Archive for February, 2018

”Profesionalism” jurnalistic. Ediția de weekend – astăzi ANTENA 3

17/02/2018

Industria știrilor false funcționează și în weekend.

Cu regret îi anunț pe jurnaliștii Antenei 3 și pe cei ai României TV că au ratat o știre despre mine, soția mea, și despre cum ne judecăm noi de cinci ani pentru o bucățică de pământ din Pantelimon (n-am aflat dacă e vorba despre cartierul cu același nume, sau despre comuna Pantelimon). Nu dau eu sfaturi jurnaliștilor, dar când trimiți un car de reportaj să transmită în direct din fața Înaltei Curți, te asiguri că nu cheltuiești banii degeaba. Adică te asiguri că nu dai o știre falsă. Nu spun să verifice din trei surse, dar un telefon, să mă întrebe dacă este adevărat, sau nu, puteau da. Dar nici de asta nu era nevoie. Era suficient să verifice numele soției mele. Care nu este același cu numele pârâtei.

”În fond, de ce n-ar merita și ratingul o știre falsă?” pare să fie motto-ul unor jurnaliști. Sau, poate: ”Să nu lăsăm adevărul să ne strice o știre-bombă!” Iarăși nu dau eu sfaturi celor din presă, dar, dacă s-ar întreba serios de ce presa traversează o criză, poate ar vedea că nu concurența altor mijloace de comunicare este vinovată de criză. Știrile false, da.

Așadar nu orice Ion Iliescu este ”acel” Ion Iliescu. O morală simplă, de sfârșit de săptămână.  Sfârșit de săptămână în care industria știrilor false depășește planul.

 

Ion Iliescu

Advertisements

”Profesionalism” jurnalistic . Astăzi ”Evenimentul Zilei”

15/02/2018

Intervin foarte rar în spațiul public. Discreția a fost alegerea mea. Dacă fac asta acum, este pentru că mă simt obligată cu o explicație colegilor mei de muncă, atâția câți mai sunt în viață.

Este vorba despre o știre apărută în Evenimentul Zilei, privitoare la cuantumul pensiei mele. Dacă ați uitat, EvZ este un ziar de ”calitate”, unde deontologia profesională e sfântă! Am aflat și eu asta din ediția online de azi a jurnalului, sub semnătura doamnei/domnișoarei Ramona Dănciulescu, că ”despre funcția pe care a avut-o soția lui Ion Iliescu s-a vorbit extrem de puțin de-a lungul timpului. Aceasta se bucură de o pensie lunară imensă, în valoare de 10.600 de lei, sumă la care alții doar visează, după cum mai informează sursa citată”.

”Sursa citată” citează, la rândul ei, din ”Libertatea”, care citează, la rândul ei, ”Cancan”, care și el citează declarația de avere a soțului meu, cea din 2008, unde venitul meu din pensie era de fix 10.600 de lei. Pe an! Scrie negru pe alb! Adică circa 900 de lei pe lună. Da, din păcate asta era pensia foștilor mei colegi, cercetători ”într-un domeniu atipic”, coroziunea metalelor, deși autoturismele domniilor lor jurnaliștii au a ne mulțumi.

Așadar o știre din 2008, cu sursă inițială ”Cancan”, trecută pe la ”Libertatea”, este luată după zece ani ca una proaspătă, și prezentată cu indignare de EvZ, în  15 februarie 2018, de unde este preluată cu aceeași indignare de pagina online a Antenei3, și ne arată că da, producția de ”fake news”, știri false pe românește, este o industrie cu viitor. Din păcate …

Nu, pensia mea nu a crescut ca în povești, ci s-a mărit, conform legii, în ultimii zece ani, până la o sumă lunară care depășește cu puțin 2000 de lei. Colegii mei n-au a se minuna: mărirea de pensie din presă nu e mărire, e doar știre falsă, și dovadă de ”profesionalism” jurnalistic.

 

Nina Iliescu.

Serviciul de Protecție și Pază

02/02/2018

Am remarcat în aceste zile o polemică în spațiul public, al cărei obiect îl reprezintă activitatea Serviciului de Protecție și Pază. Regret că această polemică privește o instituție de ale cărei servicii am beneficiat încă de la înființarea ei, și care s-a comportat ireproșabil în toți acești ani, îndeplinindu-și sarcinile fixate prin lege cu profesionalism și abnegație, indiferent de contextul politic sau social. De altfel, activitatea Serviciului a fost apreciată și de partenerii noștri, fie că este vorba de oaspeți ai statului român, fie că este vorba de responsabili politici și ai ONU din străinătate, care au beneficiat de protecția SPP.

În cazul în care sunt responsabili politici care au de făcut reproșuri în legătură cu unul sau altul dintre aspectele activității SPP, și cred că există probleme din această cauză, ei trebuie să acționeze instituțional, în acord cu cadrul constituțional și legal existent, mai ales că unii dintre ei sunt membri de drept în CSAT. Să nu confundăm instituția, cu oamenii care, la un moment sau altul, o conduc. Acest mod de a gândi și acționa a generat multe probleme în trecut, și va genera și acum, dacă se continuă acest mod de raportare la instituții. Există suficiente mecanisme instituționale pentru a rezolva asemenea situații. Să fie folosite, transparent și cu bună-credință.

Îmi permit să cred că tocmai actuala subordonare a Serviciului față de CSAT și din punct de vedere al controlului civil, Comisiilor de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Parlament oferă o garanție privitoare la nepolitizarea activității sale.  Trecerea SPP în subordinea Ministerului Administrației și Internelor nu ar face decât să genereze noi polemici, câtă vreme ministrul este un om politic. Dacă toți cei care controlează activitatea SPP acționează conjugat și coerent pentru creșterea încrederii în instituții și în lege, se pot evita astfel de situații, care nu servesc interesul public.