REMEMBER ADRIAN PAUNESCU

             În legătură cu denigrările la care s-au dedat şi încă se dedau unii pe seama lui Adrian Păunescu , cel mai bine este să apelăm la surse.
             În decembrie 2006 , poetul a scos un volum de versuri , „DOAMNE , OCROTEŞTE-I PE ROMANI„  , în care a inclus texte publicate , dar şi „poezii cenzurate” , scrise înainte de 1989.
În introducere , intitulată „EXPLICAŢIE” , Adrian Păunescu spune , printre altele – 
     „N-ar fi inutil să-şi arate fiecare dintre acuzatorii mei textele de referinţă. Nu eşecurile , pentru că fiecare are eşecuri, ci reuşitele. Să vedem cine a avut mai mult curaj  şi cine a lucrat mai profund la recuperarea istoriei naţionale, la mentalitatea libertăţii , cine a scris împotriva dogmei şi pentru ţărani, cine a cerut ca 1 Decembrie să fie Ziua Naţională, cine a protestat împotriva nedreptăţii, întunericului şi pentru dreptul la opinie etc. Dacă voi scăpa cu viaţă, din tot acest malaxor, care, până în 1990 , îmi reproşa anticomunismul şi , după 1990 , îmi reproşează comunismul , voi continua să scriu şi să depun mărturie.”
Reproduc câteva din poeziile „cenzurate” publicate în volum .

ANALFABEŢILOR – 1979

V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate,
V-am spus că sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi ,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi ,
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placă nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul – servitor,
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimând tumulturi,
Cu aroganţi şi trândavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus şi am puterea să mai spun
Că nu încape muntele în seră,
Că prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx
Să nu-i păstraţi în spirt învăţătura
Şi voi , întruna, fără să-l citiţi ,
Îl pomeniţi până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi ,
Când lupta este în desfăşurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii,
E-a omului pentru a fi mai bun ,
V-am spus: ceva care sa-i placă daţi-i.

V-am spus concetăţeni analfabeţi,
Să luaţi aminte şi sa ţineţi minte,
Dar nu ştiam că v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.
 

 

REGRESĂM – 1988

Nu-i nimic , e-n regulă,
mai aşteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greşită,
suntem în Estul Europei , nu uitaţi ;
Ruşii , da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi , nu , noi nu progresăm ,
că se interpretează,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, aşa suntem noi , ai dracului,
daţi în Paşte, asta e , daţi în Paşte,
nu-i nimic , e-n regulă,
mai vedem noi, mai vedem,
aveţi răbdare, nu bateţi din picioare,
nu vă pripiţi,
noi regresăm cu plăcere,
noi regresăm cu talent,
noi nu ne luăm după nimeni
decât când regresează.
Două sute de ani ! Atât !
Aveţi răbdare, nu chemaţi salvarea,
nu exageraţi , nu crâcniţi,
regresaţi cu noi !

Înapoi , marş !
 

 

SAPĂ DE LEMN – 1983

Nu se găseşte gaz în prăvălii,
Prin lămpile ucise este noapte,
Bătrânii forfotesc de-atâta şoapte,
Tu, vremea izbăvirii, când mai vii ?

Se nasc pe frig cei mai frumoşi copii,
Se fac pe frig eroicele fapte,
Nu se găseşte carne şi nici lapte,
Şi , Doamne-al României ce va fi ?

Murim aici sau înviem din moarte ?
Ne stingem toţi sau mai lăsăm un semn?
Ce facem , Doamne, îngheţăm solemn
Sau mergem toţi unde e cald, departe ?

Aici , la noi , nu mai există arte,
Ci doar blazonul sapelor de lemn .
 

 

CALENDAR – 1982

Nu m-am tocmit argat la voievozi
nu le păzesc moşiile sau titlul,
m-a condamnat un veac să fiu poet
când neamul îşi rosteşte infinitul.
 
N-am observat să fiu înspăimântat
de măreţia lor fără de seamă,
i-am salutat în clipa când vedeam
că ţara li-i pluralul de la mamă.

Elitele şi astăzi mă scârbesc,
politice , fiscale, culturale,
de închinat atâta mă închin
Omului Muncitor, Măriei Sale.

Dar daca-l văd în luptă pe Mihai
riscându-şi , el , de dragul ţării, viaţa,
îl cânt şi nu mă tem că-l linguşesc
nu stau prudent s-aştept ce zice piaţa.

Şi dacă regii de Hohenzolern
nu ne-au instrăinat, venind încoace,
eu, pentru vremea lor, am sa-i cinstesc,
să-şi odihnească oasele în pace.

Nu-i simpla existenţă ca-n dosar,
categoriile sunt prea puţine,
nici Iorga n-a-nţeles pe paşoptişti
şi, totuşi l-amintim numai de bine .

Dar nici Partdul Comunist Român
n-a fost fără de pată, cum reiese,
el însuşi a jignit acest popor,
înstrăinat de alte interese.

Mai e nevoie şi de întrebări,
mai e nevoie şi de câte-un sceptic,
şi dialectica înseamnă , vai,
să fii , întâi, cu tine , dialectic.

Ce greu e să fii sincer când eşti sus,
când toţi te măgulesc, frângându-şi gâtul,
dar cel mai neplăcut e să observi
că-n tine s-a insinuat urâtul.

Nu m-am tocmit argat la voievozi,
dar nici n-am să suport  analfabeţii,
ce vor să stingă neamul românesc
bisericilor descojind pereţii.

De starea Putnei suntem vinovaţi,
de starea Albei fi-va întrebare,
acestea toate neamul le-a făcut
şi tot pe el mizeria îl doare.

E vremea dezbrăcării de lozinci,
un spirit nou în patrie se cade,
să regăsim pe cei îndepărtaţi
Cioran, Ionescu, Mircea Eliade.

Nu are dreptul nici un troglodit
să remorcheze laşitatea noastră
şi să lipsească steagul tricolor
de partea galbena şi cea albastră.

INTELECTUALUL CA PREŞ – 1985

Distrus , dezamăgit , calomniat,
Ciumatul preferat al ţării mele,
Mă-ntorc plângând cu faţa către stele
Şi, totuşi, nu-nţeleg ce s-a-ntâmplat.

Sunt mecanisme care ne jertfesc
Îngenuchem din când în când de milă,
Dar toat-această pagină umilă,
Transportă-n  ea ceva neomenesc.

Nu am trăit egal şi fără greş,
Sunt vinovat şi eu ca fiecare,
Dar m-a purtat o bucurie mare
La uşa tuturora să fiu preş.

Şi-acum , când în mizerie tresar
C-am suportat să ştergeţi mii de ghete,
Mă ţineţi în minciuni şi în anchete
Şi mă-ntrebaţi de ce-s aşa murdar.

Şi , totuşi, ţara mea, rămân al tău,
Şi de m-aş naşte mâine înc-o dată
La fel aş fi, mulţimi să mă străbată,
Chiar preş murdar să-ţi fiu, de nu mai rău .

17 Responses to “REMEMBER ADRIAN PAUNESCU”

  1. emigrantul Says:

    Si cei care il lauda pe Adrian Paunescu si cei care il denigreaza sunt cam la aceeasi distanta de o caracterizare obiectiva a sa.

  2. gellini Says:

    Adriane,tu lumina pura
    Te-ai dus la stele si la ruga,
    Ai grija de acolo sa ne veghezi
    In inimile noastre sa navighezi.
    Lasa-ne o vreme sa te plingem,
    Si totusi cu iubirea ta invingem.
    Alaturi de Pruteanu,ultimul gladiator
    Al limbii Romane,din stele meteor.
    Mestre Paunescu esti cu Eminescu acum
    Doi titani pe acelasi drum.
    Esti omul ce-a stiut sa ne sadeasca
    Iertarea si iubirea stramoseasca
    Esti cu cenaclul Flacara nepieritor
    Duhul lui Iancu te insoteste,neiertator.
    Nu ne lasam invinsi de vrmelnice greutati
    Vom fi iarasi ce-am fost, fara jumatati.

    • emigrantul Says:

      Citat gellini:
      Mestre Paunescu esti cu Eminescu acum
      Doi titani pe acelasi drum.

      Este vorba de o exagerare. Se poate spune ca Adrian Paunescu a fost un poet roman important, insa de aici si pina la a-l pune pe acelasi loc cu Mihai Eminescu este cale lunga.

      • cirlovacristian Says:

        Intr-adevar pina mai acum citeva zile dl.Paunescu nu a fost pe
        “pe acelasi loc cu Mihai Eminescu” (era pe un loc mai de pret)deoarece a avut o valoare MULT MAI MARE pentru patria si natiunea ROMANA(adica a fost in viata),acum ca a trecut in lumea celor “drepti” este probabil sa fi “trecut”pe acelasi loc cu EMINESCU
        …..”asta e, aşa suntem noi , ai dracului” si deci:….”Înapoi , marş !”……

  3. Adrian Paunescu, un personaj controversat? « Motanul Incaltat Says:

    […] REMEMBER ADRIAN PAUNESCU […]

  4. Motanul Incaltat Says:

    Este foarte bine ca ati pus aceste poezii pe blogul Dvs!
    Exista, din pacate, la noi o tendinta cat se poate de actuala de a denigra tot ce a fost in trecut. Inconstienta (sau poate ca ma insel, poate ca sunt pe deplin constienti de ceea ce fac) acestor oameni consta in faptul ca in felul asta ajungem, pana la urma, sa ne denigram pe noi insine. Au fost tot felul de astfel de atacuri si la adresa lui Sabin Balasa, un pictor de geniu, apreciat pe plan international, cu o creatie artistica impresionanta. Va voi spune cat pot de sincer ce gandesc la ora asta: parca cineva doreste sa ingenuncheze Romania, sa o transforme intr-o tara nu numai fara trecut, dar si fara viitor. Nu suntem in stare sa ne aparam valorile, sa le promovam. Iar oamenii vor sa plece din tara asta catre zari mai luminoase. Observ ca acest sport belicos – denigrarea – incepe sa fie cat mai des practicat. Si imi lasa un gust amar ca oameni de la care aveam pretentii se dedau la astfel de practici. Una este sa critici pe cineva sau sa faci o analiza (chiar si critica), alta este sa denigrezi. Am ajuns oare si intr-o criza a spiritualitatii romane?
    Iata de ce salut initiativa Dvs. de a publica aceste poezii frumoase si semnificative, prin care vocea critica a lui Adrian Paunescu s-a exprimat fata de Ceausescu. Dar cel mai grav este faptul ca fata de un om care a murit, unii se dedau la niste denigrari incalificabile. Oare doar asta ne-a mai ramas: sa ne denigram unii pe altii? Este foarte trist.

  5. Sibilla Says:

    Cineva mă ascultă

    În veac cu putere ocultă
    din zid cineva mă ascultă.
    cu cât mă coboară pe mine.
    cu-atât el mai mare devine.

    Iubirea mi-o suge prin tuburi.
    mă simt răstignit pe şuruburi,
    ce face cu mine nu-i veghea,
    el trage din zid cu urechea.

    Ai zice că apără, poate,
    poporul de rău şi păcate,
    de cei ce ţin arme în liră
    de cei care mint şi conspiră.

    Dar nu el ascultă orbeşte,
    pe om când acasă trăieste,
    ne întră-n cearceaf şi sub piele,
    în creier de gânduri săi-l spele.

    Prin mări, electronice unde
    în ochi şi în tălpi ne pătrunde,
    putere zeiască şi oarbă
    el scris e şi-n firul de iarbă.

    Ascultă fereastra deschisă
    şi viermii urcând în caisă,
    cum gâfâie-n dragoste mirii,
    concertul mărunt al pieirii.

    În veac cu poliţie multă,
    din zid, cineva mă ascultă.

    1981 – Adrian Păunescu

  6. DOAMNE, OCROTEŞTE-I PE ROMANI! « Hai ca se poate! Says:

    […] Prin intermediul domnului Ion Iliescu […]

  7. tudor68 Says:

    A trebuit sa moara un corifeu ca sa ne dam seama ca avem nevoie de impulsul artistic si cultural pentru a sensibiliza lumea asupra problemelor sociale. Doar vorbind politica nu mai convingem pe nimeni. Trebuie sa depasim etapa Bella Ciao. E nevoie de referinte noi.
    A fost extrem de importanta stinga europeana a anilor ’70. Nu putem folosi simbolul Adrian Paunescu pentru o noua miscare culturala destinata oamenilor simpli si curati?

  8. Sibilla Says:

    Actuală…. actualilor la putere, mănuşă pedelacheilor, Băsescului mârlan mai ales :

    Trădătorilor de Ţară
    Aţi cultivat şi vîntul şi furtuna
    Şi n-aţi avut măcar un lucru sfînt,
    Ce iese după voi v-a fost totuna
    Aţi ofensat şi oameni şi pămînt.

    Nu v-a fost milă nici măcar de mame,
    Aţi aruncat idei în puşcării,
    Voiaţi să moară patria de foame
    Şi, dacă-aţi mai putea, aţi mai voi.

    Aţi ars cuvintele limbii române
    Pe ruguri de-mprumut, duhnind urît
    Din cîte trei ciobani aflaţi la stîne
    Voi pe toţi trei rîzînd i-aţi omorît.

    Nu v-a fost greu şi nu v-a fost ruşine
    Să măcinaţi ţinuturi şi statui,
    Voi, fii ai pustiirilor străine
    Prinţi sumbri ai domniei nimănui.

    Trădînd pe Basarabi, pe Brîncoveanu
    Aţi încercat să stingeţi acest neam,
    Voi v-aţi vîndut şi inima şi lanul
    Şi cifru-n care noi ascunsu-ne-am.

    Aţi îndoit lumina ţării dreaptă
    Şi aţi murit visînd-o în noroi,
    Iar azi cînd nici mormîntul nu vă rabdă
    Mai reveniţi în lume ca strigoi.

    Voi, care cu o furie dementă,
    Sfidînd istoria acestei ţări
    Dăduseţi România în arendă
    Închiriind-o celor patru zări,

    Aţi dus în capitalele străine
    Acelor ce şi azi valeţi plătesc,
    Pămînt de-al nostru, soclu de suspine,
    Şi-aţi dus chiar subpămîntul românesc.

    Coşmare ţin pe cer această noapte
    Şi voi mai apăreţi din cînd în cînd
    Cînd vă aruncă gropile urlînd
    Că nu mai pot nici ele să vă rabde.

    Însă acum, cînd şansă nu mai este
    Să vindeţi patria, bătrîni strigoi,
    Voi ne salvaţi de sumbra-vă poveste
    Vînzîndu-vă din viciu, voi, triştii, între voi.

    (Manifest pentru mileniul III, Ed. Eminescu, 1984)

    @tudor68,
    Victor Socaciu şi Andrei Păunescu au promis să ţină Flacăra sus!
    Şi cred că Trezia Naţională a renăscut…

  9. Marcus Says:

    Golanul, Tot Golan, ramane !

    Unul dintre foarte putinele castiguri care ne-au mai ramas in urma tributului de sange platit de niste copii nevinovati, in decembrie ’89, care desi nu stiau ce este simteau si voiau libertate, este dat de faptul ca ne putem plange Titanii acestui neam, trecuti in eternitate, cand nu putem participa la evenimentul respectiv decat prin intermediul televiziunii.
    Pe vremea comunismului si acest drept ne era refuzat, ca nu cumva sa fie eclipsata imaginea Conducatorului, motiv pentru care aflam despre trecerea in nefiinta a unor personalitati marcante ale neamului dintr-o stire, strecurata cu teama, pe ultima pagina a ziarelor centrale.
    Ceea ce a facut insa ieri, Televiziunea nationala care fiinteaza si datorita contributiei mele banesti, contributie de altfel neagreata si de mine, televiziune presupus independenta, dar care momentan este condusa de niste slugi mai mult decat obediente ale chiombului si bantuite de trecutul securist al unora dintre ele mai ceva decat printul danez de fantoma lui tatane-su, intrece orice imaginatie in materie de nemernicie si pupincurism.
    Sa te prezinti cu un program plin de tipurituri si dansuri populare pe unicul post de audienta nationala in timp ce la o aruncatura de bat distanta de sediul televiziunii, in cimitirul Pantheon al Nemuritorilor nostri, Bellu, mii de oameni aduc un ultim semn de recunostinta marelui Om, Adrian Paunescu, tine deja de patologic, de visceralitate si de animalism.
    Faptul ca poetului national Adrian Paunescu, golanul, tot national, Basescu Traian i-a refuzat respectul cuvenit prin arborarea Tricolorului, atat de iubit de Marele Om, in berna, arborare insotita de decretarea zilei respective drept Zi de Doliu National, nu ma surprinde de niciun fel la acest nesimtit care s-a prezentat la catafalcul poetului imbracat ca pentru stadion singurul obiect care-i lipsea din recuzita fiind semintele de floarea soarelui.
    Ce ma surprinde este faptul ca macar televiziunea nationala, presupus independenta, ar fi putu sa-i acorde atentia cuvenita, mai ales daca ne gandim ca in calitate de om de televiziune, printre multe alte calitati, Titanul le dadea lectii oricand acestor netrebnici impotenti, platiti din banul public care se considera profesionisti.
    Profesionisti, pe dracu ! Cu Culcer in frunte, put a comunism si a securism de la extremitatile arctice ale Pamantului, motiv pentru care se supun cu un servilism de-a dreptul scabros pohtelor si ordinelor chiombalaului.
    Marturisesc ca mi-e pur si simplu scarba si imi vine sa vomit cand astern aceste randuri, dar nu ma pot abtine totusi, la modul in care s-au facut de rahat, de la niste scuipati intre felinare si niste huiduieli reprezentand singurul mod de manifestare inteles de acesti argati de casa prezidentiala.
    Si unde mai pui faptul ca Basescu, de la nivelul gandirii continut in culoarea puloverului cu care a venit imbracat, ca sef de stat, la un asemenea eveniment unic, a tinut sa-si dea si aere ca bidiviul flatulente atunci cand a declarat: “desi aveam pareri politice diferite”, sugerand prin aceasta ca in capatana aia a lui incetosata de aburii bahici ar putea exista, in afara de dorinta de parvenire, sete de razbunare si ura impotriva tuturor celor care-l contesta, si oarece idei care sa aduca vag a politica.
    Chiombule, Maestrul, ca un adevarat Om al Cetatii avea intr-adevar, nu idei politice ci biblioteci intregi de cultura politica, pe cand tu, un umil golan al periferiei aceleeasi cetati, in afara de scenarii si imbarligaturi de sorginte comunist-securista n-ai nimica, nimicuta.
    Cata ura si nimicnicie zace in teasta aia goala a ta fata de valorile autentice ale acestui neam, ne-ai demonstrat inca o data, cu varf si indesat, refuzandu-ne dreptul de a ne plange eroul cum se cuvine, intr-o zi de doliu national
    Ti-ai luat in schimb binemeritaul sut in cur si scuipat intre ochii zbanghii de la miile de romani care au tinut sa fie langa Nemuritor pana in ultimul moment al prezentei sale fizice pe acest pamant si de la alte milionae de romani care au urmarit ceremonia pe posturile televiziunilor private.
    Asa sa te rasplateasca pe tine si pe slugile tale Dumnezeu, cum ai reusit tu sa fii marlan fata de Omul, Adrian Paunescu, la momentul trecerii sale in eternitate!

  10. Victor Says:

    As vrea sa amintesc ca singurul sustinator autentic ( CONSTANT si VIZIBIL ) al regretatului poet a fost Presedintele Iliescu. Si invers. Paunescu a fost alaturi de Presedinte la bine si la rau. A fost un om de onoare. Scriu asta pentru a restabili adevarul si mai ales pentru ca eu consider ca Ion Iliescu este printre putinele personalitati ale tarii care au dreptul moral de a deplange public moartea lui Adrian Paunescu. De altfel onorurile militare la inmormantare au fost posibile pentru ca Presedintele Iliescu l-a decorat pe marele poet cand se afla la Cotroceni. Acum multi viteji se arata -si incearca sa obtina simpatie deplangand moartea poetului- dar daca ne uitam in trecut vedem ca nu multi au fost sustinatorii lui Adrian Paunescu atata vreme cat acesta se afla printre noi.

  11. Marcus Says:

    Impotentilor Si Detractorilor Care Este !

    Rar sunt daruite neamuri, cam o data la un secol,
    Cu prunc haruit cu geniu printr-o nastere miracol.
    Ingeri canta in biserici la cristelnita sfintita’
    Cand e crestinat odorul haruit cu-asa ursita.

    Anii trec, copilul creste si prin faptele-i marete
    El natiunea o trezeste si da etniei noblete.
    Cand cuvantul il atinge si in stih il foloseste
    Chiar si piatra fara suflet prinde aripi si traieste.

    Alchimist apus in veacuri, azi vazut ca desuet,
    Realizeaza din mormantu-i a sa munca in desert.
    Cand vede cum vorba simpla in aur e transformata
    De o minte minunata de la Dumnezeu lasata.

    Tot ce-atinge cu penita marele poet ales
    Se transforma in comoara dupa ce versu-i cules.
    Miliarde de carate, diamante si rubine
    Lasa-n urma mostenire vrajitor lucrand cu rime.

    Mai exista insa-n lume si jigodii de doi bani
    Ce-n invidie si ura isi duc traiul de golani.
    Impotenti, cu mintea seaca, dar in grai veleitari
    Ei veninul si-l descarca, mai ales de-s demnitari.

    Scarna au in loc de inimi si mocirla drept constiinta
    Pentru ei genialitatea nu merita recunostinta.
    Respirand doar rautate ce-i atinge la viscere
    Initineaza dur memorii, desi nimeni nu le-o cere.

    Si la ura ce-i hraneste cand vad Zeu pe catafalc
    Vin pentru-a se convinge sa-l intepe cu un ac.
    Pedeapsa pentru-asa o fapta nu exista in penal
    Vor fi pedepsiti in moarte la eternul infernal.

    Iar Eroul de poveste, Nascatorul de Minune
    Cu-a lui lirica va umple gol haotic din genune.
    Generatii viitoare din nectar sfintit vor bea
    Citind opera-i maiastra orizont nou vor avea.

  12. Marcus Says:

    De Ce, Nesimtitilor ?

    Stau si ma intreb ca prostu’, cand privesc pe harta tarii,
    Din Ardeal, tracand Carpatii si-ajungand la tarmul marii,
    Cum se poate si se face ca pe-asa pamant bogat
    Romanu’ sa n-aiba-n oala tain zilnic de bagat?

    Cum, de ce si pentru cine ca popor noi datoram
    Miliarde-n generatii la nimicul ce mancam?
    Din granarul Europei care fost-am in trecut
    Azi luam graul de aiurea si-l platim din imprumut.

    Rodul neaos din gradina este acuma desuet
    Din Bruxelles cumparam varza si din Spania desert.
    Oaia noastra, vita, porcul dau produse expirate
    Importam carne la negru, ducand speculantii-n spate.

    Resemnat citesc in presa calcul facut la furat
    Si brusc imi aduc aminte ce romanu’ a votat.
    Daca astazi boboreanu’ a ramas lefter de ban
    Are-n schimb ca presedinte Nas de nas peste un clan.

    Care tipa-n gura mare si bate cu pumnu-n masa
    Ca vrea legea lui in tara si de nimeni nici ca-i pasa.
    Vrem, nu vrem noi bem aghiazma oferita de golan
    Ce ne face buzunarul, ne ia ultim gologan.

    Si in asta piesa proasta, pastisa ionesciana,
    Suntem pusi sa ducem tava, Rinocerii sunt cu vama,
    Suntem figuranti in scena si facem voluntariat
    Sa traiasca porcii bine, pusi de chiombu’ la-ngrasat.

    O mana de hoti si boarfe a ajuns stapana-n tara
    Peste un popor cuminte, de foame lasat sa moara.
    Sa traiasca numai voda cu tot anturajul sau,
    Dobitocii sa munceasca sau sa plece-n coparsau.

  13. Diferenta dintre Dan Andronic si “viermele intestinal basist” | Gica Contra Blog – Jurnal de Balamuc Says:

    […] articolul de astazi de pe blog-ul sau Dan Andronic combate afirmatia lui Ion Iliescu: “Păunescu n-a cântat omagii lui Ceauşescu, numai cei superficiali spun asta” dand […]

  14. szaszsebespaul Says:

    Trebuia sa aiba o zi de doliu national.

  15. a1a1a2 Says:

    Adrian Paunescu va ramine in Istoria Literaturii Romane pentru opera sa ca poet si nu pentru optiunile sale politice sau comportamentul sau in diverse momente ale existentei sale. Indivizi ca Tismaneanu, care se lupta cu un mort, nu merita atentie. E caracteristic acestor indivizi fara opera sa incerce sa intre in atentia publicului facind referiri la personalitati consacrate.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: