Diversiunea tainelor – de Octavian Știreanu

stireanu

Discreditarea completă a Revoluţiei din Decembrie nu este un episod întâmplător, ci marele proiect de ţară la care se lucrează pas cu pas.

Revoluţia, care a conferit poporului român aura unei demnităţi inegalabile pe plan internaţional, este un ultim obstacol în calea îngenuncherii definitive a acestei ţări. Şi de-aceea el trebuie înlăturat. Profitorii politici ai Revoluţiei nu vor să se ştie datori nimănui, urmele trebuie şterse, istoria trebuie rescrisă. Se caută surogate de revoluţie sau chiar substitute de revoluţie. În tragedia de la Colectiv „a răsărit speranţa“, ne spunea ambasadorul Americii. Liberalii ne-au anunţat şi ei că urmează „adevărata revoluţie“.

Industria anticomunismului a fost una dintre cele mai profitabile în ultimul sfert de veac. Instituţii, ong-uri, burse, cărţi, simpozioane, alegeri, voturi – o întreagă maşinărie de spălare a istoriei a fost extrem de profitabilă pentru o faună eclectică, adusă la lumină din tenebrele unei societăţi bolnave. Această faună, finanţată puternic din afară, a ajuns să dea direcţia unei ţări. Doar Revoluţia este cea care le stă ca un ghimpe în ochi. Aşa se explică noua industrie în plin avânt a demolării Revoluţiei din decembrie.

Sunt aruncate în joc mize uriaşe. Spectacolul este total. Lumpenul politic pufneşte pe nări, adulmecând miros de sânge. Impostorii au devenit lideri de ong-uri „specializate în revoluţie“.

Foşti turnători cu acte la securitate, instalatori de profesie, se erijează în istorici şi produc pe bandă tone de maculatură despre lovitura de stat. Troglodiţii ocupă scena evocărilor, relatând tot felul de „evenimente“ produse doar în imaginaţia lor. Laşii din decembrie, privitori în papuci la revoluţie, devin eroi ai dreptăţii.

Frustraţii tranziţiei îşi freacă mâinile. Foştii securişti simt că pot să-şi ia o revanşă istorică. Neisprăviţii aduşi de mâlul revoluţiei devin criteriu moral într-o societate pentru care nu mai există respect pentru adevăr şi istorie.

În acest joc mizerabil intră statul neosecurist. Comunicatul Parchetului militar de zilele trecute a dat semnalul ofensivei finale. Directiva dată de preşedintele Iohannis se aplică întocmai şi la timp: „nu e vremea istoricilor, ci a procurorilor“.

Tribunalele Populare deja deliberează în studiourile unor televiziuni. Voitinovici-ul proceselor din 1946 reapare sub diferite întruchipări. Cu sau fără batistuţă.

Agitatorul nr.1 este Traian Băsescu. Simte dincotro bate vântul şi e primul care se urcă pe val. Lângă el chiţăie de ani mulţi un individ fără căpătâi care a fost setat pe o singură misiune – să-l facă criminal pe Ion Iliescu de trei ori pe zi. La revoluţie, individul era portar pe la Caransabeş, dar acum pretinde că se afla în sediul CC, „să adune armele“! Aşa se scrie „istoria“. Nimeni nu ştie din ce trăieşte şi ce-a făcut vreodată la viaţa lui.

Verdictele sunt ca şi date. Mai rămâne formalitatea pronunţării sentinţelor.

Aceasta este ţara siluită de minciuni şi golită de valori timp de un deceniu de un personaj sinistru, care acum, simţind trend-ul, îşi face din diversiunea „tainelor“ un program politic.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: