“DIES ANNIVERSARIUS”


Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, cea mai veche institutie de invatamint superior din tara, a marcat  150 de ani de la infiintarea sa, consemnata prin Decretul semnat de Domnitorul Unirii – Alexandru Ioan Cuza – in ziua de 26 octombrie 1860.

Momentul de varf al suitei de manifestari care au marcat aceasta aniversare, l-a constituit Adunarea Solemna din Aula Magna “Mihai Eminescu” a Universitatii , prezidata de rectorul  Vasile Isan, – in ziua de 26 octombrie a.c. Au fost prezenti profesori si studenti ai universitatii, 20 de rectori de la universitatile romanesti alaturi de peste 100 de alti reprezentanti ai mediului academic national, 40 de invitati din strainatate, rectori, reprezentanti ai rectorilor si profesori de la universitatile partenere din Paris, Liege, Poitiers, Lille, New York, Nebraska, Freiburg, Konstanz, Jena, Bari, Padova si Saint Petersburg, reprezentanti ai autoritatilor locale si centrale.

Au fost prezentate mesaje din partea fostilor sefi de stat, actualului presedinte, primariei si consiliului judetean Iasi precum si al acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Romane, a unor rectori ieseni si din alte centre universitare.

Prezint in continuare textul mesajului pe care l-am sustinut in cadrul Adunarii Solemne.

Domnule Rector,

 

Distinşi membri ai corpului profesoral,

 

Dragi studenţi,

 

Doamnelor şi domnilor,

Sunt onorat şi bucuros să pot participa la solemnităţile prilejuite de împlinirea a 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, un oraş atât de drag inimii mele. Permiteţi-mi să vă adresez cele mai sincere felicitări şi urări de noi succese şi împliniri în activitatea dumneavoastră didactică şi de cercetare.

Unirea Principatelor Române, în ianuarie 1859, a fost evenimentul cel mai important al procesului de modernizare a principatelor române, început, în opinia mea, în 1821, şi intrat pe un nou făgaş, ca urmare a evenimentelor din revoluţionarul an 1848. Ideile Revoluţiei Franceze, ale Iluminismului, prindeau tot mai mult în rândul elitelor române, se redescoperea şi se afirma latinitatea noastră, care constituia cel mai temeinic argument pentru o nouă construcţie identitară, care să faciliteze unirea românilor din cele trei principate.

Elitele care au fost implicate în Revoluţiile de la 1848 şi apoi în înfăptuirea unirii, pregătite în Apus, au înţeles rolul central jucat de educaţie în progresul societăţilor apusene, în succesul lor economic şi în bunăstarea lor. Proiectele lor nu puteau fi puse în aplicare fără o masă critică de oameni educaţi, care să propage valorile noii clase în afirmare, burghezia, care se va dovedi motorul schimbării şi modernizării în deceniile următoare.

Deşi nu descinde direct din ea, Universitatea din Iaşi este continuatoarea simbolică a vechii Academii domneşti din Iaşi, înfiinţată de Vasile Lupu, şi se trage direct din Academia Mihăileană, înfiinţată în 1843 de Mihail Sturza. Am amintit aceste lucruri pentru a sublinia faptul că Iaşii au devenit în timp un centru cultural-educaţional, la scara şi la mijloacele disponibile în epocă.

Mulţi spun că înfiinţarea universităţii din Iaşi, în 26 octombrie 1860, prin decret al lui Alexandru Ioan Cuza, sfătuit de Mihail Kogălniceanu, a fost un fel de compensaţie pentru alegerea Bucureştilor drept capitală a Principatelor Unite. Personal cred că a fost un gest de recunoaştere a capacităţii acestui oraş de a susţine un important centru de învăţământ superior, un centru de radiere a ideilor modernităţii, de sprijinire a reformelor de care noul stat avea atâta nevoie pentru a se dezvolta şi pentru a reduce rămânerile în urmă.

Cei care au întemeiat Universitatea au făcut din ea un proiect deschis. Până la sfârşitul secolului 19 au apărut Facultăţi noi, cea de medicină, s-a dezvoltat cea de ştiinţe, s-a construit actualul sediu, după planurile arhitectului Louis Blanc. Universitatea din Iaşi a fost şi este un corp viu, evoluează odată cu societatea, se adaptează nevoilor ei, încearcă, şi nu de puţine ori reuşeşte să le anticipeze. S-a implicat şi se implică în viaţa cetăţii, răspunde nevoilor ei, nu s-a rupt niciodată de realitate, indiferent de vitregia vremurilor.

M-am intersectat, nu o dată, cu oamenii Universităţii, profesori şi studenţi. Am lucrat împreună pentru o serie de mari proiecte de infrastructuri. Am găsit aici parteneri avizaţi şi entuziaşti, creatori.

 

Doamnelor şi domnilor,

 

Învăţământul superior românesc traversează o criză profundă, pe care nu o putem nega, dar nici nu trebuie s-o dramatizăm peste măsură. Criza este atât de natură materială, pentru că economia românească traversează, la rândul ei, o gravă criză, şi asta de mai bine de două decenii, cât şi de natură identitară.

Societatea românească are mari probleme în a-şi defini un proiect de viitor. Lucru greu de înţeles, mai ales în condiţiile în care a dat dovadă de resurse pentru a duce la bun sfârşit proiectul integrării euro-atlantice. În lipsa acestui proiect, evoluţia noastră este haotică, lipsită de orizont şi, mai ales, consumă inutil resurse şi timp.

Cetăţenii sunt nemulţumiţi de performanţele sistemului public de educaţie, dar nici nu ştiu ce să-i ceară. Pe de altă parte în România între educaţie, statut social, performanţă economică, succes în politică şi în afaceri nu prea mai există legătură. Banul a luat locul valorizării prin merite. Nu suntem o meritocraţie, aşa cum ar trebui să fie orice democraţie cât de cât matură şi funcţională.

Nu spun că şcoala este după chipul şi asemănarea societăţii, pentru că ar fi o afirmaţie falsă. Oamenii din sistem fac eforturi uriaşe pentru a-l păstra funcţional, pentru a da produse de calitate. Din păcate efortul lor nu este nici înţeles la adevărata sa valoare, nici recompensat ca atare.

Dacă noi nu ştim ce vrem de la viitor, cum ar putea un sistem, al cărui ciclu de „producţie”(spun asta pentru că a ajuns un loc comun ca toate lucrurile să fie judecate cu instrumentele cu care se judecă  performanţele economice) este de minim 12 ani şi de maxim 20 de ani ce nevoi va avea societatea prin 2030, pentru a se adapta cerinţelor de pe piaţa muncii?

Cred că răspunsul este revenirea la un sistem educaţional care să  formeze o gândire critică, autonomă, care să ofere acele cunoştinţe necesare unei mai mari flexibilităţi a absolventului pe piaţa muncii. Nu mai există cariere pe viaţă, în viaţa profesională se petrec schimbări, adesea radicale. Absolvenţii trebuie să fie pregătiţi pentru asta.

În acelaşi timp România nu trebuie să repete greşeli din trecut şi să-şi distrugă continuitatea unor domenii educaţionale, mai ales în domeniul tehnic. Este o realitate faptul că peste 75% dintre elevii de acum sunt analfabeţi ştiinţific, într-o lume tot mai dependentă de tehnologie, iar jumătate din absolvenţii de studii superioare sunt şomeri. Nu orice reformă în educaţie este o reformă bună.

De aceea, fără a nega nevoia de schimbare, de adaptare a şcolii la cerinţele secolului 21, ea trebuie făcută împreună cu oamenii din sistem, cu societatea, nu împotriva lor. Rezistenţa la schimbare nu este neapărat semn de anacronism sau de instinct de conservare. Poate fi şi semn de înţelepciune.

România are o rămâne istorică în urmă, în ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi socială. Acum, ca membri ai Uniunii Europene, obiectivul reducerii acestor rămâneri în urmă este şi mai acut. Şi nu-l vom putea atinge fără a avea elite politice, economice, manageriale, de calitate, capabile să genereze politici publice adecvate scopului propus. Şi mai ales fără elite care să aibă conştiinţa servirii interesului public, indiferent de mediul în care se afirmă

Nu vom ieşi din sărăcie fără un efort naţional solidar, conştient, şi fără o educaţie adecvată, accesibilă tuturor românilor. Profesorii şi studenţii Universităţii pe care o sărbătorim azi au înţeles aceste lucruri, şi lucrează pentru a construi bazele unei noi  abordări a acestor probleme. Să aplaudăm efortul lor şi să le fim aproape în ceea ce fac.

Lumea care se profilează la orizont, şi căreia îi spunem fie post-capitalism, fie post-modernism, va avea nevoie, pentru a progresa, de personalităţi intelectuale complexe, care să deschidă noi drumuri în gândire, care să dezvolte noi discipline de graniţă, şi care să fie, într-un mod raţional, vizionare.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă urez noi succese în activitatea dumneavoastră.

La Mulţi Ani!

 

Foto http://www.uaic.ro

Advertisements

6 Responses to ““DIES ANNIVERSARIUS””

  1. Mihnea Georgescu Says:

    Un gest firesc de elementară solidaritate umană şi intelectuală cu un Oraş în care v-aţi format ca Lider al acestui Neam. Felicitări pentru prezenţă şi interesanta comunicare!

  2. Gabriela Savitsky Says:

    Doamne, bine că (mai) există universităţi în ţara noastră! Şi academicieni, şi oameni de ţinută, şi caractere şi intelectuali preocupaţi de tainele universului prin care ne trecem vremelnicia!
    Dacă şi aceste ultime bastioane vor cădea sub securea portocalie – sau, în fine, se vor clătina – cred că vom fi pierduţi ca popor. Pentru că se sapă, se forează, se împinge şi se sfredeleşte din toate părţile.
    Este trist că o parte a intelighenţiei româneşti – cea vizibilă, care publică şi apare în media – a fost orbită fie de foame, fie de oboseală, fie aşa i-a fost structura, viermănoasă, şi a capotat în poala puterii portocalii. Unii au mers deja prea departe ca să se mai poată întoarce deşi au realizat că sunt singuri în mijlocul apei, alţii şi-au adormit conştiinţa şi, cu satisfacţia burdihanului plin şi a buzunarelor doldora dau din mână a lehamite: “Dă-o dreacu de ţară! Eu să fiu îndestulat!”
    Mă bucur că cei asemeni dumneavoastră vă caută, vă cheamă în mijlocul lor şi se bucură de prezenţa şi cuvintele dumneavoastră.
    Este trist, este dezolant, este înjositor în România, acum, unde intelectualii (cu excepţia barzilor de la Curte) sunt consideraţia asistaţi social sau chiar cu totul inutili.

  3. Gabriela Savitsky Says:

    Revin cu menţiunea că aştept Dies Irae.

  4. disica Says:

    Domnule Presedinte, va multumim pentru ca ne-ati facut cunoscuta aceasta participare a dumneavoastra la importantul eveniment.
    Sincere felicitari pentru mesajul transmis participantilor la Adunarea Solemna!

  5. Sibilla Says:

    Felicitări, Echilibrului nostru !
    Şi încă mai nădăjduiesc şi lupt pentru valorile noastre, adevărata bogăţie a ăstui Neam oropsit de hiene de tot soiul şi de care om avea, zic eu, la vremea când va să fie şi puterea să ne lepădăm de satane, iude, trepăduşi, impostori şi-am numit pedelachita, boala, cancerul ce-a invadat de prin toate hrubele biet trupuşorul ţărişoarei…
    Conştiinţa de Neam demnitatea culturală, valorile spirituale să ne fie linişte cuminte şi cu minte vom ştii să facem faţă la toate, că-i poporul nostru, e drept, îndelung răbdător, dar nu fără de Stindard!
    stimă şi deosebită consideraţie, Preşedintelui celor mulţi, reper de moralitate şi onestitate
    Sibilla

  6. serialeonline24 Says:

    Salut! Sunt de la http://www.optimizare-seo.ro/ facem un proiect pentru a incuraja webmestari sa apeleze la firmele de seo. Proiectul consta in a alege 20 de webmesteri si a le face o optimizare gratuita daca esti interesat adaugama in lista de Y!M : optimizare_seo

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: