilor chiar din corpul magistratilor. Ei isi trimit judecatorii si procurorii, reprezentantii lor in acest forum care este CSM. Rolul lui este de factor de echilibru, de asigurare a independentei Justitiei fata de administratie, fata de factorii politici si sa asigure si ridicarea calitatii actului de Justitie. Infiintarea CSM era o realizare a dezvoltarii sistemului nostru judiciar. Acum asistam cu parere de rau, in ultimii trei ani de zile, la deteriorarea acestui bun castigat, la incercarea de slabire a autoritatii CSM.
Printre obiectivele revizuirii Constitutiei in 2003 au fost introducerea unor modificari ale acestor structuri – CSM, Avocatul Poporului, pentru a le pune in acord cu statutul nostru de membru al UE. S-a venit cu niste prevederi in plus tocmai pentru ca sa se intareasca structura acestor institutii care reprezinta puterea judiciara la noi in tara. Ori asistam acum la tot felul de incercari de amestec in functionarea acestui sistem si acesta este si elementul negativ si care slabeste increderea cetateanului in actul de justitie, in corectitudinea unor actiuni, unor masuri.
Dar la fel de periculoasa este si aceasta campanie impotriva Parlamentului, ca institutie… Sigur ca si parlamentarii sunt oameni si sunt printre ei, ca si printre cetateni, si oameni mai reusiti si oameni mai putin reusiti, si oameni corecti si oameni mai putin corecti, dar institutia trebuie respectata. Majoritatea parlamentarilor sunt oameni care isi fac datoria. Noi trebuie sa dam autoritate necesara, s-o consolidam, acestor structuri ale Puterii in stat. Altfel, alimentam neincrederea generala in institutii si in stat. La ce poate sa duca aceasta erodare a increderii in stat, in institutii si in democratie? Doar la dereglarea functionarii tuturor mecanismelor. Si asa situatia este grea si in constructia interna, si in dezvoltarea economica, si in viata oamenilor, si in relatiile noastre internationale.
Este un alt aspect negativ al acestor ani: slabirea autoritatii noastre in plan international. Partenerii nostri politici, statele cu care suntem in contact si care fac parte din aceste organisme la care am devenit membru, NATO, dar mai ales UE observa derapajele de la normalitate. Iar in plan economic, companiile straine sunt foarte sensibile la climatul politic atunci cand vin si investesc in Romania. Cand vad cate dereglari au aparut in functionarea statului, devin mult mai prudenti.

– Scad investitiile straine din cauza deteriorarii raporturilor dintre institutii?
– Cineva chiar a exprimat acest lucru: cand vezi intr-un stat ca nu se saluta seful statului cu seful guvernului, devii mai prudent in a investi in tara respectiva, caci asta vorbeste despre niste nereguli fundamentale in functionarea institutiilor statului”. Ai cum sa-l contrazici?
Tot acest climat, toata aceasta deteriorare a raporturilor dintre institutiile statului afecteaza profund si viata noastra interna, si autoritatea noastra internationala, si legaturile noastre cu lumea, care au slabit in ultima vreme. Am avut o perioada care ne-a fost benefica din acest punct de vedere, 2001-2004, in care relatiile noastre internationale bilaterale si zonale cu institutiile acestea la care am aderat au cunoscut o crestere semnificativa. Relatiile personale intre sefi de stat, sefi de guverne, ministri, joaca un rol important in lumea de astazi, in diplomatia contemporana. Ori toate acestea au slabit in acest an, in mod vizibil, si prestigiul si autoritatea noastra in domeniu risca sa fie slabite. Iar asta ne costa pe toate planurile!

– Au slabit toate aceste legaturi din lumea diplomatica pentru ca exista acest Razboi dintre Palate, deci o imprevizibilitate politica mare, sau din cauza unor greseli de politica externa?
– Se conjuga ambele aspecte. Seful statului este cel care are raspunderea si pentru politica externa a tarii, dar trebuie sa existe o comunicare permanenta intre institutiile cu atributii in planificarea, formalizarea si aplicarea politicii externe. Nu este fiecare de capul sau! Toate aceste institutii trebuie sa lucreze impreuna. Iar in privinta greselilor de politica externa, din pacate au fost mult prea multe pentru a nu lasa urme. In fiecare zi privim la tot felul de gafe. Vorba lui Eminescu, caci dupa cum se vede, istoria se repeta. El constata, prin anii 1880, in comentariile lui de gazetar: “cand lumea avea relatii proaste cu Rusia, Statul Roman era, din contra, apropiat, iar atunci cand lumea se apropia de Rusia, Romania era in discordanta cu Rusia”. S-a schimbat ceva? Acum ne aflam in aceeasi situatie in relatiile cu Rusia. Va dau un singur exemplu. Ungurii au reusit sa-si mentina relatiile economice si exporturile lor spre Rusia se mentin la o cota inalta. Noi am pierdut piata ruseasca. Avem aceasta legatura, caci suntem dependenti de resurse, si de petrol, si de gaze, si importam gaze de la rusi. Importam de circa patru miliarde dolari de la rusi, dar n-avem totalul exportului de 120 de milioane. Deci un dezechilibru total! Dar mai grav este ca, in aceste conditii de dependenta de sursele de energie de la rusi, nu putem face ca macar traseele de aprovizionare sa treaca pe la noi, nu pe la altii. Proiectele de noi conducte ne ocolesc, unele pe la nord, altele pe la sud, prin aceasta legatura a rusilor cu Bulgaria peste Marea Neagra. Deci suntem ocoliti! Ori toate aceste realitati reflecta nivelul catastrofal al raporturilor politice cu Rusia. Neagu Udroiu a facut o prezentare a cartii despre Finlanda (“Zapezi din miazanoapte”. Ambasador in Finlanda-n.r.) tara care are o legatura istorica cu Rusia si o pozitie geografica delicata, dar pe care au transformat-o intr-un atuu. Finlandezii au facut din relatia cu Rusia o relatie benefica pentru ei, un pod de legatura cu Occidentul si pentru ei piata rusa a fost si a ramas o piata importanta. Noi nu am stiut sa mentinem aceste legaturi si discordia aceasta politica din interiorul tarii, cu o dreapta agresiva, care este de un primitivism feroce, influenteaza gandirea multor oameni politici si ne aduce daune profunde din acest punct de vedere.
(Continuare in numarul de maine)

Advertisements

One Response to “Dialogurile “Cronicii Romane” – I-a”

  1. cirlovacristian Says:

    Dl Ion Iliescu
    …˝Coerenta gandirii acestor oameni lasa de dorit˝….
    Au avut coerenţă în gîndire şi noi nu am ştiut?

    ˝Guvernarea s-a pierdut mai ales prin actiunea anticonstitutionala a presedintelui Basescu, care a fortat nota pentru a realiza o coalitie de guvernare de dreapta.˝…
    Conform Constituţiei şi persoanelor ce alcătuiesc Curtea Constituţională a României,preşedintele nu a încălcat această lege care bună sau rea este Constituţia României.Politicul să rămînă în Parlament şi la Preşedenţie,la Primărie şi Consiliu local,etc.În Guvern şi în general în administraţie avem nevoie de oameni care să se îndepărteze de politică deoarece politicul dăunează.
    De ce trebuie ˝să filtreze˝ un preşedinte?

    …….˝Seful statului este cel care are raspunderea si pentru politica externa a tarii˝…….Cel mai bine ar fi să-i luaţi acest drept actualului preşedinte deoarece riscăm prea mult şi fără sens-nu văd nici un avantaj dacă am mai muţi duşmani,doar ca să-i am?

    Dacă actualul preşedinte nu se gîndeşte decît la marele licurici şi la ……de unde-i cereţi dv să inţeleagă că˝Nu este fiecare de capul sau!˝.Chiar dv remarcaţi în alt interviu că nu va sunat niciodată.Oricum dv aveţi ceva ani mai mulţi decît el şi conjugat cu ceva mai multă experienţă poate ar fi sesizat ceva ,dar cum el este atotştiutor,atotcunoscător,etc….nu are nevoie.În plus are o blondă şi este de ajuns.
    Vă mulţumesc

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: