La dispariția unui prieten

Am aflat cu mare durere vestea încetării din viață a lui Augustin Buzura, personalitate a culturii naționale, scriitor care a marcat epoca sa, prin calitatea scriiturii și prin demnitatea cu care a înfruntat încercările vieții. Am avut privilegiul de a-l cunoaște îndeaproape și de a-l aprecia pentru calitățile sale umane. Om de mare discreție și modestie. Și un bun prieten.

A luptat pentru fiecare cuvânt din scrierile lui, într-o vreme în care relativa liberalizare din anii 1960 începea să devină o amintire. Într-o lume în care poți spune ce dorești, fără teamă de consecințe, lupta lui cu cenzura pare absurdă. Nu era.

Buzura a fost un martor, a dat voce acelora care nu se puteau exprima. Personajele romanelor sale exprimă ceea ce simțeam cu toții în acei ani, aspirațiile, visele și dorințele omului obișnuit, care trăia vremuri neobișnuite. Ca medic, cunoștea bine natura umană, și a decis că poate să-i servească mai bine pe oameni ca scriitor.

A luptat pentru afirmarea culturii române. Nu a crezut niciodată în imaginea ”deșertului cultural”, care ar fi fost perioada comunistă. Este motivul pentru care a avut inițiativa înființării Fundației Culturale Române. Am discutat asupra ideilo sale și l-am sprijinit să concretizeze proiectul. Ca orice început, a fost dificil. Dar a reușit să facă lucruri apreciate de toți, prieteni și adversari deopotrivă. Democrat convins, a dat tuturor posibilitatea să se exprime, să-și afirme ideile și convingerile.  

A condus cu dăruire Fundaţia, devenită apoi Institutul Cultural Român, până în 2005, când noua administrație l-a licențiat, umilindu-l, cu zâmbetul pe buze.

A trecut peste umilințe și și-a urmat neabătut valorile în care credea.

Augustin Buzura a fost un critic necruțător al scenei politice, și înainte de Revoluție, și după. Poate a idealizat rolul omului politic, sigur a avut dreptate în privința abdicării politicii de la datoria ei de a servi binele public și interesul național. Obișnuia să-l citeze pe Gherea: ”Cea mai mare revoluție în România ar fi aplicarea legilor!”

Prin dispariția lui Augustin Buzura cultura română pierde un reper moral. Lasă în urmă o operă solidă, care va rezista la proba timpului, pentru că nu are nimic oportunist în ea. Am pierdut un prieten, căruia îi voi păstra întotdeauna o caldă amintire. 

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: