CRANS MONTANA

Particip la Bruxelles la lucrarile Forumului Crans Montana, care au inceput miercuri, 23 iunie,a.c. si se incheie sambata 26 iunie, avand ca tema generala :”O noua Uniune Europeana – o noua abordare a cooperarii cu Estul, Africa si Lumea Araba”.


Oaspetele de onoare al acestei a XXI-a Reuniuni anuale a Forumului este Reverendul  Jesse Jackson din Statele Unite.

Lucrarile se desfasoara in reuniuni plenare si grupuri tematice abordand probleme diverse privind evolutia Uniunii Europene dupa Lisabona si relatiile sale cu alte zone precum si procese interne zonale, problema energiei si ale securitatii energetice, problemele securitatii alimentare, s.a.

Un panel special a fost consacrat problemelor securitatii si pacii in Balcanii de Vest si ale dezvoltarii economice a zonei  In acest cadru am prezentat o COMUNICARE (textul este postat in continuare).

x   x   x

Crans Montana, Balcanii de Vest


C O M U N I C A R E

Bruxelles 25 iunie 2010

Distinşi participanţi, Doamnelor şi domnilor,

Discutăm astăzi despre perspectivele unei regiuni a Europei care a generat  atâtea temeri şi atâtea probleme în deceniul trecut, într-un moment foarte delicat pentru soarta continentului şi a construcţiei europene. Suntem dispuşi să vedem în destrămarea violentă a fostei Iugoslavii un moment tragic al post-comunismului. Ca unul care cunoaşte zona şi evoluţia ei, care a participat la eforturile de găsire a soluţiilor care au pus capăt conflictelor dintre succesorii fostei Iugoslavii, cred că a fost mai mult decât atât. Şi avem de ce să ne aplecăm cu maximă atenţie asupra acelor evenimente, pentru a trage învăţăminte pentru viitorul construcţiei europene.

Republicile foste iugoslave s-au unit, după Primul Război Mondial, convinse fiind că au un viitor comun. Acel proiect şi-a dovedit viabilitatea, până la un punct. Iar acel punct l-a reprezentat criza economică din anii 80 ai secolului 20, care a născut în mintea multor lideri politici iugoslavi ideea că poate republicile s-ar descurca mai bine pe cont propriu. Egoismele locale au renăscut demonii naţionalismului şi ai etnicismului.

Iugoslavia s-a destrămat dintr-o iluzie. O iluzie care a costat atâtea vieţi şi a generat atâtea suferinţe. Aceeaşi iluzie se naşte acum în mintea unor lideri europeni, care se confruntă cu efectele sociale ale crizei financiare. Şi care cred că ţările lor ar depăşi mai uşor criza singure, nu în UE, unde este funcţională obligaţia solidarităţii. De aceea se constată avansul extremei drepte mai în toate ţările membre, ceea ce este o veste proastă, din păcate, pentru proiectul european.

Numai că aceşti lideri uită un lucru esenţial: Balcanii de vest au fost pacificaţi nu atât de intervenţia forţelor NATO, de bombardamente sau de sancţiuni, ci de promisiunea apartenenţei la Uniunea Europeană. Ei au trăit coşmarul soluţiilor pe cont propriu, au învăţat că fără solidaritate nu pot progresa.

Balcanii de Vest au fost şi rămân o piatră de încercare pentru oricine are de gestionat o situaţie post conflict, după un război civil. Primul lucru este reconstrucţia încrederii între foştii combatanţi. Suntem, cred eu, departe de a fi reuşit acest lucru. Al doilea lucru este scoaterea din izolare a celor implicaţi în conflict.

Statele succesoare  din spaţiul fost iugoslav au avut traiectorii diferite. Unele, precum Slovenia şi Croaţia, au reuşit un parcurs asemănător cu acela al fostelor ţări socialiste din zonă: sunt membre ale NATO şi ale UE, sau negociază aderarea la UE. Reformele democratice şi economice au fost mai rapide şi mai profunde aici. Ele au beneficiat de „politica uşilor deschise” practicată de cele două organizaţii, şi succesul lor are un efect de stabilizator al zonei.

Uniunea Europeană a elaborat o abordare complexă a problemelor din zonă, care pleacă de la o serie de principii clare şi de la o grilă de evaluare a progreselor, transparentă şi egală pentru toţi. Statele candidate şi potenţial candidate trebuie să continue reformele politice, economice şi sociale, consolidarea democraţiei, pentru a putea avansa pe calea aderării la UE.

Aspecte esenţiale, precum statul de drept, libertatea de exprimare, relaţii bune de vecinătate, respectarea drepturilor minorităţilor şi lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate trebuie încă avute în vedere de toţi aspiranţii.

O menţiune specială merită situaţia din Serbia, stat care a făcut progrese importante în ultima vreme. Declararea unilaterală a independenţei Kosovo nu a servit în niciun fel situaţiei din Serbia. Autorităţile de la Belgrad au acordat o foarte largă autonomie provinciei Voivodina,  pe care unii, plecând de la precedentul Kosovo, se gândesc foarte serios să o transforme în independenţă. Asta ar genera noi şi noi tensiuni în zonă, pentru că sunt şi late probleme similare în suspensie.

În rândul membrilor UE sunt state care ezită în a se angaja într-un nou proces de extindere. Printre motive se evocă inclusiv situaţia din România şi Bulgaria, cu trimitere la aspecte legate de situaţia din justiţie şi de corupţie. Din experienţa mea pot spune că pentru UE, dar şi pentru România, aderarea la Uniune a reprezentat cel mai puternic instrument de schimbare în bine a lucrurilor.

Pe ordinea de zi se afla acum negocierile cu Croatia, ca si cele cu Turcia. Pentru Romania, un interes particular il reprezinta perspectiva relatiilor Uniunii Europene cu Republica Moldova.

Sigur, trebuie să privim extrem de critic procesele din toate aceste ţări, mai ales soliditatea şi funcţionalitatea  sistemelor politice democratice. Avem suficiente instrumente pentru a veghe la respectarea condiţiilor de aderare. Dar a le oferi o perspectivă mai clară acestor ţări în privinţa aderării ar fi un element stabilizator şi un catalizator al progreselor interne în ţările candidate.

Acum ţările din Balcanii de Vest au de gestionat două procese importante: ele trebuie să-şi dezvolte abilităţile şi capabilităţile necesare pentru a îndeplini condiţiile de aderare, pentru a reduce dependenţa de ajutoarele externe şi pentru a depăşi criza economică actuală, iar pe de altă parte, ele  trebuie să găsească cele mai potrivite instrumente şi politici publice pentru a reduce decalajele de dezvoltare dintre ele, şi pe cele care le despart de ţările europene dezvoltate.

Extinderea spre Est a UE şi primirea a 12 noi ţări  membre a născut temeri şi tensiuni în vestul Europei. Ele sunt de înţeles. Dar, primirea noilor membri a oferit o oportunitate UE să se afirme ca un actor politic  major în plan politic global, cât şi în plan economic. Aderarea noilor membri are un cost, dar el nu este atât de mare pe cât s-a spus de către euro-sceptici, ba, mai mult, avantajele aderării depăşesc cu mult costurile.  Văd că aceleaşi temeri se manifestă şi în cazul posibilei aderări a ţărilor din Balcanii de Vest. Se va dovedi că ele sunt nefondate, ca şi în cazul precedentului val de extindere. Mai grav ar fi dacă ţările europene ar renunţa la proiectul de reunificare a continentului şi la a mai fi solidare.

Un asemenea cost îl reprezintă problemele sociale determinate de migraţia forţei de muncă din estul în vestul Europei. Ea a născut o serie de reacţii de respingere, motivate economic, dar şi civilizaţional. Integrarea muncitorilor din est nu este uşoară. Dar nici atât de grea pe cât lasă de înţeles unii politicieni populişti, aflaţi pe val, care explică unele dificultăţi prin venirea celor din est.

Problema costurilor este chiar mai mare pentru ţările care urmează să adere al Uniune. Migrarea forţei de muncă de înaltă calificare şi a oamenilor cu pregătire superioară, din educaţie, sănătate, cercetare, complică procesul necesar şi obligatoriu de reducere a decalajelor de dezvoltare, care sunt un dat istoric, dintre estul şi vestul continentului.

Criza pe care o traversăm, şi care pare să cunoască o nouă fază, ne obligă să ne punem o întrebare fundamentală: orice proces de creştere economică este unul durabil?

Deşi în ultimii ani economiile din zonă au crescut în ritm susţinut, efectele acestei creşteri economice s-au văzut mai puţin decât era de aşteptat în dezvoltarea socială. Serviciile publice de educaţie şi de sănătate sunt în continuare în criză, sub-finanţate, slab dotate, şi mai presus de orice, se confruntă cu o hemoragie a forţei de muncă de înaltă calificare, ceea ce duce la scăderea calităţii serviciilor oferite cetăţenilor.

Este de remarcat un lucru important pentru viitorul zonei: Uniunea Europeană, prin politica sa destinată special Balcanilor de Vest, a reuşit să determine evoluţii pozitive în toate domeniile vieţii politice, economice şi sociale ale ţărilor interesate. Angajamentul UE în zonă este ferm şi consistent, şi el va trebui să continue cu aceeaşi vigoare şi determinare.

Închei exprimându-mi speranţa că, după un deceniu şi mai bine de suferinţe, popoarele din balcanii de Vest vor reuşi să trăiască din nou în pace şi în prosperitate în sânul Uniunii Europene. Aderarea nu este un cadou, ci o confirmare a progreselor făcute pe calea democratizării şi a dezvoltării economice şi sociale.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

12 Responses to “CRANS MONTANA”

  1. Mihnea Georgescu Says:

    L-am admirat pe Reverendul Jesse Jackson acum aproape un an, la funerariile lui Michael Jackson. Deşi tributar mentalităţii religioase, Reverendul este un om adevărat, care simte alături de cei mulţi şi obidiţi şi ştie să influenţeze massele prin Puterea Verbului. Un Prieten al Poporului.

    Mă bucur că acest redutabil Forum a avut invitaţi de asemenea talie, mai ales în contextul ascensiunii politice fulminante recente a afro-americanului Barack Obama.

    Ca temă de reflecţie: nu cred că Noua Uniunii Europeană va putea face abstracţie de cererea de aderare a Turciei, poate şi a altor ţări cu un background islamic.

  2. dorucoarna Says:

    Am citit.

    Ati ramas Presedintele Romaniei!
    Onorati vechea functie cu cea mai inalta demnitate si cu mult peste detinatorul ei actual.

    Sanatate si multa energie!

  3. emigrantul Says:

    Decizia Curtii Constitutionale din 25 Iunie 2010, de a interzice micsorarea pensiilor cu 15%, a fost dictata de Traian Basescu si face parte din planul sau de a nu aplica masurile dure, pe care le-a anuntat la inceputul lui Mai 2010 sub presiunea FMI, deoarece se teme de rezultatele negative pe care le-ar putea avea asupra economiei Romaniei si mai ales asupra sa personal.

    Intr-un comentariu din 15 Iunie 2010 (a se vedea adresa urmatoare)
    https://ioniliescu.wordpress.com/2010/06/13/detalii-agenda-roma/#comment-13402
    spuneam ca:

    “Traian Basescu incearca sa demonstreze FMI ca doreste sa aplice masurile dictate de Fond dar nu este lasat de opozitie, cind in realitate presedintele se teme sa puna in practica deciziile FMI deoarece are serioase dubii ca ele vor avea un rezultat pozitiv. Singura solutie pentru a impaca si FMI-ul si Opozitia si Poporul Roman este mentinerea unei stari continue de criza puternica pina ce Fondul Monetar International renunta singur la planul anticriza mondial pe care l-a elaborat…”

    Astazi, 25 Iunie 2010, avem prima dovada concreta a faptului ca actualul presedinte, incearca sa traga de timp. Efectiv, prin mentinerea unei permanente stari de criza decizionala, joaca la cacealma cu FMI, UE si alte organizatii internationale care dau ordine in Romania.
    Vor mai urma decizii, venite, tot asa, aparent nu din partea lui Traian Basescu si impotriva vointei sale, care vor bloca si alte masuri de austeritate anuntate de presedinte, pina ce intregul plan din Mai 2010 va fi practic anulat.

    Adevarul este ca nici nu poti proceda altfel atita vreme cit statele puternice ale UE asteapta sa vada ce efecte au masurile de austeritate in tarile mai slabe si abia pe urma decid daca le aplica si la ei sau nu. Romania si alte state din jurul nostru sunt folosite, asadar, drept cobai pentru testarea unor programe economice anticriza despre care nimeni nu stie ce efecte vor avea. Traian Basescu refuza sa fie cobai, nu atit pentru ca i-ar pasa foarte mult de Poporul Roman ci intrucit ii este frica sa nu fie cumva maturat de la putere in cazul cind nivelul de trai al oamenilor se prabuseste dupa aplicarea masurilor de austeritate.

    Comentariu facut drept urmare a luarilor de pozitie, de mai jos, apartinind lui Ion Iliescu:
    “Apreciez faptul că membrii Curţii s-au orientat şi nu au acţionat mecanic. Şi-au dat seama că în ceea ce priveşte pensiile, ar fi fost o gravă încălcare a prevederilor constituţionale şi oamenii aveau dreptul să reclame, dacă ar fi aprobat Curtea, la instanţele europene, ceea ce şi începuse. E păcat că Guvernul, în loc să facă o analiză serioasă a tuturor problemelor – şi au fost atâtea opinii, oameni de bună credinţă, care au exprimat păreri critice, motivate – să rezume toată acţiunea doar la măsuri punitive împotriva salariaţilor şi pensionarilor, în loc să gândească măsuri care să fie şi o bază, o platformă, un temei pentru o animare a vieţii economice, a activităţii economice”, a spus Iliescu

    Despre eventuala majorare a taxelor şi impozitelor, Iliescu a apreciat că “este o gândire eminamente negativă”.

    “Este o gândire eminamente negativă, pentru că efectul majorării TVA-ului înseamnă penalizarea întregii populaţii şi nu e de natură să anime cu nimic viaţa economică”, a arătat fostul preşedinte.
    Sursa: http://www.mediafax.ro/politic/iliescu-majorarea-tva-inseamna-penalizarea-intregii-populatii-si-nu-anima-viata-economica-6447029/

  4. fragmentariumpolitic Says:

    Relansarea pe alte baze

    Cine observa ca solutiile vehiculate pentru iesirea din criza se bat cap in cap isi da seama ca ceea ce numim economie tine mai mult de politica decat de stiinta.

    Consecinta cea mai ingrijoratoare a acestui tip deconstructiv de abordare este ca dezbaterile treneaza in jurul unor asa-zise cauze, care nu sunt decat derivate si secundare in raport cu cele primare, ceea ce da slabe sanse unei solutionari globale durabile a crizei.

    In primul rand, se trece cu usurinta condamnabila peste faptul ca originea crizei se afla in sectorul privat si ca transmiterea acesteia si contagiunea economiei mondiale s-au facut prin relee si retele private.

    In al doilea rand, mergand regresiv pe acest fir, se ajunge la adevarata sursa a dezechilibrelor, care vine pe doua filiere, respectiv din domnia tiranica a pietei (de sorginte neoliberala), pe de o parte, si din slabiciunea bolnavicioasa a statului capitalist (nascuta din fobia etatist-totalitara comunista), pe de cealalta parte.

    In mod practic, ruperea relatiei parteneriale dintre public si privat a reprezentat dezechilibrul fundamental care a dus, printr-un proces cumulativ, la declansarea crizei (un rol neluat deloc in calcul l-a avut si slabiciunea extrema a statelor noilor democratii post-comuniste, care au permis expansiunea falsului liberalism).

    Cum totalitarismul comunist s-a prabusit iar economia capitalista (aproape) s-a generalizat, refacerea echilibrului public-privat (sub forma de parteneriat) este imperios necesara pentru sanatatea economiilor nationale si a celei mondiale.

    Cine crede ca economia va putea fi repornita pe vechile baze face o greseala strategica al carei cost nu va fi altul decat reactivarea acelorasi mecanisme care au alimentat fluxurile financiare destabilizatoare care au stat la originea crizei. A face un stil de viata din traiul la nesfarsit pe datorie (prin perpetuarea si acumularea dezechilibrelor bugetare) sau din venituri necuvenite, deconectate de economia reala (prin indemnizatii si bonusuri excesive, acordate de catre banci) inseamna a consuma din resursele altora, fara a pune nimic material in loc, ceea ce echivaleaza cu a produce adevarate “gauri negre” economiei.

    Economia nu poate fi reanimata prin miracole dupa modelul celui christic, de a i se spune pur si simplu, precum lui Lazar, “Scoala-te si umbla !”, ci, pentru a reveni pe o crestere sanatoasa si a evita recaderea trebuie operate reajustari care sa tinteasca extirparea tuturor surselor de dezechilibre si reasezarea acesteia pe alte baze. Lucru care se asteapta de la reuniunea G 20 de la Toronto.

  5. Victor Says:

    Remarcabila comunicarea domnule Presedinte.

  6. guvernulnational Says:

    Felicitari domnule presedinte Iliescu!

  7. Sibilla Says:

    Corect TOT ce aţi subliniat vis a vis de fosta Yugoslavije!
    * Numai că aceşti lideri uită un lucru esenţial: Balcanii de vest au fost pacificaţi nu atât de intervenţia forţelor NATO, de bombardamente sau de sancţiuni, ci de promisiunea apartenenţei la Uniunea Europeană. Ei au trăit coşmarul soluţiilor pe cont propriu, au învăţat că fără solidaritate nu pot progresa. *
    NATO a bombardat mănăstiri ortodoxe sârbe şi un tren cu civili şi… apoi, cu seninătate, au recunoscut cosntrânşi * sunt victime colaterale*, * nu suntem plătiţi să fim morali … *
    Kosovo s-a văzut condusă de foşti lideri ai unei grupări UCK, rămaşi nepedepsiţi pentru traficul de organe şi-s sute de copii sârbi rămaşi dispăruţi…. multe se pot povesti… prea multe… palmele pe obrazul Srbijei. Desigur că şi sârbii au avut greşelile lor, dar, niciodată să NU uităm că ei s-au apărat, şi-au apărat pământul strămoşesc căci Kosovo je Srbija. De dezbinarea Serbiei s-au bucurat alţii decât fostele state membre ale Federaţiei Iugoslave şi iarăşi spun : drumul aurului negru, ortodoxismul ca ţintă ca să fie curtaţi musulmanii NU de drag ci din interes, apropo de zăcămintele de pe teritoriul fostei Iugoslavii… ufff…

    * O menţiune specială merită situaţia din Serbia, stat care a făcut progrese importante în ultima vreme. Declararea unilaterală a independenţei Kosovo nu a servit în niciun fel situaţiei din Serbia. Autorităţile de la Belgrad au acordat o foarte largă autonomie provinciei Voivodina, pe care unii, plecând de la precedentul Kosovo, se gândesc foarte serios să o transforme în independenţă. Asta ar genera noi şi noi tensiuni în zonă, pentru că sunt şi late probleme similare în suspensie. * – CORECT !!
    La fel de adevărat e că mai cunosc eu una bucată mason de mi-e scârbă să-i tot pomenes numele care curtează autorităţile acelea din Voivodina ce insistă pe ideea Independenţei, chipurile relaţii de bună prietenie,da joacă la douăjde capete, ca orice mason de soiu lui… Doar * cei din umbră * care conduc lumea şi din nou citez * nu sunt plătiţi să fie morali *, sunt coordonaţi de aceiaşi stăpâni şi-s peste tot în lume, uniţi, uniţi prin ticăloşii şi nelegiuirile pe care cu bună ştiinţă le generează, declanşează, monitorizează… :(

    Sunteţi neobosit, d-le Preşedinte şi, prin Invitaţiile primite şi pe care le onoraţi, apreciat, pe bună dreptate! Cum să nu vă perceapă unul ca locatarul de la Cotroceni, marinarul ce NU e preşedintele nostru, ca fiind ţinta lui… vă invidiază şi are de ce ! Numai că-n loc să fi luat notiţe, securistul de la Anvers alocă milioane de euro ca să plătească postaci, lăutari precum Volodea şi Scatapievici să spună mizerii, vorbe nefondate şi niciodată dovedite, şi am mai spus pe alte mirişti, spun şi aici : Băsescu e atât de diabolic că vi-ar bea sângele la propriu şi domniei dvs. şi d-lui AN. Pentru România pacostea, RĂUL întruchipat, e Băsescu. Ba mai e şi Iudă, NU-l ierte Dumnezeu pt trădare!! Amin.
    stimă şi respect Echilibrului nostru,
    Sibilla

    P.S.Ce părere aveţi domnia dumneavoastră vis a vis de afirmaţia userului Mihnea Georgescu pe blogul d-lui AN , citez :

    Mihnea Georgescu spune:
    iunie 26, 2010 la 2:11 pm

    Au trădat ungurii, altfel se “tăia”… Degeaba vă bucuraţi, domnule Năstase, PSD-ul dumneavoastră este groparul României. Pentru 4 milioane de asistaţi aţi compromis viitorul acestei naţii!

    • Mihnea Georgescu Says:

      @ Sibilla

      Care e problema, kuskră, nu apreciezi puţină critică tovărăşească?

      Prin politicile sale de stânga, PSD-ul este vinovat de starea în care se află economia naţională. Acum ne trebuie un guvern autentic de dreapta, nu feseniştii de la PDL sau PNL-iştii care au acceptat să fie marionetele social-democraţilor pe vremea lui Tăriceanu.

      Dinu Patriciu are mare dreptate, numai o politică dură de dreapta ne mai poate salva. Acum trebuie tăiat în carne vie. Băsescu face bine ce face, dar nu este suficient.

      Ştiu că Preşedintele este de acord cu mine, la vasta sa experienţă internaţională, dar nu o poate recunoaşte public, pentru că sentimental este legat de stânga românească, deşi fii s-au revoltat împotriva Tatălui.

      De fapt, Ion Iliescu a evoluat de o poziţie socialistă clasică înspre o viziune globală, sincretică şi echilibrată, care cuprinde şi multe elemente de dreapta. Mă refer în principal la rolul pieţii, “nefetişizate”.

  8. fragmentariumpolitic Says:

    O analiza de excelenta, deopotriva pilduitoare si vizionara. Iluziile dezmembrative si separatist-etniciste (generatoare de uriase pierderi de vieti si suferinte umane, cat si de distrugeri si pagube materiale), care naruie sansele unui viitor comun prosper si stabil, nevoia de perspectiva (din care se nasc speranta si schimbarea), rolul UE de unificator al continentului (visul istoric, de aur al europenilor) si, mai ales necesitatea vitala de solidaritate sunt idei cardinale. Cele mai mari nenorociri ale neamului romanesc si ale familiei europene au venit din lipsa de solidaritate, din invrajbirea si incrancenarea unora impotriva altora. Parafrazand (sau nuantand) spusele unui cunoscut om de spirit european al veacului trecut, am putea spune ca daca secolul XXI nu va fi al solidaritatii, el nu va fi deloc. Cel putin, pentru Europa, in mod sigur. De aceea, cred ca toti oamenii politici ar trebui sa reflecteze si sa actioneze la si pentru Ideea Europeana. Iar Dumneavoastra, Domnule, Presedinte, sunteti un astfel de politician si om de stat, lucid si responsabil, fapt pentru care va stimam si va suntem profund recunoscatori.

  9. Sibilla Says:

    Băsescului: No offence mister president: închide ochii şi deschide larg hăhăind guriţa…
    http://sfinx777.wordpress.com/2010/06/27/no-offence-mister-president-inchide-ochii-si-deschide-larg-hahaind-gurita/

    Aducere aminte, musai :

    * … cum e al nostru comandant suprem. Un Basescu care vorbeste despre Armata NATO, nu stie ce misiuni au baietii nostri acolo si nu a auzit pana acum ca 31 Aprilie nu exista in calendar. Mai mult avem un presedinte cu probleme mari. Summit-ul i-a iesit foarte bine si il laud pentru asta…. dar cum ramane cu suptul ca acum sunt mai multi licurici. O sa il cam doara falcile pentru ca trebuie sa presteze si in Vest si in Est. Oricum o face cu pasiune. E si obisnuit deja. Asa ca daca a mai aparut un mega licurici nici nu mai conteaza…. închide ochii şi deschide larg hăhăind guriţa.
    No offence mister president…don’t try AGAIN to destroy me ….this time i will call the russians and i will become also a big Lampyris noctiluca… *
    ( Mile )

    Noi … copiii unor oameni care nu sunt presedinti

    “Asta pute a facatura ordinara” am spus atunci in miez de noapte in Baghdad. Eram cu doi oameni pe care ii consideram prieteni si dezinteresati. Un ziarist si un om in uniforma. Au spus acelasi lucru ba chiar mi-au confirmat cu argumentele lor ca gandim la fel. Am vazut cu ochii nostri cel putin doi dintre noi ca povestea pe care se faceau spume in tara e mincinoasa. Nu o sa va zic care doi doar atat nu era decat un jurnalist intre cei doi. Una se abera in tara alta era concret la fata locului. Aveam dovezi. Unele au scapat si pe post dar orbiti de propriile fantezii oamenii momentului nu vedeau nimic in clar. A fost ce a fost. Nu mai vreau sa imi amintesc. A prins in Roamania. La Baghdad nu a prins si am spus-o. Am infruntat zmeul numit acum zeul si m-am tinut tare. Am pierdut imens. Am pierdut un om din cauza lui. Am pierdut o viata. Am ranit involuntar in jurul meu pe toti cei ce nu aveau pic de vina. Si asta numai pentru ca el s-a suparat si a scuipat cu foc. Mi-a fost frica atunci sa nu imi pierd si parintii si nu am spus-o pana acum. Nu am spus-o deloc doar pentru ca el sa nu imi afle punctele sensibile.
    Au trecut anii. Ranile s-au lins s-au cangrenizat poate chiar cele mai mici s-au si cicatrizat. Pe mine nu ma mai doare nimic. Eu sunt cel care a infruntat z(m)eul pentru prima data. Ii vad pe altii acum. Sunt raniti de aceeasi dihanie. Balaurul isi cere jertfa pentru a prospera.
    Ah cat de pervers poate sa fie un zmeo-zeu din asta. Plange si te musca. Rade si te arde. Se gudura si te inseala. Totul pentru a parea uman.
    Dar nu …EL TOTUSI ESTE ZMEU NU ZEU
    A plans de mila unui prieten si toata lumea a zis : asta DA OM!
    A plans de mila lui si a cauzei lui si toti au zis : II DAM VOTUL!
    Plange acum de mila fetitei neajutorate si sunt inca unii care spun : ARE DREPTATE!
    Cunosc doi din trei oameni….si mi-au cazut cu tronc. Sunt cei trei care au fost spulberati de napalmul ragait din senin de zmeu.
    Ei sunt oameni si arsurile ii dor. Nu sunt de fier deci au si sentimente. Gandul meu pleaca spre cel pe care nu il cunosc decat virtual. Un copil care trebuie sa vada cum tatal sau este perpelit pe rug doar pentru ca CE? ……… Oare acel “CE” are raspuns in mintea acelui copil? Oare el nu merita sa fie aparat mai dihai decat o fetiscana despre care stiam doar ca se fufaie si traieste cum acel copil poate nici nu are cum sa isi imagineze? Oare buzele ei nu costa mai mult decat manualele pe doi ani ale acelui copil? Oare masina cu care apare pe strazile capitalei si ale tarii nu este de 15 ori mai scumpa decat un Matiz? Oare copilul asta o sa inteleaga vreodata de ce e tatal lui mai presus decat tatal ei?….Eu cred ca DA!
    EU am inteles demult tot ce e legat de parintii mei. Sunt convins ca si baiatul cu nume de viteaz … sclipitor fiind … o sa dea clasa gramatical vorbind fetiscanei care e mai mare cu vreo 20 de ani ca el.
    Stiu ca parintii lui si ai mei o sa inteleaga si ca niciodata nu vor sa isi permita asemenea abuzuri. Dar cunoscand ambele situatii sunt convins ca nici nu au cum sa fie ticalosi cum a fost z(m)eul.
    MILE

  10. krudus Says:

    Domnule Presedinte, ca roman va multumesc pentru tot ce faceti pentru noi !..va multumesc pentru ca de foarte multi ani ne scoateti in lume si ne reprezantati cu cinste si onoare.

    In vreme ce dl. Iliescu face si scrie istorie, altii nu fac altceva decat sa atace, sa distruga, sa discredeze pe cei care muncesc la propriu.Luati exemplu , domnilor politicieni !

    Multa sanatate , domnule Presedinte !

  11. Larisa Says:

    “Statele candidate şi potenţial candidate trebuie să continue reformele politice, economice şi sociale, consolidarea democraţiei, pentru a putea avansa pe calea aderării la UE.”

    Cred ca va referiti la dezmembrarea si vinderea la fier vechi a fabricilor si uzinelor si transformarea in piata de desfacere? Asa-i?

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: