ADIO FANUS NEAGU !

 

S-a stins din viata scriitorul Fanus Neagu, dupa o lunga si grea suferinta pe care a purtat-o cu demnitate si decenta. A fost un mare maestru al cuvantului scris si al metaforei. Mesterea cu migala textele, locul fiecarui cuvant in fraza; nu facea rabat la calitatea scrisului.

 Era un om plin de umor, prezenta sa dadea culoare oricarei reuniuni.

 Avea un simt critic activ. Respingea impostura, superficialitatea, fripturismul, impertinenta si „ciocoismul”unora.

 Limbajul sau colorat a ilustrat toate scrierile sale, mai ales proza scurta. Cronicile sale sportive (mare iubitor de fotbal) erau adevarate giuvaeruri literare.

Indragostit de Campia Baraganului, de Dunare si lumea baltilor Brailene, a scris pagini pline de caldura despre meleagurile sale natale.

L-am cunoscut in tineretea lui si a mea, la finele anilor 1960, cand lucra impreuna cu Ion Baiesu in redactia revistei „Amfiteatru”. Facea parte din generatia tinerilor scriitori care se afirmau cu putere in acei ani – Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Adrian Paunescu, Ion Alexandru, Ion Gheorghe – care au devenit cu totii repere ale unei perioade de efervescenta in literatura romana.

Am fost in relatii amicale, atat inainte cat si dupa 1989.

Am urmarit in ultimii ani, zbaterile sale impotriva unei boli necrutatoare.

Este de apreciat stradania unor oameni de suflet, care au facut eforturi pentru a-i reedita unele din volumele sale, precum :”Ingerul a strigat” si volumul de proza scurta, in curs de aparitie, care i-au luminat ultimele sale zile de viata.

Opera sa literara va ramane marturia peste timp a unui mare talent.

Memorie eterna marelui disparut !