CONFERINŢA DE LA MUNCHEN

Conferinţa de la Munchen din 23-24 martie a.c. s-a bucurat de o participare remarcabilă, fiind prezenţi atât oameni politici cu experienţă, cât şi cercetători şi analişti recunoscuţi.

Coprezidată de Mihail Gorbaciov şi de prof. Horst Mahr – preşedintele Asociaţiei de Politică Externă din Munchen, la dezbateri au luat parte foşti prim-miniştri (Michel Rocard – Franţa; Miloş Zeman – Cehia, Mesut Yilmaz – Turcia; Gunther Beckstein – Bavaria), foşti miniştri (Alexandr Bessmertnîh – Rusia; lord David Owen – Marea Britanie; Hubert Vedrine – Franţa; Hans Blix – Suedia; Hans Winkler – Germania; Alexander Konovalov – Rusia; prinţul Turki Al Faisal – Arabia Saudită; Khaled Al Attiyah – Quatar), ambasadori (Jack Matlock – fost ambasador SUA la Moscova în 1989; Jianmin Wu – fost ambasador al Chinei la Paris; O. Suleimanov – scriitor şi ambasador actual al Kazahstanului la Paris), Hans Winkler – directorul Academiei Diplomatice Viena; Ruslan Grinberg – directorul Institutului pentru Economia Mondială şi Studii Politice a Academiei de Ştiinţe a Rusiei; Anatoly Orel – fost consilier prezidenţial Ucraina; Martin Lees – fost secretar general al Clubului de la Paris (Londra); Armand Clesse – director Institutul de Studii Europene şi Internaţionale Luxemburg; Pascal Boniface – director IRIS Paris; Giulietto Chiesa – editorialist, fost parlamentar european (Roma); Bernard Guetta – jurnalist “Radio France”; Fedor Lukianov – jurnalist “Rusia şi afacerile globale”; Zaharia Zahariev – director Fundaţia “Slavyani” – Bulgaria.


Desfăşurată în cadrul a trei paneluri de dezbateri, discuţiile au vizat problemele securităţii globale, pe de o parte, abordând inclusiv ultimele evenimente din ţările arabe din nordul Africii şi Orientul Apropiat, ca şi preocupările privind  securitatea nucleară, legate de accidentul de la centrala nucleară Fukushima, dar, pe de altă parte, locul şi rolul Europei în lumea de azi şi problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană.


Prezint esenţa intervenţiei mele, asupra celor două componente ale dezbaterilor:

1. În primul rând, aş dori să menţionez că, la 20 de ani după sfârşitul războiului rece, încă nu s-a stabilit o nouă balanţă în cooperarea internaţională, corespunzătoare noilor sfidări complexe cu care se confruntă omenirea.

Pe de o parte – globalizarea ca proces şi interdependenţele dintre state şi popoare au devenit tot mai profunde.

Pe de altă parte – sărăcia şi marile decalaje existente între ţările sărace şi cele bogate reprezintă surse permanente de tensiuni şi instabilitate.

În acest context, structurile internaţionale create după al doilea război mondial nu mai corespund marii complexităţi ale problemelor cu care se confruntă lumea de azi.

Însă, şi mai important este faptul că a devenit foarte dificil să se combine şi să se balanseze principiile de bază ale relaţiilor internaţionale: respectul suveranităţii şi independenţei statelor, pe de o parte, şi respectul drepturilor omului, solidaritatea cu popoarele confruntate cu agresiunile unor dictaturi primitive şi sprijinirea lor în eforturile pentru promovarea democraţiei şi a unei vieţi mai bune pentru toţi – pe de altă parte.

Mulţi vorbitori au subliniat aceste dificultăţi.

2. În al doilea rând, vorbind despre securitatea internaţională, nu ar trebui neglijate marile probleme generate de conflictul dintre activităţile umane, respectiv de efectele societăţii industriale asupra mediului înconjurător.

Problemele ridicate acum 40 de ani de Clubul de la Roma au devenit foarte actuale prin gravitatea lor.

Consumul actual de resurse naturale (de energie, materii prime şi de hrană) depăşeşte limitele sustenabile. Unii experţi consideră că actualele consumuri depăşesc cu 50% aceste limite. Cu alte cuvinte, ar fi nevoie în momentul actual de o planetă şi jumătate pentru a acoperi consumurile existente!

Luând în considerare creşterea demografică, care are loc mai ales în ţările slab dezvoltate, precum şi creşterea, an de an, a consumurilor pe cap de locuitor, aceste probleme au devenit o mare sfidare pentru stabilitatea mondială şi supravieţuirea civilizaţiei.

Există propuneri pentru un PLAN B – în vederea salvării civilizaţiei şi a mediului natural. Există chiar propuneri de bugete anuale necesare pentru a susţine o campanie mondială de luptă împotriva sărăciei, a analfabetismului, pentru a promova asistenţa medicală şi sprijin  social, în special în favoarea celor mai sărace ţări ale lumii, ca şi pentru o campanie de protecţie a mediului, a pădurilor, a apelor, a terenurilor arabile, a pescuitului etc. Un asemenea buget, cu cele două componente ale sale, ar necesita cca 200 mld. dolari, ceea ce reprezintă doar cca. 12% din bugetele militare ale statelor.

Şi, cu toate acestea, asemenea propuneri rămân fără vreo reacţie din partea structurilor de decizie la nivel naţional, ca şi internaţional.

Aceasta este o adevărată provocare şi o platformă concretă pentru o necesară campanie mondială, în sprijinul securităţii internaţionale şi al viitorului civilizaţiei.

3. În ce privește tema panelului nostru privind Europa, locul și rolul ei în lumea de azi, permiteți-mi să încep cu o constatare: proiectul european este în pană, s-a împotmolit. Nu este un lucru de dată recentă, o consecinţă trecătoare a crizei economice şi financiare.

Este rezultatul unui proces desfăşurat pe o perioadă mai lungă de timp,pe care criza doar l-a adus în prim-plan.

A doua constatare: nu extinderea spre Est a Uniunii Europene este motivul pentru care proiectul european se află în dificultate. Schimbările radicale din 1989 au schimbat fața lumii și a relațiilor internaționale, influențând inevitabil dezvoltarea economiei mondiale.

Sunt tot mai multe voci care consideră că prăbuşirea comunismului a amânat cu două decenii această criză, prin mărirea pieţelor pentru ţările din Vest. Noi, în Est, am văzut în extinderea Uniunii Europene o oportunitate pentru a reduce decalajele de dezvoltare care ne separă, din varii motive, de Occident.

Politic, proiectul re-unificării continentului, după 1989, a fost, fără îndoială unul generos.

Însă, în sânul UE au apărut, de facto, membri de categoria a doua. Şi asta naşte frustrări. Nu ne-am aşteptat să ştergem discrepanţele de dezvoltare în câţiva ani. Dar aveam cu toţii în faţă experienţa Spaniei, Portugaliei, Greciei, care au făcut un adevărat salt de dezvoltare după aderare.

Nu este cazul multor țări din Est , unde influențele tranziției de la un sistem de state totalitare și economii centralizate spre democrație și economii de piață s-au împletit cu dificultățile generate de accesul în Uniunea Europeană.

Proiectul european a avut logica lui, şi aceasta era aceea a adâncirii integrării şi a evoluţiei către o formă specială de federalism.

Am crezut că Tratatul Constituţional de la Lisabona va rezolva o serie de probleme instituţionale. Nu le-a rezolvat. Acum apar idei cum să-l modificăm, pentru a include în el o viziune de moment sub presiunea efectelor crizei.

În fond, ceea ce numim „politică europeană” se rezumă, în ultimii ani, la o aspră bătălie pentru putere şi influenţă între instituţiile europene, între ele şi guvernele naţionale, între acestea din urmă şi regiunile europene.

Doamnelor şi domnilor,

Sărăcia şi subdezvoltarea rămân, oricât de şocant ar suna acest lucru în Europa, principalii adversari ai proiectului european, şi sursa primă a unui posibil eşec al lui. Nu am rezolvat aceste două probleme de o manieră durabilă. Mai mult, am luat decizii greşite, din dorinţa de a imita modele exterioare culturii economice şi sociale europene.

Tăria Europei a stat şi încă mai stă în economia sa socială de piaţă şi în modelul social asociat ei. Chiar şi faptul că Uniunea Europeană a reuşit să traverseze această criză gravă, în condiţii de stabilitate politică şi socială este consecinţa funcţionării, chiar şi parţiale, a modelului său social. Şi ce facem? Unii se grăbesc să-l demoleze, crezând că astfel crește „competitivitatea”. Mai mult, în România actualul guvern şi-a propus, nici mai mult, nici mai puţin, decât lichidarea statului social.

Ce este de făcut? În primul rând reducerea decalajelor de dezvoltare existente în sânul Uniunii europene, între ţări, şi în fiecare ţară membră, trebuie să devină principala politică europeană a următorului deceniu. Combaterea activă a sărăciei trebuie s-o urmeze. Libertatea de mişcare în sânul Uniunii a forţei de muncă este un lucru bun doar pentru unii. Ţările din Est nu mai pot fi doar un rezervor de forţă de muncă ieftină şi calificată.Ele trebuie ajutate să-şi formeze noi generaţii de muncitori calificaţi.

Trebuie să admitem , deasemeni, că Europa nu se poate integra fără a promova mari proiecte de infrastructuri. Infrastructurile, mai acut în est, mai puţin în Vest, trebuie să fie refăcute şi modernizate.

Înainte de orice, însă, Europa trebuie să rămână un spaţiu al democraţiei şi al libertăţii, în ciuda tuturor încercărilor care o aşteaptă. Emigraţia ilegală, care determină reacţii rasiste şi xenofobe este doar una dintre aceste încercări. Greutăţile economice sunt o altă încercare. Polarizarea economică şi socială, la fel. Dar cea mai importantă primejdie pentru proiectul european ar fi reducerea lui la dimensiunea economică, şi marginalizarea noilor veniţi.

Cuvintele lui Jean Monnet : „noi nu coalizăm state, noi unim oamenii!” își păstrează actualitatea. Asta este esenţa proiectului european: oameni uniţi de obiective şi valori comune, care lucrează pentru binele comun. Aceasta este condiția esențială pentru ca Uniunea Europeană să-și îndeplinească rolul propus.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

O vizita in “Spatiul Dunarean” – intre problematica majora la nivel european si preocupare “de suflet”

4 Responses to “CONFERINŢA DE LA MUNCHEN”

  1. Ovidiu Says:

    Taubman despre Băsescu: “În acest om să nu ai încredere niciodată”- Silviu Craescu: Traian Basescu nu si-a respectat angajamentele, iar partea americana a facut eforturi enorme pentru a-l proteja. CONFORM WIKILEAKS SI Q-MAGAZIN!”>

  2. A treia zi « Rinder Razvan Catalin Says:

    […] recesiune. Deodata Soarele este mai stralucitor, iarba este mai verde, pamantul este mai roditor. Azi mergeam pe strada. Am vazut cum doi oameni s-au ciocnit din greseala unul de altul. In loc sa se i-a la […]

  3. popalumi Says:

    Mi-a atras atentia in mod special urmatoarele:
    “Structueile internationale create dupa al 2-lea razboi nu mai corespund marii complexitati ale problemelor cu care se confrunta lumea azi.(ex:gripa
    aviara,porcina si care or mai urma pentru profitul multinationalei de medicamente)
    “Prabusirea comunismului a aminat cu doua decenii aceasta criza prin narirea pietelor pentru tarile din Veat.”
    Esenta proiectului european:oameni uniti de obiective si valori comune .

  4. Sibilla Says:

    Reforme * marca Frunzăverde – * modernizarea * cartelului Caraş-Severino şi… altele…

    Din nou despre * reformele * marca Frunzăverde. * Modernizarea * Caraş-Severino, cartelul renumitului Capo di tutti Capi… Capi nu atât în subordinea gradatului 33 cât la ordinul întunecimii sale, bleahhh… Bleah , pentru că :
    a) jedan – NIMIC nu mişcă, nimic nu se petrece pe domeniul * Ayatollahului * fără de ştiinţa , ordinul , oblăduirea acestuia;
    b) dva – şi mai grav e că dacă ai tupeul să măcăni prea mult, regula de aur e să te lucreze informativ, adicătelea, nu conteşte că nu ai dosare, niet interes că eşti curat, îţi fabrică ei, gaşca, clubul bestiilor * ceva *, orice, numai să te * domolească *…. fooooarte grav ( !!! ) e că se iegzistă bestii cu funcţii din chiar rândurile Opoziţiei care colaborează intens şi pe faţă cu întunecimea sa, Frunzesky într-u spulberarea incomozilor; ŞI mai grav, extrem de gravă este existenţa Miliţiei politice în Caraş-Severino , subiect despre care vom relata pe larg şi cu detalii, în curând… ;
    c) tri – în anul de graţie 2011, în Caraş-Severino, domeniu păstorit de acelaşi * Ayatollah * Sorin Frunzăverde, poreclit frunză-dudă ( de beat, spun gurile rele… ) peste 500 de gospodării figurează în evidenţe ca fiind neelectrificate ( !!! ) – cătune indepărtate aflate în zona de Clisură a Dunării în comuna Sicheviţa: cătunele Streneac, Matrinovăţ, Lucacevăţ, Zănou, Valea Oreviţa, Frăsiniş, Ogaşul Podului şi Liubcova.
    Daaar, întunecimea sa, Don Frunză-dudă , pardon, Frunzăverde, prin guriţa divină a fostului medic actual lache la Curte, Iosif Secăşan, se făleşte cu… cică nush ce pod nou pe la Socol, adicătelea un nou punct vamal ( sîc! ) şi cică numa-n ciuda şi spre oftica cuplului Nutzi Udrea-bă-SECU, posibil ŞI ca să-i facă vreo concurenţă unuia bucată fratelo de zăus di Cotroceni, Mircea băsescu… contra-banda…. nemuritoare,punct. Şi virgulă: despre ce frumos ar fi s-avem again Port la Moldova Nouă, mucles, despre reabilitarea drumului Oraviţa-Moldova-Nouă, sanchi, ciuciu ; despre Salvarea Mănăstirii * Sfântul Sava * Baziaş, nimic, muţi… dar mai vrem puncte vamale, tune buba-n ea de * eradicare * a evaziunii fiscale, stopare a contrabandei cu duvan, carburant, usturoi, crumpei şi-alte cele…
    Să trecem de la * bleaah * la chestiuni ŞI mai grave, cât se poate de reale şi despre care onor Opoziţia din Caraş-Severin NU face vorovire, că poate ŞI de aia-i judeţul portocaliu de prea mulţi ani. Tac şi, mai nimic nu fac. S-au lovit la mansarde de zidul MITULUI Frunzăverde, sunt niscaiva schelete-n credenţ ( dulap ), naiba să mai ştie, însăăă… cum explică Opoziţia aspecte ca :
    – în sondajele comandate de… PDL ( !! ), faţă-n-faţă, pedelacheii NU sunt pe primul loc de muuult timp şi totuşi… Caraşu-i portocală ?!?!!
    – furnicile sunt strivite sub chiar botul Opoziţiei care-n * opozanţa * lor se fac să nu fi observat nimica nimicuţa : ex. hărţuirea, umilirea, monitorizarea permanentă, constantă şi pe toate căile a tuturor mişcărilor furnicii ( scanare IP-uri, la domiciliu şi sediu de partid, c-a devenit RCS&RDS organ de control în România sub bocancii portocalii !! ), membrii familiei furnicii bătuţi şi ameninţaţi ziua-n amiaza mare de rubedeniile unor fini ai * ayatollahului *, una bucată cucuoană ce ameninţă şi se crizează ca din gură de şarpe că dacă nu i se face pe voie trece la PDL cu întreg cuibuşoru-i de viespii şi care nu se sfieşte să invoce * relaţia specială *, am încheiat citatul, cu o anume leaderă de la Centru, este au ba unealta întunecimii sale * Ayatollahul * – ete întrebare ce NU necesită răspuns dat fiindă existenţa faptelor, probelor, evenimentelor…
    S-ar impune o curăţenie, să fie măturate gunoaiele, retezate bălăriile, dar…
    – cum explică onor Opoziţia cărăşeană timiditatea presei loco – ca să mă exprim elegant – şi lipsa-i de reacţie ( a Opoziţiei ) când singurele voci rămase pe baricade ( mai ales Sfinxul, fără falsă modestie, punct ) înfruntă ticăloşiile la care se dedau adversarii politici sunt hăituite ??? Nu cumva Opoziţia cărăşeană nici NU îşi doreşte voci prea puternice, care turbură liniştea, deranjează oareşce încrengături ? Altfel… şi-ar apăra vocile, bloggeri, pe cei care luptă singuri de ani buni, inclusiv în beneficiul lor, ai aleşilor şi NU i-ar lăsa în bătaia puştii ca acum!! Halal interes pentru românul simplu, OAMENI ! DA, E un semnal să se trezească din vegetare ! – cine are sânge-n instalaţie să recunoască existenţa unor parteneriate/parteneri de afaceri opoziţie-putere la nevel de giudeţ ?? Aud ??? Să rădice două dejte sau… să tacă, dar să pună punct! Sigur, există ŞI posibilitatea unor dezvăluiri, în presa centrală că presa locală e cuminte, ascultătoare, rareori câte un fâsss…Măi, dragă Opoziţie, se impune să fii … Opoziţie, că-i păcat de Dumnezeu care NU bate cu boata dar şi când s-o mânia… şi-i ruşinică să fii numită o-poziţie în genunchi în faţa ălora… no ofense!

    Natrag ! Să nu zăbovim prea mult pe miriştile întortocheate ale plaiurilor cărăşene, căci, călătorului se zice că-i şade bine cu drumul… ops ! Am spus drumul ? Nu vruşăi dar, mă * scăpă *…
    Jaf la drumul mare de pe Muntele Mic – MUSAI de citit în JURNALUL NAŢIONAL !

    O trage la măsea toarăşul Frunzăverde din ce în ce mai vârtos, dar gura târgului zice că e fooarte deranjat de o anume VOCE şi că îi pregăteşte ceva, ca s-o amuţească !! Dacă aţi citit cu atenţie, unelte, arme… se găsesc într-u amuţirea VOCII. Uneltele sunt chiar din rândurile…. ca să vezi…. Opoziţiei, că d-aia NU are ursul coadă….
    Mai există un licăr mic de speranţă : să NU fie surdă toată urechea!!!
    http://sfinx777.wordpress.com/2011/04/12/reforme-marca-frunzaverde-modernizarea-cartelului-caras-severino-si-altele/

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: