„Radiografia unui miracol : caderea comunismului in Europa”.

Aula Mare a Academiei Romane a gazduit, incepand de astazi 11.09.2009, lucrarile seminarului „Radiografia unui miracol : caderea comunismului in Europa”.

DSCN0104

 

Urmeaza consideratiile pe marginea evenimentului :

ANUL 1989 ŞI SEMNIFICAŢIA REVOLUŢIEI ROMÂNE

 

Doresc, în primul rând, să apreciez iniţiativa Academiei Române şi a Institutului pentru Studierea Totalitarismului de a organiza această dezbatere consacrată revoluţiei române, acum, când ne pregătim să aniversăm 20 de ani de la victoria ei.

În legătură cu întrebarea formulată în cuvântul său introductiv de acad. Dan Berindei, dacă a fost vorba de un miracol sau de un fenomen inexorabil, eu cred că au fost amândouă.

DSCN0096

Pe de o parte a fost vorba, într-adevăr, de un veritabil miracol, care a surprins pe toată lumea. Nici serviciile speciale ale marilor puteri, nici analiştii politici cu mare experienţă nu au fost în măsură să prevadă desfăşurarea amplă şi rapidă a evenimentelor din anul 1989, care au dus la o prăbuşire neaşteptată de sistem, urmare căreia s-a modificat radical desfăşurarea întregii vieţi internaţionale.

Pe de altă parte, o asemenea transformare radicală revoluţionară în viaţa ţării noastre şi a Europei, ca şi în viaţa internaţională, nu putea avea loc fără cauze profunde, obiective, care au făcut inexorabilă o asemenea schimbare. Este ceea ce eu am denumit, într-o carte de dialoguri, “marele şoc din finalul unui secol scurt” – secolul XX – după aprecierile sociologului american Eric Hobsbawn, fiind considerat un “secol scurt”, care a început cu primul război mondial şi s-a încheiat cu prăbuşirea de sistem din 1989 şi cu destrămarea URSS, în 1991.

Vă rog să-mi permiteţi câteva consideraţii pe marginea temei dezbaterii noastre.

DSCN0087

1. În martie 2005 a avut loc la Torino un Forum Politic Mondial sub copreşedinţia lui Mihail Gorbaciov şi a lui Giulio Andreotti, cu o amplă participare de oameni politici de prim plan din anul 1989 în Europa – sub denumirea “20 de ani care au schimbat lumea”. Se împlineau 20 de ani de la lansarea de către Gorbaciov a programului său privind Perestroika şi Glasnosti, care viza reformarea şi adaptarea sistemului sovietic la schimbările dinamice pe care le cunoştea societatea la final de secol XX.

Aşa cum remarca poetul Evghenii Evtuşenko, participant la forum, Mihail Gorbaciov îşi făcuse iluzia că, prin perestroică, va putea salva Uniunea Sovietică. Desigur, nu a reuşit. Dar meritul său constă în faptul că, prin acţiunea sa, el a contribuit la salvarea păcii şi la încetarea războiului rece. Este, cred, cea mai sintetică apreciere a rolului pozitiv jucat de Gorbaciov.

Altminteri, încercarea sa de reformare a sistemului s-a dovedit nerealistă. Sistemul socialismului de stat, aşa cum a fost realizat în URSS şi în ţările satelite din Europa, s-a dovedit nereformabil şi s-a  prăbuşit de la sine, printr-o implozie, nu ca urmare a acţiunii unor factori externi, ci datorită lipsei de performanţe – atât în plan politic, cât şi în plan economic.

În plan politic, în locul unei democraţii promise, de esenţă populară, presupus superioară celei “burgheze”, el a generat un sistem autocratic, totalitar; în locul unei mai mari libertăţi şi afirmării demnităţii umane, s-a instaurat un regim poliţienesc, crud, care nu a ezitat să apeleze la crime, în numele unor scopuri demagogice.

În plan economic, eşecul a fost şi mai evident. Confundând capitalismul cu piaţa, el a încercat substituirea acesteia cu arbitrariul birocraţiei de stat. A fost de-a dreptul păgubos şi sinucigaş sistemul anchilozat de gestiune economică, într-o perioadă deosebit de dinamică de progres tehnologic.

Aşadar, anul 1989 a fost anul prăbuşirii unui sistem care s-a dovedit un experiment istoric eşuat.

2. În ce priveşte desfăşurarea acestui proces, în diferite ţări, el a avut unele trăsături comune, dar şi particularităţi specifice fiecărei ţări.

Pentru noi, lucrul cel mai grav a fost faptul că n-am avut şansa celorlalte ţări, a unei tranziţii paşnice de la dictatură la democraţie (“revoluţie de catifea”, cum au denumit-o cehii, “masă rotundă” şi apoi alegeri libere în Polonia; nici măcar o acţiune ca a bulgarilor, care, într-o plenară a CC l-au demis pe T. Jivkov). Şi  aceasta datorită regimului de tip nord-coreean introdus de Ceauşescu.

În schimb, am avut parte – după răsturnarea dictaturii –de o amplă acţiune propagandistică de denigrare, de contestare chiar a revoluţiei şi a autenticităţii revoltei populare care a generat-o, de fabulaţii de tot felul, bazate pe anecdotică şi senzaţional, în locul unor analize serioase bazate pe procesele şi faptele cunoscute.

M-aş opri asupra câtorva teme, în acest sens:

a) În primul rând, s-a pus sub semnul întrebării chiar revoluţia română, lansându-se tot felul de formule – “lovitură de stat”, “complot” sau “revoluţia confiscată” ori “furată”. Chiar această contrapunere de categorii nesubstituibile este aberantă, antiştiinţifică.

Revoluţia este un proces istoric, care determină transformări de esenţă, în special în structurile politice din societate. Loviturile de stat sau comploturile vizează doar schimbarea unor personaje, fără a produce schimbări de fond ale regimurilor politice. Pot fi situaţii în care acestea, însă, pot declanşa schimbări revoluţionare (cum a fost cazul loviturii militare din Portugalia).

A contesta că în România, după decembrie 1989, s-a schimbat esenţa regimului politic înseamnă a nega o evidenţă. Esenţa revoluţiei române a fost tocmai doborârea dictaturii şi trecerea spre democraţie şi stat de drept, cucerirea libertăţilor de exprimare şi de organizare, a pluralismului politic, realităţi consolidate prin alegerile libere din mai 1990, apoi prin elaborarea noii Constituţii democratice de către Adunarea Constituantă aleasă şi aprobarea sa prin referendumul din decembrie 1991.

b) A vorbi despre o aşa-zisă “revoluţie furată” este un non-sens. O revoluţie se realizează sau nu – ea nu poate fi nici confiscată, nici furată!

Altceva este a judeca în beneficiul cui s-au produs schimbările generate de revoluţie. Aceasta ţine de analiza evoluţiei şi schimbărilor post-revoluţionare, a e3senţei şi efectelor tranziţiei, mai ales în plan economic şi social.

c) S-a încercat să se acrediteze ideea că revolta populară nu ar fi fost nici spontană, nici autentică. Că ar fi fost vorba de un scenariu pus la cale de alţii, din afară. Unii chiar afirmă că totul a fost convenit la Malta, unde Bush i-ar fi dat mână liberă lui Gorbaciov (inclusiv pentru înlăturarea lui Ceauşescu), iar serviciile speciale (KGB în speţă) ar fi dirijat totul şi ar fi înfăptuit scenariul programat. Este o manieră naivă, dacă nu ar avea substanţă politică, de scenarită şi science-fiction.

Desigur, nu pot fi ignoraţi factorii externi în desfăşurarea unor asemenea procese. Trăim într-o lume de interdependenţă. Revoluţia română a fost parte a unui proces amplu, la scară internaţională, care a cuprins toate ţările aşa-zis socialiste din Europa şi care a dus inclusiv la destrămarea URSS, în 1991, că serviciile de spionaj, în special ale marilor puteri, sunt totdeauna prezente în spaţii unde se produc asemenea procese – de asemenea, nu este un secret. Dar să pui pe seama acestora procese de o asemenea amploare este de-a dreptul naiv şi neştiinţific.

d) Despre “lovitură de stat” sau “complot”, din păcate, aşa ceva nu a fost posibil în România. Dacă ar fi putut fi înfăptuită o astfel de mişcare, care să-l fi înlăturat pe Ceauşescu (aşa cum au făcut-o bulgarii cu Jivkov, aceasta ne-ar fi ajutat să evităm sacrificiile din decembrie 1989. Din păcate, însă, orice încercări, tatonări şi intenţii în această direcţie au fost înăbuşite din faşă. Iar Ceauşescu a reuşit, chiar şi în noiembrie 1989, după prăbuşirea zidului Berlinului, să ţină o mascaradă de congres, în stilul triumfalist cunoscut! Aceasta vorbeşte despre laşitatea celor ce se aflau în poziţii cheie, cu răsp8nderi politice şi de eficienţa aparatului de securitate care controla totul.

e) În condiţiile în care, însă, situaţia economică şi socială din ţară se deteriora continuu şi nemulţumirile populaţiei se acumulau în mod dramatic, amplificate şi de ştirile privind evoluţia situaţiei din ţările vecine, era evident că devenea inevitabilă o explozie socială ca singura cale de ieşire din criză. Orice scânteie putea provoca această explozie. Întâmplător, declanşatorul a fost episodul Tokes şi solidaritatea timişorenilor, care s-a transformat într-un protest popular, amplificat „ca un bulgăre de zăpadă”, mai ales după încercările disperate ale puterii de a înăbuşi în sânge revolta populară, întâi la Timişoara şi apoi la Bucureşti.

Decisivă a fost, mai ales, ieşirea masivă în stradă a muncitorilor din întreprinderile timişorene, în ziua de 20 decembrie, când Timişoara s-a proclamat oraş liber şi a celor de pe platformele industriale ale Bucureştilor, în dimineaţa de 22 decembrie, care l-au obligat pe Ceauşescu să fugă de pe sediul CC – simbol al victoriei revoltei populare.

f) S-a speculat şi se fabulează încă, în fel şi chip, pe seama faptului că, nici azi nu ştim “cine a tras în noi – după 22″. Unii încearcă să atribuie diversiunea militară declanşată în seara zilei de 22 decembrie, care a provocat mai multe jertfe de vieţi umane decât până în 22 decembrie, celor ce şi-au asumat răspunderea constituirii noii puteri provizorii. Aceasta este chiar o manevră politică de joasă speţă. Precum se ştie, primele salve de arme au fost trase în sediul CC. , în jurul orei 18.30, când se întunecase, şi încă nu se constituise nicio nouă structură de putere. Noi (cei ce am constituit nucleul viitorului CFSN) ne aflam într-un birou de la etajul III, începând să lucrăm asupra redactării unui document cu caracter programatic, al revoluţiei române. Nu am reuşit să-l terminăm, nici să definim noua structură de putere, când s-au declanşat focurile de armă, care au vizat inclusiv biroul unde lucram noi. Ne-am împrăştiat şi ne-am reîntâlnit în sediul Televiziunii, la etajul XI, unde am reuşit să finalizăm textul denumit “Comunicatul către ţară al consiliului Frontului Salvării Naţionale” – spre miezul nopţii, în condiţii dramatice, sub un foc continuu. Chiar şi trecerea prin pasarela de la etajul I – dintre blocul turn şi zona studiourilor, am făcut-o sub tirul focurilor trase dinspre Calea Dorobanţi. În cursul nopţii am fost supuşi chiar şi unui atac armat dintr-un elicopter. Ulterior, un ofiţer care a fost în elicopter a declarat că primiseră dispoziţii de la comandamentul aviaţiei militare să atace clădirea Televiziunii, care ar fi fost ocupată de terorişti.

Este evident că diversiunea armată urmărea împiedicarea constituirii unei noi structuri provizorii a puterii de stat şi că ea a fost concepută şi executată de către cei ce-i rămăseseră fideli lui Ceauşescu. Aceasta s-a confirmat şi prin faptul că, după procesul şi execuţia lui Ceauşescu, atacurile s-au diminuat vizibil şi au încetat în următoarele două zile. Este, desigur, regretabil că nu au putut fi identificaţi fizic cei ce au executat această diversiune. Desigur, nu era simplu. O asemenea diversiune, în condiţiile prăbuşirii structurilor statale, putea fi uşor declanşată de un grup restrâns de profesionişti. Restul a fost efectul panicii şi al acţiunii dezordonate a celor ce dispuneau de arme, atât militari, cât şi civili. S-au împuşcat, deseori, între ei militari din aceeaşi unitate, suspectându-se reciproc (în condiţiile întunericului), că ar fi terorişti.  La aceasta s-au adăugat acţiunile dezordonate ale unor civili, care intraseră în posesia armelor.

În ce măsură s-au săvârşit erori, în aceste condiţii, de către unii factori militari de comandă şi de unde şi de către cine a pornit acţiunea conştientă de provocare a diversiunii – este, într-adevăr, chestiunea care a rămas fără răspuns. Încercările de a da sentinţe pe baza unor abordări subiective riscă să amplifice erorile şi să condamne pe nedrept oameni nevinovaţi (cum cred că s-a întâmplat în cazul sentinţei privindu-l pe generalul Stănculescu).

Politizarea acestei probleme este de-a dreptul nocivă şi periculoasă. Noi, civilii, care am constituit, ulterior, nucleul Consiliului Frontului Salvării Naţionale, nu aveam niciun fel de mijloace şi nici nu eram constituiţi ca atare, în momentul declanşării diversiunii. Mai degrabă, noi constituiam ţinta, obiectivul acestei diversiuni, pentru a ne împiedica să ne constituim. De altfel, tocmai datorită diversiunii armate nici nu am putut să ne reunim – toţi cei 39 membri ai CFSN, anunţaţi public la miezul nopţii de 22 spre 23 decembrie prin Comunicatul către ţară, decât în ziua de 27 decembrie, după încetarea acţiunilor armate. Până atunci am acţionat într-un grup restrâns, reuniţi – unii la sediul Ministerului Apărării, alţii la Televiziune sau în sediul CC.

g) S-au emis tot felul de judecăţi pe marginea condiţiilor în care a avut loc procesul lui Ceauşescu.

Eu cred că Ceauşescu a fost condamnat pe merit, fiind principalul responsabil pentru drama pe care a trăit-o poporul român şi pentru dispoziţiile directe de reprimare a revoltei populare.

Că ar fi fost de dorit şi, fără îndoială, avantajos, din punct de vedere politic, un proces public, în condiţii normale, nu încape îndoială. Trăiam,însă, momente dramatice; cu fiecare zi, cu fiecare oră care trecea, mureau oameni. Aceasta ne-a determinat să luăm decizia organizării rapide a unui proces improvizat, în condiţii excepţionale (pentru că excepţională era situaţia în care ne aflam) în unitatea militară în care cei doi erau întemniţaţi. Toate revoluţiile au cunoscut asemenea situaţii de excepţie.

Ceea ce pot confirma este că, atunci, în noaptea de 25 decembrie, toate apelurile care soseau la Televiziune, în flux continuu, nu exprimau nici dezaprobări, nici dubii privind motivaţia judecării şi condamnării lui Ceauşescu, ci, cei mai mulţi, nu vroiau să creadă că au fost executaţi, pentru că prima variantă a filmului prezentat a evitat să prezinte cadavrele celor doi, ca şi figurile celor prezenţi la proces (din motive de securitate).

h) E o vorbă românească: “după război, mulţi viteji se arată”. Am trăit momente dramatice, de mare încărcătură emoţională. Dar am reuşit să trecem prin ele, bucurându-ne de sprijinul şi încrederea marii majorităţi a populaţiei – fapt confirmat şi de rezultatele alegerilor din mai 1990, care a dat legitimitate deplină  schimbărilor produse în decembrie 1989, în ciuda unei campanii deşănţate, motivate politic, pline de ură şi de încrâncenare, care continuă, din păcate, şi astăzi, de către unele minţi poluate, întârziate, ale unor oameni complexaţi, care nu au cutezat să-şi asume vreo răspundere, nici în timpul dictaturii, nici în condiţiile riscante ale zilelor şi nopţilor din decembrie 1989; în schimb, au apărut ca ciupercile după ploaie, autoproclamaţi “anticomunişti” înverşunaţi, post-factum, când a dispărut “obiectul muncii”. Eu cred că şi aşa-zisul “raport de condamnare a comunismului” este o făcătură nefericită. El ignoră tocmai momentul cel mai semnificativ al condamnării de către întregul popor şi al înlăturării prin cea mai radicală mişcare populară a dictaturii comuniste – Revoluţia Română – care este expediată în câteva pagini de raport, evitându-se să se menţioneze măcar principalul document programatic al revoluţiei – Comunicatul către ţară al consiliului Frontului Salvării Naţionale. În schimb, fără jenă, se recomandă drept document al revoluţiei române o proclamaţie din martie 1990, document eminamente electoral, care nu are nimic de-a face cu Proclamaţia adoptată de timişoreni, în 21 decembrie 1989. Este o jignire adusă memoriei celor ce s-au jertfit şi care, prin jertfa lor, au contribuit la dărâmarea dictaturii şi la deschiderea căii spre dezvoltare democratică a României!

3. În ce priveşte evoluţia post-revoluţionară a României – fără a contesta schimbările fundamentale pe care le-am menţionat şi care au creat un alt cadru al vieţii societăţii româneşti, trebuie să constatăm că tranziţia economică, trecerea de la economia centralizată de stat spre o economie de piaţă, s-a dovedit un proces mult mai complex şi dificil decât cel al transformărilor în plan politic. Tocmai tranziţia economică ne-a adus cele mai multe insatisfacţii; ea a dat naştere la o serie de abuzuri şi ilegalităţi, legate mai ales de transferul proprietăţii publice în mâini private, generând ample fenomene de corupţie şi adâncind polarizarea socială – acumularea de bogăţii în mâinile unei minorităţi şi înrăutăţirea condiţiilor de viaţă pentru o majoritate a cetăţenilor.

Nu poate fi ignorat faptul că, în acest proces, am intrat pe un teren necunoscut în care nu exista nici experienţă, nici oameni pregătiţi pentru înţelegerea proceselor şi evitarea efectelor negative. Totodată, s-au manifestat, în forme diferite, presiuni crescânde de natură politică sau interese materiale, patrimoniale, deseori exacerbate, bazate uneori pe falsuri, ca şi presiuni externe din partea unor organisme care acţionau în spiritul neoliberalismului economic, căutând să ne impună modele care nu ţineau seama de realităţile şi posibilităţile ţării. toate acestea au generat dezechilibre economice şi sociale, dezindustrializarea ţării şi reducerea de locuri de muncă, slăbirea agriculturii prin fărâmiţarea exploataţiilor şi sărăcirea satului românesc, sărăcirea unor largi categorii de cetăţeni şi îmbogăţirea unei minorităţi.

Aderarea la Uniunea Europeană şi la NATO – obiective strategice în jurul cărora s-a realizat un consens naţional, a alimentat speranţe şi a estompat unele tendinţe periculoase.

Din păcate, ultimii ani – pe fondul unor măsuri economice cu efecte sociale negative (precum cota unică de impozitare), ca şi al efectelor crizei economice actuale – marchează o înrăutăţire a situaţiei economice şi sociale, accentuând stările de nemulţumire şi nelinişte socială.

Ca o notă generală, specifică acestor evoluţii, spiritul de solidaritate socială a fost subminat şi înlocuit cu un individualism feroce, care dă naştere la abuzuri, pe de o parte, şi la grave frustrări, pe de altă parte.

4. Fără a intra în analiza situaţiei politice şi economice actuale, care domină competiţia politică şi confruntările electorale, doresc să mă rezum la câteva concluzii cu caracter general, ocazionate de trecerea celor 20 de ani de la “marele şoc” pe care l-a reprezentat prăbuşirea de sistem din 1989.

Omenirea a traversat în aceşti 20 de ani două momente cruciale , de importanţă istorică.

Dacă sistemul care s-a prăbuşit în 1989 a ignorat piaţa, încercând să o substituie cu birocraţia de stat, absolutizând intervenţionismul arbitrariu în economie şi paternalismul în politică şi în societate, în general, criza globală actuală este rezultatul fetişizării pieţei şi respingerii oricăror intervenţii ale statului, inclusiv prin reglementări, în favoarea pieţei.

Globalizarea pieţelor face astăzi şi mai dificilă redresarea economiei mondiale, care presupune un cadru coerent de guvernanţă economică la nivel global şi care să pornească de la o premisă esenţială – nevoia reducerii marilor decalaje dintre bogăţii şi săracii lumii.

Şi într-un caz şi în altul, la originea eşecului celor două abordări extreme s-a aflat transformarea unor modele de dezvoltare economică şi socială în dogme rigide. Din acest punct de vedere, “neoliberalismul” şcolii de la Chicago nu s-a dovedit cu nimic superior teoriilor economice ale socialismului de stat. Pentru că un dogmatism de dreapta nu poate fi cu nimic mai bun decât un dogmatism de stânga.

 

Să sperăm că secolul XXI va însemna afirmarea realismului în teoria şi practica economică, înlesnind îmbinarea logică, armonioasă, a rolului pieţei şi al statului (respectiv al factorilor de reglementare) care să corecteze efectele negative ale pieţei, mai ales în plan social, şi care să ofere perspective, inclusiv ţărilor emergente şi în curs de dezvoltare, să reducă marile decalaje care le despart de cele dezvoltate.

În acest context, trebuie să privim cu speranţă şi şansele României în anii ce vin. Aceasta nu înseamnă să aşteptăm pasiv soluţii de la alţii, ci folosind oportunităţile care ni se oferă, să dezvoltăm spiritul de iniţiativă şi să valorificăm capacitatea creatoare a oamenilor noştri.

31 Responses to “„Radiografia unui miracol : caderea comunismului in Europa”.”

  1. emigrantul Says:

    Cine credeti ca va ramine in istoria Romaniei drept o figura mai pozitiva, Traian Basescu sau Nicolae Ceausescu?
    Sondaj: http://www.sondaje.php0h.com/comparatie3.php

    Cine credeti ca va ramine in istoria Romaniei drept o figura mai pozitiva, Ion Iliescu sau Nicolae Ceausescu?
    Sondaj: http://www.sondaje.php0h.com/comparatie1.php

  2. emigrantul Says:

    Despre comunism si capitalism la 20 ani dupa 1989

    Regretati regimul comunist al lui Nicolae Ceausescu?
    Sondaj: http://sondaje.php0h.com/regretatinc.php

  3. Sibilla Says:

    D-le Preşedinte Ion Iliescu,
    Mărturisesc, cu toată sinceritatea că, imediat după ce-am urmărit pe Realitatea TV emisiunea a căror invitaţi au fost Mircea Geoană şi Crin Antonescu ( evident că nici prin minte nu-mi trece să-l mai aud bocind pe Muc cel Mic, preşul Băsescului ), am simţit o nevoie acută de-o * gură de aer *… şi-am dat buzna aici… am * intrat * năvalnică, pe turaţii turbo-sibiline, dar… Imediat mi-aţi răsărit zâmbet, ca mereu când Echilibrul ne temperează şi invită la calm, Înţelepciune, Unitate! Cu riscul de-a mă repeta, numai majka Darinka reuşea să mă * simtă * astfel, majka mea ce până a murit a spus * în Iliescu să ai îcredere, e Om Bun… să te uiţi la zâmbetul oamenilor … *. Ei bine, oricât de supărată aş fi, oricâte nemulţumiri aş fi acumulat, când vin aici, primul lucru pe care-l * respir * e zâmbetul domniei dumneavoastră şi citesc mai întâi : * Cea mai nobilă preocupare a omului e omul ! *. Şi ca mine, mulţi români dintre cei mulţi, se simt * acasă * şi aici, în * grădina dvs. *, în preajma dvs., şi aceasta pentru că neobosit aţi continuat în ciuda încrâncenării unor impostori pe scena politică mioritică, sau, a cioflingarilor ce caută zâzanie sau pricini total aiuristice, ei bine, aţi rămas Preşedintele nostru, al românilor, al celor mulţi ! Şi-am făcut această nu prea scurtă introducere, tocmai ca să subliniez ce aşteptări avem noi, electoratul social-democrat, de la cei ce urmează, să ia aminte la Înţelepciunea Preşedintelui Nostru de Suflet, la Politicianul de la care numai cine nu vrea dinadins n-ar avea ce învăţa !!!
    D-le Preşedinte,
    Mare adevăr grăiţi şi-aţi pus degetul pe rană :

    * În plan politic, în locul unei democraţii promise, de esenţă populară, presupus superioară celei “burgheze”, el a generat un sistem autocratic, totalitar; în locul unei mai mari libertăţi şi afirmării demnităţii umane, s-a instaurat un regim poliţienesc, crud, care nu a ezitat să apeleze la crime, în numele unor scopuri demagogice. *

    În opinia mea şi cred a milioane de români, aţi descris cu exactitate, limpede, ceea ce se petrece, din nefericire ACUM în România, ceea ce încearcă cu disperare să impună Dictatorul Băsescu, ceea ce este politica de stat în stat a partidului nemernicilor, PD-L! Ori noi, toţi aceasta trebuie SĂ CONŞTIENTIZĂM , că Destinul României este ŞI în mâinile noastre, că acest personaj Băsescu se impune să fie grabnic înlăturat, că E TIMPUL să taxăm PD-L, mai ales cei care niciodată NU i-am votat, deschizând ochii şi altora, căci sunt maeştri-n manipulare, diversiuni, şmenării, şmecherii şi golănisme de cea mai joasă speţă, şi, să debarcăm ÎMPREUNĂ, acest aşa zis partid, în fapt o cohortă de , chiar aşa, cioflingari ce-au mimat grija faţă de ţară, popor, adunătura cumetriilor, nemoşagurilor, hoţilor, interesaţi NUMAI de afacerile familiale – famiglia – de interese personale şi, care, prin * competenţa * lor, ne-au adus în situaţia îngrijorătoare în care România se zbate acum…
    Românii TREBUIE să recunoască, să conştientizeze că : * Democrat înseamnă cineva care vrea să înalţe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalţe el pe umerii poporului. * ( NICOLAE IORGA ) … ori aceşti , ziceau numai că, * populari *, * democraţi*, s-au dovedit a fi Păcălicii României, nişte impostori! PD-L NU e un partid democrat, ci un partid Mafiot şi-mi pare rău că asemenea * deprinderi * a… dezvoltat… de electoratul lor pe care l-a minţit cu bună ştiinţă mi-e milă. Sunt probabil români de bunăcredinţă ce i-au crezut, au investit încredere în ceea ce s-au dovedit a fi jalnice teorii, adevărat, parfumate…
    Aş scrie mult, subliniez următoarele rânduri, pentru toţi cei care au deschidere şi cu nădejdea că se vor descătuşa şi alte lacăte, lăsând să pătrundă Lumina , citez :
    * … fără sprijinul cetăţenilor, nu vom putea înfăptui nimic solid, nu vom putea face ca în această ţară să domnească Legea, să dispară corupţia. Să transformăm disperarea în Speranţă,umilinţa în mândrie, vrajba în unire, să promovăm armonia şi înţelegerea între toţi cetăţenii ţării. *
    ( Revoluţia Română, Buc. 2001, pag 429 – Ion Iliescu )
    La o scară infinit de mică, şi eu , ca Avertizor * apărat * nici măcar formal, aceasta e realitatea tristă a politicilor pedelacheilor… sunt, la fel ca atât de, prea mulţi alţi români, dovadă încă vie a faptului că, PD-L , NU a luptat nicio clipă cu corupţia dar a apărat cu orice preţ * principiul * după care se ghidează ei şi acţionează, adică * nu ne luăm de-ai noştri *, PD-L NU promovează competenţa, profesionalismul, ci, prioritare le sunt afacerile, cumetriile, jongleriile josnice pe spinarea amărâţilor cu scopul obţinerii în cel mai scurt timpa foloaselor de tot soiul, necuvenite, evident… multe s-ar mai putea spune, concluzia este că, aceşti pedelachei NU merită poporul român, sunt mai neaveniţi ca oricând!
    Dacă mai avem reper, un Licăr de Speranţă, noi, cei amărâţi şi mulţi, avem şansa unui Ion Iliescu mai activ, obiectiv ca oricând, Echilibrul nostru, da. Şi să bage la mansardă aceasta, absolut toată suflarea pesedistă, căci oi fi eu gură slobodă, dar când apăs pe Cuvinte, ştiu ce spun, la fel şi cei ce aud… !!! Pentru cei cu *probleme * de… * auz *, există mereu şi mereu remedii, cred însă cu tărie că Destinul României este cel pe care va trebui să ne străduim cu toţii să-l împlinim şi acela NU este ceea ce ne * oferă * Băsescu, pedelacheii. Pentru că toţi cei care am fost prezenţi la Revoluţie, nu pentru Dictatură băsesciană am fost şi NU ca să se proţăpească ei pe funcţii, şi-aş putea să dau nume sonore din Caraş-Severin pe care, NU i-am întâlnit în acele zile nici în Centrul Civic, nici pe străduţele lăturalnice, erau ATUNCI la adăpost, prin * podrumuri * ( beciuri) pe la ţară… şi ACUM sunt tartori şi fac legea prin judeţ, o lege a lor, nu le crapă şoricul să mai şi latre, aceşti lache/lachei…
    Fie ca Miracolul Anului ce vine, să renască social-democraţia autentică, să ne surâdă speranţele, să ne dăruie ŞI cu Oameni noi la vremuri noi, dar să preţuim Înţelepciunea la valoarea ce-o Merită şi mă refer la Modelul de Echilibru, reper nouă, fie ca Bunul Dumnezeu să ne dea putere şi tărie să reconstruim tot ce-a dărâmat deliberat acest regim băsescian şi să scăpăm de Belzebut ! Doamne Ajută !
    Închei cu Îndemnul la RENUNŢARE LA RENUNŢARE, cum bine şi frumos descris-a Radu Gyr * … adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis *, şi, subliniez : * mai scumpă decât viaţa mi-e Libertatea *… haide-ţi să ne reamintim aceasta, Dacii mei Liberi.. trebuie !
    JOS BĂSESCU ! JOS MAFIA PD-L !!!
    stimă şi deosebită consideraţie,
    Sibilla

  4. mariusmioc Says:

    Căderea comunismului nu era inexorabilă – dovadă China şi Cuba.
    Domnule Iliescu, scrieţi: “un ofiţer care a fost în elicopter a declarat că primiseră dispoziţii de la comandamentul aviaţiei militare să atace clădirea Televiziunii, care ar fi fost ocupată de terorişti”. Puteţi spune cine este acest ofiţer? Cunoscînd aceste lucruri, ce măsuri aţi luat împotriva conducerii aviaţiei militare care a dat dovadă, dacă nu de acţiune contrarevoluţionară, atunci cel puţin de incompetenţă?
    În mod public, persoane din conducerea aviaţiei militare au afirmat în 1990 că focul tras din elicopter asupra televiziunii a fost “din greşeală”. Vezi Adevărul despre elicopterul care a tras la Televiziune

  5. George Serban Says:

    Domnule presedinte, evolutia evenimetelor, in general, a celor politice, in special, a fost, dupa caderea lui Ceausescu, este deja cunoscuta. Contestata de unii, calea urmata atunci a devenit realitate, a devenit istorie. Peste ani, oameni care nu au trait acele evenimente, avand informatii reci din arhive, vor face propria evaluare a vremurilor traite de noi.
    Cu experienta de astazi, cu detasarea de astazi, cu obiectivitatea de astazi, credeti ca exista si o alta cale de a parcurge drumul din ’89 pana astazi? Multi vorbeau, incercand sa adune voturi, de o a treia cale. Multi au vorbit despre ea dar nimeni n-a reusit sa-o defineasca in termeni reali. Puteti explica din punct de vedere politic si social cauzele dgradarii morale a societatii din ultimii ani. Acea cale despre care va intreb, daca o stiti, daca exista, ne putea duce pe un drum mai bun?

  6. aviaxis Says:

    Din pacate in Romania Comunismul nu a cazut in ’89… ci s-a stins ceva mai tarziu… iar condamnarea lui n-a fost posibila decat vreo 16 ani mai tarziu… si prin forta presedintelui Basescu.

  7. ioanastefan Says:

    13, marti….ghinion pentru BOC si pentru d-nul Basescu! Dar, sper din suflet, cu noroc pentru Romania!

    Nu l-am mai vazut de mult atat de dezumflat pe ”inca” presedintele Basescu! Nu mai are aceeasi exuberanta si aceelasi ras obraznic, pus pe scandal si pe jigniri, cu atitudinea lui dictoriala!

    Abia astept sa vina alegerile sa scapam si de ultimul PD-L-ist de la putere!

  8. ioanastefan Says:

    Domnule presedinte,

    Ne-am saturat sa fim instigati, la violenta unii impotriva altora (pensionari contra salariati, bugetari contra privati, tineri contra varstnici)!

    AR TREBUI CA, INAINTE SA PLECE, ACEST GUVERN SA FIE FORTAT DE OPOZITIE SA-SI CEARA SCUZE PUBLIC PENTRU JIGNIRILE ADUSE CETATENILOR ACESTEI TARI! INDIFERNT DE NIVEL SOCIAL SAU DE CULOARE POLITICE, PE RAND, AM FOST CU TOTII JIGNITI si UMILITI!

    VREM SCUZE PUBLICE!

    CU STIMA,
    IOANA STEFAN

  9. Radu Axinte Says:

    Domnule Iliescu,
    As dori sa aflu parerea dvs. sincera despre urmatoarele chestiuni:
    1. Cum vedeti dvs. situatia economica a Romaniei in perspectiva urmatorilor ani? (indiferent de presedintele viitor ales)
    2.Credeti ca diplomatii romani care au reprezentat Ministerul de externe, in ultimii 20 ani au fost performanti? Dar reprezentantii SIE, au facut performanta?
    3. Sunteti pro sau contra Globalizare?- (cu toate aspectele ei). In ce masura a anticipat si intampinat Romania, prin conducatorii pe care i-a avut, fenomenul Globalizarii, dupa liberarizarea pietelor internationale.

    Multumesc

  10. cirlovacristian Says:

    Va rog sa publicati acesta “opinie”

    Toate panaramele il sustin pe Johannis.
    Cine este?
    Are “capacitati” germane-cu toate ca ieste “instruit pe romaneste?

    Deci primar da Bucuresti,dupe care primar da Sibiu,dupa care ce president da Simens /Nokia?

    dupe ce ca:ungurii,rusii,evrei/arabii/turcii/in general strainii fac ce vor,unghiurasii au partid…….,in sfirsit, americanii au venit acum,rusii au bogatiile naturale,etc…. trebuie sa avem dregator german?INADMISIBIL
    Practic Romania nu se poate autoguverna?

    uite asa pesedeaua si pinilistii combinati cu unghiurii pierd in fata pedelistilor.
    Nu exista contra-candidat,practic si teoretic nu au candidat,care sa-l zapaceasca pe actualul presedinte.
    Vai de mama noastra de romani.Suntem la mina unora si a altora.

  11. Gabriela Savitsky Says:

    Din păcate, “clubul Tismăneanu” a încercat să trunchieze istoria acestor evenimente, fie şi prin omisiune.
    Avea un amic o vorbă bănăţeană: ” O să-i scoatem urmele cu sapa” (referitor la un personaj politic ce făcea figuraţie prin această zonă geografică). Cred că se va aplica – păstrând proporţiile şi raţiunea – figurat şi acestui regim despre care, curând, abia ne vom aminti…
    Să ne întoarcem în istoria reală din această buclă a timpului numită “guvernarea Băsescu”.

    Ioana Ştefan,

    subscriu. Ai mare dreptate. Diletantismul nu poate fi altfel decât agresiv.

  12. George Serban Says:

    @Gabriela Savitsky
    Gabi, cred ca va trebui sa-i mituim pe istorici, cand vor ajunge la 2005, sa se refere la … “o perioada jenanta din istoria Romaniei asupra careia n-are rost sa insistam”. Comunismul ne-a fost impus. “Regimul Basescu” ni l-am facut … cu mana noastra. E jenant, chiar daca trebuie sa ni-l asumam …

  13. globetrotter58 Says:

    Referitor la afirmatiile de mai jos
    “Din acest punct de vedere, “neoliberalismul” şcolii de la Chicago nu s-a dovedit cu nimic superior teoriilor economice ale socialismului de stat. Pentru că un dogmatism de dreapta nu poate fi cu nimic mai bun decât un dogmatism de stânga”.

    “comunismul a însemnat o anumită deschidere spre educaţie, spre cultură; nu pot fi ignorate consecinţele pozitive ale extinderii ariei de recrutare a elitelor unei ţări prin extinderea accesului la servicii publice de educaţie”

    Domnule Iliescu din cele spuse de dumneavoastra nu pot decat sa constat ca avem viziuni diametral opuse fata de ceia ce in lumea de aici se numeste LIBERTATE – ea este absoluta sau daca nu, lipseste cu desavarsire si este FUNDAMENTALA pentru societatea noastra ceia ce in viziunea sociatatii dumneavoastra are un rol cel mult secundar daca nu cumva ar putea lipsi caci va incurca prea mult …
    Si iata de ce … vorbiti de “educatia comunista si extinderea ariei de recrutare …” dar UITATI sau va faceti ca UITATI? acea epoca in care oamenii (si au fost cu sutele de mii) fara “origini sanatoase” au fost dati afara din universitati sau nu li s-a permis sa urmeze facultatile unde din punct de vedere a notelor erau admisi … locul lor fiind luat de ANALFABETI cu origini sanatoase proveniti din alti analfabeti destoinici comunisti … ori ati uitat ca profesori au fost dati afara din invatamant si trimisi in batjocura nu doar fata de ei ci fata de societate (pe care altfel chipurile o ridicau in slavi) la munci de necalificati ori chiar in lagare de exterminare fie in tara fie in indepartata Siberie …
    Sau faptul ca fii de nomenclaturisti primeau “bonusuri” la notele de admitere caci “cum sa pice copilul tovarasului” … ori ca sefii organizatiilor UASCR din facultati aveau bonus 50 sutimi la media finala si implicit repartitii pe masura competentei politice ( si nu discutam de Stefan Gheorghiuci de cele tehnice) sa va mai mire competenta unui prim ministru uascr-ist si iarasi o dovada a continuitatii regimului asa zis trecut ….
    Dupa parerea mea degeaba scoala invata pe multi o gramada de teorie daca din punct de vedere a EVALUARII era folosita o scara politica … sa va mai mire modul in care se fac evaluarile astazi in societatea romaneasca e o PERFECTA CONTINUITATE sau ca sunt “universitati” ce scot diploma pe banda rulanta practic blocand posibilitatea de recunoastere a unei diploma romanesti in tari de prestigiu occidentale si astfel afectand carierele unor studenti meritorii … si nu intamplator rectorul acelei universitati este un fost “STEGAN GHEORGHIU” – o alta dovada a continuitatii regimului totalitar in Romania de azi !
    Cat priveste semnul egal intre socialismul de stat (OMUNISM) si neoliberalism este o BLASFEMIE caci una este un regim totalitar unde totul era IMPUS si nimeni cu alte idei nu putea sa le puna in aplicare si alta este un stat LIBER (in mod eronat dumneavoastra il numiti capitalist caci capitalul e rezultatul libertatii si nu invers! Fara libertate nu ai putea accede ca individ la capital !) unde oricine e liber sa accepte sau nu, sa riste … e ca si cum ai invita intr-un restaurant select si ai pune la aceiasi masa un canibal si un lord si le-ai servi un meniu vegetarian …. si apropos sa luam GOLDMAN SACHS care are un capital de peste 900 miliarde USD astia ar putea sa cumpere Romania cu totul inclusiv populatia (la 9000 USD/cetatean cam asa se vindeau oamenii din “grija” partidului nu?) si cu toate acestea nimeni nu se inghesuie sa cumpere o tara in care “statul are un rol major” (asa cum considerati dumneavoastra ca e bine! )
    Si culmea ironiei orice restrictii in plus pe care le vor impune statele occidentale in activitatea fondurilor va fi in detrimentul tarilor in curs de dezvoltare si implicit a Romaniei caci a investi in aceste tari implica riscuri mai mari si practic vor fi frane in calea unor astfel de investitii ceia ce e foarte bine pentru noi caci o infuzie puternica de capital in propriile tari dezvoltate e o sansa imensa pentru a depasi usor aceasta criza cat despre restul tarilor vor trebui mai intai sa-si faca ordine la ei acasa …
    Si inca ceva v-as sugera sa cititi “Cititorul (The Reader)” de Bernhard Schlink – spune multe despre unii din cei ce au slujit regimurile totalitare si drama lor …

    Cat priveste revolutia romana ea nu a fost furata ci e … NETERMINATA iar personal nu cred ca generatiile viitoare vor fi capabile s-o finalizeze vreodata .
    PS numirea unui neamt ca prim ministru poate fi o sansa (asta apropo de ce sustineam ca ar fi cazul sa IMPORTATI POLITICIENI STRAINI) … daca se vor gasi mai multi ministrii ce vor gandi “nemteste” atunci s-ar putea sa fie un pas inainte … ramane de vazut

  14. emigrantul Says:

    Referitor la evenimentele petrecute azi 13 Oct. 2009 in Romania: Peste ani, multi romani isi vor aduce aminte de ele si altele similare care vor veni, dupa urmatorul model:
    Aşa, cum îţi spusei, mă scol într-o dimineaţă, şi, ştii obiceiul meu, pui mâna întâi şi-ntâi pe „Aurora Democratică”, să văz cum mai merge ţara. O deschiz… şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma: „ … a căzut tirania!”

  15. ilka53 Says:

    D-le Iliescu,as vrea sa va impartasesc anumite ganduri.Sant grec crescut la Oradea,parintii fiind emigranti politici in Romania.Din 1979 in Atena si de vreo 3 ani si in Romania ,fara sa fii pierdut contactul cu romanai in cei 30 de ani de absenta.Cred ca democratia in Romania este in drum bun,pentru o tara cu numai 20 de ani de regim democratic adevarat in istoria ei. Spun asta pentru o tara care sa “trezit” in democratia fara sa fii avut o opozitie serioasa si organizata atat in interiorul tarii si mai ales in exterior . Si o sustin asta fiindca in noaptea caderii zidului eram la Paris si sa nimerit sa fiu la un local romanesc de vorba cu “emigrati politici Romanii” ,nu stiam sa rad sau sa plang de ce auzeam. Nu uitati sant dintr-un popor care a luptat pentru toate formele de democratie.Vreau sa-mi exprim parerea asa cum va vad dupa atatia ani pe d-voastra personal. Cred ca ati avut mare rol in acest proces de demoratizare in Romania. Si in primul rand zic ati salvat Romania de la un “RAZBOI FAMILIAR” si nu civil,fiindca diferente ideoligice nu cred ca existau.Nu cunosc in amanunt anii in care ati condus Romania ,poate ati avut si “caderi” politice dar esenta pentru mine ramane aceasta. va consider SINGURUL om politic adevarat al Romaniaei.In democratie politicieni vin pleaca trebuie sa pazeasca intacta notiunea de OM POLITIC si d-voastra o aparati.Va doresc TOATE CELE BUNE(vorba romaneasca).
    PS :Am imaginea unei emisiunu de televiziune sfarsitul anilor 60 in care sustineti ca toti “PLETOSI” din occident nu trebuie sa-i vedem ca vagabonzi.Cu respect K.I.

  16. geotax Says:

    Majoritatea parlamentară creată în jurul lui Klaus Johannis (propus unanim pentru funcţia de premier de către PSD, PNL, UDMR şi minorităţi), nu pare să mulţumească standardele prezidenţiale. Prevalându-se de prerogativa desemnării primului ministru, Băsescu insistă asupra unui candidat agreat doar de către domnia sa şi PDL. Şi nu face rău… îşi joacă ultima carte. Se foloseşte de pârghiile constituţionale pentru a trage de timp. Ştie că sparring partner-ul său nu va trece de parlament şi că vor urma alte amânări. Până la alegeri. Unde, speră să mai obţină un mandat. Ştiu şi eu…chiar merită?

  17. emigrantul Says:

    Tactica PSD nu este buna (pentru social democrati). Alegatorii simt ca cineva forteaza inlaturarea lui Traian Basescu in scopul satisfacerii unor ambitii personale si drept urmare in ziua alegerilor vor actiona de asa natura incit tot actualul presedinte va cistiga.

    Se repeta, in fapt, evenimentele din primavara lui 2007 cind Traian Basescu a fost inlaturat de parlament si adus inapoi de populatie. Acum se incearca doar slabirea puterii sale cu speranta ca nu va mai fi ales. Oamenii il vor reconfirma, totusi, in functie.

    Sondaj: http://sondaje.php0h.com/prezidentiale6.php

  18. cirlovacristian Says:

    @emigrantul
    prin reconfirmarea/confirmarea unuia sau altuia intr-o functie inalta nu inseamna ca in Romania exista democratie,libertate,onestitate,etc…….deoarece “Revolutia/Evenimentele din Decembrie 1989” nu a fost in TOTALITATE din ROMANIA.
    Din punctul meu de vedere, “Radiografia” de/pe care o invoca dl Iliescu isi are valoarea sa numai si numai daca se poate administra un tratament corect iar eficienta lui trebuie mentinuta in ideea ca “bolnavul” sa respecte “pasii” tratamentului si bineinteles coraborat cu “increderea” in “medicul specialist”.

    PS
    Din punctul meu de vedere,in ROMANIA NU AVEM SPECIALISTI IN DOMENIUL NUMIT DEMOCRATIE.Avem citiva politicieni autentici(buni si foarte buni)dar nici un specialist in DEMOCRATIE-care implica mult mai multe lucruri,fapte,idei,etc…….

  19. SorinPLATON Says:

    Stimate doamne si domni,

    Tot ce pot sa spun in acest moment este ca inainte de 89, majoritatea oamenilor erau relaxati, zambitori, gregari, dar dupa 89 majoritatea sunt stresati, inegurati, segregari.. OARE DE CE?!…

    1=
    PLATON

  20. cirlovacristian Says:

    @emigrantul

    Ceea ce se intimpla acum in Romania apartine tot unor grupuri de interese mai mult sau mai putin oculte iar faptul ca exista o “majoritate” in alegerea noului candidat pt functia de prim ministru arata ca Romania se afunda/ascunde in spatele unor alte minciuni ca sa acopere alte smecherii(de mai multe ordine)si deci nu are cum sa existe DEMOCRATIE,ba mai mult,poporul insusi este dezbinat intr-o forma sau alta deoarece este mult mai usor de condus asa.Ceea ce au facut pina acum “politicienii” a fost sa-si atraga adepti deoarece “iei” cred ca sunt mai puternici decit vointa acestui neam.Culmea este ca cetatenii au cazut in capcana si au devenit fanatici/indiferenti la vazul si auzul “lor”.Indiferent daca pentru unii,”astia” sunt buni iar pentru altii sunt rai,”iei” trebuie sa dispara DEFINITIV din acest plan.De ce?Pai nu sunt cu nimic mai buni decit un cartel/mafie/alta combinatie.
    Practic se ajunge la situatia de a trece din lac in put.Sa inteleg ca face parte din tranzitie?NU.Este aceiasi Marie dar cu alta palarie.O tara nu reprezinta sau este reprezentata de catre o comunitate(fie si locala).Exista o similitudine intre “epoca” fanariotilor si……regimul actual si bineinteles ca exista si niste diferente,respectiv:aia “ierau niste”greci iar “astia-s” europeni.
    Sa nu ajungem sa cerem “interventia” comunistilor deoarece unii “boieri” nu privesc cu ochi buni reformele democratice carear “submina” scaunele lor iar “iei” inca lucreaza la “subminarea” ROMANIEI sub o forma sau alta.In Germania exista un “serviciu” care are obligatia de a asigura siguranta nationala iar respectivii “angajati” chiar o asigura.In Romania,insa,se lucreaza la destabilizarea sigurantei nationale.Oare de ce si cine ?

  21. Victor Says:

    Din momentul in care a preluat puterea la Cotroceni actualul presedinte nu a facut decat sa dezbine, sa strice, sa provoace…nu are liniste daca nu incaiera partidele intre elem daca nu incaiera institutiile statului intre ele si in final, daca nu-i incaiera pe romani in general intre ei. Acum este dispus sa arunce tara in haos. Nu mai amintesc de Constitutie pt ca de-a lungul timpului s-a dovedit ca legea fundamentala a tarii este o gluma pt Basescu…In conditiile in care absolut toate partidele parlamentare cu exceptia partidului basescian s-au strans in jurul unui om si sunt dispuse sa renunte la orgolii si la interese pt a asigura un climat de liniste absolut necesar in aceste vremuri ticalosia presedintelui il impinge sa refuze evidenta si ignorand legea nominalizeaza el pe cine doreste pt functia de premier. Ee impune inainte de preluarea functiei supreme in stat, subiectul trebuie supus unui control psihiatric.

  22. 50lasuta Says:

    Basescu arata din nou, azi 15 oct. 2009 ca este iresponsabil.Propune un prim ministru impotriva majoritatii parlamentare, ba chiar impotriva intregului parlament, avand in vedere ca ignora 100% propunerile partidelor parlamentare.Se confirma faptul ca a fost suspendat in 2007 pe niste motive reale.Romania are nevoie de un presedinte, dar nu de unul care-si urmareste doar interesele proprii.In cazul asta Basescu trebuie sa plece pe mare, asa cum a promis.

  23. Victor Says:

    emigrantul,

    Basescu este izolat. Partidul lui a suferit o infrangere care se rasfrange in mod evident asupra sa. Ca si Hitler nu intelege ca razboiul este pierdut si cu riscul de a arunca tara in haos se opune evidentei pana in ultima clipa.

  24. Victor Says:

    Globe, Presedintele Iliescu a fost in fruntea celor care au inlaturat regimul comunist. Nu inteleg de ce trebuie sa-i atribui un punct de vedere care nu-i apartine. Extinderea bazei de selectie, sansa data tuturor prin sistemul public de invatamant a fost un aspect pozitiv in anii comunismului. Pt cele rele de care amintesti si tu, regimul a fost inlaturat. Deci, despre ce vorbim? Sau tu iti doresti sa vedem cu totii doar raul din experienta comunista? Nu cred ca este ok.

  25. Ovidiu Says:

    Stimate Presedinte Ion Iliescu,
    dumneavoastra in martie 1989, ati scris o scrisoare impotriva lui Ceausescu care nu a ajuns.

    Am stat si m-am intrebat oare de ce ati avut curaj sa publicati scrisoarea respectiva fiind urmarit de Securitate, iar din 16, 17 decembrie 1989, si pina la ora 10 dimineata decembrie 1989, cand ati observat ca numai sunteti urmarit de securitate, nu v-ati atasat alaturi de Revolutionari ?

  26. quinnlatifa Says:

    Stimate dle Iliescu, VA prezint ideile mele de unirea religiei cu politicul spre properitate si a pune capat divergentelor
    Citind despre PRAZNUIREA Sf. Cuvioasa Parascheva de la Iasi imi dau seama ca zice bine, desi cuvantul este vechi insa presupune masa oferita dupa slujba.
    Dupa cum scrie Sf. Pavel in 1Corintieni 17-30, se pare ca praznuirea ar trebui sa aiba loc la fiecare adunare crestineasca: “Invatandu-va aceasta, nu va laud, caci va adunati nu spre binele, ci spre dauna voastra. In primul rand, aud ca atunci cand va adunati, intre voi sunt dezbinari si in parte o cred. De fapt, trebuie sa fie si diviziuni ca sa iasa la lumina cei vrednici dintre voi.
    Asadar, cand va adunati la un loc, n-o faceti ca sa mancati CINA DOMNULUI, caci fiecare se grabeste sa-si ia propria mancare ca s-o consume si unul ramane flamand, pe cand altul se imbata. Oare nu aveti case ca sa mancati si sa beti, sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu si vreti sa-i faceti de rusine pe cei ce nu au? In privinta aceasta nu va laud.
    Caci am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: ca Domnul Isus, in noaptea in care era vandut, a luat painea si, multumind, a frant-o si a zis: ‘Acesta este trupul meu cel care este pt voi. Faceti aceasta in amintirea mea’. De asemenea, dupa cina, a luat potirul spunand: ‘Acesta este potirul noului legamant in sangele meu. Faceti aceasta ori de cate ori beti in amintirea mea’. Caci ori de cate ori mancati painea aceasta si beti potirul acesta, vestiti moartea Domnului pana cand va veni.”
    Citind astea mi-a amintit de o biserica ortodoxa albaneza la care am mers intr-o vreme cand m-am mutat pe langa Boston. Dupa fiecare slujba ne invita in sala de mese de la subsol si ne serveam fiecare din tavile cu mancare, incalzite la cuptor, aduse de unii enoriasi ce aveau restaurante (erau si greci). Bineinteles ca am inceput sa duc si eu ceva preparat pt a nu fi in inferioritate.
    DAR in recomandarile pt participarea la masa eucharistica, Sf. Pavel mai zice: “astfel, cine mananca painea si bea potirul Domnului in mod nevrednic va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului. De aceea, omul sa se cerceteze si asftel sa manance din paine si sa bea din potir: caci cine mananca si bea nesocotind trupul isi mananca si isi bea propria condamnare. DE ACEEA SUNT INTRE VOI MULTI NEPUTINCIOSI SI BOLNAVI SI MULTI Au MURIT. Daca ne-am judeca pe noi insine, nu am mai fi judecati. Dar fiind judecati de Domnul, suntem corectati, ca sa nu fim condamnati impreuna cu lumea.
    Asadar, fratii mei, cand VA ADUNATI CA SA MANCATI, ASTEPTATI-VA UNII PE ALTII. Dacca ii este foame cuiva, sa manance acasa, ca sa nu va adunati spre condamnare. Celelalte le voi hotari cand voi veni.”
    Inteleg acum ca in mare parte Sf. Pavel se referea tocmai la aceasta participare a fiecaruia la CINA DOMNULUI , si ca cei ce aduc mai mult sa nu manance tot ci sa ofere si celor care nu au pt ca toti sa aiba de mancare.
    Se vede ca albanezii pastrau aceste recomandari si de-aia FRESCA MADONNA BUNULUI CONSILIU (MADONNA DEL PARADISO) S-A AFLAT IN ALBANIA PANA IN 1467, dar din cauza invaziei turcilor a fost luata pe sus de ingeri si teleportata pe un perete al unei biserici din Italia – unde la 25 aprilie, ziua de Sf. Marc, se tinea mare sarbatoare – cu slujba, procesiune, cantece, masa festiva.
    Faptul ca intrasera turcii in Albania era semn ca locuitorii nu mai recitau Rozariul cu Ave Maria, nu o mai cinsteau cum trebuie si nu mai traiau ca buni crestini. Daca ar fi facut asta nu ar fi intrat nimeni peste ei intrucat ea ar fi ridicat zid de protectie.cum a facut in Franta la Pontmain, in 1871, cand i-a oprit pe prusacii care inaintasera pana acolo cu usurinta.
    Mai exista obiceiul in unele biserici catolice (precum la Sf. Cruce din Buc.) sa se imparta paini sfintite prin invocarea Sf. Anton, in fiecare marti, iar la alte biserici din SUA numai la sarbatoarea sfantului. Cred ca asta, impreuna cu recitarea Rozariului si participarea la slujbe, au facut ca atat eu, cat si fiica mea sa fim vindecate la Biserica Sf. Cruce de pe Mihai Bravu.
    Tot asa cu IZVORUL CE NU SE MAI TERMINA, zice ca cineva s-a dus la manastirea unde era Sf. Benedict, si a cerut de la un calugar sa-i dea putin ulei. Acesta s-a uitat si vazand ca mai era numai putin, i-a spus ca nu mai au. Dar Benedict, auzind asta, i-a spus omului sa astepte putin, s-a pus in genunchi de s-a rugat asa intens ca a inceput uleiul sa creasca in sticla, bolborosind de a impins dopul si a dat pe dinafara.
    De-asemeni se spune in Biblie cum Sf.Ilie a fost trimis la o vaduva sa-i dea de mancare, insa ea avea numai o mana de faina si putin ulei pt a face odata paine sa manance cu baiatul ei si apoi sa moara. Dar pt ca i-a oferit si lui din ceea ce parea ultima mancare, faina si uleiul s-au tot inmultit de le-a ajuns pana a trecut seceta.
    Observ acum ca perioada cand mergeam la biserica ortodoxa albaneza (fiind cea mai apropiata) era in 1989 si nu cred ca a fost intamplator. Dumnezeu m-a condus acolo ca sa trag mai tarziu anumite concluzii. Imi amintesc ca am mers si cu mama care venise din Romania, si cum aflasera de la tv despre revolutie tot ne puneau intrebari si aveau mare simpatie. Dupa slujba din ajunul Craciunului au insistat foarte mult sa mergem la masa cu ei, insa sotul nefiind de acord pt ca nu putea concepe praznic fara bautura, a trebuit sa plecam. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca probabil ii preparasera vreun cadou stiind ca se intorcea in Romania.
    Cred ca asa ar trebui sa fie in orice biserica pt ca oamenii sa fie apropiati intre ei si sa se ajute. Motivul pt care am incetat sa mai merg la ei la slujbe a fost ca jumatate din slujba era in albaneza si numai jumate in engleza – desi toti erau veniti de mult din Albania si poate copiii lor nici nu mai stiau limba. Cred ca numai pastrarea acestui NATIONALISM ii oprea sa-si mareasca numarul enoriasilor (Solista era si ea romanca maritata cu un american). Vorbind cu o americanca despre aceasta biserica mi-a spus ca erau renumiti pt placintele ce le puneau spre vanzare uneori pt strangerea de fonduri si lumea venea sa le cumpere. Din cate imi dau seama acum, cred ca slujba era o combinatie intre ortodoxa si catolica, incepea la 10:30 si se termina la 12:00.
    Realizez ca Dumnezeu m-a condus ca punand cap la cap anumite lucruri vazute sau auzite sa putem UNI BISERICA CU POLITICA.
    Socrul meu povestea cum dupa venirea regimului comunist ramasese fara serviciu vreo doi ani intrucat lucrase ca avocat al Casei Regale, si le-a dat de mancare un unchi al sotiei care ramasese cu o iaurgerie. Noroc ca participase inainte la sedintele Partidului Socialist si a fost angajat apoi la Militia Capitalei si apoi in justitie. De fapt, zicea ca el fiind atunci student fara bani se ducea la sedinte pt ca acestia OEREAU MANCARE SI BAUTURA. Bineinteles ca asculta si IDEILE Ce SE DISCUTAU ACOLO.
    Deci OAMENII NEVOIASI MERG LA INTRUNIRI RELIGIOASE SAU POLITICE CAND LI SE OFERA DE MANCARE SI BAUT. Nu-i de mirare ca Iisus i-a spus apostolului Petru, de trei ori: “HRANESTE TURMA MEA.”
    Unii pastori americani au inceput sa predice Cuvantul lui Dumnezeu pt mancare, si s-a dovedit ca in timp EL i-a luminat sa stie mai mult si le-a adus astfel mai multi enoriasi care au donat pt credinta si au scapat de saracie si unii si altii.
    INTERPRETAND GRESIT cele scrise de Sf. Pavel, multi preoti cred ca el a zis sa se dea numai Eucharistia la biserica, si fiecare sa manance acasa pt a nu-i face de rusine pe ca ce nu au. Altii organizeaza diferite case de ajutor, cantinele saracilor, sau ortodocsii dau de pomana in fata bisericilor.
    DAR in acest fel oamenii nu asculta invataturiel lui Dumnezeu ca sa stie cum sa traiasca si sa semene la radul lui pt Imparatie ca sa-i imulteasca Dumnezeu veniturile, sa fie sanatos si sa traiasca in armonie.Alta lume cauta sa faca bani prin coruptie si benchetuiesc acasa crezand ca n-au nevoie de Dumnezeu sau ca e suficient daca tin si asa sarbatorile. ASTA tine pana vin necazurile sau CRIZA ECONOMICA.
    Drept sa va spun am fost dezamagita cand mama, dupa ce vazuse revolutia la televiziunea americana si auzise comentariile a votat cu Dl. Ion Iliescu, zicand “lasa mama ca e om bun si crede in Dumnezeu!”. Peste cativa ani am avut un vis in care socrul ii spunea sotului ca el nu poate fi decat cu PSD, dar abia acum inteleg ca trebuie sa fie o uniune cu Biserica pt a le oferi tuturor oamenilor saraci mancare, dar care nu se poate obtine pe timp indelungat fara hrana spirituala. Cata vreme raman separate, partidul ofera numai “pomeni electorale”- hranindu-i pt cateva zile, iar Biserica le mai da cate ceva de mila, hranindu-i spiritual numai pe cei ce vin in biserica – stiut fiind ca cersetorii stau afara. Si cersetori vor ramane toata viata daca nu vor fi educati spiritual si scolar.
    Asa cum citim ca Sf. Pavel si ceilalti apostoli faceau slujbe si predicau in temple dar si in case sau piete publice, cred ca ar putea si preotii sa predice prin orice adunari sau sedii ale partidelor care urmaresc interesele celor multi si nevoiasi. Iar cei cu bani vor suporta cheltuielile Cinei Domnului – cu mancare pt toti ce vor veni. Asa vor fi atrasi cat mai multi care SA asculte si invataturile lui Dumnezeu si SA se IMPARTASEASCA din TRUPUL si SANGELE LUI, dar sa AUDA SI MASURILE LUATE DE PARTID IN CONCORDANTA CU SF. SCRIPTURA, SPRE BINELE TUTUROR.
    Mother Angelica povestea pe canalul catolic EWTN (infiintat de ea impreuna cu Bill Steltemeier – avocat devenit diacon) cum s-a dus in Columbia SA vada statuia lui Divino Nino, cand Copilul Divin parca a prins viata si i-a spus sa ridice un templu in numele Lui ca El ii va ajuta pe cei care o vor ajuta pe ea sa construiasca. Zice ca un preot columbian a ridicat statuia (poate a avut vreo viziune?! Dupa cum mai exista una in Cehia) si ca la shrine au inceput sa vina saraci sa ceara de mancare. Preotul i-a zis Copilului: “Ce facem ca daca nu le dam de mancare ma vor ataca pe mine si te vor zdrobi de pamant pe tine ?” (Cam asta se intampla la revolutii!) Atunci a venit cineva cu un camion cu mancare si de atunci sosesc mereu ajutoarele pt saraci.
    Mother Angelica a primit ajutoare si a construit Biserica in Alabama, nu departe de vechea manastire intemeiata tot de ea, numai ca n-a inteles sa le ofere si Cina Crestina, astfel ca frumusete de biserica e mai mult goala. Poate nu-i intamplator nici faptul ca, dupa cum spunea, ea se afla mereu alaturi de Ted Turner de la CNN, la negocierile pt televiziune. Dumnezeu ii aseza alaturi, doar doar vor intra in comuniune de idei pt INTERESUL CELOR MULTI.
    In economia lui Dumnezeu nu exista recesiune.
    Asa sa ne ajute Dumnezeu si sa se termine criza economica!
    Cred ca nu intamplator am realizat aceste idei de Praznicul Sf. Parascheva (desi nu prea intelegeam de ce se face atata tam tam), ea fiind o fecioara ce si-a donat tot avutul saracilor, e normal ca de ziua ei sa-i urmeze si altii exemplul oferind de mancare la Cina Domnului.

  27. cirlovacristian Says:

    Primul ministru reprezinta guvernul unei tari,guvern care “ieste” executivul.
    Executivul trebuie sa “raspunda” politic daca membrii parlamentului sunt alesi politic(apartin unui partid politic).
    Primul ministru nu trebuie desemnat de catre seful statului deoarece executivul trebuie sa raspunda cerintelor cetatenilor.
    Oricum,ca principiu,presedintele trebuie sa fie “apolitic”,dar istoria a dovedit ca cetateanul ce ulterior a devenit sau fost “ales” presedinte,nu are un comportament “apolitic” ceea ce il face sa “desemneze”.
    Daca presedintele nu ar avea acest “drept” atunci,orice coalitie ar avea dreptul sa aleaga/desemneze/puna un prim ministru.

    De ce pesedeaua a “finantat” o asemenea constitutie?

  28. Mihnea Georgescu Says:

    A CĂZUT, A CĂZUT BABILONUL CEL MARE!

    Salutăm pe această cale prăbuşirea inevitabilă a Guvernului Marionetă Boc. Fii Luminii (recte pesedeii) nu au mai putut să stea alături de buldogii Preşedintelui şi au ales calea îngustă dar Dreaptă a Opoziţiei. Era un gest firesc, pe care îl aşteptam de multă vreme.

    “Poporul P.S.D.-ist”, ca să folosesc o vorbă dragă Doctorului cel Bun – nu poate fi oare asimilat cu Poporul Ales, eliberat din Robia Babiloniei băsesciene? Se pare că Băsescu are ascendenţă asiriană…

    Cum poate un ţăran din Mărgău ca Boc să stea alături de un Aristocrat precum Cristi Diaconescu?! Se poate amesteca Lumina cu Întunericul?

    Sperând că P.S.D.-ul îşi va regăsi adevărata esenţă mesianică, în slujba Mânturii Neamului, a poporului asuprit de kapitalişti, salutăm acest gest de minimă decenţă al întoarcerii la greua misie de Iluminare a masselor!

    O dedicaţie pentru Adrian Năstase:

  29. cirlovacristian Says:

    @quinnlatifa
    Cu parere “da rau” dar la precedentul comentariu facut de dv,cu referire la Nascatoare de Dumnezeu……..nu prea…..sunteti documentata.
    Aici cu Interesul celor multi……in orice Biserica/politica nu exista o anumita comuniune/uniune.Stiti de ce?Pai si una si cealalta a incalcat drepturile cetatenesti unanim acceptate de catre cetateni.
    O alta chestiune interesanta este faptul ca si unii si altii doresc de a “coordona” viata sociala a unei societati.Dar scopul fiind acelasi/diferit.

  30. afreuda Says:

    hmmm… o sugestie: sa va faceti pe WP o pagina pentru musafiri (ai blogului). Vroiam sa va salut. Am auzit ca iesiti la ‘suete’ cu bloggerii din plai.

    Numai bine,

    Anamaria Ivan

  31. O să avem vreodată o femeie preşedinte de stat? « Chinezu Says:

    […] Verona, Oana Stoica Mujea, Tara Duveanu, New Dada şi ale domnilor Cabral, Arhi, Adrian Năstase, Ion Iliescu, Sorin Oprescu, Crin Antonescu, Andrei Crivăţ, Doc, Mordechai, Vlad Petreanu, Ciutacu, Tiberiu […]

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: