Cu putin timp in urma am constatat cu bucurie inregistrarea, pe blogul meu, a vizitatorului cu numarul 1.000.000. Se intampla aceasta in apropierea marcarii a trei ani de existenta in blogosfera a ECHILIBRULUI (15 noiembrie 2007).
Cele 545 de postari ale mele au beneficiat de 10.740 comentarii.
Imi doresc si ne doresc continuarea aceluiasi dialog deschis cu analize de substanta si…de ce nu? – propuneri de solutii. Consider pe deplin justificat mesajul transmis cu trei ani in urma la “primii pasi” ai blogului : “Am intrat in comunitatea virtuala a blogului convins de realitatea unui mediu dinamic, ce da posibilitatea fiecaruia de a-si expune ideile”.
Colegilor din blogosfera un salut prietenesc.
07/10/2010 at 10:40 am |
‘Am intrat in comunitatea virtuala a blogului convins de realitatea unui mediu dinamic, ce da posibilitatea fiecaruia de a-si expune ideile”.
Cu tot respectul cuvenit unui fost sef de stat,… si ‘posibilitatea’ unde este??
Am incarcat sa ma lamuresc pe mine si pe cei din jur in privinta unor aspecte tehnice legate de projectul Dunare-Bucuresti,…commentul a fost ignorat asa cum probabil si acesta are sa aiba aceiasi soarta. Nu stiu in ce masura este sanatos sa facem niste afirmatii despre propria atitudine cind realitatea este contradictorie.
07/10/2010 at 12:32 pm |
Domnule presedinte Ion Iliescu,
In primul rand vreau sa va felicit pentru numarul impresionant de vizitatori ai blogului dumneavoastra!
Vreau sa va multumesc si pentru salutul prietenesc si sa va dezvalui faptul ca eu, am intrat in comunitatea bloggerilor in mai 2009, din dorinta de a scrie un comentariu pe blogul dumneavoastra.
Am vazut ca nu pot sa scriu un comentariu decat daca am cont activ asa ca mi-am creat un cont pe WordPress.
Mai tarziu, in septembrie 2009 am inceput sa scriu si pe blog.
Blogul meu exista pentru ca exista al dumneavoastra si va multumesc pentru asta.
Cu deosebit respect
Theodora Marinescu
17/10/2010 at 10:45 am |
Felicitări!
În ultima perioadă n-ați mai avut prezență în mass media. Am observat că, din păcate, atenția ne-a captată mai degrabă de problemele cotidiene, nu de către viziunile politicienilor și planuri pe termen lung. Nu intenționați să deveniți mai vocal pe canalele de televiziune și/sau presă? Aveți un cuvânt important și greu de spus…