DIN PRESA ZILEI…..

Azi…“PUTEREA”

INTERVIU de Alin Burtescu

Pe 3 martie, Ion Iliescu a împlinit 82 de ani. L-am vizitat în prima zi de primăvară pe fostul preşedinte al României pe strada Atena, acolo unde are biroul şi unde zilnic primeşte zeci de români cu tot felul de idei şi probleme. I-am spus  nu vrem să discutăm despre ce s-a întâmplat în politică din 1989 încoace, căci sunt lucruri trăite şi ştiute de români. A fost de acord şi preţ de jumătate de ceas ne-a povestit de la anii copilăriei, relaţia cu doamna Nina, soţia dânsului, disensiunile cu Nicolae Ceauşescu sau ce preferinţe culinare are. La mulţi ani şi multă sănătate, domnule preşedinte! Oamenii se întreabă cum vă menţineţi în formă, ba gurile rele vorbesc  atunci când eraţi student la Moscova nişte colegi chinezi  v-au adus pastile „secrete” pe bază de plante pe care le folosiţi şi acum.

Nici vorbă de aşa ceva, sunt invenţii chestiunile astea cu colegii chinezi. Am moştenit o sănătate bună, dar nu am avut o viaţă uşoară. Am petrecut anii războiului, tatăl meu fiind în închisoare, în lagăr. Am trăit bombardamentul mare din 4 aprilie 1944 care m-a prins la Văcăreşti. Trăiam într-o casă fără apă curentă, fără lumină. La 15 ani am rămas orfan de tată şi cel mai în vârstă dintre fraţi. Am avut trei fraţi. Maică-mea era însărcinată cu ultimul frate, care s-a născut la două luni după moartea tatălui. Şi anii după război nu au fost deloc uşori, cu cozi la pâine, la mălai, cu gazul lampant. Aşa am crescut, aşa am terminat liceul, aşa am intrat în 1949 la Politehnică. Pe urmă am avut şansa să primesc o bursă în URSS. Eu făcusem eletrotehnică şi am continuat acolo cu hidroenergetică.

Atunci aţi cunoscut-o pe soţia dumneavoastră?

Nu, cu soţia eram prieten încă din adolescenţă, fusesem membri în organizaţia elevilor în ’48. Eu eram secretar al consiliului naţional pe probleme de sport, soţia la consiliul municipal. Aveam 18 ani, aşa ne-am cunoscut. Pe urmă, ea a plecat înaintea mea cu un an la Moscovala studia la chimie tehnologică. La întoarcerea în ţară am lucrat în proiectare, iar ea şi-a petrecut toată viaţa în acest domeniu – coroziunea metalelor. Apoi pe mine viaţa m-a plimbat foarte mult.

Contrele cu Nicolae Ceauşescu

V-a plimbat şi Ceauşescu?

După Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Gheorghe Gheorghiu-Dej intrase în dificultate şi căuta să câştige poziţii politice, desprinzându-se de practicile stalinismului. Atunci a apărut şi ideea reorganizării mişcărilor studenţeşti, s-a creat Uniunea Asociaţiilor de Studenţi din România şi au apelat la mine să preiau conducerea  UASR. În 1957 am avut conferinţa naţională şi câţiva ani buni am lucrat ca preşedinte al studenţilor. Am lucrat şi la Uniunea Internaţionalăa Studenţilor dela Praga, câteva luni. Am cunoscut multă lume acolo, inclusiv pe preşedintele Uniunii, un ceh, Jiri Pelikan, în primăvara dela Praga, din 1968. Era şeful televiziunii cehoslovace. Între timp am fost promovat pe linie de partid şi am fost ministrul tineretului. S-a creat această funcţie în 1968. În ’71 a fost promovarea mea maximă, când Ceauşescu m-a propus secretar al Comitetului Central al PCR. Acolo am funcţionat cinci luni. Am fost cu Ceauşescu într-o vizită în ţările Asiei – China, Coreea de Nord, Vietnam, Mongolia – unde am avut câteva dispute cu el pe tema regimului nord-coreean. Chiar ei, el şi ea (Elena Ceauşescu, n.r.), căci erau împreună, au avut o primă reacţie: „Bă ăsta parcă e Buddha (referire la preşedintele Kim Il Sung, cunoscut drept Kim Ir Sen)”. Pe urmă am văzut la el interes pentru felul în care acest individ,  Kim Ir Sen, a reuşit să ţină în mâna lui o ţară şi să-şi impună regimul autoritar. Cu ideea asta s-a întors el în România. Am avut câteva dispute cu el pe tema asta şi m-a acuzat de intelectualism într-o reuniune despre ideologie. I-am cerut explicaţii, să înţeleg de ce mă critică, ce vrea să exprime. Mi-a spus: “Îţi explic eu ţie!”. Nu mi-a mai explicat nimic, m-a dat afară din conducerea de partid şi m-a trimis la Timişoara spre reeducare. Într-un fel, această mutarea mi-a slujit pentru formarea mea pentru viaţă. Trei ani am stat acolo, după care m-a promovat la Iaşi, unde am fost trimis ca prim-secretar şi preşedinte al Consiliului Judeţean. M-am adaptat foarte bine în acea zonă săracă. Iaşiul prezenta un contrast strident între un centru universitar, industrial şi de cultură dezvoltat şi zona rurală foarte înapoiată. A rămas la fel şi acum. Pe urmă, la o reuniune naţională, am avut o expunere cu privire la comportamentul necorespunzător al liderilor de partid şi al demnitarilor statului. M-am referit la familiile lor, la neveste, la copiii lor care se comportă inacceptabil. Aşa mi-am încheiat activitatea politică. Am fost trimis în ’79 în meserie,la Consiliul Naţionalal Apelor, unde mi-am încetat activitatea în 1984, când lui Ceauşescu i-a trăsnit ideea să construiască acest canal Dunăre-Bucureşti, care nu e un canal. În ultimii şase ani, până în 1989, am devenit director la Editura Tehnică.

Controversatul canal Dunăre-Bucureşti

Canalul e un subiect care vă dă bătăi de cap şi acum.

Da, se tot reia. Şi acum au venit unii cu aceeaşi idee. Între Bucureşti şi Dunăre este o diferenţă de nivel de 50 de metri şi se preconiza amenajarea Argeşului inferior în cinci trepte. Ăsta nu e canal, este amenajarea unui curs de apă. Ce să transporte dela Dunăre la Bucureşti şi invers, când pe Dunăre nu mai este trafic. Eu am copilărit la Olteniţa când tot transportul de cereale se făcea pe Dunăre. Nici pentru turism nu ar ajuta ţara. Se poate face doar o amenajare hidroenergetică şi atât. Argeşul este un râu capricios, care are şi 10 m/s debit mediu, dar a avut şi 2.000 m/s.

“Aici e bucătăria domnului Iliescu”

Înainte să discutăm cu dumneavoastră să fixăm întâlnirea, am vorbit cu soţia, doamna Nina. A fost un moment amuzant, căci am crezut că ne-a răspuns cineva de la cabinet, iar dânsa ne-a replicat: “Nu-i cabinetul, aici e bucătăria domnului Iliescu!”. Ce vă găteşte, ce mâncare preferaţi?

V-am povestit de viaţa agitată pe care am dus-o. Ei, tocmai această viaţă foarte agitată mi-a menţinut spiritul şi tonusul vital. În casă, noi avem o femeie, o bucătăreasă foarte bună, care se ocupă de tot. Noi mâncăm mâncăruri tot mai uşoare, pentru că ne-am impus această regulă. Sarmalele nu lipsesc niciodată, nici măcar fasolea, supe, ciorbe şi aşa mai departe. Nimic deosebit, doar mâncare românească.

Cât am aşteptat să intrăm, am văzut mulţi oameni care vă vizitează. Cu ce probleme vin?

Da, vin mulţi. Azi au fost foarte mulţi. Au fost înainte doi băieţi de la mişcarea revoluţionară. Vin oameni care au necazuri, oameni care rămân fără locuri de muncă şi pe care, din păcate, nu pot să-i ajut foarte mult. Vin şi tineri, chiar mâine trebuie să merg la nişte cursuri cu câţiva tineri.

Lumea nu ştie nimic despre prietenii dumneavoastră. Cine sunt? Vă întâlniţi cu ei, mai ieşiţi la un coniac?

Nu ieşim la coniac, dar, de exemplu, am rămas apropiat cu foştii colegi de la „Spiru Haret”. Prima oară ne-am întâlnit la 20 de ani de la terminarea liceului. A fost prima întâlnire-şoc pentru noi. De la nişte puştani de 19 ani, ajunsesem la bărbaţi de 39 de ani, care cu burtă, care cu chelie. De atunci ne-am tot întâlnit. Mulţi dintre ei au murit şi câţiva au plecat din ţară. Dar restul care am rămas, comunicăm între noi, chiar dacă telefonic, pentru că mulţi sunt bolnavi.

 05.05.2012

3 Responses to “DIN PRESA ZILEI…..”

  1. popalumi Says:

    Deci, am inteles ca, ati invatat ,
    ati invatat,ati invatat,ati invatat si ati fost mereu cu mintea si inima alaturi de oameni.
    Si noi trebuie sa invatam,sa invatam,sa invatam, alttfel, somnul ratiunii naste mionstrii.(s-a vazut la vot)

  2. Theodora Says:

    România, trezeşte-te!
    http://theodora0303.wordpress.com/2012/03/06/nu-poti-ingenunchia-un-popor-deprins-sa-se-tarasca-romania-trezeste-te/

  3. Popateapa Says:

    Domnule Ion Iliescu. N-am greşit când v-am criticat anterior. Citiți aici http://popateapa.wordpress.com/2012/04/06/oare-am-gresit-domnule-iliescu-ion/ Din numele si locul naşteri dvstră vor să facă un capital electoral.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: