PE MARGINEA COMENTARIILOR

 1. În legătură cu ştirea publicată ieri, referitor la interviul Deutsche Welle, văd că au apărut reacţii pe blog.

Aş dori, în primul rând, să apreciez deschiderea Ministerului Austriac al Afacerilor Europene, de a organiza astfel de manifestări în anul celei de a XX-a aniversări a Revoluţiei Române.

Din păcate, Institutul Cultural Român dovedeşte lipsă de abilitate desemnând să vorbească despre Revoluţia Română oameni care nu s-au implicat si a caror opinie este arbitrară. Dintre cei prezenţi la manifestare, singurii care aveau autoritatea morală de a vorbi despre revoluţie erau Mircea Dinescu şi Radu Filipescu.

Amintesc aici că există un Institut al Revoluţiei Române care are un Colegiu format din oameni care au participat nemijlocit la revoluţie, cu un consiliu ştiinţific, compus din cercetători care se ocupă de studierea istoriei Revoluţiei Române, director general fiind domnul Claudiu Iordache, unul dintre liderii revoluţiei de la Timişoara.

Era firesc ca pentru o asemenea manifestare, Institutul Cultural Român să fi apelat la serviciile Institutului Revoluţiei Române. Iată insă, că acelaşi Institut Cultural Român a obstrucţionat chiar prezenţa reprezentanţilor Institutului Revoluţiei Române la o manifestare la Paris.

Este vorba despre un Salon de carte la care s-a organizat şi un stand românesc al Institutului Cultural Român. Conducerea Institutului Revoluţiei Române, fiind informată de organizarea acestei manifestări, a sugerat prezentarea în cadrul standului şi a manifestărilor de la Salon, a cărţii profesorului Ioan Scurtu “Revoluţia Română în context internaţional”, tradusă în limba franceză. Corespondenţa purtată cu directoarea Centrului Cultural Român de la Paris a vădit intenţia clară de a ocoli prezentarea acestei lucrări în cadrul Salonului. Cu atat mai mult cu cat, în cadrul propunerilor de prezenţa la această manifestare figurau directorul general al Institutului si preşedintele Colegiului său, Ion Iliescu. Cu motivaţii puerile, că “nu ar fi timp suficient pentru asemenea prezentare“, practic, a fost anulată prezentarea cărţii despre revoluţie la Salonul respectiv de carte.

Acest incident nu poate fi decât poziţia vădit ostilă a directorului Institutului Cultural Român, domnul H.R. Patapievici. Acesta, într-un articol apărut zilele trecute în “Evenimentul zilei”, şi-a permis nişte ieşiri lipsite de bună cuviinţă la adresa subsemnatului, vehiculând cunoscutele acuzări proferate de „aşa-zisa societate civilă” privind răspunderea pentru victimele revoluţiei şi pentru mineriade.

Prezenţa în fruntea Institutului Cultural Român a unui om cu asemenea poziţie partizană şi chiar cu accente “talibane” imprimă, aşa cum s-a văzut şi cu alte prilejuri, o politică retrogradă şi, în ultimă instanţă, anti-naţională a acestei instituţii.

Reacţiile Mariei Barbu şi ale lui cirlovacristian sunt, de aceea, motivate.

2. Legat de alte comentarii de pe blog:

George Serban – de acord cu opinia dumneavoastră. În Parlamentul European trebuie să trimitem oameni competenţi, cu autoritate politică şi morală iari PSD are suficienţi oameni care să reprezinte cu cinste ţara în acest Forum European, ceea ce este valabil şi pentru actuala componenţă a grupului parlamentarilor care reprezintă PSD la Parlamentul European.

3.- În legătură cu textul “scrisorii pierdute”, din martie 1989, care nu a mai ajuns la Europa Liberă, emigrantul  a sesizat corect că, în 1990, eu nu mai deţineam acest document. De altfel, rămân valabile şi celelalte considerente pe care le-am menţionat, în legătură cu publicarea abia acum a textului respectiv.

4. Ovidiu   mă întreabă:

 a) “de ce am cedat” cu “grăbirea” procesului pentru familia Ceauşescu chiar pe 25 decembrie 1989?.

 Cu toţii am fost de acord atunci că ar fi fost, din toate punctele de vedere, mai avantajos, dacă am fi putut asigura ulterior un proces public, în condiţii normale. Aşa cum am spus, personal consideram că era chiar bine să fi rămas în viaţă, pentru a vedea care era percepţia reală în rândul populaţiei a politicii sale. Însă, nu ne aflam în condiţii normale. Cu fiecare zi şi chiar oră care trecea (mai ales noaptea) se înmulţea numărul victimelor! Acesta a fost motivul esenţial care ne-a determinat să adoptăm decizia de urgentare a procesului de la Târgovişte, în condiţii improvizate, excepţionale (pentru că şi situaţia noastră era excepţională). Procesul nu a fost ilegal! El s-a întemeiat pe prevederile legilor existente atunci (ale regimului Ceauşescu).

b) Probabil că rezultatul urmăririi mele s-a soldat cu numeroase rapoarte ale celor care mă urmăreau. Nu m-am interesat, însă, niciodată de existenţa sau inexistenta unor astfel de dosare şi nici nu mă interesează! (nu ar fi nicio plăcere să constat cine oferea informări despre mine la Securitate, cum am văzut că au constatat alţii. Nu am asemenea obsesii !)

5. De acord cu cele mai multe constatări şi aprecieri ale blogerului daculliber.

 6. tristan777– Cu plăcere vă stau la dispoziţie pentru o posibilă întâlnire. Interesaţi-vă la Cabinetul meu din strada Atena nr.11 (tel.: 021-230.06.94) pentru programarea intalnirii.

7. reformacj– Fără îndoială că PSD trebuie să aibă candidatul său propriu care ar trebui să fie principalul contracandidat al lui Băsescu.