INTERVENTIA LA Consiliul Naţional PSD – 21 octombrie 2011 –


            Dragi prieteni,

Aş dori să spun câteva lucruri la încheierea primei zile a dezbaterilor noastre.

Acest Consiliu Naţional reprezintă un moment important în pregătirea anului electoral 2012. Cred că s-a procedat bine, alocând un timp mai lung pentru dezbateri, pentru că permitem mai multor membri ai partidului să-şi spună punctul de vedere, cu atât mai mult cu cât temele puse în discuţie cred că trebuie să reprezinte coloana vertebrală a campaniei noastre electorale pentru alegerile de anul viitor. Da, statul social responsabil şi întărirea democraţiei nu sunt doar teme şi exigenţe ale stângii. Ele trebuie să fie în atenţia întregii clase politice, indiferent de ideologie. Sunt principiile proclamate in Programul Revolutiei Romane din decembrie 1989 si inscrise in Constitutia Romaniei.

Ceea ce se întâmplă în actuala guvernare ne îndreptăţeşte să constatăm că între democraţie şi bună guvernare există o legătură directă. O democraţie funcţională produce bună guvernare, pentru că sistemul de contra-puteri permite societăţii să impună agenda publică şi să urmărească realizarea ei. O democraţie de faţadă, cum este cea de acum, permite unui grup de indivizi, a cărui legitimitate este tot mai contestată, să guverneze în dispreţul interesului şi agendei publice, să folosească discreţionar banul public, pentru a se perpetua la guvernare.

România a ajuns într-un moment critic al existenţei sale. Alegerile din anul viitor trebuie să determine o schimbare de guvern, care să aducă o schimbare radicală de proiect economic şi social. Nu mai putem continua aşa, ca acum. Pentru că aceasta ar însemna să ratăm viitorul, cum s-a întâmplat în anii 80 ai secolului trecut, când Ceauşescu a forţat plata datoriei externe. Şi acum avem o problemă cu datoria externă, mai gravă ca aceea din anii 80. Şi acum soluţia aleasă de guvern este reducerea drastică a consumului populaţiei şi al celui guvernamental. Atunci reducerea consumului s-a făcut prin organizarea penuriei de bunuri şi servicii, acum se face prin reducerea puterii de cumpărare a salariilor şi pensiilor şi prin scăderea volumului şi calităţii serviciilor publice. Iar vârful rambursărilor datoriilor externe va veni în următorii doi-trei ani.

Aşa se face că proiectul de viitor al României a ajuns să se confunde cu ţinta de deficit bugetar. Cu consecinţe imediate: ruperea radicală a legăturii dintre cetăţeni şi politicieni, degradarea democraţiei, tendinţe autoritariste, creşterea neliniştii sociale, întărirea atitudinilor radicale şi extremiste.

La fel ca şi în anii 80 criza datoriilor, dar şi proasta guvernare, au consecinţe în ceea ce priveşte aparatul productiv al ţării. Atunci statul n-a mai investit în progresul tehnologic, în creşterea productivităţii muncii, în noi capacităţi de producţie, acum investitorii români şi străini pleacă dinţară, sau nu mai investesc. Investiţiile străine au fost, în luna august, de doar 25 de milioane de euro. Capacităţile de producţie se reduc, ca în cazul plecării Nokia, alţii, precum Mittal, se gândesc la plecare, Ford îşi amână unele investiţii şi începerea producţiei unui nou model. Sunt doar câteva exemple. Dar şi mai gravă este starea IMM, care nu au acces la finanţare, nu se pot retehnologiza, nu pot înnoi produsele, nu pot concura pe piaţă cu produsele de import.

Vreau să spun că politicile economice ale actualului guvern, modul iresponsabil în care a angajat credite externe şi le-a folosit, incapacitatea de a gestiona datoria externă, risipa, folosirea banilor în mod discreţionar, incapacitatea de a atrage bani europeni nu vor face decât să prelungească actuala criză, chiar s-o agraveze şi s-o prelungească. De ce? Pentru că, deşi starea economiei este tot mai gravă, actualul guvern dovedeşte incapacitate de acţune.

România nu mai are, practic, politici economice, şi nici politici sociale. Dacă nu înţelegem că, pentru a ieşi din criză şi pentru a relansa economia, trebuie să facem mai mult decât să forţăm cu orice preţ încadrarea într-o ţintă de deficit, rezultatul va putea fi o explozie socială de proporţii. Austeritatea nu este o măsură anti-criză, ci pro-criză, îngustând piaţa prin reducerea puterii de cumpărare. Ea este, totodată, o expresie a neputinţei actualei puteri: neputinţa de a oferi soluţii, neputinţa de a gestiona economia, neputinţa de a guverna, în ultimă instanţă.

Este ridicol să afirmi, precum face premierul Emil Boc, că ai întocmit Bugetul de Stat, dar aştepta să-i spună Comisia europeană, respectiv FMI, ţintele de creştere economică şi de deficit. Păi sunt cele mai importante date macroeconomice, de la care porneşte construcţia Bugetului.

Amatorismul actualei guvernări ne costă şi ne va costa. Trebuie să fim conştienţi de ceea ce ne aşteaptă când vom reveni la guvernare. Anul 2013 va fi un an de vârf pentru plata datoriei externe.

ai mult decât nivelul datoriei publice, care aproape s-a triplat în aceşti trei ani de guvernare a PDL, trebuie să ne uităm la capacitatea de rambursare a datoriei publice, care depinde esenţial de structura aparatului productiv, de capacitatea lui de a produce resurse pentru rambursarea datoriei. Acum, în 2011, capacitatea productivă a ţării s-a redus la jumătate faţă de 2008. Asta ne obligă la o prudenţă crescută în abordarea problemelor economice şi sociale.

Este important să ne stabilim cu atenţie obiectivele de politici economice şi sociale. Trebuie să venim în faţa alegătorilor cu un program economic clar, cu priorităţile privitoare la cheltuirea banilor publici, de la investiţii la protecţie socială, de la educaţie la sănătate. Ele trebuie însoţite de mecanisme clare de control al cheltuirii lor, de deplină transparenţă în orice investiţie. În România se risipesc prea mulţi bani, sunt prea multe investiţii inutile şi făcute doar cu gândul la urna de vot.

Ceea ce facem noi în această dezbatere este să stabilim coordonatele unui nou contract social. Actuala guvernare a rupt vechiul contract social, nu pentru că ar fi fost depăşit, ci pentru că astfel a eliberat nişte resurse pentru clientela ei politică şi economică.

Statul social nu este un moft, şi anunţul morţii lui este o farsă politică de prost gust. Criza actuală nu a fost provocată de existenţa statului social, ci de sectorul financiar privat, care a reuşit să impună statelor să naţionalizeze pierderile lui. Atacul asupra statului social este doar o perdea de fum, o căutare de ţapi ispăşitori.

Creşterea inegalităţilor, polarizarea socială extremă sunt cele mai mari pericole în viitor. Sărăcia este o ruşine şi un scandal pentru secolul 21. Şi cu toate progresele făcute de civilizaţia materială, sărăcia se întinde, devenind un pericol pentru democraţie.

Destructurarea clasei de mijloc, peste tot în lume, este unul dintre efectele cu ample consecinţe ale crizei, şi cei care au acceptat, în numele unor dogme economice, acest proces, şi-au asumat un risc enorm. Mişcarea „Ocupaţi Wall Street” exprimă angoasele acestei clase, în primul rând. Şi nu trebuie ignorată: în occident clasa de mijloc reprezintă circa 60%-70% din populaţie, ea a fost coloana vertebrală a democraţiei şi a stabilităţii sociale. Fără ea nici democraţia nu mai este decât o formă fără fond

Romaniei ii lipseste o clasa de mijloc extinsa. Ea a inceput sa se afirme după anul 2000, odată cu revenirea României, în timpul guvernării PSD, la creştere economică. Ea nu a avut timp să se consolideze, să se afirme în plan politic. Atât PSD, cât şi USL, au obligaţia de a crea condiţiile economice şi sociale necesare întăririi acestei clase, încurajării ei să-şi asume un rol mai activ în politică şi în societate.

Spun aceste lucruri, pentru că văd că aşa-zisa „modernizare a statului” pe care ne-o serveşte actuala putere se referă doar la măsuri care produc mai multă polarizare socială, mai multă sărăcie, mai multă excludere socială, şi care, în loc să extindă clasa de mijloc, o distruge, prin măsuri economice şi sociale aberante.

Modernizarea statului, în viziunea PDL, nu înseamnă decât o încercare disperată de a rămâne la putere, indiferent prin ce mijloace.

Nu putem fi de acord cu privatizarea serviciilor publice, fie că este vorba despre educaţie, sănătate, transport sau altele. Incompetenţa guvernanţilor le face „ineficiente”. Ele pot răspunde nevoilor cetăţenilor, dacă vor fi conduse de oameni competenti si corecti.

PDL a capturat statul, l-a dat pe mâna clientelei sale politice şi economice, care-l jefuieşte în totală imunitate şi impunitate. Din când în când ni se mai serveşte, de către DNA, capul câte unui Moţoc de mâna a treia, care funcţionează pe post de calmant social. După ce se uită povestea, Moţocul de serviciu este avansat în PDL.

În viziunea noastră modernizare înseamnă europenizarea statului, nu fanariotizarea lui.

Nici acum, la patru ani de la aderarea la UE, România nu are o politică europeană. Am avut un singur obiectiv de politică externă: aderareala Spaţiul Schengen, şi l-am ratat cu brio. Relaţiile cu principalele state europene sunt practic îngheţate. Nici relaţiile cu vecinii nu sunt chiar strălucite.  Practic, ne-am auto-izolat în sânul UE, pentru că nu ne-am îndeplinit angajamentele asumate.

Nu reuşim să atragem fonduri europene, nu doar pentru că nu sunt resurse pentru co-finanţare, sau procedurile sunt lungi şi birocratice. Nu atragem fonduri europene pentru că nu ne-am făcut din asta un proiect naţional.

PSD, respectiv USL, trebuie să schimbe radical această situaţie. Să ne aducem aminte care a fost principalul nostru obiectiv strategic, în procesul de aderare la UE: reducerea decalajelor istorice de dezvoltare faţă de statele din Europa Occidentală. Ce constatăm acum? Că există toate şansele ca decalajele să se adâncească, nu să se reducă. Şi asta din vina noastră. Pentru că lăsăm oportunităţile să treacă pe lângă noi.

Într-un recent articol dedicat moştenirii lui Milton Friedman, Dani Rodrik, profesor de economie internaţională la Universitatea Harvardconstata că viziunea neo-liberală este prea simplistă pentru a fi şi eficientă. Adepţii acestei viziuni „ignoră – spune el – sau se fac că nu înţeleg că pieţele necesare economiilor moderne nu apar din nimic, nu se reglează şi nu se stabilizează de la sine, şi că simpla lor existenţă nu le conferă legitimitate. Statul trebuie să investească în infrastructurile necesare pentru a asigura transporturile şi telecomunicaţiile, trebuie să compenseze dezechilibrele care vin din asimetria de informaţie şi din inegalitatea de putere între părţi în timpul negocierilor(cu referire la angajaţi şi angajatori), trebuie să reacţioneze la problemele generate de delocalizarea producţiei de bunuri şi servicii, să intervină pentru a evita panica produsă de problemele din sistemul financiar şi pentru ieşirea din recesiuni, să răspundă cererilor în favoarea unui sistem eficace de protecţie socială.” Analizând situaţia economiei chineze, în contextul actualei crize, prof. Rodrik constată că, de fapt, cel mai bine au rezistat la criză economiile mixte, care au ştiut să păstreze un echilibru între stat şi piaţă, între mâna invizibilă şi intervenţionism, şi concluzionează că, atunci când este vorba despre o miză importantă, intervenţioniştii au succes.

Reflectând la cele spuse de prof. Rodnik, dar nu numai – putem constata că, în ultimii 20 de ani, am asistat la falimentul unor abordări extreme, la fel de nerealiste. În 1989 s-a prăbuşit un sistem economic care a ignorat un factor obiectiv esenţial, care a însoţit întreaga istorie a civilizaţiei – PIAŢA – încercând să-l substituie cu un factor subiectiv: birocraţia de stat. Acum, criza financiară şi economică în curs de desfăşurare a fost provocată de o altă abordare extremă – fetişul mâinii invizibile a pieţei şi respingerea unor factori de corectare a efectelor negative ale pieţei – respectiv a statului – prin promovarea teoriei neo-liberale a aşa-zisului “stat minimal” – teorie care a tulburat gândirea multor oameni şi de la noi.

România are nevoie de politici de stat în industrie, pentru a-şi reface aparatul productiv, în agricultură, pentru a-şi asigura siguranţa alimentară, în infrastructuri, în energie. Aceasta nu înseamnă să ne întoarcem la practicile arbitrare ale statului totalitar.

Dacă e să abordăm unul dintre cele mai sensibile subiecte: problema locurilor de muncă în România, de unde vine această problemă? Ce se întâmplă cu România? De ce nu suntem atractivi? De ce avem peste două milioane de români care muncesc în străinătate? De ce flexibilizarea forţei de muncă, salariile foarte mici, tot felul de ajutoare de stat date investitorilor nu-i mai atrag?

Trebuie să ne răspundem împreună la aceste întrebări care afecteaza mai ales soarta tinerilor. Nu putem explica totul prin existenţa crizei. Este ceva fundamental care ne lipseşte: o viziune coerentă despre viitor, suntem impredictibili, nu ştim ce vrem. Oamenii nu vor să se arunce în necunoscut. De aici neîncrederea în România. Noi trebuie să reconstruim încrederea în capacitatea României de a fi un stat normal şi funcţional, predictibil, eficient.

Dragi prieteni,

Ne aşteaptă un an greu, un an determinant pentru viitorul României. PSD, împreună cu aliaţii săi din USL, trebuie să câştige alegerile locale şi pe cele parlamentare din 2012şi să ofere alternativa pe care o aşteaptă românii la actuala guvernare păguboasă.

În legătură cu unele speculaţii vehiculate de unii oameni şi cercuri interesate, vreau să fac o precizare explicită: personal, nu am alt obiectiv şi alt interes decât sprijinirea, cu experienţa mea, a actualei conduceri a partidului. Nu am agende personale.

L-am sprijinit şi îl sprijin pe Victor Ponta, în calitatea sa de preşedinte al partidului. A fost ales democratic şi are responsabilitatea de a conduce partidul în actuala bătălie politică. O bătălie în care avem nevoie de toţi oamenii ataşaţi partidului, din toate generaţiile, din toate organizaţiile. Cei care încearcă să speculeze unele dintre declaraţiile mele ca deziceri de Victor Ponta, o fac cu rea intenţie. Nu am de gând să fac jocul acestora.

Unele reflecţii ale mele, ale unui om cu o anumită experienţă de viaţă, sunt făcute cu bune intenţii. Eu am trecut prin tinereţe şi ştiu să apreciez atât avantajele, cât şi dezavantajele, precum şi provocările ei.

Eu cred că Victor Ponta are toate atuurile pentru răspunderile pe care şi le-a asumat şi doreşte să şi le asume. A dovedit dorinţă şi capacitate de învăţare. Altii nu stiu s-o faca ! Şi aceasta e esenţial. Se maturizează rapid. Am toată încrederea în capacitatea sa. Trebuie să-l sprijinim cu toţii în acest efort, pentru că aceasta este în interesul partidului.

Fac apel si la alţi militanţi – mai vechi şi mai noi ai partidului. Să treacă peste orice resentimente şi să sprijine efortul de consolidare a unităţii de acţiune a partidului în această perioadă decisivă pentru scoaterea ţării dintr-o situaţie grea, în care a împins-o actuala guvernare.

Trebuie să întărim partidul, inclusiv la baza lui. Ştiu că oamenilor noştri nu le este uşor, că sunt supuşi şantajului şi presiunilor actualei puteri. Banul public şi instituţiile statului sunt folosite de partidul-stat PDL pentru a de-structura partidele din opoziţie. Oamenii noştri din teritoriu trebuie sprijiniţi prin orice mijloace constituţionale şi legale. La nevoie trebuie să internaţionalizăm problema, pentru că nu este doar problema noastră, este problema ansamblului din care face parte România. O Românie nedemocratică este neadecvată pentru un spaţiu al democraţiei, libertăţii şi drepturilor omului.

De asta este atât de important Consiliul Naţional de azi. Dincolo de orice alt considerent, trebuie să fim conştienţi că alegerile de anul viitor nu vor fi câştigate nici cu punga(chiar dacă episodul alegerilor parţiale din Neamţ pare să spună altceva), nici pe un vot negativ. Ele vor fi câştigate cu un proiect politic şi social extrem de concret, care să se adreseze nevoilor şi aşteptărilor oamenilor. Un proiect care nu va conta, în ochii lor, că este de stânga sau de dreapta ci sa raspunda nevoilor fundamentale ale cetatenilor.

Va conta dacă reuşim să-i convingem că suntem decişi să punem capăt jafului banului public, iar cei vinovaţi de asta vor trebui sa raspunda, va conta dacă reuşim să-i convingem că putem să creăm locuri de muncă, să creştem puterea de cumpărare a salariilor şi pensiilor, să redăm statului şi instituţiilor sale autoritatea şi demnitatea terfelite de actuala putere. Oamenii vor să nu se mai teamă pentru viaţa lor, pe stradă sau în casă, că nu vor mai muri în faţa spitalelor închise de o reformă ineptă, că fiii şi fiicele lor vor avea o şansă în viaţă graţie unui sistem de educaţie de bună calitate, şi nu vor îngroşa rândurile şomerilor.

Putem genera un astfel de program? Eu cred că da! Am făcut acest lucru în 2000, putem să-l facem şi acum. PSD a dovedit că are capacitatea de a genera o bună guvernare, că are oameni capabili şi dedicaţi servirii binelui public.

Nu spun că în România competiţia dintre stânga şi dreapta şi-a pierdut relevanţa. Spun doar că ea nu contează în acest caz particular, cu atât mai mult cu cât adevăratele partide de stânga, PSD, şi de dreapta, PNL, au făcut o alianţă pentru a oferi României o şansă de a ieşi din criză şi un viitor în familia europeană. Eticheta de partid de dreapta, pe care şi-o asumă PDL este mai puţin relevantă. Este vorba de fapt de un partid populist şi oportunist, care nu vrea decât un singur lucru: acces nelimitat la banul public pentru un grup de interese economice. La fel de abuzivă este eticheta de partid de stânga revendicată de UNPR, o construcţie oportunistă şi imorală din toate punctele de vedere, care s-a înhămat la căruţa unei guvernări de toatăjena.

Românii au nevoie acum de politici bune: în domeniul industrial, energetic, în agricultură, în infrastructuri, în materie de mediu, în educaţie şi sănătate, în protecţia socială, în funcţionarea statului. Iar USL le poate oferi românilor buna guvernare de care au nevoie.

Încă ceva: alegerile ce vin nu vor fi câştigate la televizor, ci în stradă. Şi când spun în stradă mă gândesc la dialogul permanent şi nemijlocit cu oamenii. Primarii noştri, aleşii locali şi judeţeni, liderii de filiale au datoria de a merge între oameni, de a asculta nevoile şi speranţele lor, de a le explica intenţiile noastre. Fără acest tip de activism, care este, până la urmă esenţa jocului democratic, partidele îşi pierd sprijinul şi relevanţa. Este nevoie de multă muncă, de un efort colectiv pentru întărirea organizaţiilor, pentru mobilizarea lor, pentru atragerea alături de noi a celor care-şi doresc schimbarea în România.

Alianţa cu PNL şi PC trebuie să devină cât mai repede cu putinţă funcţională. Ştiu, este un efort de acomodare nu tocmai uşor: sunt în ecuaţie şi animozităţi, şi istorii personale care se reflectă în relaţiile dintre organizaţii, şi orgolii, şi interese si ambiţii. Deasupra lor trebuie să fie interesul comun al alianţei, care trece dincolo de câştigarea alegerilor: prezervarea democraţiei şi relansarea economiei, o viaţă decentă pentru români. Dialogul între partide trebuie să funcţioneze permanent. Este nevoie de un cadru coerent de funcţionare şi de mecanisme efective de coordonare a acţiunilor USL.

Personal, cred că PSD, împreună cu USL şi PC,  trebuie să elaboreze un proiect dedicat special agriculturii şi satului românesc. Nu cred că trebuie să explic de ce. Trebuie să mobilizăm potenţialul de creştere economică oferit de agricultură, şi mai ales trebuie să stabilizăm forţa de muncă tânără în zona rurală. În curând nu vom mai avea cu cine lucra în agricultură. Iar satul românesc trebuie să beneficieze şi el de servicii publice de educaţie, de sănătate, de infrastructuri. Nu ne putem permite să neglijăm satul românesc şi agricultura – una dintre marile şanse ale României.

Trebuie să ne gândim bine ce vom face în economie. Povara datoriei externe nu ne va da prea multă libertate, când este vorba de relansarea creşterii economice. Dar să nu ezităm şi să facem tot ceea ce putem din prima zi de guvernare. În economie sunt politici bune şi politici proaste, care se judecă, în primul rând, prin eficienţă – inclusiv în plan social.

Suntem întrebaţi tot mai insistent ce vom face dacă actuala guvernare continuă practicile nedemocratice şi va impune regionalizarea, comasarea alegerilor, votul prin corespondenţă, schimbarea modului de vot. Noi credem că ele nu au altă menire decât fraudarea alegerilor şi prin urmare va trebui sa mergem până la retragerea din Parlament. România trebuie să rămână un stat de drept, şi nu putem fi părtaşi la distrugerea lui. La fel cum nu putem accepta legi precum cea a Asistenţei Sociale, care vrea să consfinţească lichidarea statului social.

De aceea este nevoie de un efort organizatoric, de cooperarea cu societatea civilă, pentru a împiedica fraudarea alegerilor. Nu avem nicio scuză dacă se întâmplă şi de data asta aşa ceva.

Închei remarcând modul în care a fost organizat acest Consiliu Naţional, calitatea dezbaterilor, interesul pentru temele supuse dezbaterii. Este un semn că oamenii au reflectat la ceea ce se întâmplă înţară, că au căutat soluţii, şi mai ales că le pasă. Îi felicit pe toţi cei implicaţi în acest efort organizatoric, dar şi intelectual. Este un semn bun, un motiv de optimism pentru viitor. PSD este un organism viu, care gândeşte şi acţionează.

Trebuie sa insuflam militantilor nostril credinta în victoria noastră în alegeri, si in puterea de a reda României demnitatea şi speranţa.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

9 Responses to “INTERVENTIA LA Consiliul Naţional PSD – 21 octombrie 2011 –”

  1. Gabriela Savitsky Says:

    Un discurs obiectiv care vine dintr-o experienţă temeinică şi din ştiinţa politicii pe care foarte puţini o au.
    Îmi pare rău doar că nicio televiziune din România nu a catadicsit să acorde importanţă prea mare Consiliului Naţional PSD. Au fost mai interesante cancanurile, micile ciupituri şi telefoanele promise de Vanghelie. Asta înseamnă că directorii televiziunilor care emit în România sunt fericiţi cu actuala conducere, cu această guvernare contra naturii. Această încropeală penibilă alcătuită din formaţiuni ce n-au fost prezente în formula de acum la alegeri a pus labele murdare pe sufletul ţărişoarei noastre. UNPR-ul, o struţo-cămilă inventată într-un subsol de intendenţă, are acum grup parlamentar, deşi nu le-a văzut nimeni vulturul jumulit cu o ciudăţenie de cruce în plisc pe buletinele de vot. Trădătorii, şulfele, pegra societăţii au ajuns să stea călare pe destinele noastre. E de neînţeles, e de neacceptat, e teribil.
    Dar, fără să stăm sub această canonadă a prostiei, ineficienţei, inculturii crase, şmenuelii, dictaturii bunului plac, dublate de ura împotriva poporului, de dorinţa de a-l decima – o dorinţă cel puţin stranie care transpare din toate declaraţiile şi măsurile mai-marilor zilei – nu am fi aflat niciodată cât de rău putem fi guvernaţi. Nu am fi putut face comparaţia cu alte guvernări. N-am fi înţeles că există conducători care-şi urăsc poporul şi vor să-l supună prin orice mijloace, ca o hoardă de năvălitori care vrea să jupoaie zece piei de pe noi. N-am fi înţeles că politica raptului şi bunului plac, a dictatului şi-al lui “aşa vreau io!” iată, mai sunt de actualitate după 22 de ani de la cădearea comunismului.
    Am mai observat, în ultima vreme, ca o obsesie a televiziunilor, să vă maculeze, dacă este posibil, să vă caute pricini inventate, să vă prezinte într-o postură vinovată. Această manipulare perversă este strecurată insidios mai ales în minţile tinerilor care nu au experienţa regimului comunist. Se ştie că omenirea nu are memoria istoriei şi fiecare generaţie o ia de la capăt repetând experienţele părinţilor. Această manipulare grosolană – cum că dacă n-aţi fi fost dumneavoastră la conducerea României ne-ar fi fost mai bine ca popor, am fi avut o devenire pozitivă şi uite, din cauza lui Iliescu unde-am ajuns – denotă frica actualei puteri (care-şi mobilizează toţi ţucălarii şi toate rapandulele să vă denigreze). Îmi cer scuze pentru duritatea limbajului, dar aceasta e realitatea.
    Despre starea actuală a PSD-ului n-o să spun nimic astăzi, sunt mult prea necăjită ca să nu exagerez. Oricum, nu arată ca un dispozitiv de luptă. Există un clivaj clar între aleşi – pe care, cel puţin în Caraş-Severin, nu i-a mai văzut nimeni printre oameni. Politicienii noştri ne asediază doar în campaniile electorale, când vor să ne seducă să le dăm votul. Apoi, dispar în sferele înalte unde învârt afaceri şi se bat pe burtă prieteneşte cu cei de la Putere înntr-o perfectă ignorare a stării poporului care i-a votat. Şi nu văd cum această meteahnă ar putea fi corectată. În timp ce guvernarea ne-a băgat în ţarc şi ne schingiuieşte în fel şi chip, opoziţia – care nu prea există – este pasivă şi apatică. Nu Opoziţia face agenda publică, aşa cum ar trebui. Ci ea doar preia temele lansate de Putere şi se indignează teatral.
    Oricum ar fi, eu care trăiesc printre oameni reali şi nu printre idei, care mă confrunt cu aberanta dictatură portocalie şi vorbesc despre ce ni se-ntâmplă cu mulţi cunoscuţi, n-am auzit de la niciunul dintre cei oprimaţi ca şi mine c-ar avea încredere în Opoziţia de astăzi, o foarmaţiune politică aglutinată, fără forţă, fără vibraţie, fără o voce teribilă care să identifice şi să numească nenorocirile în care băltim şi pricina nebunilor care ne guvernează ducându-ne în prăpastie şi să aşeze acele idei în care am putea, eventual, crede.

  2. popalumi Says:

    “Nu am agende personale” spu
    ne d-l Iliescu. Asa este. Agenda dumneavoastra personala este OMUL. Dvs sunteti promotorul erei umane pe care n-o cunoastem nici inainte de 1989 nici dupa. Acel om care stie sa fie, care a evoluat la stadiul socialului si a dorintei de a fi solitar cu semenii sai.
    De cite ori citesc un discurs de-al dvs. apele se limpezesc. Ce spuneti dvs. sunt axe pentru toti.

  3. emigrantul Says:

    Gadafi nu este mort. Statele Unite, Franta si Anglia au facut o intelegere cu acesta pentru a putea pune capat razboiului de o maniera cit de cit onorabila pentru NATO.

    Inaintea zilei de 20 Oct. 2011, data la care s-a anuntat moartea lui Gadafi, situatia frontului in Sirte era proasta pentru rebelii libieni. De mai bine de o luna, cu toate bombardamentele aliate, acestia bateau pasul pe loc, inregistrind doar pierderi. In repetate rinduri, rebelii anuntasera ca vor declara victoria daca reusesc sa ocupe Sirte, fara a mai astepta caderea altor orase, pe care nu le controlau, parca cersind o modalitate de a iesi cu fata curata din conflict.

    Gadafi, vazind intentia clara a aliantei NATO-rebeli de a tremina razboiul si a se retrage, a acceptat circul de presa legat de moartea sa, a acceptat sa dispara din viata publica o vreme, pina cind rebelii se vor autodesfiinta si conflictul Libian va fi uitat.

    Un lucru este clar, rebelii nu controleaza Libia ci doar o mica parte a regiunii sale estice, pentru ca altfel, pe 23 Oct. 2011, acestia nu ar fi declarat victoria din Benghazi ci de la Tripoli iar manifestatii pro rebeli am fi vazut in toate orasele tarii nu doar la Benghazi.

  4. Cios Adina Emilia Says:

    Ati subliniat, foarte exact, doua aspecte care au contribuit la prabusirea nivelului de trai, din tara noastra. Pe de o parte, faptul ca, in Romania se risipesc foarte multi bani publici, iar pe de alta parte, absenta clasei de mijloc, care ar trebui sa constitue, locomotiva economica a acestei tari.

  5. Dan Baltatu Says:

    D-le Presedinte,

    De la revolutia franceza apartenenta politica a devenit mai importanta ca si identitatea religioasa, asa nu inseamna ca cea din urma nu ar da echilibru si substanta demersurilor sociale; si bineinteles respectandu-se motto-ul revolutionar: libertate, egalitate, fraternitate care da notiunii de cetatenie “pozitionarea” conceptuala si sociala corecta.

    In ultimii 20 de ani au fost cateva guvernarii “curate” ca sa le spun asa … in care 1 partid politic si-a manifestat prenipotential doctrina politica, si alea au fost cele mai de success din punct de vedere politic, au avut cel mai mare impact la public, pentru ca sperantele oamenilor si promisiunile politicieniilor au gasit o punte comuna.

    Sper ca si campania aceasta care urmeaza sa-si gaseasca aceasta “curatenie” sau sa genereze aceasta definire clara a demersurilor politice pentru ca oamenii sa poate sa iti gaseasca familia politica, dar mai mult sa isi poata definii un orizont de speranta comunitara.

    Asa sa ne ajute Dumnezeu ! :)

    PS: si o dedicatie muzicala

  6. maharajahuldekapurthala Says:

    http://luptadeclasa.wordpress.com/2011/10/25/suveran-si-mitocan/

  7. Duc Dumaine Says:

    Ce bine va statea langa regina Spaniei Sofia. Am inteles ca erau si niste urmasi ai Bourbonilor pe acolo. Eu v-am mai zis ca ar fi o idee buna daca a-ti fi numit regele romaniilor, regele Ion Iliescu I.
    Asta nu e treaba sa stati toata ziua pe Athena si asta de pe vapor cum il cheama sa fie la Cotroceni.

  8. Theodora Says:

    Din cauza unor probleme de sanatate nu am putut sa particip la CN al PSD.
    Va multumesc ca ati postat si aici discursul dumneavoastra!
    Cu deosebit respect
    Theodora Marinescu

  9. Motanul Incaltat Says:

    Domnule Presedinte,
    De acord cu Dani Rodrik, dansul chiar a afirmat: “The question now is not whether the Washington Consensus is dead or alive; it is what will replace it”. Dumneavoastra afirmati, printre altele, ca “alegerile din anul viitor trebuie să determine o schimbare de guvern, care să aducă o schimbare radicală de proiect economic şi social” si “ceea ce facem noi în această dezbatere este să stabilim coordonatele unui nou contract social”. Si, daca inteleg bine, propuneti o economie mixta, un astfel de model economic.
    Acestea fiind spuse, va rog sa-mi permiteti sa va intreb: cum vedeti relatia cu FMI, intr-o viitoare (posibila) guvernare USL? Se poate schimba Acordul cu FMI de asa maniera incat sa corespunda dezideratelor pe care le-ati prezentat la Consiliul National al PSD? Care ar fi sansele unei asemenea renegocieri?

    Legat de un alt aspect afirmat de Dvs: “Românii au nevoie acum de politici bune: în domeniul industrial, energetic, în agricultură, în infrastructuri, în materie de mediu, în educaţie şi sănătate, în protecţia socială, în funcţionarea statului. Iar USL le poate oferi românilor buna guvernare de care au nevoie.”, as dori sa va intreb daca nu cumva exista diferente de viziune, apropo de aceste probleme subliniate de Dvs, intre PSD si PNL. Ma gandesc la faptul ca, ideologic vorbind, PSD este un partid social-democrat, pe cand PNL este un partid liberal. Sunt, totusi, ideologii diferite din foarte multe puncte de vedere (si chiar opuse in anumite privinte). Un Dinu Patriciu, ca sa dau un exemplu, mi se pare un neoliberal fervent (ma insel oare? Sa nu uitam ca domnia sa a sustinut si sustine disponibilizari in masa, in proportii de sute de mii de oameni, pe vremuri ca acestea, din sectorul de stat), iar acest curent de gandire s-ar putea sa fie prezent in PNL, lucru ce nu ar trebui sa ne mire… USL s-a autodefinit drept o alianta electorala si nimic mai mult. Fara vreo baza ideologica, desi au existat discutii, cum cred ca prea bine stiti, privind o ideologie social-liberala, a acestei aliante. Deci USL functioneaza, daca am inteles bine, pe o intelegere la varf intre domnii Victor Ponta si Crin Antonescu.

    Sectorul privat are un randament slab, in legatura cu cel de stat un raport al Bancii Mondiale spune ca un sfert din companiile de stat romanesti, in care lucreaza 100.000 de angajati, sunt “de facto in faliment. . Sunt de acord ca trebuie “să ne stabilim cu atenţie obiectivele de politici economice şi sociale.”. Ce-i de facut insa intr-o asemenea situatie? Care ar fi politicile de stat pentru refacerea potentialului economic al tarii? Eu am vazut Viziunea USL si critici adresate actualei guvernari. Insa o expunere a unui proiect, sa zic asa, a politicilor de stat, agreat si de PNL, nu prea am vazut. Daca PNL ar sustine inchiderea acestor intreprinderi de stat cu pierderi, de facto in faliment, cu consecinta ca sute de mii de oameni ar ramane pe drumuri, situatia sociala s-ar inrautatii evident.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: