A DOUA ZI LA ROMA (II)

În partea a doua a reuniunii din după-amiaza de vineri, 12 iunie a avut loc primirea de noi membri ai Academiei Europene pentru Relaţii Economice şi Culturale.

DSCN1384

Au fost înmânate diplome celor  50 de noi membri , printre care şi 18 români.

Eu am fost cooptat şi în Senatul AEREC. Mulţumind, i-am propus profesorului Ernesto Carpintieri (presedintele AEREC) să devină membru de onoare al “Clubului de la Bucureşti” – consemnând astfel începutul unei cooperări în sprijinul dezvoltării relaţiilor amicale dintre ţările noastre.

DSCN1410

Prezint in continuare alocutiunea pe care am sustinut-o cu aceasta ocazie :

Stimate domnule Ernesto Carpinteri, Distinsă asistenţă,

Doamnelor şi domnilor,

Sunt onorat de încrederea dumneavoastră şi văd în distincţia pe care mi-o acordaţi în seara aceasta un gest de prietenie pentru români şi pentru România, precum şi o recunoaştere a bunelor relaţii dintre ţările noastre. În lunga mea carieră politică am avut multe legături cu Italia, cu oameni politici şi de cultură, cu oameni de afaceri, dar şi cu mulţi italieni obişnuiţi. Întotdeauna am găsit ceva care ne leagă şi ne apropie, care ne face să simţim că avem o istorie comună, aşa cum avem un viitor comun în proiectul re-unificării continentului european.

Marcăm în acest an două decenii de la prăbuşirea totalitarismelor în estul Europeni. Din păcate acest moment este întunecat de grava criză economică globală, care ne aminteşte că multe dintre speranţele şi aspiraţiile, din urmă cu 20 de ani, rămân neîmplinite. Iar această criză reînvie unii dintre demonii trecutului: extremismul, intoleranţa, xenofobia, rasismul şi violenţa socială, deficitul democratic, ascensiunea populismului.

Eu cred că rezultatele alegerilor europene trebuie să ne dea de gândit. Alternanţa dintre stânga şi dreapta este firească şi de dorit. Ascensiunea extremelor trebuie să ne îngrijoreze. Avem multe probleme rămase în suspensie în legătură cu viitorul construcţiei europene.

Ieşirea din criză implică solidaritate în interiorul naţiunilor şi între naţiunile europene. Egoismele naţionale, acum, nu fac decât să agraveze criza şi să-i multiplice costurile economice şi sociale. De aceea noi toţi aşteptăm de la viitorul Parlament European şi de la viitoarea Comisie măsuri ferme de relansare economică şi crearea condiţiilor pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Avem nevoie de o Europă socială, pentru reducerea tensiunilor generate de creşterea şomajului şi de problema imigraţiei ilegale.

În acest context, cred că relaţiile româno italiene, în ciuda evenimentelor din ultimele luni, pot constitui un exemplu de bună credinţă şi responsabilitate. Ele pot fi şi mai bune, dacă ne vom propune să găsim noi căi de cooperare economică şi socială, pentru rezolvarea problemelor rămase în suspensie.

Italienii au încredere în România şi au investit masiv în economia românească. Românii care lucrează în Italia încep şi ei să investească în Italia. Aceasta denotă optimism în privinta viitorului comun.

Închei mulţumindu-vă pentru căldura sentimentelor dumneavoastră şi pentru cuvintele de apreciere rostite la adresa mea.


Advertisements

5 Responses to “A DOUA ZI LA ROMA (II)”

  1. danielvinca Says:

    nu s-or supara cei care gestioneaza relatiile externe ale romaniei (minister de externe, presedintie…) ca va implicati in organizarea unei retele paralele de relatii externe?
    nu e o intrebare rautacioasa ci pleaca de la climatul politic romanesc, mereu inflamat de orgolii si rautati…

  2. aviaxis Says:

    “Avem nevoie de o Europă socială, pentru reducerea tensiunilor generate de creşterea şomajului şi de problema imigraţiei ilegale. ”

    Cu alte cuvinte: sa luam de la cei care au initiativa si muncesc eficient si sa dam la cei incapabili si indolenti ca nu cumva cei din urma sa nu iasa in strada sa le dea in cap la cei dintain. Am inteles bine?

  3. mariusmioc Says:

    Domnule Iliescu,
    Astăzi unul dintre cei pe care dv. i-aţi considerat printre cei mai reprezentativi revoluţionari din decembrie 1989, numindu-l în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei, a fost condamnat la 5 ani închisoare. Care este părerea dv. despre acest lucru?

  4. Sibilla Says:

    Domnule Preşedinte Ion Iliescu,
    ” Ieri, însă, Muzeul Literaturii Române şi-a închis porţile pentru Eminescu. ”
    http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009061629511/Actualitate/Mihai-Eminescu-interzis-la-Muzeul-Literaturii-Romane.html
    Aceasta este România lui zăus şi-a lacheilor săi masoni… dar, NU E ROMÂNIA NOASTRĂ ! RUŞINE conducerii Muzeului Literaturii Române !!!
    Un Cristoiu a ajuns, vai steaua lui, să preţuiască” inteliginţa vie a ” hăleia de-şi zice eba-atitudine, un frustrat scatapievici a ajuns ” nemuritor ” la cârma ICR, un Omer Radovancovici e privat de libertate un an pe motiv că e contrabandist al Clusurii, NU şi Frunzăverde, NU şi Blaga şi mulţi, mulţi alţii… Măcar acest Omer e respectat, construieşte,se implică, a demarat nişte proiecte, spre deosebire de hârciogii ce se pitesc la o adică şi bat palma numai ca să pozeze-n golumbi, dar, unii din aşa zişii taori sunt cu copita unor dame-n grumaz… jalnicii ! Un jurnalist,Victor Ciutacu e ţinta mizeriilor şi calomniilor clanului băsescian, a marionetei de-şi zice prim ministru, în fapt o balerină şchioapă, un pufulete, spre deosebire de acest boc-poc şi preşcolarii au personalitate, ierte-mă Dumnezeu, că-i dârza Cotroceniului ! O fostă ” colegă ” de redute ” mă cadoriseşte c-aş fii o … urâtă, o ” deformare a naturii ” care deformare ce sunt mi-am permis în ” nesimţirea mea ” să mă pun cu… tartorii zic eu, căci oameni nu-i pot numi… mi-e milă de sufletu-i vândut pe … nimic , milă.
    Exemplele pot continua…
    Ce se întâmplă cu-această ţară ??? Observ tot mai mulţi români vânzându-şi sufletul pe deşertăciuni, valorile naţionale şi spirituale terfelite, cameleonii ce joacă la două capete, spre ce ne îndreptăm, încotro.. ??
    Nu ştiu câte zile mai am net, nu ştiu dacă în aceşti doi ani de bloggerit am reuşit să atrag atenţia cuiva din conducerile instituţiilor abilitate , asupra neregulilor din protecţia copilului, sau a multor altor fenomene Twin Peakse, ştiu doar că nu mă voi opri, că nu-mi pierd speranţa şi că la fel ca mine, românii trebuie să se trezească. Nu am să-l ” vând ” pe Eminescu, NU am să-mi vând sufletul pentru un amărât de post ca… altele, şi da, nu mă tem de ”Împăraţi ” care adoră să li se pupe mâna , la propriu, de zăuşi, de şobolănime…
    Astăzi, Ministrul Nica afirma la TV ” prefecţii trebuie să verifice şi să sancţioneze funcţionarii publici care… ”, ei bine, vreau să-mi dea Dumnezeu zile să văd şi eu un control de-adevăratelea în Caraş-Severin şi când va catadicsi Ana Vasile să dea banii salariaţilor, bani restanţi din 2008, când va avea curaj vreun aşa zis taur să o ia la întrebări, despre declaraţia de avere, care, e reînnoită pe siteul CJCS, dar tot cu omisiuni, orele predate la facultăţi din Timişoara şi Reşiţa, tot nu apar… Dar, deh, ăştia sunt ” cinstiţii ” lui Băsescu, cu ăştia defilează Traian Băsescu, aceasta e faţa lui… tartorii care nu vor da socoteală niciodată şi-n faţa nimănui ! Şi… dacă s-a ajuns până acolo încât Eminescu să fie… uitat… dar, defilăm pe sticla tuturor televiziunilor cu Lenuş visând friptane de peştişori , ori la interminabilele defilări cică lecţii de echitaţie… ce să mai spui ?? Mai spune câte-o Sibilă etichetată nebună, mai spun că eu una n-am să tac nici după Marea Trecere şi-o invit pe ministeresă să se implice în ce are de făcut, şi poate-şi face timp de Clisura Dunării, asta dacă nu cumva crede minciunile servite din teritoriu, să meargă ministeresa că-i tot dă cu turismul ecumenic, să vadă Mănăstirea de la Baziaş ce stă să se dărâme şi-n jur bălării, mărăcini… ” realizări de succesuri”, mda.
    Adevărat, mă costă fiece sunet, literă, virgulă… după 4 luni, în Caraş-Severin pentru Sibilla nici măcar un post de femeie de servici nu e disponibil, DAR, eu un lucru ştiu :
    ” adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis ”…
    Şi da, mă rog, mă rog la Doamne, Doamne, să intervină EL, poate se-ntâmplă ceva şi-n ţara aceasta, poate ne scapă cineva de tartorii băsescieni, de ghemonii portocalii, de toate !
    Mă întristază însă, foarte cei ce… se ” pierd ” pe drum…
    stimă şi deosebită consideraţie,
    Sibilla

  5. emigrantul Says:

    Citat aviaxis:
    “Avem nevoie de o Europă socială, pentru reducerea tensiunilor generate de creşterea şomajului şi de problema imigraţiei ilegale.”

    Cu alte cuvinte: sa luam de la cei care au initiativa si muncesc eficient si sa dam la cei incapabili si indolenti ca nu cumva cei din urma sa nu iasa in strada sa le dea in cap la cei dintain. Am inteles bine?

    Cei care au initiativa si “muncesc” eficient nu inseamna ca se si incadreaza in legile capitaliste, asa cum sunt ele scrise.
    Daca legile ar fi aplicate eficient si ca la carte atunci toti acesti asa zisi oameni cu initiativa ar trebui sa petreaca ani buni prin puscarii.

    100 $ platiti la negru unui angajat sunt suficienti pentru ca, in acord cu legea, patronul sa fie trimes la arest pentru 6 luni!

    Bogatul nu este nimic altceva decit un infractor care contribuie la scaderea nu la cresterea nivelului de trai al cetateanului obisnuit. In esenta, patronul este un parazit care trage bani de la bugetul statului, reprezentind asadar o sursa de pagube pentru tara.

    In Canada, repet exemplul pe care l-am dat de atitea ori, exista o adevarata industrie a chiriilor finantata de stat. Cum? Guvernul aduce, prin propaganda mincionoasa, 250 000 emigranti in fiecare an. Acestia nu isi gasesc de lucru deoarece Tara Artarului nu are joburi pentru autohtoni, ce sa mai vorbim de straini. Dupa 5-6 luni emigrantul isi termina banii cu care a venit de acasa si negasind de lucru cere ajutor social, 588$/luna, pe care statul canadian il acorda imediat deoarece stie ca 420-450$ emigrantul ii va da pe chirie.

    Pe cine ajuta de fapt guvernul, bugetul public? Pe emigrant sau pe proprietar? Evident pe proprietar, finantindu-l mascat cu acest ajutor social dat emigrantului.

    In mod normal si cinstit, in logica capitalista trimbitata de cei ca aviaxis, Canada ar trebui sa refuze acordarea ajutorului social emigrantilor care nu isi gasesc de lucru si sa-i trimita inapoi de unde au venit! Daca s-ar intimpla asa, majoritatea proprietarilor de imobile ar da faliment, la fiecare 4 ani un milion de camere, in toata Canada, raminind libere.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: