ALEGERILE DIN 20 MAI SI… ASA-ZISA “MINERIADA

Joi, 20 mai, raspunzand invitatiei profesorului Radu Alexandru si conducerii Universitatii „Dimitrie Cantemir”, am avut o intalnire cu studentii de la stiinte politice cu care am dialogat despre alegerile din 20 mai 1990, dand raspuns si intrebarilor privind diferite aspecte si evenimente adiacente.

In procesul infaptuirii obiectivelor Revolutiei din Decembrie 1989, de trecere de la dictatura la democratie, alegerile din 20 mai 1990 – primele alegeri libere – au constituit un moment important : ele au legitimat prin vot popular schimbarile de regim politic produse in Decembrie 1989.

In perioada dintre 22 Decembrie 1989 (fuga lui Ceausescu – expresie a prabusirii dictaturii) si 20 mai 1990 au avut loc intr-un ritm alert schimbari radicale in viata politica a tarii.

Organizarea unor alegeri libere, pe principiul democratic al pluralismului politic (unul din cele zece puncte programatice ale Revolutiei Romane prevazute in Comunicatul catre Tara prezentat la TVR in noaptea de 22 Decembrie) presupunea in mod obligatoriu existenta de partide politice. Or, in Decembrie 1989, s-a prabusit un sistem bazat pe monopolul absolut al unui singur partid, adica al non-existentei de partide.

De aceea, una din primele masuri adoptate de CFSN (constituit in noaptea de 22 Decembrie, in conditii de asediu generate de diversiunea terorista, care nu a incetat decat odata cu executia cuplului Ceausescu) – a fos adoptarea in ziua de 31 decembrie 1989 a Decretului-Lege privind conditiile de constituire si de inscriere a partidelor politice.

In cursul lunii ianuarie s-au constituit 30 de partide. In ciuda unor stari tensionale (inclusiv manifestatia antiguvernamentala si anti-FSN din 28 ianuarie) – la 1 februarie 1990 s-a convenit cu reprezentantii celor 30 de partide, transformarea CFSN (organ provizoriu al puterii de stat) in  CPUN – ca structura pre-parlamentara suis-generis, prin includerea reprezentantilor tuturor partidelor si. In ziua de 8 februarie 1990 la constituirea  CPUN  s-au prezentat reprezentantii a 38 partide plus 7  organizatii ale minoritatilor nationale si reprezentantii AFDPR ( asociatia fostilor detinuti politici). Toti au fost inclusi in componenta CPUN.

CPUN s-a dovedit o solutie realista si eficienta pentru acele conditii.  El a elaborat, in cele trei luni si jumatate de existenta  peste 200 de decrete-legi, din care cea mai importanta – Legea electorala – care a definit inclusiv ce urmeaza a fi ales (Parlament bicameral cu rol si de Adunare Constituanta, de unde si mandatul limitat la maximum 2 ani si presedintele tarii, ales prin scrutin general). In acest context, CPUN a dezbatut pe larg si o propunere privind „lustratia” (interzicerea prezentarii la alegeri a unor persoane apartinand vechii nomenclaturi, adoptand o decizie rationala si democratica – vizand raspunderea individuala a celor ce au comis culpe reale, abuzuri, acte de represiune, si respingand propunerile vizand condamnarea in bloc a unor categorii – reflectare a aceleiasi mentalitati totalitare, nedemocratice, nomenclaturiste promovate de regimurile dictatoriale).

Alegerile din 20 mai 1990 s-au caracterizat printr-o participare masiva la vot (cca.15 milioane votanti). Optiunea clara a majoritatii covarsitoare in favoarea FSN si a candidatului sau la alegerile prezidentiale exprima o stare de spirit reala, determinata, pe deoparte de aprecierea celor care s-au afirmat activ, in mod real, in actiunea de rasturnare a dictaturii si pe de alta parte, de o reactie fireasca de respingere a sloganurilor agresive vehiculate la principala tribuna a opozitiei – „Piata Universitatii” – ocupata discretionar in urma unui miting electoral al PNTcd, in pofida Decretului-lege adoptat de CPUN privind modul de desfasurare a mitingurilor electorale, care interzicea ocupare de spatii publice (piete si artere de circulatie).

Nu a fost deci o „Duminica a orbului” cum, in mod jignitor au apreciat unii optiunea liber exprimata de cei 15 milioane de romani, ci o reactie fireasca de respingere a violentelor la care apelau atunci unele forte interesate.

Oamenii rationali care participasera la manifestarile din Piata Universitatii dintr-un spirit de fronda fata de FSN s-au retras a doua zi dupa alegerile din 20 mai (Liga Studentilor  si PNTcd au dat chiar publicitatii decizia luata in acest sens).

A ramas insa in Piata un grup „radical”, asa-zisii „grevisti ai foamei”, incurajati si intretinuti (bani si hrana) de anumite grupari si forte interesate in mentinerea unei stari de instabilitate. Acestia respingeau orice solicitari de eliberare a acestui nod de circulatie din centrul Capitalei care a afectat pentru o luna si jumatate circulatia in Bucuresti.

Pe 11 iunie, o delegatie a „grevistilor” s-a prezentat, totusi, intr-o audienta la viceprimministrul Anton Vatasescu. Unica lor revendicare se concretiza in  cererea de a se crea „un post liber” de televiziune. In urma dialogului, s-au angajat sa paraseasca Piata.

Drept urmare, Ministerul de Interne a prezentat un Plan, aprobat de Primul Ministru, Petre Roman, pentru degajarea Pietei in ziua de 13 iunie si reluarea circulatiei  in acest loc central al Capitalei. Dealtfel, in 14 iunie era programata deschiderea lucrarilor de constituire a celor doua Camere ale Parlamentului. Eu discutasem, in ziua de 12 iunie, cu cei doi decani de varsta – prof.Buda – senator PNL de Iasi si deputatul PNL de Mehedinti Rene Radu Policrat – care urmau sa prezideze sedintele de deschidere si de constituire a celor doua Camere ale Parlamentului. Nu ne asteptam la cele ce au urmat in ziua de 13 iunie.

Din pacate, dupa evacuarea Pietei, in cursul diminetii de 13 iunie (indiferent de stangaciile manifestate de Politie) si inceperea operatiunilor de curatire a carosabilului pentru reluarea circulatiei, spre pranz si in cursul dupaamiezii, grupuri de rebeli, evident pregatiti, au agresat cordoanele de politisti (care nu erau pregatite pentru o asemenea confruntare) si au incendiat autobuzele acestora.

Marian Munteanu a aparut (de ce ?!!!) in balconul Universitatii, adresandu-se grupurilor din Piata « infierbantate » dupa « isprava » incendierii autobuzelor, oferindu-le o « informatie » falsa ! – ca grupuri de studenti ar fi arestate in cladirea Politiei Capitalei. Au urmat scene de groaza ! Folosindu-se de disparitia politistilor, grupurile rebele au atacat si au devastat institutii publice ale statului – cladirea Politiei Capitalei, nou-creatului  SRI, au asediat cladirea Ministerului de Interne, iar alte grupuri s-au indreptat spre cladirea Televiziunii, pe care au devastat-o. Au incercat sa patrunda in Studiouri, insa lucratorii TVR s-au baricadat, iar spre seara, conducerea Televiziunii, a decis intreruperea emisiei.

Actiunile anarhice virulente, scenele de groaza ale incendierii de autovehicule si devastarii de cladiri publice, coloanele groase de fum care se ridicau din centrul Bucurestiului, au ingrozit populatia, atat din Bucuresti, cat si din tara . Nimeni nu intelegea ce se petrece si care era motivatia acestei rabufniri de ura, la  numai trei saptamani de la Alegerile democratice, libere, din 20 mai 1990.

Armata ezita sa se implice, tinand seama de acuzele la adresa unor comandanti pentru represiunile impotriva demonstrantilor de la Timisoara si Bucuresti din decembrie 1989.

In aceste imprejurari, in calitate de presedinte ales, am adresat  cetatenilor Capitalei, vorbind despre gravitatea situatiei create pentru soarta democratiei castigate si  solicitandu-i sa sprijine organele de ordine – pentru a curma aceste acte anarhice de vandalism si de a intra in normalitate.

Toata propaganda antiguvernamentala din anii 1990 , continuata de unii si astazi, evita relatarea acestor fapte grave din ziua de 13 iunie, sau le rastalmacesc, inventand tot felul de povesti ridicole pentru a pretinde ca puterea de atunci ar fi pus la cale aceste acte de violenta ! (fara a-si pune macar intrebarea :ce interes ar fi avut, dupa o victorie atat de clara la Alegerile din 20 mai ).

In schimb, s-a declansat o adevarata campanie in jurul celor petrecute in zilele de 14 si 15 iunie, dupa sosirea minerilor in Bucuresti (care ar fi fost chemati special de Iliescu sau de conducerea FSN – de ce ?!!! ca sa inabuse opozitia ! Avea nevoie oare de asa ceva?Logica insa, nu are loc in asemenea campanie !)

In legatura cu asa-numitul fenomen al „mineriadei” din iunie 1990 doresc sa remarc ignorarea a doua falsuri evidente vehiculate pe aceasta tema :

1.- Trebuie afirmat clar ca nu minerii au introdus violenta in viata politica de dupa decembrie 1989. Ei nu au fost prezenti nici in cursul evenimentelor din ziua de 12 ianuarie, nici in 28 ianuarie (cand s-a aruncat cu sticle incendiare in cladirea Guvernului) sau in ziua de 18 februarie (cand a fost devastata cladirea Guvernului), nici la ciocnirile violente de natura etnica din martie de la Targu-Mures; nici la ocuparea Pietei Universitatii si nici la actiunile violente din 13 iunie.

2.- Venirea minerilor in 14 iunie 1990 (alaturi de multi alti cetateni din judeţe vecine Capitalei) a fost efectul si nu cauza violentelor declansate in ziua de 13 iunie.

Este clar ca atat violentele din 13 iunie cat si cele savarsite de mineri in 14 si 15 iunie au adus grave prejudicii de imagine tarii.

Evocand evenimentele de acum 20 de ani este important insa, sa respectam si sa restabilim adevarul, respingand campaniile bazate pe neadevar si pe deformare a faptelor care urmaresc doar scopuri politice – atunci, legate de nemultumirile celor nesatisfacuti de rezultatele alegerilor din mai 1990. Unora li s-au inoculat si iluzii desarte de catre cei ce-i stimulau, inclusiv financiar, pentru a provoca dezordine.

7 Responses to “ALEGERILE DIN 20 MAI SI… ASA-ZISA “MINERIADA”

  1. În teritoriu, pedelizarea PSD s-a înteţit !! Ne aude cineva ?? Faptele să vorbească !!! « Sfinxul Says:

    […] am conştiinţa curată! Şi-un regret mare: al doilea Iliescu… curând…. că-mi răsună-n minte şi nopţile : * Aveţi grijă pe mâna cui daţi […]

  2. Iliescu: mineriada a fost efect, nu cauză « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET Says:

    […] Iliescu declară pe blog deschise dezbaterile despre mineriada (pornind de alegerile din 20 mai). O postare care va […]

  3. Victor Says:

    Domnule Presedinte, dupa cum stiti am fost unul dintre participantii la manifestatiile din Piata Universitatii in 1990 in calitate de contestatar al dumneavoastra, ceea ce, consider ca imi ofera autoritatea morala de a comenta evenimentele la care faceti referire. Este exact asa cum ati spus. Piata Universitatii a fost mai mult decat o manifestatie prelungita, a fost un fenomen pana in momentul in care alaturi de studenti si intelectuali s-au lipit scursurile societatii, indivizi care dormeau in corturi in fata Teatrului National, faceau o mizerie de nedescris si miroseau ingrozitor. Odata ce ati castigat alegerile si cu un scor atat de zdrobitor, toti oamenii rationali din piata, fara sa ne vorbim ne-am retras. Dezamagiti, frustrati dar am inteles si ne-am retras. In fapt a fost precum la ultimele alegeri castigate de Basescu. Ce ar fi insemnat ca atunci, mai ales ca existau suspiciuni clare ale unei fraude electorale, sa iesim in strada si sa devastam institutiile statului? Mai ales ca diferenta intre Basescu si Geoana era extrem de mica. Mai mult, daca imi amintesc bine, si imi amintesc, dumneavostra ati fost primul care ati recunoscut sportiv castigarea alegerilor de catre Basescu si ati avut grija sa nu incitati la violenta. Acum, cei care va acuza pe dumneavostra pentru actiunile scursurilor care au ramas in Piata dupa retragerea partidelor istorice si a studentilor , sa-si imagineze ca dupa ultimele alegeri prezidentiale s-ar fi procedat identic, adica unii ar fi iesit in strada, ar fi ocupat Piata Universitatii, ar fi ripostat violent fortelor de ordine si apoi ar fi incendiat institutii ale statului. Raul ar fi fost facut si indiferent daca si cum s-ar fi repus lucrurile in ordine am fi fost priviti de intreaga lume civilizata cu ochi extrem de critici si cu totii s-ar fi ferit de Romania. Asta este ideea. A fost rau ce s-a intamplat in ’90. Numai ca multi dintre cei care se exprima vizavi de subiect sunt victime ale manipularii dreptei si in mod eronat considera ca raul a insemnat DOAR venirea minerilor. Gresit! Raul era produs in momentul in care fortele de ordine fusesera coplesite, cladirile incendiate si chiar masini ale bucurestenilor incendiate. Daca ar fi ramas doar asa si era exact acelasi lucru in ceea ce priveste imaginea Romaniei in exterior, pentru ca inteleg asta este principala “grija” a dreptei si a celor care s-au lasat manipulati de perspectiva din care cei ce doreau atunci puterea au prezentat evenimentele. Ce imagine poate avea o tara, un stat, care nu poate apara institutiile fundamentale ale democratiei, un stat in care legea se face pe strada, un stat in care vointa poporului este insignifianta in raport cu vointa catorva mii de anarhisti? O imagine de doi lei , va spun eu. Deci, este limpede ca raul s-a produs in momentul in care cei care au ramas in Piata nu au inteles cum functioneaza democratia intr-o tara normala. Ei au profitat de slaba organizare si dotare a fortelor de ordine, lucruri firesti in perioada respectiva cand nu exista legislatie, nu exista dotare, Politia era in plin proces de organizare , intregul stat era de altfel in proces de organizare pe baze democratice.
    Venirea minerilor si a altor muncitori a degenerat din pacate in actiuni extrem de grave. Nu am fost si nu sunt nici acum de acord cu ceea ce au facut minerii atunci. Ceea ce trebuie subliniat insa este ca atunci cand judecam un eveniment precum cele in discutie trebuie sa pastram adevarul istoric si sa judecam faptele. Prea multi sar foarte usor peste aspecte de genul “Iliescu a castigat atunci cu peste 85% alegerile in conditiile in care a existat o participare record la vot, asadar ce interes avea sa declanseze haos in tara?” “de ce au venit minerii? ce evenimente concret au provocat venirea minerilor?” altfel spus sar peste provocarea anarhistilor si se duc direct la mineri de parca pe aia aveati dumneavostra vreun interes sa-i plimbati prin Bucuresti dupa ce castigaserati cu 85% alegerile…

  4. Victor Says:

    PS. Ati amintit de Marian Munteanu. Stie cineva cu ce se ocupa Marian Munteanu? Stie cineva cumva daca sau nu are vreun viloi prin zona Domenii? Se pare ca i-a priit ce a facut atunci….

  5. Victor Says:

    Inca o completare. Este important sa subliniez ca nici eu nici prietenii mei care participasem la fenomenul Piata Universitatii nu eram manifestanti de duminica, participasem deja la Revolutie si nu ne era frica de fortele de ordine dar cu totii am gandit logic: frate daca astia il vor pe Iliescu , la revedere! Ori este limpede sau ar trebui sa fie limpede ca cei care au gandit ca trebuie sa apeleze la forta pentru a-l inlatura pe Iliescu ori erau dezaxati, ori erau platiti, ori asa cum consider eu, si una si alta!

  6. disica Says:

    Domnule Presedinte, de cate ori aud acuzatiile care vi se aduc in legatura cu minerii, mi-amitesc de mama unei colege care s-a asezat inaintea icoanei, rugandu-se pentru d-voastra si spunand ca pacat ca e prea batrana ca sa vina si ea la Bucuresti ca sa va fie alaturea in acele clipe…
    Pentru mine a fost suficienta aceasta marturisire de devotament.

  7. Sibilla Says:

    D-le Preşedinte,

    Aceste cuvinte spun TOT :

    * Evocand evenimentele de acum 20 de ani este important insa, sa respectam si sa restabilim adevarul, respingand campaniile bazate pe neadevar si pe deformare a faptelor care urmaresc doar scopuri politice – atunci, legate de nemultumirile celor nesatisfacuti de rezultatele alegerilor din mai 1990. Unora li s-au inoculat si iluzii desarte de catre cei ce-i stimulau, inclusiv financiar, pentru a provoca dezordine. *

    ŞI ACUM, campaniile de denigrare la adresa Preşedintelui Ion Iliescu, se fac la ordin, pe bani! Cotroceniul NU e niz-nai, mârlanul Băsescu – până-n gât, cioflingari precum agentul dublu Volodea T, actualmente lăutar de curte – unul din * dirijori *, etc, etc, etc… Da, şi ? NU ne prostesc pe noi cei ce ştim nişte prăpădiţi cu carctere josnice ( am numit câteva exemplare deja ), NU ţine cu diversiunile şi diversionitul, cu manipularea, dezinformarea şi intoxicatul… la nesfârşit !
    Mai mult, ni se par de actualitate şi interesant şi de interes de ştiut : undei Flota, cui slujeşte Cotroceniul, că României, românilor, NU, etc. ASTA E DE DISCUTAT ŞI SCORMONIT, nu caii verzi de pe pereţii mansardei Securistului de la Anvers, trădător de neam şi ţară, Tr Băsescu !
    Nu le e ruşine netrebnicului Băsescu şi masonului Sorinache Frunzăverde care NU şi-au onorat promisiunile făcute de ex cu * ocazia * tragediei de la Anina !!! Au murit mineri ÎN SUBTERAN, au rămas văduve, copii orfani… Şi e doar UN ex… Nu vă ierte Dumnezeu de scârbe, pedelachei nesimţiţi !! AMIN!

    Marinarul Băsescu musteşte de nervi nervoşi că NU a fost, NU este şi NU va fi niciodată Preşedinte al tuturor românilor, el este Naşul Famigliei, Capo di tutii capi, secu DIE – asta cu completarea fosta-i lele, da acu eşti pe arături… Băsescu NU e politician ci un păcălici, un impostor pe scena politicului, şi-un lache sluş la picioarele muieruştii Udrea, punct.

    stimă şi deosebită consideraţie,
    Sibilla

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: