COMENTARII LA : “REFLECTIILE LUI J.ATTALI”

Legat de observatiile lui dorucoarna , este evident ca globalizarea economiei mondiale creaza probleme in plus, in ce priveste promovarea unor actiuni coerente de corectare a efectelor negative ale pietei – lucru pe care l-a subliniat si Jacques Attali in analizele sale.

In legatura cu masurile luate de guvernul Romaniei, asa cum evidentiam in unele aprecieri anterioare, ele nu sunt de natura sa ajute la iesirea din criza; dinpotriva !

Reducerea salariilor si cresterea TVA au ca efect accentuarea saraciei si diminuarea consumului – fiind deci masuri care vor amplifica efectele crizei. Ele sunt masuri punitive asupra populatiei, cu un accentuat efect antisocial, dar si antieconomic.

In general, economistul american J.K. Galbraight sublinia intr-o lucrare a sa de la inceputul anilor ‘90 (“The Good Society” ) cu privire la reformele economice din fostele tari socialiste din centrul Europei, pe deoparte, ca “fetisul privatizarii ca solutie-miracol pentru  dezvoltarea lor economica este la fel de iluzoriu si periculos ca si ignorarea pietii.

Esentiala este nevoia abordarii echilibrate a functiei celor doua sectoare – public si privat – in orice economie moderna”.

Deasemeni, el critica ignorarea efectelor sociale ale politicilor si masurilor economice si intercorelarea lor. Finalitatea oricaror economii si a oricarei politici economice trebuie sa fie imbunatatirea vietii oamenilor si anume a celor multi .

El vorbea chiar despre “rolul pozitiv in viata economica a oricarei tari a veniturilor cele mai modeste”.

El constata ca “ cei saraci sunt obligati sa-si cheltuiasca toate veniturile; ei nu-si pot permite sa economiseasca, dar, prin aceasta ei contribuie la fluxul constant al cererii agregate” (adica la viteza de circulatie a banilor in economie). In timp ce “bogatii, din contra, isi pastreaza banii in diferite forme sustragandu-i astfel circuitului economic”.

De aceea, masurile care vizeaza sprijinirea si cresterea veniturilor celor saraci, nu este doar o masura sociala necesara si benefica, obligatie a oricarei guvernari, ci si un element esential de politica economica.

J.K. Galbraight  considera ca “cel mai eficient instrument fiscal de politica economica este impozitarea progresiva , ca si preocuparea pentru asigurarea unui salariu minim decent in economie”.

Acest principiu de politica fiscala este si corect, deoarece acei ce apeleaza si beneficiaza in mai mare masura de serviciile publice sunt tocmai cei cu venituri mari (ei circula mai mult pe sosele, folosesc mai multa energie electrica si termica, apa, servicii de salubritate, se folosesc de serviciile de sanatate publica, de invatamant si cultura, etc). Este deci firesc ca sa si contribuie prin impozite mai mari, la sustinerea publica a acestor servicii.

Incapatanarea cu care se cramponeaza actuala guvernare de cota unica este paguboasa pentru tara.

Este falsa ideea ca introducerea cotei unice ar fi asigurat crestere economica. Precum se stie, crestere economica sanatoasa, Romania a avut in perioada anilor 2000 – 2004, in conditiile existentei impozitarii progresive.

Nu s-au confirmat nici afirmatiile ca principiul cotei unice va scoate la lumina “economia subterana”, nici ca veniturile suplimentare ale celor cu venituri mari, prin reducerea cotei de impozitare de la 40% la 16% , vor fi investite in economie. Precum se stie, ele s-au concretizat doar in cresterea consumurilor parazitare – in cresterea importurilor de masini si ambarcatiuni de lux si constructii supradimensionate, costisitoare, cu materiale din import – care s-au reflectat in inrautatirea balantei comerciale a tarii.