COMUNICARE la tema :„Energie, resurse naturale, independenta, interdependenta si afaceri mondiale”

Distinşi participanţi,

Doamnelor şi domnilor,

         Energia şi resursele naturale deţin, în acest moment, un rol cheie în structurarea relaţiilor la nivel global. Este una dintre consecinţele amplificării şi accelerării procesului de globalizare, după căderea comunismului. De aceea este legitim să ne întrebăm dacă nu cumva acest lucru schimbă natura relaţiilor dintre state, o transformă într-una unidimensională. Mă gândesc la faptul că se judecă aproape exclusiv prin prisma capacităţii unui stat, în relaţiile cu ceilalţi actori internaţionali, de a-şi asigura şi a-şi apăra accesul la sursele de energie şi de materii prime.

        Suntem în faţa unor decizii extrem de importante din acest punct de vedere, şi ele privesc atât jocurile de putere la nivel global, cât şi la nivel regional, dar şi aspecte extrem de importante ale cercetării şi dezvoltării în domenii precum tehnologia de extracţie a resurselor energetice şi o restructurare a modului în care ele sunt folosite. Toate acestea au ecouri inclusiv în felul în care vor fi structurate societăţile post-industriale, cum vor arăta instituţiile politice, calitatea democraţiilor şi a guvernării.

        De obicei avem tentaţia de a reduce discuţia la sursele de energie, în general la cele de natură fosilă, despre energiile alternative, şi mai puţin despre relaţia lor cu alte resurse, precum apa şi pământul arabil. Actualul model al agriculturii de tip industrial presupune o mare dependenţă de combustibilii fosili, în toate etapele sale de producţie şi de procesare a produselor agricole, dar mai ales pentru transportul la mare distanţă. De asemenea, el contribuie la epuizarea surselor de apă, din cauza folosirii lor intensive.

Modul actual de consum alimentar, mai ales după ce în ţări precum India şi China s-au schimbat obiceiurile alimentare ale majorităţii cetăţenilor, a devenit deja nesustenabil, lucru marcat de creşterea dramatică a preţurilor produselor alimentare. Peste 1,2 miliarde de oameni sunt subnutriţi. Este un avertisment serios, de care deocamdată nu părem să ţinem seama.

În ultimele decenii, problema resurselor de energie, ca şi a altor resurse naturale, determină în tot mai mare măsura relaţiile dintre state. Aceasta accentuează problema raporturilor dintre conceptele de independenţă şi interdependenţă, nu doar în materie energetică. Cred că trebuie să luăm în considerare faptul că, în lumea contemporană, noi ne aflăm în tot mai mare interdependenţă. Mult mai interesant ar fi să ne gândim cum abordăm această interdependenţă, pentru a nu se transforma în dependenţe periculoase. Mi se pare total inacceptabil să folosesti resursele ca pe o armă, sau ca pe un instrument pentru atingerea unor scopuri egoiste, indiferent că sunt de natură politică sau comercială.

        Dacă este vorba de o acţiune conjugată de reducere a dependenţelor, aceasta ar trebui să privească reducerea dependenţei noastre de resursele energetice fosile. Trebuie să acceptăm ideea că această dependenţă ne împiedică să facem un salt în efortul nostru de a folosi alte surse de energie, cu un impact mai mic asupra mediului.

        Ceea ce s-a încercat până acum, adică raţionalizarea consumului, reducerea lui prin perfectionarea tehnologiilor de transformare a combustibililor fosili în energie de diferite tipuri, ne duce într-o fundătură, pe termen mediu şi lung. Şi amână decizii importante, care au şi costuri, ce pot fi mai uşor suportate dacă se întind pe o perioadă mai mare de timp. Nu cred că suntem gata să trecem la o societate bazată pe energia obţinută din hidrogen, sub diverse forme. Sunt multe incertitudini în acest domeniu. Felul în care arată societăţile noastre acum este în mare măsură rezultatul felului în care obţinem energia şi resursele de care avem nevoie şi de felul în care le folosim. Politicile publice trebuie să fie mai prospective în materie. Acum ele sunt mai degrabă reactive, încearcă să gestioneze consecinţele, nu să deschidă noi direcţii de dezvoltare.

        Din punctul de vedere al relaţiilor internaţionale, problema fundamentală este aceea de a găsi acele mecanisme care să permită, să garanteze, accesul egal al tuturor celor interesaţi la energie şi la resurse naturale, în sens larg. Deocamdată nu sunt progrese vizibile în acest domeniu, asta şi pentru că organizaţiile cu vocaţie universală, precum ONU, se află într-o evidentă criză şi sunt inadecvate noului context internaţional.

În lipsa acestor mecanisme, lupta pentru controlul resurselor şi al rutelor de transport va deveni tot mai aprigă. Observăm deja o creştere a cheltuielilor militare în cazul puterilor emergente, unele mari consumatoare de resurse şi de energie, altele furnizoare de resurse, dar şi în cazul ţărilor dezvoltare, care au a-şi apăra atât accesul la resurse, cât şi influenţa bazată pe alte valori şi instrumente.

Să nu uităm criza, care cere un nou model economic global. Modelul economic al viitorului trebuie căutat undeva la mijloc, între cele două extreme: planificarea hipercentralizată şi piaţa total dereglementată. S-a vorbit, până la începutul acestei crize, de emergenţa unei Noi Economii la nivel global.  Ea este determinată, ca structură şi mod de funcţionare, de revoluţia economică (în ultimii 20 de ani numărul cetăţenilor ce trăiesc în ţări cu economie de piaţă a crescut de la 1,5  miliarde la 6 miliarde) pe de o parte, şi de revoluţia tehnologică, pe de altă parte, care “transformă timpul şi distanţa, penetrând în profunzime ţesutul social şi plasând cunoştinţele şi creativitatea în fruntea factorilor de producţie, cu mult înainte ca importanţă faţă de capital, muncă şi materii prime”.

În acest context se pune problema adaptării instituţiilor la un mediu politic, economic şi social în rapidă schimbare, ştiut fiind faptul că ele sunt inerţiale şi greu de schimbat. Instituţiile umane (cele statale, la nivel naţional, ca şi cele internaţionale, bazate pe structuri ierarhice, verticale) sunt tot mai puţin adecvate pentru gestionarea unor procese transnaţionale şi cu orizonturi temporale de decenii.

Trebuie să spun un lucru, care mi se pare foarte important: această criză va duce la o schimbare a polilor de putere la nivel global. Modelul economic care va rezista cel mai bine la criză şi va genera cele mai mici costuri economice şi sociale va domina post capitalismul, cel puţin în prima sa fază. De aceea se vorbeşte tot mai deschis despre naşterea unui nou consens, prin analogie cu acela de la Washington: „Consensul de la Beijing”. Este vorba de tipul de intervenţionism al statului care a favorizat creşterea Chinei în ultimele două decenii.

În acest model guvernul, păstrând avantajele accesului liber la pieţele internaţionale, păstrează controlul asupra economiei printr-o supraveghere strictă a sectorului financiar, impune politici de cheltuieli publice restrictive,  pilotează cercetarea şi dezvoltarea în sectoare sensibile, precum energia şi ecologia, impune o limitare  selectivă a importurilor de bunuri şi servicii. Aceste elemente se regăsesc şi în planul Obama de salvare a economiei americane.

Un astfel de model nu poate garanta totuşi stabilitatea economică pe termen lung. Motivul este acela că presupune elemente de protecţionism, şi acest lucru va genera noi dezechilibre la nivel global, fiind penalizant mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare.

Este forte probabil ca alături de stat, în acest model, să găsim marile firme transnaţionale, promotoare, în acest moment greu pentru ele,(vezi problemele cu care se confruntă industria auto peste tot în lume, a unui proces invers globalizării, deglobalizarea, prin susţinerea măsurilor protecţioniste luate de guvernele naţionale.

Cert este un lucru: suntem într-o perioadă de tranziţie, şi, din păcate, perioadele de tranziţie sunt cele mai periculoase, pentru că au un grad ridicat de incertitudine, în toate aspectele.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

 

3 Responses to “COMUNICARE la tema :„Energie, resurse naturale, independenta, interdependenta si afaceri mondiale””

  1. popalumi Says:

    Ce pot spune decit ca, totul este foarte clar s ica,ar trabui ca toti sa invatam aceste rinduri pe de rost.

  2. Motanul Incaltat Says:

    Reblogged this on Motanul Incaltat and commented:
    Un articol foarte interesant!

  3. fragmentariumpolitic Says:

    O comunicare foarte densa in idei si foarte aplicata la realitati concrete ale noilor vremuri. Cred ca deglobalizarea este o reactie de aparare la expansiunea financiar-corporatista fara precedent si fara limite, in urma careia guvernele nationale au pierdut controlul asupra resurselor propriilor state. Sper ca situatia post-criza sa se identifice cu cea de post-capitalism, ca o garantie impotriva recaderilor, post-capitalism in care statul si piata sa interactioneze de pe pozitii egale, pentru mentinerea echilibrului socio-economic, urmand o noua cale, post-“Consensul de la Washington”, prefigurata de noul model de crestere chinezesc, care ar trebui sa intruneasca un nou consens, “Consensul de la Beijing”.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: