Forumul Crans-Montana – Comunicare la tema: “Sărăcie, globalizare, bună guvernare în vreme de criză”

  Distins auditoriu,

Doamnelor şi domnilor,

Suntem în cel de-al cincilea an al unei crize multiforme, care nu dă semne că se îndreaptă spre un final. Este o criză mai gravă şi cu efecte mult mai profunde decât Marea Depresie din 1929-1933. Şi, ştiind că acea criză s-a încheiat, de fapt, cu cel de-al Doilea Război Mondial, nu înainte de a aduce la putere forţe extremiste şi guvernări totalitare, modul în care acţionăm pentru depăşirea actualei crize nu mi se pare dătător de speranţe. Nu sunt foarte convins că am tras toate concluziile care se impuneau din acea criză, prima a unei lumi în curs de globalizare, pentru că globalizarea nu este un proces de dată recentă. Recent este doar actualul model care structurează globalizarea, modelul neo-liberal, aflat şi el în criză.

În principiu, globalizarea ar fi trebuit să fie un joc din care toată lumea câştigă, deşi nimic nu ne îndreptăţea să facem această afirmaţie. Globalizarea a fost doar un instrument de extindere a pieţelor la nivel global, de deschidere a noi pieţe, aşa cum s-a întâmplat imediat după prăbuşirea comunismului, şi de accelerare a procesului de polarizare a bogăţiilor între naţiuni, şi, în interiorul lor, între cetăţeni. Să nu înţelegem de aici că globalizarea a avut doar efecte negative, doar că cele negative sunt mai multe şi mai periculoase, iar cele pozitive încep să fie anulate de durata şi de amplitudinea crizei.

Una din iluziile că globalizarea ar fi avut efecte pozitive este acela de a afirma că a extins clasa de mijloc la nivelul unor ţări precum China şi India, iar asta aduce mai multă democraţie, şi o mai bună guvernare. Mă tem că suntem departe de asta. În primul rând o clasă de mijloc, judecată după standardele modelului de globalizare actual, presupune mai mult decât creşterea, extrem de modestă, a unor venituri, şi un început de consumerism în aceste ţări. Nu, clasa de mijloc presupune un set de valori politice, morale şi etice, o anume educaţie, un angajament civic. Este un garant al democraţiei. Şi, din păcate, democraţia este una dintre principalele victime ale acestei crize. Şi cu ea, buna guvernare.

După „primăvara arabă”, s-ar putea spune că democraţia învinge şi în ţări conduse de regimuri totalitare. Nu aş fi atât de optimist: lucrurile sunt departe de a fi clare acolo, şi este prea devreme să spunem că asistăm la o victorie a democraţiei. În schimb, ca o consecinţă a crizei şi a incapacităţii clasei politice de a gestiona consecinţele ei, Occidentul cunoaşte o rapidă degradare a calităţii guvernării. Asistăm la creşterea violenţei sociale, la revenirea mişcărilor extremiste de dreapta pe scena politică, la acte precum masacrele cu motivare rasistă şi xenofobă din Norvegia şi Franţa, la violenţele de stradă din Grecia, după introducerea măsurilor de austeritate. Concomitent, asistăm la o retragere a cetăţenilor din viaţa publică, la un refuz al politicii. Iar aşa-zisele reţele de socializare nu sunt un substitut pentru politica angajată şi pentru formele clasice de solidaritate.

Un paradox al globalizării este acela că, deşi produce mai multă bogăţie, chiar şi acum, în criză, produce şi mai multă sărăcie, şi aruncă în rândul săracilor categorii sociale până acum fără astfel de probleme. Sigur, sărăcia este şi o problemă de percepţie, dar ar însemna să ne amăgim că se rezumă doar la percepţie. Dacă pragul sărăciei absolute este convenţional stabilit la 1,5 dolari pe zi pe persoană, nu înseamnă că, dacă cineva a ajuns să câştige doi dolari pe zi, a ieşit din sărăcie. A ieşit statistic din sărăcia absolută, atât şi nimic mai mult.

Am asistat, în ultimele decenii, la două fenomene complementare: unul, de destructurare a clasei mijlocii din Occident, înţelegând prin occident Europa şi Statele Unite, şi de creştere a ceea ce numim „sărăcie din muncă”, adică sărăcirea accentuată a celor care au un loc de muncă. Este şi un rezultat al destructurării „statului bunăstării”, sub presiunea modelului economic neo-liberal.

S-a spus că statele au trăit peste mijloacele lor, că s-au îndatorat peste măsură, că trebuie să facă o cură de austeritate. Ceea ce s-a şi întâmplat, mai ales în Europa, cu efecte devastatoare pentru categoriile cele mai fragile. Austeritatea a afectat în primul rând sistemele publice de educaţie şi de sănătate, infrastructurile de transport şi alte servicii publice. Asta a dus la sărăcirea suplimentară a celor săraci.

Criza şi modul lamentabil în care a fost ea gestionată a afectat şi o construcţie politică, UE, cea care părea un model pentru un nou tip de globalizare, aceea cu mari blocuri economice, politice şi sociale drept actori centrali ai procesului, în locul statelor naţionale. Uniunea Europeană a fost un model de succes, care a ajuns în impas pentru că egoismele naţionale şi luptele pentru putere între membrii ei, în plină criză, au dus-o în impas. Moneda sa unică, euro, se află sub presiune, sistemul bancar are nevoie de sume uriaşe pentru a fi salvat, datoriile publice ale statelor europene, o povară.

Toate acestea au condus la o degradare a calităţii guvernării, peste tot în lume. Democraţiile au încetat a mai fi nişte meritocraţii. S-a îngustat aria de recrutare a elitelor politice şi administrative, criteriul de selecţie pentru spaţiul politic devine preponderent banul, partidele politice sunt mai jos ca niciodată în ochii cetăţenilor. Dacă din această criză a democraţiei reprezentative ar apărea un nou model democratic, cu mai multă democraţie directă, făcută posibilă de noile tehnologii informaţionale, ar fi un progres. Deocamdată acest nou model democratic nu se vede la orizont, ci doar dezamăgirea oamenilor creşte.

Sărăcia este un flagel, şi principala ameninţare la adresa democraţiei şi bunei guvernări. Sunt nevoit să constat că statele au renunţat, în cea mai mare parte a lor, să se adreseze direct acestei probleme cu programe de combatere a sărăciei. Ele au fost înlocuite, la presiunea celor bogaţi, cu reduceri de taxe şi impozite şi cu reduceri de cheltuieli publice. Este un amestec exploziv pentru cei săraci. Reducerile de taxe şi de impozite nu le aduce mai nimic, veniturile lor fiind foarte mici, iar reducerea cheltuielilor publice accentuează inegalitatea de şanse. Accesul la educaţie de calitate nu mai garantează un loc de muncă şi un venit decent.

Nu există alternativă la statul redistributiv, dacă vrem să combatem cu adevărat sărăcia. Polarizarea scandaloasă a veniturilor, justificată de unii prin faptul că bogaţii creează locuri de muncă, nu mai poate fi suportată. Oamenii nu au nevoie de caritate, ci de solidaritate. Iar statul este locul în care se organizează şi funcţionează solidaritatea. Ştiu că nu sună tocmai corect politic, dar experienţa perioadei interbelice arată că atâta vreme cât statul şi-a exercitat misiunea redistributivă, sărăcia, inegalitatea şi polarizarea au fost mici, guvernarea bună, ataşamentul cetăţenilor la democraţie mare. Când statul a renunţat la acest rol, lucrurile s-au degradat rapid.

Noi trebuie să facem alegerile cele mai potrivite, în cunoştinţă de cauză. Ştim care sunt costurile, şi într-un caz, şi în celălalt. Dacă suntem conştienţi că acum se joacă viitorul nostru pentru multă vreme, vom face alegerea potrivită.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

 

3 Responses to “Forumul Crans-Montana – Comunicare la tema: “Sărăcie, globalizare, bună guvernare în vreme de criză””

  1. popalumi Says:

    Am citit si am recitit.Pai ce-i de facut?De facut este,dar daca nu ai cu cine?

  2. aglaiarosu Says:

    Accesul la EDUCATIE DE CALITATE este cheia dialogului stanga – dreapta, iar acesta implica toate cele mentionate in comunicare. Sunt foarte placut impresionat de abordarea temei, aceste realitati stringente in privinta atentiei noastre au disparut pur si simplu, timpul lor afectat disparand in lupta cu fascistii zilei si ai lor lachei hoti. Am uitat de IDEI !… ne ocupam numai cu gherilla !… Dar exact IDEILE sunt centrul existentei umane. Multumim de tema si de comunicare !

  3. Cezar Pesclevei Says:

    E splendid articolul! L-am savurat cu plăcere! Un desert pt minte!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: