In perioada 22 – 25 iunie se desfășoară La Bruxelles a 22-a sesiune anuală a Forumului Crans-Montana.
Tema dominantă a sesiunii se referă la “revoluțiile” care s-au declanșat în lumea arabă și influențele lor în lumea contemporană.
Pe agenda reuniunii mai figurează teme privind securitatea energetică europeană și potențialul Europei de est.
Un oaspete special al Forumului Crans-Montana este președintele Azerbaidjanului – Ilham Aliyev, care va vorbi despre proiectele privind căile de promovare a transferului de gaze din Azerbaidjan spre Europa Centrală (inclusiv despre Nabucco și South-Stream, precum și despre transportul de gaze lichefiate).
Sunt programate, deasemeni, sesiuni de dezbateri asupra : agriculturii, industriei alimentare și securității alimentare; despre viitorul Mediteranei pe fondul extinderii cooperării Sud-Sud, precum si o sesiune specială ocazionată de întâlnirea miniștrilor de finanțe și a reprezentanților băncilor centrale , etc.
In cadrul sedintei din 23 iunie, voi prezenta o comunicare privind “revoluțiile arabe între realități și iluzii”.
ECHILIBRU 
23/06/2011 at 11:28 am |
Daca se poate , sa postati si pe blog comentariul despre “primavara araba”.
23/06/2011 at 3:44 pm |
Protestele din Tunisia, Egipt, Yemen si Bahrain au avut sau au un caracter antiamerican, antioccidental. S-a incercat inlaturarea de la putere a liderilor marioneta pro US, de la conducerea statelor respective, prin demonstratii de strada, uneori lupte, ce aveau un puternic sprijin popular. Cu exceptia Yemenului unde situatia este inca confuza, in toate celelalte trei tari miscarile populare au esuat (cel putin pina acum), nereusindu-se instalarea unor conduceri antivest.
In Libia si Siria situatia este total diferita, Statele Unite, Anglia si Franta, incercind sa rastoarne de la putere doua regimuri antiocidentale, scopul principal fiind inlocuirea lor cu niste conduceri care sa serveasca interesele economice si politice ale SUA si aliatilor sai. Guvernele de la Tripoli si Damasc nu se confrunta nici pe departe cu miscari naturale avind larg sprijin popular, indreptate impotriva lor, ci au de-a face cu forte, platite si organizate din exteriorul celor doua tari, care actioneaza la comanda Vestului (US, Anglia si Franta).
Una dintre cele mai lipsite de scrupule actiuni occidentale, o cruciada clasica, o expeditie de jaf si cucerire asemanatoare celui de al doilea razboi din Irak (2003), are loc acum in Libia. Paradoxal, conditiile favorabile atacarii acestei tari au fost create chiar de catre protestatarii din Tunisia si mai ales Egipt. Fara inlaturarea de la putere a lui Hosni Mubarak de catre Statele Unite, la presiunea strazii, razboiul din Libia nu putea avea loc, deoarece fostul presedinte egiptean, asa pro american cu era, s-ar fi opus.
Ca o precizare, in ziua cind Mubarak a fost arestat la cererea US, administratia americana nu cred ca avea un plan clar pentru Libia. Franta si Anglia sunt tarile care detineau deja proiecte puse la punct pentru inlaturarea lui Gadafi, cu scopul jefuririi resurselor petroliere ale Libiei, planuri la care Statele Unite s-au raliat insa repede.