DE CE NU MAI SCRIE PE BLOG ION ILIESCU

Autor: Inpolitics

Absenta din ultimile luni a fostului presedinte Ion Iliescu, atat din cadrul blogosferei cat si din prima linie a activitatilor PSD, se explica prin faptul ca liderul social-democrat lucreaza la “un volum retrospectiv” care trece in revista anumite momente din viata fostului sef de stat, petrecute inainte de Revolutie, dar si dupa momentul decembrie ’90. In exclusivitate pentru Inpolitics, Iliescu promite: “Ma voi intoarce in blogosfera intr-un viitor apropiat!”.

“In ultimile luni am fost foarte ocupat. Lucrez la un volum retrospectiv, volum a carui elaborare inainteaza in paralel cu memoriile pe care doresc, in  viitor, sa le public. In cadrul acestei lucrari m-am aplecat asupra catorva evenimente din viata mea care au avut loc atat inainte de Revolutie, dar, si evenimente care s-au desfasurat dupa momentul ’90. Aceasta activitate mi-a monopolizat intreg timpul. Tocmai de aceea nu am mai scris pe blog si, va marturisesc, in ultimile luni nu am mai citit nici presa si nu m-am mai uitat nici la televizor. Oricum, intentionez sa revin in blogosfera intr-un viitor apropiat”, promite Ion Iliescu. (Razvan Gheorghe)

15 Responses to “DE CE NU MAI SCRIE PE BLOG ION ILIESCU”

  1. Mihnea Georgescu Says:

    Mulţumim pentru precizări, ne făceam probleme cu privire la absenţa Preşedintelui. Aşteptăm cu interes revenirea Domniei sale şi ca Blogger.

  2. Gabriela Savitsky Says:

    Vă aşteptăm cu interes.
    Între timp, România s-a degradat şi mai mult (ca să mă exprim pleonastic).
    Iară noi, cu ţara…

  3. Ovidiu Says:

    http://stirea.wordpress.com/2010/09/21/iuliana-tudor-sufera-de-leucemie-este-grav-bolnava/

  4. emigrantul Says:

    Cind ati dus-o cel mai bine in anii de dupa 1989?
    SONDAJ ONLINE: http://polldaddy.com/poll/3364102/

    Nota: Se pot alege optiuni multiple. De exemplu, daca considerati ca: 92, 98 si 2003 au fost anii dvs. cei mai buni, bifati-i pe toti trei si apasati “Vote!”.

  5. Marcus Says:

    Eu Curva? Stai Sa-ti Spun Ce Face Nevasta-ta !

    Cele petrecute ieri in Parlamentul Rusinii Nationale au depasit de departe orice limita a realitatii, intrand cu forta in spatiul “SiFi-ului” atat de drag lui chiombila. Ele au dat noi valente tupeului, minciunii sfruntate ca strategie politica si au stabilit un record mondial la oralul virtual incasat de curvetu’ Anastase de la purtatorii romani de tesut moale intre picioare si cu oarecari drepturi cetatenesti de drept de vot, nemultumiti pana la Dumnezeu si o palma mai sus de chiombu’ si de clanul sau de mafioti.
    Navigand astazi pe bloguri si incercand sa insumez cat de cat kilometrii anatomo-masculini inghititi ieri de doamna in cauza, m-am lasat dracu’ pagubas chit ca pentru omologarea recordului nu poate fi folosit nici aparatul de masura al curvetului, care probabil a fost dat peste cap de numarul si de intensitatea penetrarilor.
    Doamna, obisnuita a trotuarelor parcarilor si cabinelor de TIR, a dorit musai sa-si aduca propria contributie la filozofia partidului din care face parte, si a inlocuit deviza “da’ ce voi n-ati furat cand ati fost la Putere?”, cu una noua inspirata de la locul ‘mneai de munca, mai precis cu “eu curva? stai sa-ti spun ce face nevasta-ta!”. Prinsa disperata, topless si cu bikini la nivelul gleznelor sa nu poata fugi, idioata satului ne-a oferit un spectacol pe cinste din care orice om cu mintea intreaga traitor pe aceasta planeta putea realiza gradul de imbecilitate si indobitocire la care i-a adus politica cucubatica, de minciuna cu orice pret si in orice forma practicata de zbanghiu’ din capul statului.
    Tampita dracului, pe modelul sus amintit cu “eu, curva?”, n-a gasit altceva mai bun in apararea ei, decat un scenariu rocambolesc a la chiombila, scenariu aberant, lipsit de cea mai elementara logica, conform caruia reprezentantii PSD au cerut spaga pentru a nu participa la votul dat in vederea trecerii legii pensiilor prin parlament. Si cu toate ca pedeleu’ n-a pus botu’ la asa o ilegalitate, iar pesedistii au capatat ciuciu mita visata, ei totusi nu au participat la votul respectiv, lasand sala cvasigoala de prezente deputatesti, motiv pentru care madama secondata de-un cotoi, a trebuit sa aplice metoda Houdini combinata cu stilul sutilor de buzunare la numaratul votului, dupa o abracadabra reusind sa obtina dublul scorului dat de realitatea din sala.
    Acum, ca treaba asta le-a mers o data datorita faptului ca tot manelistu’ roman habar n-avea de semnificatia cuvantului pixel cand l-a votat pe chiomb in draci, mai treaca-mearga, dar ca sa vii, dupa ce o tara intreaga te-a vazut furand la greu, si sa prostesti lumea cu aberatia produsa de la inalta tribuna a Palamentului, asta tine deja de patologic, iar performanta acestui numar, chiar daca nu poate fi incatusata, ar trebui cel putin sa fie musai bagata in camasa de forta, ea reprezentand de departe un pericol public.
    Dupa toata aceasta mostra de tembelism, situatia a fost in final salvata de chiomb care, intr-o sedinta de partid a pedeleului tinuta in incinta Parlamentului, si-a expus valorosul concept despre statul care “nu poate sa…” urmat de o intreaga serie de actiuni concrete pe care o Romanie, ologita de modul dement in care este condusa, nu mai poate practic sa le ia pentru a asigura un nivel de trai decent locuitorilor sai conform prevederilor constutionale. Drept pentru care el va promulga legea pensiilor chit ca ea reprezinta, pe langa palma data cu piciorul persoanelor care in viitor vor avea dreptul la o retragere onorabila dupa ani grei de munca, si un cap in gura dat democratiei si statului de drept ca urmare a modului fraudulos prin care a trecut prin Parlamentul Rusinii Nationale.
    Si gata!

  6. m1ha1 Says:

    Așteptăm.

  7. Theodora Says:

    Domnule presedinte Ion Iliescu
    Noi suntem aici si va asteptam.
    Avem nevoie de experienta si echilibrul dumneavoastra.
    Cu deosebit respect
    Theodora Marinescu

  8. Sibilla Says:

    Avem nevoie de Echilibru, de Înţelepciunea domniei dumneavoastră, d-le Preşedinte al nostru !
    Sigur că veţi reveni în blogosferă, aveţi încă atât de multe să ne spuneţi, avem încă atât de multe de învăţat !
    stimă şi respect,
    Sibilla

  9. fragmentariumpolitic Says:

    Cand deciziile de pensionare risca sa se transforme, inclusiv retroactiv, in sentinte de condamnare

    Presedintele PSD,Victor Ponta, ar trebui mai amplu sustinut in lupta sa cu puterea junglei portocalii pentru apararea drepturilor celor multi, ajutandu-l sa transforme invectiva basesciana de “maimutica” intr-o forta de temut, asemanatoare, daca ar fi sa i se raspunda printr-un alt tip de metafora, celei a unui tanar si neinfricat leu-rege. Nu ar trebui uitat ca, pana la urma, in politica efectele obtinute sunt rezultatul unui raport de forte iar, apropo de suspendarea lui Traian Basescu, oricat de mult si de frumos ar vorbi acesta, daca lumea nu-l mai vrea, nu-l mai vrea si pace, n-ai ce face… Cred ca in prim plan n-ar trebui sa fie rezultatul procedurii de suspendare, care e foarte posibil sa esueze, avand in vedere oscilatiile opozitiei liberale si reactia negativa a udemeristilor (puah, auzi le ei, UDMR sunt “oameni de onoare” in a sustine un dictator !), ci semnalul de neabandon pe care-l va da electoratului si, mai ales, segmentului seniorial al acestuia (pensionarii), acesta din urma fiind un puternic formator de opinie (fiecare are parinti, bunici sau alte rude varstnice). Promulgarea Legii pensiilor de catre Traian Basescu ar echivala cu o oficializare a unei sentinte nedrepte a statului capitalist clientelar, deoarece prin aceasta ar risca sa transforme deciziile de pensionare, inclusiv retroactiv, in sentinte de condamnare la umilinta, saracie, boala si chiar moarte, ori la un asemenea sacrilegiu PSD trebuie sa reactioneze ferm, prin acte politice de respingere, constitutionale si parlamentare, refuzand ca prin tacere ori inactiune sa devina, de fapt, un ”avocat al diavolului”…

  10. fragmentariumpolitic Says:

    Efectul yo-yo al austeritatii sociale

    Uneori, ideologiile sunt forme aproape perfecte de manipulare. Cand spun “uneori”, am in vedere gradul de reprezentativitate al acestora (un criteriu inca insuficient prezent in discursul politic, mai cu seama in cel al stangii), respectiv cazurile in care ideologii ale unor interese de grup sunt prezentate in mod fals ca avand o reprezentativitate sociala, iar cand spun “aproape perfecte” ma refer la faptul ca nimeni nu a putut si nici nu va putea vreodata sa minta tot timpul si pe toata lumea. Ideologia dreptei despre “austeritatea sociala”, cu referire speciala la pensionari dar nu numai, se incadreaza intr-un astfel de discurs politic manipulator. “Primum vivere”, in primul rand sa traiesti, aceasta este prima conditie a existentei omenesti, pe care de la Bismark incoace toate guvernele social-democrate au pus-o in opera, ori a nega acest adevar pentru cei multi si al sustine in acelasi timp pentru clientela politica, este o culme de ipocrizie si cinism politic a dreptei. Orbita de propria-i lacomie, dreapta nu a inteles ca si in politica economica actioneaza un fel de “efect yo-yo”, asemanator celui ce apare in urma dietelor prin infometarea organismului, ca austeritatea excesiva si prelungita pentru majoritatea determina dezechilibre ale metabolismului unei economii, prin care cel gras devine si mai gras, iar cel slab si mai slab, conducand, mai devreme sau mai tarziu, la grave crize economice. Daca, din aceasta perspectiva, ne uitam la rezultatele austeritatii promovate de guvernul Boc, vom intelege si mai bine cauzele ineficientei acesteia, reflectate in indicatorii economici, iar daca vom analiza retrospectiv politicile neoliberale ale ultimelor decenii (care au alimentat adancirea fara precedent a discrepantelor sociale), ne vom da seama ca, de fapt, criza mondiala este un “efect yo-yo” al acestora…

  11. fragmentariumpolitic Says:

    Despre starea si perspectivele social-democratiei (2)

    Fluiditatea care face dificila darea unui nume: criza, esec, slabiciune sau repliere tactica ?

    Cele mai multe dintre analizele social-democratiei ultimilor douazeci de ani nu au depasit cadrul tactic, acestea referindu-se doar la unele sau altele dintre secventele spatio-temporale ale fenomenului. Depasirea limitelor unor astfel de decupaje nu se poate face decat printr-o abordare de tip strategic, care sa plaseze social-democratia in contextul istoric global si sa ia in calcul toate conexiunile si interferentele acesteia cu procesele si fenomenele epocii. Perioada ultimelor doua decenii s-a caracterizat printr-una dintre cele mai inalte rate ale schimbarii, social-democratia aflandu-se in mijlocul unui suvoi de evenimente, atat cele de la capetele cat si cele din interiorul intervalului supunand-o unor influente si modelari si determinandu-i anumite reactii. Primul fenomen de hotar, de la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90, a fost cel al crizei marxismului si “modelului sovietic”, care, prin pozitia-i de extrema stanga, a aruncat o umbra nemeritata asupra intregii stangi, incluzand pozitiile moderate de stanga si de centru-stanga. Sub presiunea reverberatiilor produse de colapsul comunist, dar si a ofensivei speculative a dreptei, care acuza toata stanga de “stangism” si-si proclama ditirambic victoria prin impunerea democratiei liberale ca solutie unica, anuntand “sfarsitul istoriei” (Francis Fukuyama, 1992), social-democratia a suferit un recul de imagine pe fondul caruia a inregistrat, potrivit unor interpretari moderate, un esec politic, o slabiciune de etapa sau chiar o repliere tactica. In niciun caz insa nu a fost si nici nu avea cum sa fie vorba despre o situatie limita, de “criza”, asa cum s-a incercat sa i se atribuie, deoarece pozitiile sale strategice si doctrinar-ideologice (pe care se intemeiaza orice constructie politica) privind echilibrul social prin democratia sociala au ramas insurmontabile. Un al doilea fenomen major, care inchide intervalul de timp amintit, este cel din prezent, de criza a neoliberalismului si “modelului american”, care a generat recesiunea mondiala si ale carei efecte le vom vedea mai bine in deceniul care urmeaza si, probabil, in intregul secol XXl. Ceea ce se poate observa, preliminar, este ca istoricismul comunismului, al carui faliment a constituit lectia secolului trecut (Karl Popper, 1992), s-a intalnit, in mod nefericit, cu cel al neoliberalismului, al carui faliment va fi, cel mai probabil, lectia noului secol. Nu numai ca nu am fost martorii “sfarsitului istoriei”, ci vom fi protagonistii unui nou “inceput” al acesteia.

  12. Marcus Says:

    De La “Armata E Cu Noi”, La “Politia E Cu Noi”!

    De la Zeus si Moise, la Javra Ordinara, de la Ave Traian!, la Huo Traian!, de la Ctitor si Reformator, la Demolator si Terminator, de la Laurii Cezaraului, la Caschetele Aruncate ale Politistilor, de la Intrarea en fanfare pe usa din fata a Istoriei, la Iesirea pe cea din dos, de la Extaz la Agonie si de la Sublim la Ridicol nu a fost decat un pas pe care Basescu, in nebunia si in setea lui de Putere Absoluta, l-a comis cu repercusiuni dintre cele mai sinistre asupra cetatenilor acestei tari.
    In acesti ani de dictat basist, acesta a beneficiat de toleranta si rabdarea duse pana la limita suportabilului de un popor care, intr-un moment de pierdere temporara a facultatilor mintale a unei majoritati indoilnice si contestabile a sale, i-a acordat si al doilea mandat. In aceasta perioada chiombu’ a mintit, a betivit, a preacurvit, a tradat prieteni, a santajat, a dezbinat, a batjocorit cvasitotalitatea categoriilor socio-profesionale din Romania, a jignit incalificabil si fara discernamant presa si adversarii politici, a dispus arestari discretionare ale unor persoane incomode pentru el si planurile sale, a practicat nepotismul la o scara inimaginabila, sfidatoare la adresa romanilor, a distrus economia, invatamantul, sistemul public de sanatate, a taiat pensii si salarii dupa pofta lui etc, fiindu-i practic straina orice norma de igiena morala, toate aceste actiuni ale sale intorcandu-se astazi, ca un bumerang, impotriva sa si a camarilei sale.
    Romania se afla practic astazi in pragul falimentului economic, politic si mai ales moral al statului de drept si al institutiilor sale, cu sanse reale de capotare definitiva si lamentabila din parcursul european asumat de acest popor.
    Este momentul ca toate fortele din aceasta tara, pentru care notiunea de democratie mai reprezinta totusi ceva, sa constientizeze momentul de rascruce la care ne-a adus politica aberanta dusa de actualul sef al statului si sa se solidarizeze in fata furtunii generate de vantul semanat de un nebun, lipsit total de orice farama de ratiune si/sau responsabilitate.
    Exemplul politistilor, in aceasta privinta, a fost superb, ei fiind primii care au indraznit sa-i scandeze adevaratul nume, Javra Ordinara. Nu Zeus, nu Moise nici macar Basescu, ci Javra Ordinara!
    Raspunsul sau, la acest presupus afront, a fost reactia unei cazaturi umane stapanita de visceralitatea razbunarii meschine cu orice cost, reactie nedemna pentru un sef de stat al unei tari civilizate si democrate, prin care a incercat sa decredibilizeze pana si ultimele redute ale statului de drept, Politia si Jandarmeria, simultan cu rezolvarea unor lupte intestine si plati de polite in cadrul asa-zisului partid portocaliu, mai precis debarcarea deja incomodului Blaga de la Ministerul de Interne.
    Mai mult ca sigur ca printre sustinatorii fanatici pana la dementa ai anticristului sa se mai gaseasca cativa dezaxati care sa-i aplaude si sa-i preamareasca aceasta ultima marsavie, insa pentru majoritatea romanilor a venit ceasul al doisprezecelea, ceasul desteptarii nationale, in care au realizat ca prezenta acestui personaj malefic in fruntea tarii nu numai ca nu aduce nimic bun, dar distruge absolut tot ceea ce atinge sau macar spre ce isi indreapta privirea asimetrica.
    Bau-baul portocaliiilor, cu o eventuala criza politica generata de debarcarea actualului guvern si o noua suspendare a chiombului, nu este altceva decat cantecul de lebada al acestui clan mafiot ce pompos isi zice partid.
    Romania, cu Basescu la putere, staroste peste sleahta asta de hoti, traieste zi de zi cea mai grava criza politica de care a avut ea parte in Istoria sa moderna si contemporana si doar o operatie chirurgicala ferma de extirpare a acestui tesut cancerigen ne-ar putea garanta un viitor in care sa avem cel putin speranta redresarii economice si insanatosirii politice a tarii.
    Jos cu Javra Ordinara, romani, sa ne luam din nou soarta in maini si sa reparam ce-au stricat aceste lichele portocaliii in frunte cu cel mai mare blestem al acestui neam!

  13. fragmentariumpolitic Says:

    Romania politica si criza de viitor

    Nu cred ca ar putea fi ceva mai rau pentru o tara decat faptul de a ramane prinsa in menghina unui management guvernamental neperformant si a unui status-quo bantuit de tot felul de crize, asa cum se intampla cu Romania Guvernului Boc.

    Nici nu s-au stins ecourile remanierii guvernamentale de la inceputul lunii septembrie, ca o noua si grava criza loveste in plin Romania politica, demisia ministrului de interne, Vasile Blaga, ca urmare a scandalului care l-a opus (si expus) pe Traian Basescu mitingului politistilor si jandarmilor, in urma caruia, in mod neverosimil, seful statului a renuntat la serviciile institutiei statului de ordine si siguranta publica.

    Dintre toate semnalele pe care le comunica spatiului public acest ultim conflict intrastatal, unul mi se pare a fi cel mai ingrijorator, care se adauga, precum bomboana pe coliva, deasupra tuturor crizelor guvernarii de dreapta: criza de viitor. Si aceasta pentru ca nesiguranta si neincrederea, impotriva carora cele doua institutii fundamentale ale statului de drept trebuie sa faca front comun, nu au facut niciodata casa buna cu viitorul, pe o astfel de fundatie subreda neputandu-se construi nimic durabil.

    Suntem deja la al cincilea Guvern Boc, si nimic nu s-a miscat in directia cea buna, ci dimpotriva. Totul in jurul romanilor se clatina si se naruie, ducandu-se, rand pe rand, la vale: economia, invatamantul, sanatatea, justitia si, tot asa, lantul crizelor se alungeste, ferecand Romania, in timp ce coalitia de guvernare da semne de slabiciune extrema si incompetenta crasa, PDL, principalul partid de la putere, parand sa fi ajuns la fundul sacului solutiilor de criza… Nicio institutie nu a ramas netulburata din rosturile ei firesti. Va urma oare al saselea Guvern Boc, cautionand pe mai departe si in acelasi mod criza de viitor a Romaniei ?! Probabil ca, daca ar fi intrebata despre ce va urma, nici caracatita Paul nu ar sti ce sa raspunda, nedumerita de ceea ce se intampla…

  14. fragmentariumpolitic Says:

    Umbra “Noii Stangi” la Cotroceni

    Mai, 1968. Protestele sociale impotriva capitalismului unidimensional, pentru innoire institutionala si reforme sociale, inspirate si conduse de “Noua Stanga”, cuprind Franta. Un an mai tarziu, batranul leu de la Elysees, Charle de Gaulle, este nevoit sa demisioneze. Progresele sociale au fost descatusate. Ecourile protestelor “Noii Stangi” si ale urmarilor acestora au fost resimtite in toata Europa si in intreaga America. Dreapta a primit o grea lovitura.

    Septembrie, 2010. Lungului sir de proteste sociale care au zgaltait Romania, aflata sub flamura portocalie a dreptei, li se adauga cele ale politistilor si jandarmilor. Speriat, ocupantul fotoliului de la Cotroceni, Traian Basescu, renunta la serviciile acestora, amenintandu-i nervos cu CSAT-ul: “Nu veti scapa !”. Sa fie oare acesta inceputul sfarsitului capitalismului clientelar ?

    Nici in Europa, aflata sub cisma dreptei, lucrurile nu stau mai bine. Din nou, ca un arc peste timp, Franta este ravasita de protestele sociale indreptate impotriva schimbarii legii pensiilor. Si acolo, neogaullistul Nicolas Sarkozy ameninta sa termine cu “mostenirea” din Mai, 1968. Vom asista, oare din nou, la reaprinderea spiritului saizecisioptzecist, dar, de aceasta data, din Romania ? Noul PSD, animat de spiritul marcusian al tanarului sau lider, Victor Ponta, aminteste tot mai mult de “Noua Stanga”…

  15. Marcus Says:

    “Nu Veti Avea Nicio Scapare” – Dar Tu Vei Avea, Traiane?

    Traienele, sincer sa fiu, iti plang de mila, nea! Daca nu iei masuri imediate de dizolvare a Parlamentului si de inscaunare pe viata pe post de dictator, dracu-i al tau, fratie! La cat de mult a ajuns sa te iubeasca boboru’, la cati prieteni ti-ai facut printre politicienii cu sanse de a ajunge din nou la Putere si mai ales la cate magarii si incalcari mai mult decat flagrante ale legii, incepand cu cea a bunului simt si terminand cu Constitutia tarii ai comis in acesti ani, nu te vad nicicum bine la sfarsit de mandat.
    Vezi tu, Traienele, asta a fost, este si va ramane cusurul tuturor dictatorilor din lume, au gandit pe termen scurt, fara nicio perspectiva, crezandu-se eterni si ceea ce este mai grav intangibili si idolatrizati de popor. Dusul rece, in decursul istoriei, a venit ba de la f’un centurion infuriat si iute varsatoriu de sange, ba de la f’o capsula cu cianura luata in intimitatea bunkerului asaltat de sovietici, ba de la f’o creanga de maslin peninsular de care au fost atarnati in compania amantei cu susul in jos de anumiti macaronari la fel de infuriati precum predecesorul lor latin, ba de la f’un pluton de parasutisti chititi pe exercitii de tragere cu AKM-ul asupra unor tinte “iubite de popor” ba de la…
    Pana si in cazul lui Stalin exista supozitia ca o mana criminala i-a dat un picior si l-a ajutat sa treaca pe lumea cealalta.
    Dar oameni ca tine n-au invatat si nu vor invata nimicuta din lectiile dure ale istoriei care are naravul de a se repeta.
    Traienele, o parte insemnata a acestui popor, fraierita la greu de minciunile turnate de tine mai bine de cinci ani de zile, ti-a oferit tie, familiei tale si lingailor cu care te-ai inconjurat cam tot ce si-ar putea dori un om stapanit de marota detinerii Puterii.
    Si tu ce-ai facut, ce le-ai dat la schimb?
    Macar daca te-ai fi rezumat sa mergi blat si sa nu le dai nimic si tot ar fi dus-o mai bine acest popor. Tu, in schimb, te-ai incapatanat sa le arati cine este jupanul si ai facut praf tara, umilindu-i si saracindu-i populatia, lasand-o fara nicio perspectiva in timp si indatorand-o cu de la tine putere pentru mai multe generatii.
    Romanii au o vorba cu un ulcior care nu merge de prea multe ori la apa, tu i-ai fortat utilizarea insa pana la limite insuportabile, ori acest lucru, mai devreme sau mai tarziu, devine taxabil exact ca in exemplele citate mai sus.
    Sunt crestin ortodox, Traienele, motiv pentru care nu doresc moartea nimanui, cu toate ca tu ai condamnat la moarte o parte a romanilor, insa cred ca exista o Justitie, fie ea si Divina, care nu te va lasa sa te bucuri nesanctionat de batraneti linistite.
    Naspa e faptul ca de la inaltimea de la care vei cadea, si vei cadea cat de curand, socul prabusirii va fi inmiit, fata de cel resimtit de un gainar ordinar prins cu mana in buzunarul vecinului de calatorie din tramvai.
    Asa ca ameninta acum, cat mai ai ocazia, oamenii legii, deoarece am eu asa o presimtire ca de la ei ti se va trage clinchetul de catuse si intimitatea zabrelelor.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: