PSD – sector 2

Am descoperit cu mare plăcere munca unor inimosi PSD-isti de la Organizatia sectorului 2 , materializata într-un site demn de toată atenția. Merita urmărit si va invit sa o faceți aici .

Pentru cei grabiti – http://psd-sector2.ro/

2 Responses to “PSD – sector 2”

  1. mgabim2009 Says:

    Domnule Presedinte, Am fost atit de dezamagita de ce se intimpla in Romania, si mai ales de atitudine si comentariile citeie incit decisesem sa dispar din blogosfera Romaneasca.
    Si Iata ca ma intorc pentru o clipa. Nu insa pentru comentarii politice (acelea imi fac sila!). Asta seara am vazut filmull Romanesc “Zestrea”. Vi-l recomand! Un film facut in anul de gratie 1971. Cu Rebenciuc, Sanda Toma, Margareta Pogonat. Un film 98% actual, si 2% tribut regimului. Daca l-ati vazut va recomand sa-l revedeti. Daca nu, trebuie sa-l vedeti.
    Filmul m-a facut sa listez de ce iubesc Romania, dar in acelasi timp sa realizez ca iubesc o Romanie ce nu mai exista de multa vreme! Psihologii aici te pun intotdeauna sa te intorci unde te simti “in siguranta” sau/si fericit. Pentru mine este satul bunicii mele din Arges. Dar nu cel de acum cu vile si masini de lux! Ci cel din sfirsitul anilor 60, inceputul anilor 70, acela fara sosele asfaltate, cu lumina la lampa si cu “entertainment” seara pe sant… Anii in care de fiecare data in vacanta de vara gaseam in hambar 3-5 pisicuti deaja arvurniti in sat (bunica avea pisica ‘harnica” – prindea soareci) dar care ma faceau sa uit de dorul parintilor!. Anii in care sculatul la 5 dimineata era o bucurie: luam “botul” de brinza si pita si impreuna cu verii mei duceam vacile “in tarina” (munca spun unii, pentru noi prilej de distractie!). Satul in care duminica vedai o “hora’ pe cinste si nu manelizata! Satul in care mincai inghetata o data pe saptamina, dar facuta la sare si delicioasa! Satul in care nuntile tineau de joi pina luni: incepeau cu florile pentru brad, “fedelesul”, mersul la fintina, spalatul pe picioare al miresei… Satul viu, satul nepervetit, satul in care am cunosc primul fior al iubirii (aveam 15 an!!!) si primul sarut!
    Unde s-au dus toate acestea? Si unde sintem noi acum? Am ajuns sa cred ca “inchiunaciunea” nostra se termina cu “ura noastra cea de toate zilele”…

  2. Gabriela Savitsky Says:

    Mulţumim şi noi pentru menţionare. Într-adevăr, un site demn de atenţie şi lectură.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: