Author Archive

CAMPIOANA OLIMPICA

09/08/2008

 

 

Dupa impresia puternica produsa de spectacolul de deschidere a Olimpiadei de vara de la Beijing iata ca o tanara de numai 48 de kilograme ne-a adus o mare satisfactie : a castigat de o maniera categorica titlul de campioana la judo, sport de origine japoneza.

 

ALINA DUMITRU a devenit prima noastra campioana olimpica la acest sport, intrecand reprezentantele Japoniei, Coreii, si pe cea a Cubei.

 

Bravo Alina ! Sa fie de bun augur !

 

 

COMENTARII

 

 

1.- Satisfactia oferita de deschiderea Olimpiadei de vara a fost umbrita de declansarea ostilitatilor militare in Osetia de Sud, o adevarata tragedie umana pentru populatia afectata de conflict.

 

Comentariile abunda. Rusii ii acuza pe gruzini, gruzinii pe rusi. Altii fac apel la solutii pasnice, la incetarea ostilitatilor.

 

emigrantul, in stilul sau, ii acuza pe americani, care ar fi in spatele acestei diversiuni – in timp ce ei se pregatesc sa atace Iranul.

 

Cert este ca, atat Osetia de Sud, cat si Abhazia sunt teritorii care apartin Gruziei (Georgiei) – fosta republica sovietica, care si-a proclamat independenta, dupa destramarea URSS. Aparitia structurilor separatiste in ambele regiuni si actiunea lor de desprindere de sub suveranitatea statului georgian s-a bucurat de sprijinul fatis al Rusiei, inclusiv militar. Daca actiunile centrifuge ale unor forte separatiste din Cecenia au fost nu numai condamnate, ci si reprimate brutal, in Abhazia si  Osetia, Rusia s-a pronuntat in sprijinul separatistilor.

 

Tinand seama de problemele grele, de natura economica si de instabilitatea politica cu care s-a confruntat permanent Gruzia, dupa proclamarea independentei, aceste actiuni din cele doua regiuni agraveaza situatia cu care se confrunta tara.

 

Nu stiu cine a provocat acest ultim conflict. Insa, Gruzia (Georgia) are drepturi suverane, in conformitate cu Dreptul International, asupra celor doua regiuni. Desigur ca pe fondul proceselor care s-au declansat prin destramarea URSS, apar si asemenea tendinte de separatism – in virtutea “dreptului la autodeterminare”.

 

E greu sa se discearna calea dreapta de solutionare a unor asemenea conflicte.

 

In orice caz, precedentul creat de incurajarea miscarii separatiste din Kosovo de catre comunitatea internationala are si astfel de consecinte !

 

Romania ar trebui sa adopte o pozitie prudenta si sa sprijine eforturile comunitatii internationale in doua directii :

 

          in primul rand pentru stoparea conflictului militar ;

          in al doilea rand, sa sprijine masuri de promovare a dialogului intre partile interesate, pentru gasirea de solutii pasnice

 

 

Subminarea autoritatii statului georgian pentru solutionarea acestor stari conflictuale, in spiritul dreptului sau de suveranitate si integritate teritoriala, poate fi, la randul sau, un precedent periculos – mai ales pentru state cu structuri etnice, nationale complexe (cum e si Rusia).  

 

    

2.- Victor  a surprins unele aspecte de fond in atitudinea exprimata de “presedintele boborului” si eperdos.

 

3.- emigrantul, in fond se  asociazapresedintelui boborului”  in aprecierile sale privind revolutia romana, care ar fi fost pregatita in exterior. Este o confirmare a unui adevar, ca adesea extremele se apropie (dreapta si pseudo-stanga).

 

Asa-zisul sondaj este nereprezentativ, fara sens (ca 70% din romani sa creada ca revolutia romana a fost “pregatita de KGB la ordinul lui Gorbaciov”) este nu numai o aberatie ci o curata blasfemie la adresa poporului roman.

 

4.-  Pentru lamurirea d-lui eperdos il informez ca, daca e interesat de evenimentele din martie 1990 de la Targu Mures, acestea sunt evocate pe larg in mai multe lucrari ale mele atat in “Viata politica intre violenta si dialog” ca si in volumele “despre Revolutia Romana”si “Momente de istorie” vol.I.   

DESCHIDEREA OLIMPIADEI

08/08/2008

 

 

Spectacolul oferit de ceremonia de deschidere a celei de a XXIX-a editie a Jocurilor Olimpice de vara de la Beijing a fost, asa cum era de asteptat, EXTRAORDINAR – si din punct de vedere artistic, si tehnic, demonstrand, in acelasi timp o mare capacitate organizatorica din partea gazdelor ca si potentialul sau economic de mare putere.

 

Constructiile moderne realizate cu acest prilej  reprezinta expresia dezvoltarii dinamice din ultimii 25 de ani a Chinei.

 

Sa uram succes sportivilor romani care vor intra in competitiile programate in zilele urmatoare !

DIALOGUL DE ASTAZI

08/08/2008

 

 

1.-  O prima remarca, pe care a facut-o si Mihnea Georgescu :numarul vizitatorilor acestui blog a depasit 400.000, dupa 9 luni de la lansare.

 

As dori sa multumesc tuturor colegilor de blog, a caror prezenta a contribuit la intretinerea interesului fata de problemele dezbatute.

 

2.- Multumesc, in primul rand, lui Victor  pentru raspunsurile foarte argumentate la problemele ridicate de Romulus Cristea si mai ales de “Presedinte al Boborului, intr-un fel si lui  Alexandru Dumitrascu, ceeace imi usureaza misiunea.

 

 De asemeni multumesc lui  hydrotechnicus, sfinx667, emigrantul, geomarz, care au adus completari si aprecieri pertinente la aceleasi probleme ridicate de cei doi.

 

3.- Totusi, nu vreau sa las fara raspuns unele probleme ridicate de “Presedinte al Boborului” (no name!!). Apreciez, insa, faptul ca recunoaste, peste ani, unele realitati, dandu-mi dreptate, in multe privinte, pentru pozitiile adoptate si rolul jucat de mine, intr-o perioada atat de tensionata.

 

a)      In primul rand, nu inteleg ce doreste interlocutorul sa lamuresc eu in legatura cu textul prezentat de d-l.Mazilu, in dupaamiaza zilei de 22 decembrie 1989, de la balconul C.C. (“proclamatia citita de Mazilu”) si nu cele spuse in 12 ianuarie (cum presupune Victor). Precum se stie, atunci au vorbit si din Studioul 4 al TVR si din balconul C.C. mai multi protagonisti, care ulterior s-au regasit in  Grupul care a redactat Comunicatul catre tara  al CFSN (citit de mine in noaptea de 22 decembrie la TVR). Faptul ca in Comunicat si-au gasit loc, atat fraze din Mesajul prezentat de Mazilu, din balcon, cat si idei, sugestii, formulari, prezentate de alti participanti la elaborarea lui, nu este intamplator. Eu am efectuat operatiunea de a colecta si de a pune cap la cap toate aceste idei intr-o redactare unitara asa cum a aparut in Comunicatul prezentat la Televiziune.

Deci, care este intrebarea ?

Ce suspiciuni pot plana in aceasta privinta ?

 

  

b)      In al doilea rand, se face o afirmatie “ca eu nu as fi respectat intelegerea Bush – Gorbaciov” ! Nu stiu care este reprezentarea dvs. domnule presedinte al boborului despre ceeace s-a petrecut in 22 decembrie. Constituirea noastra ca structura provizorie de putere (Consiliul Frontului Salvarii Nationale) a avut loc dupa fuga lui Ceausescu si in conditiile declansarii diversiunii armate din seara de 22 decembrie. Nu ne-am constituit “pe baza indicatiilor cuiva” – nici din interior, nici din afara. Nu aveam, atunci, vre-o idee despre intalnirea de la Malta si nu ne interesa acest lucru. Eram persoane care nu avusesem legaturi intre noi inainte. Eu veneam dintr-o pozitie periferica – director de editura (cu 60 de salariati) aflat insa intr-un regim de supraveghere stricta – deci, practic fara posibilitati de comunicare. Pe toti ne-a reunit, atunci, valul miscarii populare, declansate in Timisoara si evolutia ei rapida in Bucuresti, dupa mitingul esuat din 21 decembrie si reprimarea manifestatiilor din noaptea de 21-22 decembrie. Nu vad, deci, ce legatura poate avea actiunea noastra cu “intelegerea Bush –Gorbaciov” si ce si de ce trebuia noi sa respectam ? Noi raspundeam unei cerinte a societatii romanesti si a oamenilor care s-au ridicat cu curaj si cu spirit de sacrificiu impotriva unui regim odios, de dictatura, urat de popor.

 

Ca aceasta miscare a avut loc intr-o anumita conjunctura internationala favorabila, asta este cu totul altceva. Aceasta tine de analiza istorica a desfasurarii intregului proces de prabusire, pe scara internationala, a sistemului comunist din care faceam parte si noi si care a avut loc in 1989.

     

c)      Ca unii ma considerau “omul rusilor” si ca pe aceasta tema s-a batut moneda, in contextul luptei politice, accentuate de campania electorala – este iarasi alta tema. S-a vorbit chiar de relatiile mele cu Gorbaciov (tema cultivata chiar de unii din anturajul puterii de dinainte de 1989; drept urmare, cu prilejul vizitei lui Gorbaciov  la Bucuresti, din 1987, am fost obligat, timp de 3 zile, sa-mi programez o deplasare la Timisoara). Am dezmintit, nu o data, acest lucru. Prima mea intalnire cu Gorbaciov a avut loc in iunie 1990 – la Moscova, la Reuniunea Consiliului Politic al Tratatului de la Varsovia – in care am discutat despre desfiintarea Tratatului (ceeace s-a si petrecut oficial in anul urmator la Praga).

 

Se stie foarte bine ca eu am fost promotorul consecvent al actiunilor pentru apropiere si aderare a Romaniei la NATO si la Uniunea Europeana (obiectiv strategic major asupra caruia am reusit sa realizam consensul politic al tuturor fortelor politice de atunci).

 

 

d)      Ca mineriadele au constituit un fapt de neadmis, care ne-a afectat imaginea pe plan extern – nu incape indoiala. Dar, a-mi atribuit mie provocarea  lor, aceasta a fost marea manevra politica, nedemna,  pe care initiatorii ei se straduiesc sa o cultive si astazi in opinia publica.  Asa cum am mai scris – violenta in viata noastra politica nu a fost promovata de mineri si cu atat mai putin de catre cei aflati la putere – care nu numai ca nu puteau fi interesati in asa ceva, ci din contra ! Noi purtam raspunderea poltica si ne straduiam sa promovam un climat normal de constructie si evolutie democratica a tarii . Nu cei aflati la putere (CFSN,CPUN,FSN-ca partid) si nu minerii au provocat tulburarile din 12 si 28 ianuarie, din 18 februarie, de la Targu Mures din martie, sau atacarea institutiilor publice in 13 iunie 1990. Venirea minerilor a fost efectul provocarilor fortelor rebele iresponsabile – care vizau rasturnarea puterii legitime (“singura solutie inca o revolutie“) lozinca lansata in Piata Universitatii.

 

A escamota aceste fapte  – in aceasta consta manevra propagandistica folosita de fortele de dreapta, uneori si cu sprijin din afara !

 

Victor are dreptate afirmand “acei ce se foloseau de aceasta manevra uita primirea calduroasa a acelorasi mineri in Congresul PNTcd din septembrie 1991” (de ce oare?).

Domnul presedinte al boborului  se prezinta ca fiind membru al PNTcd.

 

e)      D-sul prezinta incorect si relatiile mele cu d-l Coposu.

Am mai spus ca prima mea intalnire cu d-l Coposu a avut loc in ziua de 10 ianuarie 1990, cand, impreuna cu Mazilu, am primit delegatia PNTcd condusa de d-l Coposu. Atunci, eu le-am propus sa-si desemneze reprezentanti care sa fie inclusi in Consiliul CFSN. Am fost refuzat. D-l Coposu mi-a avansat propunerea de a accepta sa candidez in fruntea listei de candidati ai PNTcd in viitoarele alegeri.

I-am raspuns ca “in timp ce dansii se gandeau deja la alegeri” , noi suntem aglomerati de multitudinea problemelor curente ale functionarii structurilor statale si a rezolvarii problemelor economico-sociale foarte grele. Cum va fi in alegeri, mai avem timp sa gandim. Pe marginea acestei intalniri se pot desprinde doua reflectii :

 

          daca as fi acceptat propunerea d-lui Coposu, probabil ca ar fi disparut toata campania ostila care a urmat impotriva mea si a “trecutului meu de nomenclaturist”.

 

          in mod fals, necinstit, s-a afirmat apoi, ca noi (membri CFSN) ne-am fi angajat sa nu participam la viitoarele alegeri – ceeace nu ar fi avut niciun temei ! Cum adica, tocmai cei ce si-au asumat principalele riscuri si raspunderi in Revolutie, sa nu se angajeze in tot procesul de reconstructie a societatii romanesti, care urma, alegerile fiind primul pas in aceasta directie ?

 

Pe de alta parte, in ciuda faptului ca d-l Coposu a fost cel mai vehement adversar politic al meu, in toata perioada care a urmat, am gasit totusi calea dialogului si conlucrarii in interesul tarii (cel mai semnificativ moment fiind Declaratia Politica  de la Snagov si elaborarea Strategiei privind pregatirea Romaniei pentru intrarea in UE).

 

In legatura cu retrocedarea proprietatilor, ne-am aflat tot timpul sub o presiune interesata . S-au cautat totusi solutii de compromis, inclusiv in perioada presedintiei d-lui Emil Constantinescu. Promovarea masurilor radicale, pachetul de legi din 2005, bazat pe principiul “restitutio in integrum” – se vede bine la ce rezultate a dus. Zeci de mii de oameni – batrani, bolnavi, evacuati fara mila din case, adeseori de niste falsi mostenitori, o mare afacere, de fapt, de care au beneficiat si beneficiaza unii avocati care s-au imbogatit din aceste procese.

 

Ungurii au fost mai intelepti in aceasta privinta, printr-o intelegere politica, in 1993, cand au ajuns la concluzia ca este greu sa se refaca o istorie atat de complicata si au decis sa nu se restituie nimic in natura (nici imobile, nici pamanturi, nici paduri) iar despagubirile sa nu depaseasca echivalentul a 75.000 dolari. Poate ca la ei dimensiunea acestei probleme era mai limitata decat la noi. Nu stiu. Cert este ca pe aceasta tema nimeni in Ungaria nu a facut reclamatii nici in tara, nici la CEDO !

 

Este evident ca noi, romanii, avem o problema din acest punct de vedere. Imi amintesc o discutie cu un lider din Congresul Statelor Unite ale Americii, cu prilejul vizitei oficiale pe care am efectuat-o in 1995 la invitatia Presedintelui Clinton. Atunci se afla in discutia Congresului reacordarea Clauzei natiunii celei mai favorizate pentru Romania. Se desfasura o intreaga campanie de sprijinire a acestei decizii, la care au participat si o mare parte a romanilor din America. Insa, ca si cu alte prilejuri, erau si unii din tara si din afara, care depuneau eforturi sa mentina o apreciere negativa asupra situatiei din tara.

In volumul “Dialoguri romano-americane , consacrat acestei vizite, iata ce am retinut din marturisirea interlocutorului meu, membru marcant al Congresului : “ Domnule, nu stiu cum sunteti dumneavoastra romanii. Primim la Congres mii de scrisori din toate tarile Europei Centrale. Cand discutam o problema in legatura cu Polonia, de pilda, primim scrisori ce sustin rezolvarea situatiei in care aceasta tara este interesata. Numai din Romania primim scrisori de protest, scrisori care avertizeaza, care se impotrivesc unei posibile rezolvari pozitive. Nici noi nu stim ce sa mai credem!”.

 

Deci, deseori, asa-zise opinii ostile, fie din America, fie din Europa – sunt, de fapt alimentate tot din tara sau de catre romani din afara tarii. Cam asa se intampla deseori, si cu alimentarea unor opinii defavorabile Romaniei la organisme europene ! 

 

= = = =

 

In legatura cu scandalul provocat de Expozitia organizata de Institutul Cultural Roman la New -York si care a provocat dezbateri atat de aprinse, nu inteleg de ce eperdos imi reproseaza mie politizarea acestui incident sau ca eu “as fi infierat” respectiva expozitie.

 

Sa punem lucrurile in dimensiunile lor firesti. Nici eu si nici alti blogeri care au participat la dezbateri pe blogul meu, nu am retinut sa fi “infierat” in vreun fel exhibitionismul autorilor. Mi-am exprimat retineri in legatura cu lucrurile inacceptabile care au marcat expozitia. Eu nu am fost si nu sunt un om rigid la receptarea creatiilor artistice; am fost si sunt pentru libertatea de exprimare dar si pentru raspunderea artistului pentru propria creatie. Ceeace ne-a provocat nedumerirea, atat mie cat si autorului cronicii din New York Magazine (domnul John Gabriel Marinescu) ca si domnului Andrei Badin si altor blogeri a fost iresponsabilitatea conducatorilor ICR de la Bucuresti si New York care au oferit gazduire intr-un spatiu oficial unei astfel de expozitii, discutabile din multe puncte de vedere si chiar neacceptabile pentru reprezentarea culturii noastre intr-un asemenea spatiu.

 

Ceeace surprinde neplacut este faptul ca tocmai responsabilii acestei operatiuni, in special HR Patapievici, in loc sa retina observatiile critice, sa accepte ca este posibil si sa fi gresit – adopta o pozitie agresiva si intoleranta; cu infatuare, ii acuza pe cei care au formulat opinii critice, de lipsa de cultura si de politizare a acestor discutii. Mai mult, in conferinta de presa de la ICR isi permite obraznicia sa mentioneze numele meu, apreciindu-ma drept “infractor” (insulta pentru care ar putea raspunde potrivit legilor acestei tari).

 

Este de remarcat si reactia solidara a altor “civici”, care imping agresivitatea lor pana la concluzia ca de fapt critica expozitiei vizeaza, in ultima instanta – criticarea lui Traian Basescu (opinia lui I.T.Morar in presa) – criticarea lui Patapievici insemnand de fapt acest lucru !     

 

Deci, cine a politizat si politizeaza acest incident ?

 

Si mai suparatoare este lipsa de decenta a lui eperdos – care isi permite, in legatura cu utilizarea banilor publici, sa considere ca si Iliescu, in calitate de senator, este platit din bani publici, punand la indoiala motivatia indemnizatiei de senator si deci a eficientei utilizarii banilor publici prin acordarea indemnizatiilor catre parlamentari.

 

= = = =

 

bucur  – imi reproseaza ca m-ar fi influentat, in legatura cu Expozitia organizata la New -York de Institutul Cultural Roman, parerea exprimata in ziarul Romanian Tribune Chicago si ma intreaba daca stiu cine este acesta. Nici nu ma intereseaza si aceasta nu a avut nicio importanta in opinia pe care am exprimat-o. Lucrurile cred ca sunt destul de clare.

 

Este dreptul dvs.sa aveti o parere excelenta despre HR Patapievici, desi cam exagerati cand spuneti ca esteexponentul clar al elitei intelectuale Romanesti” ; sa fim seriosi! Jigniti intelectualitatea romana. M-ar interesa parerea dvs.despre cele exprimate in scris de  HR Patapievici referitor la poporul roman, la limba romana si la cultura romana. Considerati asemenea opinii acceptabile, nu pentru un om de cultura ci pentru un simplu om onest ?

 

Iar despre combativitatea sa impotriva  comunismului si bolsevismului – post factum , ce sa vorbim ?! “Dupa razboi, multi eroi s-arata” spune o vorba din popor.

 

Dar, sincer vorbind, nu ma preocupa persoana HR Patapievici. Am comentat doar opiniile dvs.

 

Ma intrebati :” cati senatori ,deputati etc sunt fosti comunisti.” . Asta are importanta ? Vreau sa va spun despre cei ce au participat in decembrie 1989 la rasturnarea lui Ceausescu, atat la Timisoara cat si la Bucuresti (coloanele de muncitori de la periferia Bucurestiului care veneau spre centru si l-au fortat pe Ceausescu sa fuga, de exemplu) – in majoritatea lor, va asigur ca erau membri ai PCR. Si trebuie sa stiti ca multi membri ai PCR au intrat in toate partidele ce s-au infiintat dupa aceea – nu doar in FSN, ci si in PNL, PNT si in alte partide. (D-l Coposu imi propunea si mie, la 10 ianuarie 1990, sa devin membru al PNTcd, ba chiar cap de lista pentru candidatii PNTcd la alegerile din mai 1990).

 

Asa ca, judecati lucrurile cu mai multa luciditate!

 

= = = =

 

Victor ma judeca, la randul sau, pentru ca in 1990 am dat dovada de prea multa toleranta, ca ar fi trebuit luate masuri mai hotarate impotriva celor ca vroiau sa introduca anarhia in tara.

 

Cred ca este pe jumatate corecta o asemenea apreciere. Chiar sa fi vrut, nu aveam cu cine sa impunem masuri mai severe. Tot aparatul de stat era anchilozat dupa 1989. Politia era compromisa in ochii cetatenilor. Armata era marcata de evenimentele sangeroase la care a fost antrenata in decembrie.

 

Noi nu puteam si nu trebuia sa ne sprijinim pe organe de forta in acele zile atat de tulburi, ci pe masele populare care infaptuisera revolutia. Iar in conditiile electorale care se declansasera si ale aparitiei si cresterii numarului de partide – singura cale trebuia sa fie dialogul politic. De aceea, am considerat un lucru pozitiv constituirea, la 8 februarie, a Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN) care, cu toate limitele sale, a reprezentat un cadru  de esenta parlamentara, de canalizare a tuturor disputelor politice – deplasarea disputelor din strada in acest pseudo-parlament !

 

Din pacate, dupa alegeri, forte rebele, inspirate, incitate si finantate de cercuri interesate din interior si din afara au provocat actele de vandalism din 13 iunie, care au determinat si venirea muncitorilor si a altor categorii de cetateni in Capitala. Venirea minerilor a avut latura sa pozitiva – exprimarea solidaritatii unor categorii largi de cetateni cu structurile  legitime, alese ale puterii de stat si dezavuarea fortelor ostile normalizarii situatiei din tara, dar, in acelasi timp s-a produs o diversiune, de dispersare a responsabilitatilor pentru actele violente si de obstructionare a organelor de ancheta, care s-au aflat sub o dubla presiune. Iar, din punct de vedere poltic, pe plan international, “mineriada” a devenit principala tinta de atac pentru fortele ostile, de dreapta, impotriva statului, inca fragil, ce se construia.  

 

  

 

RASPUNSURI LA UNELE COMENTARII

05/08/2008

Romulus Cristea Inutil incercati sa-mi atribuiti mie incrancenarile si “actiunile nocive” din anul 1990. Doar lipsa de buna credinta poate alimenta o asemenea pozitie. Actiunile agresive din 12 ianuarie, 28 ianuarie, 18 februarie, provocarea de la Targu Mures din martie, atmosfera agresiva alimentata de “mitingul electoral permanent” din Piata Universitatii, actiunea anarhica, rebela, din 13 iunie – la trei saptamani dupa alegerile din 20 mai si dupa ce organizatorii actiunii din Piata Universitatii (Liga Studentilor, PNTCD, s.a.) au declarat oficial retragerea din piata – cum pot fi apreciate ?

Ca atacurile impotriva unor institutii publice (politie, ministerul de interne, SRI, televiziune) au fost asemanate cu actiuni de tip legionar – nu era inexplicabil. Generatia mea a trait in timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941 (reprimata de armata) si paralela dintre cele doua evenimente era pe deplin fireasca. Asa ca si Jurnalul Garnizoanei din Bucuresti nu facea decat sa consemneze o realitate!

Nu inteleg ce va contrariaza ?

= = = =

Bibliotecaru – Incercarea de justificare a organizatorilor expozitiei prin obtuzitatea si lipsa de cultura a celor de la New York Magazine nu cred ca este potrivita. Faptul ca pana si politia din New York s-a sesizat, iar organizatiile comunitatilor evreiesti si-au exprimat surprinderea si dezaprobarea este graitor!

Radacinile istorice si simbolul originar al zvasticii sunt mai putin importante si nu cred ca autorii graficii respective au avut in vedere semnul religios al “jainismului”,. Pentru toata lumea, zvastica arata simbolul nazismului.

Deasemenea nu cred ca expunerea grafica de penisuri in expozitie avea in vedere simbolistica antica a falusului.

Explicatii si justificari pot fi gasite intotdeauna; problema este daca intr-o expozitie patronata de o institutie care foloseste fonduri publice trebuiesc create astfel de probleme.

Eu nu sunt pentru rigiditati, inhibitii si interdictii. Dar, una este libertatea de creatie si alta – criteriile de selectie pentru o actiune cu pretentia de prezentare a celor mai reprezentative creatii pentru cultura noastra, sub egida unei institutii oficiale.

= = = =

In legatura cu Expozitia organizata la New -York de Institutul Cultural Roman sunt edificatoare, cred, atat textul din ziarul Romanian Tribune Chicago cat si cel semnat de domnul John Gabriel Marinescu, publicat in New York Magazine (publicatie patronata de domnul Grigore Culian) al carui comentariu se bazeaza pe observatii directe.

Este semnificativ, deasemenea comentariul lui Victor atat referitor la prevederile legale privind interzicerea simbolurilor fasciste, xenofobe , cat si prezentarea “apelului pro astfel de simboluri” (care intre timp a disparut de pe net).

Pe aceleasi coordonate se inscriu si comentariile postate de anca si leo .

Este clar ca este vorba atat de superficialitate cat si de iresponsabilitate din partea functionarilor de la Institutul Cultural Roman din New-York.

Sunt interesante reflectiile si ilustratiile lui SorinPLATON , atat de la mare (statiunea Venus) cat si din Covasna si Harghita – zone cu adevarat de mare atractie si cu oameni primitori. In tinerete, obisnuiam si noi sa imbinam o parte de concediu la mare cu o relaxare la munte. Am popsit deseori si la Sovata, Tusnad, Lacul Rosu, Covasna.

INTERVENTII …IN TIMP REAL

04/08/2008

 

La emisiunea TV a postului Antena 3 “La ordinea zilei“, realizatorii Dana Grecu si Radu Tudor, au avut ca tema: Expozitia estivala a romanilor, denumita „Libertate pentru lenesi” organizata la New-York de Institutul Cultural Roman .

Toata stima pentru prestatia domnului Andrei Badin.si pentru initiativa si pertinenta pe care a avut-o In legatura cu aceasta problema.

 Este interesant si textul postat de Victor care completeaza argumentele prezentate de Andrei Badin, cat si de emigrantul in legatura cu actiunea nociva a “grupului de elitisti civici” si ale lui HR Patapievici impreuna cu “ai lui”, la Institutul Cultural Roman, care, asa cum s-a vazut , contravin chiar statutului acestei institutii.

Textul lui Mihnea Georgescu este o concretizare a propunerilor celorlalti intervenienti .

In PAGINI prezint textele pe care le-am primit prin e-mail (asa cum mi-au fost transmise) privind reactia “New York Magazin”, precum si Articolul original semnat de domnul Dumitrescu din New York.

Materialele sunt prezentate asa cum le-am primit.

= = =

In legatura cu propunerea lui hydrotechnicus – apreciez sugestia organizarii unui departament distinct la PSD pentru: Ape, Mediu si Paduri – separat de agricultura. Cred ca o asemenea separare va trebui facuta in viitor si la Guvern, deoarece subordonarea Padurilor la Ministerul Agriculturii s-a dovedit nebenefica.

E mai fireasca o imbinare a padurilor cu apele si cu mediul.

= = =

Exemplul oferit de geomarz este edificator pentru efectele “retrocedarilor la intamplare” de paduri, ca si ale presiunii afaceristilor din domeniul exploatarii lemnului.

= = =

Sunt de acord cu leo privind necredibilitatea sondajelor efectuate de INSOMAR.

= = =

sherby2007 prezinta pe blogul sau un set de fotografii din Alger, care redau frumusetea acestui oras. La sugestia sa am vizitat si blogul tatalui lui Serby, care este interesant pentru reflectarea vietii actuale din aceasta tara – fosta colonie franceza, care si-a castigat independenta in urma unui razboi prelungit si distrugator. Multe din dificultatile actuale prin care trece Algeria sunt si sechele ale trecutului (si rezultatul dificultatilor politice si sociale) pe care le intampina in construirea unei societati moderne justificate de faptul ca tara se confrunta si cu o presiune permanenta din partea unor forte fundamentaliste care afecteaza stabilitatea statului.

Am vizitat de doua ori Algeria. Am cunoscut multi militanti din miscarea de eliberare, cat si pe conducatorii Statului Algerian. Port o mare stima acestui popor eroic si nutresc sentimente de simpatie pentru eforturile pe care le face.

COMENTARII…LA COMENTARII

03/08/2008

In legatura cu opiniile, mentalitatea si comportamentul lui HR Patapievici, citatele postate de emigrantul sunt edificatoare, ca si luarile de pozitie ale Mariei Barbu, sfinx667, hydrotechnicus, nraducanu pe blogul Bibliotecarului, geomarz .

Eu nu doresc sa ma mai opresc asupra acestei teme. Sugestia lui geomarz ar merita luata in considerare. Asa-zisii „elitisti” din societatea civila nu scapa nici o ocazie pentru a se lansa cu declaratii si „liste de sustineri”. Este stilul lor! In consecinta, propunerea colegilor de blog ar fi „raspunsul cu aceeasi masura”!

SorinPLATON trece printr-o experienta trista. Dezaprob asemenea masuri antidemocratice, adoptate de unii care se pretindeau promotorii spiritului democratic ai “reformei in PSD”. Te sfatuiesc sa te adresezi Comisiei Nationale de Arbitraj si Integritate Morala.

odiseu crede ca defrisarile nu au legatura cu retrocedarile: “de unde au avut acei oameni de afaceri bani ptr a-si permite atatea defrisari?” mentioneaza d-sa. Raspuns : Tocmai din defrisari si vanzarea lemnului !

Apoi sa nu credeti ca predomina printre cei intrati in “posesie” – taranii lipsiti de mijloace din zonele respective – ci, de regula, oameni instariti, care s-au si imbogatit, in acesti ani, din afacerile cu lemn!

Cert este ca in judete ca Suceava, Neamt, Bacau, Harghita, Maramures, unde s-au intensificat fenomenele hidrologice periculoase, este vizibil jaful care a avut loc in acesti ani, dezgolirea masiva a unor versanti, cu efecte multiple – inclusiv accentuarea formatiilor torentiale si amplitudinea viiturilor, alunecarilor de teren, eroziunilor de versanti, s.a.m.d.

Aprecierea dvs. privind impozitarea graduala este subiectiva, nu tine seama de realitati – nu numai de la noi (accentuarea polarizarii sociale, eliminarea impozitarii graduale a veniturilor globale individuale, nu a cifrei de afaceri a agentilor economici) – dar si din tarile membre ale UE, cu economii de piata consolidate, unde nu se practica impozitarea prin cota unica, ci din contra prin sisteme diferentiate, combinate cu masuri de protectie sociala si de limitare a polarizarii sociale !

In legatura cu reactiile lui bucur privind relatarile despre inundatiile de la noi si “circul” oferit de politicieni, cred ca deosebit de relevant este comentariul oferit de blogul jurnalistei Sorina Matei – reporter de teren, care a trait si a asistat nemijlocit la dramele umane ale cetatenilor atat la inundatiile din 2005 cat si la cele din acest an.

Vreau sa precizez ca inundatiile masive (de mari dimensiuni), nu au avut loc numai in ultimii ( 8 – 10) ani, ci, mai ales, in anii 1970 si 1975, dar acestea au fost urmate si de mari lucrari hidrotehnice, promovate in principalele bazine hidrografice (pe Prut, Acumularea Stanca Costesti, si lucrari de indiguiri in aval, ca si lucrari de atenuare a viiturilor in bazinele Jijiei si Bahluiului ; acumularile de pe cursul mijlociu al Siretului ; acumulari si poldere in bazinul Tarnavelor, pe cursul mijlociu al Oltului si pe Oltul ardelenesc, in bazinele Somesului si Crisurilor, acumularile de pe Argesul Mijlociu, de pe raul Dambovita – acumularea Vacaresti, acumularea Dambul Morii, la intrarea in Bucuresti a raului, combinata cu canalizarea Dambovitei in centrul Bucurestiului: acumularea Siriu pe raul Buzau; acumularea Dridu, pe Ialomita mijlocie: acumularea Maneciu pe raul Prahova, etc. etc).

Din pacate, in ultimii 20 de ani asemenea lucrari nu au putut fi promovate, datorita dificultatilor de ordin financiar.

Se va impune, de aceea, reluarea tuturor proiectelor de amenajare a bazinelor hidrografice, pornind si de la concluziile ce se impun din analiza evolutiei fenomenelor meteo si hidrologice din ultimii ani.

REALITATI PE BLOGURI

01/08/2008

Am vizitat recent blogurile Mariei Barbu, al lui Andrei Badin dar si al Karinei. Am apreciat un element comun : pertinenta cu care trateaza pericolul pentru imaginea si cultura Romaniei reprezentat de expozitia de la Romanian Cultural Institute din New York .

Exponate scabroase (cu zvastici, falusuri, injuraturi de lucruri sfinte) sunt girate de Institutului Cultural Roman, institutie patronata cu “dezonoare” de HR Patapievici, secondat de Mircea Mihaies – doi insi infatuati si plini de “venin” care isi permit sa ii si jigneasca pe cei care si-au exprimat indignarea.fata de modul in care este prezentata arta romaneasca in strainatate.

HR Patapievici se mai si “scuza”, afirmand ca el “nu face politica unei culturi nationale” . In aceste conditii se pune firesc intrebarea : Atunci a carei culturi? Si ce cauta, in aceste conditiuni in fruntea unui Institut Cultural Roman ?

Apreciez in mod deosebit apelul Mariei Barbu: Fac un apel la solidaritate nationala si culturala, atat in bloggosfera cat si in toata societatea civila romaneasca, pentru a stopa acest fenomen pernicios de denigrare a culturii nationale si a valorilor sale”.

COMENTARII SI RASPUNSURI

01/08/2008

La Reuniunea de la Craiova, privind relatiile cu Uniunea Europeana, in interventia mea – subliniind nevoia folosirii oportunitatii pe care o reprezinta calitatea de membru cu drepturi depline – am atras atentia ca urmare a slabiciunii structurilor noastre administrative nu reusim sa procesam fondurile post-aderare oferite de Uniunea Europeana (care sunt duble fata de cele de pre-aderare).

Aceasta a facut ca in anul 2007 valoarea fondurilor procesate sa fie mai mica decat cotizatia pe care o platim in calitate de membri, devenind, noi – tara saraca – sustinatori financiari ai UE.

La aceasta afirmatie, ziarul “Adevarul” a publicat un comentariu de o incorectitudine inacceptabila, cu epitete jignitoare la adresa mea, acuzandu-ma de pozitie “anti-europeana”. Este clar ca autorul nici macar nu a inteles sensul si continutul interventiei mele iar primitivismul acestui mod de a “face presa” nu merita nici macar a fi luat in seama.

In alt comentariu se punea la indoiala realismul afirmatiei mele privind valoarea fondurilor procesate, care ar fi depasit valoarea cotizatiei cu cca.500 milioane euro. As fi multumit daca aceasta informatie ar fi corecta (deci daca afirmatia mea nu ar fi reala). Imi exprim insa indoiala asupra acestui lucru. Voi verifica.

Pe dealta parte emigrantul exprima un alt punct de vedere – de la cealalta extrema – reprosandu-mi ca am fost artizanul integrarii in Uniunea Europeana. El trage concluzia ca aceasta ar fi insemnat inrobirea poporului roman, fiind obligati acum sa platim mai mult decat primim si…deci ne-am lasat pacaliti. Fara indoiala ca o asemenea concluzie este falsa si total inacceptabila. Alternativa ar fi fost refuzul de a ne integra in Uniunea Europeana, deci consacrarea izolarii noastre de Europa. Cum poate fi acceptata o asemenea idee ? Ar putea fi macar luata in seama ideea unei politici autarhice, pentru o tara ca a noastra, in conditiile actuale ? Nici tari cu potential economic incomparabil superior nu-si pot permite o asemenea orientare.

Aceasta insa, nu inseamna acceptarea unor pozitii slugarnice – indiferent fata de cine – mentalitate care, se pare, sta la baza opiniilor exprimate de „scribul” de la Adevarul. A sti sa ne aparam interesele nationale nu inseamna pozitie anti-europeana. Nu exista tara membra UE care sa-si ignore interesele nationale (aceasta s-a exprimat si in voturile negative de la referendumurile din Franta, Olanda, recent Irlanda, ceeace nu inseamna ca aceste tari ar dori sa iasa din Uniunea Europeana).

Calitatea de membru al in Uniunii Europene inseamna relatii de parteneriat intre egali, chiar daca existenta unor decalaje istorice intre membri mai vechi si mai noi este o trasatura caracteristica acestei comunitati de state, reducerea decalajelor in perspectiva este si trebuie sa fie un obiectiv comun.

aviaxis considera ca stanga nu constituie o orientare progresista ca aceasta ar insemna redistribuirea avutiei nationale catre cei defavorizati. Totodata afirma ca nu se poate promova progres tehnologic in conditiile promovarii unor politici de asistenta sociala.

Este un punct de vedere, cred eu, retrograd – sustinut, de regula, de reprezentatii dreptei, care isi motiveaza astfel incompatibilitatea cu politicile care isi propun imbinarea progresului economic si tehnologic cu eficienta in plan social – cu reducerea polarizarii si realizarea unei echitati sociale.

Tot o teza clasica a dreptei este si afirmatia ca “daca munca nu aduce satisfactii materiale, in stil capitalist – aceasta ar incuraja chiulul si delasarea”.

Eu sunt de acord ca politicile de retribuire a muncii nestimulatoare, neincurajarea creatiei, a spiritului de initiativa, incercarile de “egalitarism” rau inteles si plafonarile rigide ale unor venituri – conduc spre efecte negative. Ignorarea legilor pietii a fost cauza fundamentala a prabusirii sistemului economic de tip sovietic.

Dar o politica economica rationala, la scara macro, nu poate ignora finalitatea sociala. Vorba lui Galbraight – “In istoria civilizatiei economia nu s-a nascut ca scop in sine ci pentru a sluji oamenilor – tuturor membrilor societatii – nu doar unei minoritati de privilegiati”.

Echitatea sociala inseamna sanse egale pentru toti, nu “egalitarism” (pentru ca oamenii nu sunt egali). Repartizarea veniturilor trebuie sa tina seama de capacitatile diferite ale indivizilor si de eficienta fiecaruia. Incurajarea performantelor si a performerilor – altminteri scade intradevar motivatia muncii si a creatiei.

exasperat In principiu sunt de acord cu dvs. in legatura cu alegerea unor preoti in calitate de consilieri comunali Cred ca relatia ar trebui sa se limiteze la functiile ecleziastice. De pe aceasta pozitie, ei pot fi utili comunitatilor, inclusiv printr-o conlucrare activa cu structurile administrative locale.

bucur considera ca in Romania se face prea multa agitatie in legatura cu inundatiile si cu suferintele generate de aceste fenomene catastrofale. Pentru comparatie, face urmatoarea referire “Toata lumea a criticat Statele Unite cand s-a intamplat catastrofa asta cu Katrina ,ca nu au facut ,ca nu au ,,dres “…astazi nu mai vorbeste nimeni iar New Orleans e mai infloritor ca niciodata” .

Daca este sa fim corecti, nici in Statele Unite aceste fenomene nu au fost tratate cu indiferenta, au comportat comentarii multiple si s-au prezentat pe larg in mijloacele de informare dramele umane provocate de acest fenomen, exprimandu-se deasemeni critici la adresa modului in care a reactionat administratia. De aceea nu cred ca remarcile acide ale autorului sunt binevenite.

hydrotechnicus face remarca legata de inexistenta la noi a unui Minister al Apelor.

Sunt de acord ca formula cea mai performanta, incercata dealungul ultimilor ani, a fost aceea a unui minister al Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, domenii inrudite si direct interdependente atat ca activitati cat si ca relatii interprofesionale ale specialistilor.

APRECIERI PRIVIND INUNDATIILE

31/07/2008

COMENTARII

Apreciez opiniile exprimate in legatura cu problema inundatiilor de hydrotechnicus, geomarz, Bibliotecaru, krudus, globetrotter58, sfinx667, Maria Barbu, simona74.

Este intr-adevar o tema de interes general care impune concluzii cu “bataie lunga” (de ordin strategic).

In primul rand, amplitudinea acestor fenomene cunoaste dimensiuni tot mai mari, la scara planetara. Se impun si modificari ale unor abordari.

Tentatia unora este de a cauta solutii locale prin extinderea indiguirilor. Digurile isi au si ele rostul lor. Insa incorsetand albiile, ele provoaca propagarea mai rapida a viiturilor, cu amplificarea efectelor negative din aval. De aceea, in ultima vreme, se consacra o abordare mai realista :

– In primul rand, respectarea albiilor majore ale raurilor (celor care corespund debitelor mari, de viitura). Interzicerea de constructii in aceste albii.

In al doilea rand, mai ales in conditiile in care multe constructii se afla in zone inundabile, se impune amenajarea de acumulari in zonele amonte cu rol multifunctional – cu rezerve de apa pentru suplimentarea debitelor in perioade secetoase si asigurarea de cerinte de apa (potabila, industriala, pentru irigatii, etc.) precum si pentru atenuarea viiturilor.

S-a vazut recent ce importanta are existenta unei mari acumulari, pe Prutul Superior (la Stanca Costesti) pentru limitarea efectelor unei viituri catstrofale. Fara aceasta acumulare, efectele inundatiilor in zona aval de barajul de la Stanca Costesti ar fi fost dramatice !

Pentru atenuare de viituri sunt de preferat acumulari nepermanente (care nu se umplu cu apa, cum este acumularea Mihailesti pe Arges) sau poldere laterale, adiacente unor zone indiguite (cum avem pe Tarnave, la Balauseri sau pe Dambovita, la Vacaresti). Zonele rezervate polderelor (suprafete supuse inundarii in timpul marilor viituri) sunt utilizate doar ca pasuni, fanete sau pentru culturi de plopi) care suporta inundari. Pentru tara noastra, in care o treime din suprafata o reprezinta muntii, si o alta treime – dealurile, un rol esential il are padurea – ca factor ponderator al scurgerii apelor pe versanti, ca si lucrarile de atenuare a torentilor.

Din pacate, in ultimii ani, profitand de aparitia unor lacune legislative, si in contextul slabirii exigentei factorilor administrativi si a lipsei de masuri punitive, a avut loc un proces masiv de defrisare a padurilor in multe zone (inclusiv in Nordul Moldovei si in Ardeal).

globetrotter58 afirma ca “nu privatizarea este de vina pentru defrisari”.

Nu numai privatizarea, sunt de acord dar, actiunea de privatizare a condus la dereglarea functionarii organelor silvice ( a ocoalelor). Au disparut, pur si simplu, in unele zone, padurarii; iar autoritatea celor ramasi a fost puternic subminata, ceeace a deschis calea abuzurilor, furturilor, taierilor necontrolate si extinderii unor afaceri cu busteni – al caror export (candva interzis) a cunoscut o crestere benefica pentru unii !

Desigur, ca la aceste fenomene se adauga si lipsa de educatie si a gradului de civilizatie si nevoia completarii cadrului legfislativ si…eu as adauga si..saracia care ii impinge pe multi spre actiuni nesbuite.

Nu sunt de acord cu aprecierile jignitoare la adresa poporului nostru, legat de aceasta lipsa de spirit gospodaresc. Totusi, acelasi popor, in conditiile existentei uni cadru legisltiv foarte limpede si strict, de interdictii si masuri administrative, a stiut sa respecte padurea!

Eu, de aceea, am avut retineri fata de presiunea unor grupuri interesate in retrocedarea padurilor. In procesul atat de complicat al tranzitiei, ar fi fost, cred, in inteersul tarii, sa fi mentinut padurea ca domeniu de interes public.

Era suficienta debandada produsa de desfiintarea CAP-urilor, faramitarea exploatatiilor, cu efectele cunoscute aspura productiei agricole, asupra saracirii taranilor si a satului romanesc ! Macar padurea sa o fi protejat !

Sigur, ca intr-o tara ca Germania- unde exista atat paduri publice cat si private – si unde legislatia prevede masuri similare in ce priveste “regimul silvic” – aceasta este si respectata. Probabil ca, in timp, vom ajunge si noi acolo.

De altfel, Codul Silvic, adoptat de Parlamentul Romaniei, prevede asemenea masuri unitare de exploatare a padurilor.

.

Este nevoie, intr-adevar, pe baza concluziilor ce se vor desprinde si in urma acestor inundatii, sa se actualizeze Schemele – cadru de amenajare a bazinelor hidrografice si Planurile de perspectiva pentru lucrari de investitii ; Completarea legislatiei si aplicarea de masuri stricte privind eliminarea si interzicerea de constructii in albiile majore ale tuturor raurilor (cu termene de aliniere la aceste masuri in fiecare localitate).

In Strategia de dezvoltare durabila pentru anul 2025 se prevedea un Program intens de impaduriri, pentru a creste suprafata padurilor de la 25-26% la 38% din suprafata tarii. Din pacate, in acesti ani, “s-a reusit” sa se reduca aceasta suprafata la cca.23%.

Un asemenea Program strategic trebuie sa devina, intr-adevar, un obiectiv de interes national, elaborat cu participarea tuturor specialistilor, indiferent de orientare politica.

Este bine ca Premierul Tariceanu a fost insotit la Stanca-Costesti de profesorul Stematiu – fost rector al Universitatii de Constructii din Bucuresti, specialist binecunoscut in domeniul constructiilor hidrotehnice.

Pozitia de specialist in domeniul hidrotehnic am exprimat-o si in interviul publicat astazi in ziarul “Cotidianul” – postat in PAGINI

INUNDATIILE DIN ACEST AN

28/07/2008

 

Inundatiile din acest an, din zona de nord a tarii, constituie o ilustrare a schimbarilor climatice care s-au produs si se produc atat la nivel global cat si zonal.

 

In mod traditional, la noi, marile viituri pe raurile interioare se produceau primavara, ca urmare a suprapunerii topirii zapezilor cu ploile abundente de primavara.

 

Iata ca, de o vreme, s-a deplasat perioada marilor viituri spre mijlocul verii, urmare a unor ploi concentrate, pe arii restranse, dar de mare intensitate – care, mai ales in zonele montane produc viituri violente.

 

Ceeace este caracteristic acestor viituri, in bazinul superior al raurilor Prut, Siret si Tisa este dimensiunea neobisnuita a lor. Pe un afluent al Siretului, cum este Suceava, sa se formeze o viitura de peste 1500 mc/sec.care, pe parcursul Siretului Superior s-a amplificat la cca. 2000 mc/sec (o mica Dunare) este neobisnuit si depaseste tot ce s-a cunoscut in trecut.

Probabil ca la acest fenomen, pe langa procesele meteorologice care il genereaza, a concurat si procesul de defrisare a versantilor, care a avut loc in ultimii ani . Se stie ca in judetul Suceava, ca si in alte judete vecine marginite de ambii versanti ai Carpatilor, mai ales prin dezorganizarea activitatii organelor silvice, urmare si a privatizarii “retrocedarii de paduri”, s-a intensificat defrisarea masiva a padurilor. In general s-a redus dramatic suprafata impadurita a tarii, cu efecte negative multiple – unul din ele fiind tocmai eliminarea unui factor atenuator – padurea – al formarii torentilor si a marilor viituri de pe rauri.

 

Totodata apare vizibila importanta unor lucrari hidrotehnice strategice si necesitatea promovarii lor in continuare, in conditiile amplificarii acestor fenomene naturale. 

Spre exemplu, importanta marii acumulari de pe Prut, de la Stanca Costesti. Daca nu ar fi existat – efectele viiturii de pe Prutul Superior s-ar fi amplificat in aval cu pierderi incomparabil mai mari.

 

Va trebui, deaceea gandit un plan de extindere, in diferite bazine, a unor lucrari de atenuare a viiturilor (acumulari nepermanente, poldere laterale, lucrari de atenuare a torentilor, etc.).