COMENTARII (2)

5.- Comentarii ample a starnit „Manifestul anti-ceausist” elaborat in martie 1989, si care nu a mai ajuns la destinatie (Europa Libera) – publicat de „Jurnalul National”. Sunt dator cateva raspunsuri :

a) De ce nu l-am publicat pana acum ? Intrucat nu a ajuns sa fie transmis, nu si-a facut deci efectul, nu am mai considerat utila publicarea lui. Eu nu aveam nevoie sa-mi explic pozitia din acei ani. S-a vazut in decembrie 1989 ca oamenii, oricum, m-au receptat ca pe un simbol al opozitiei fata de Ceausescu. Am facut-o acum (publicarea) in urma mentionarii momentului respectiv in cartea domnilor Magureanu si Stoenescu.

b) Textul imi apartine integral. Nu este o prelucrare sau modificare a vreunui proiect al domnului Magureanu.

c) Manuscrisul (scris pe jumatati de coli A4) l-am predat domnului Magureanu in conditiile descrise. La scurt timp dupa aceea el a fost inlaturat de la „Stefan Gheorghiu” si trimis la alte activitati.

Legaturile noastre, practic au incetat. Nu stiam ce s-a intamplat cu textul. Am constatat ca nu a ajuns la destinatie.

d) Nu-i pot face reprosuri sau procese de intentie domnului Magureanu. Oricum, si-a asumat un risc sa pastreze acasa un astfel de text. Ar fi fost pe deplin indreptatit, din motive de prudenta, sa-l distruga.

e) Am aflat, de fapt, ca mai are manuscrisul, mult mai tarziu. Cred ca mi l-a returnat dupa anul 2000.

f) Domnul alexmstoenescu ma intreaba daca am fost chemat si avertizat la CC-PCR., in legatura cu existenta unei astfel de scrisori. – DA! Am fost; in vara anului 1989, in cadrul unei intrevederi, de cca. o ora, cu doi colaboratori ai lui Emil Bobu. Eu am negat cu acest prilej ca as fi redactat asa ceva. Era clar ca nu aveau o informatie certa. Nu m-au intrebat nimic despre Magureanu, spre exemplu.

g) Deci, nu securitatea a blocat transmiterea mesajului, asa cum afirma domnul Alex.M.Stoenescu . Defectiunea care a aparut in relatia Magureanu-Trasnea (pretentia despre care vorbeste domnul Magureanu, a profesorului Trasnea (de a perfectiona textul) a facut ca el sa nu mai ajunga la destinatie (daca despre asa ceva a fost vorba; si nu am de gand sa pun la indoiala aceasta informatie ).

6.Ovidiu ma intreaba : cum am scapat de Securitate, in conditiile severe de supraveghere in care traiam atunci? Partial a raspuns atat Victor cat si domnul Alex.M.Stoenescu.

Desi supravegheat, eu indeplineam functia de Director al Editurii Tehnice, primeam la Editura numerosi autori (profesori universitari, cercetatori); vizitam unitati de invatamant, de cercetare, intreprinderi industriale, centre de librarii; participam la lansari si prezentari de carti. La birou, ma vizitau sau aveam intalniri in afara cladirii, uneori in parc, o serie de personalitati ( scriitorul Titus Popovici, cu care eram in relatii amicale, Aurel Dragos Munteanu, Radu F. Alexandru, s.a.), participam la dezbateri stiintifice organizate de Academia Romana sau de alte institutii (erau apreciate spre exemplu reuniunile patronate de profesorul Mihai Draganescu, director, multi ani, al ICI-Institutul Central de Informatica). Eram un spectator fidel al teatrelor din Bucuresti si vizitator al expozitiilor de pictura si sculptura. Intretineam relatii amicale cu multi artisti, le vizitam atelierele.

Deci, nu stateam inchis in birou si nu eram izolat.

Uneori „faceam si jocuri” cu „urmaritorii” mei. Intr-o zi, spre exemplu, la invitatia lui Caramitru, am asistat la un spectacol de poezie (Eminescu) organizat de el, cu acompaniamentul pianistului Dan Grigore. In drum spre Ateneu, la un semafor, am reusit sa trec inainte de schimbarea culorii de trecere, lasandu-i pe cei doi urmaritori „pe stop”. Am ajuns deci si am parcat pe o strada din apropiere de Ateneu „fara urmaritori”! Au reaparut, insa, destul de repede. Nu am fost lipsit de prezenta lor nici la spectacol. Am trait multe asemenea episoade. 7.-

7.- Apreciez munca migaloasa a domnului Alex.M.Stoenescu pentru cercetarea evenimentelor legate de Revolutia din Decembrie, continui insa sa am multe obiectiuni asupra modului in care domniasa abordeaza unele chestiuni.

Desi a evoluat in timp, ajungand sa recunoasca ideea de REVOLUTIE,a ramas ostatic „marotei sale” privind „lovitura de stat militara” data de Stanculescu. Mi-am exprimat parerea asupra acestor concepte – „revolutie”, „revolta populara”, „lovitura de stat” – si asupra realitatilor si evenimentelor din Romania din decembrie 1989, inclusiv in Replica publicata in Jurnalul National.

Domniasa considera „teorii fanteziste” aprecierile mele .

Sunt lucruri asupra carora putem discuta asezat si mai ales asupra carora cercetarea istorica va avea posibilitatea sa se pronunte.

Daca cele prezentate de Ovidiu apartin domnului Alex.M.Stoenescu – disecarea evenimentelor in timp (de la Iasi, Timisoara si Bucuresti ) si incadrarea lor in diferite faze (tentativa de revolta, diversiune, represiune, revolta populara, lovitura militara) mi se par de un schematism excesiv.

Iar, aprecierea ca in 23 ianuarie 1990 ar fi avut loc o lovitura de stat (prin transformarea CFSN in partid politic) mi se pare de-adreptul „caraghioasa”, pe langa neadevarul cras pe care il exprima.

CFSN ca structura de stat s-a transformat in CPUN, prin decizia reprezentantilor celor 30 de partide, la 1 februarie 1990. La Reuniunea Consiliului Frontului Salvarii Nationale din ziua de 23 ianuarie 1990, reprezentantii judetelor au ridicat problema, in conditiile aparitiei diferitelor partide politice, a necesitatii unui partid care sa se bazeze pe platforma politica a Revolutiei Romane. Asupra denumirii s-au exprimat doua pareri : unii au propus sa se numeasca Partidul Revolutiei; cei mai multi s-au pronuntat pentru folosirea denumirii de Front al Salvarii Nationale. Aceasta a creat, e adevarat, confuzii, speculate de reprezentantii partidelor istorice, ca ar exista intentia de a reveni la o formula de Partid-stat. Problema a fost elucidata in intalnirea avuta cu cei trei presedinti de partide (Coposu, Campeanu, Cunescu) in ziua de 27 ianuarie, ca si, ulterior in Reuniunea din 28 ianuarie, cu reprezentantii acelorasi partide, cu prilejul demonstratiei pe care o organizasera in fata cladirii Guvernului si a CFSN. Dar, in valtoarea competitiei electorale care a urmat, aceasta acuza a fost mentinuta, desi CPUN-ul era proba contrarie. Insa, pana acum, nimeni nu a ajuns la o asemenea afirmatie – ca discutiile din CFSN din 23 ianuarie 1990 ar fi reprezentat „o lovitura de stat”.

De fapt, FSN ca partid s-a inscris la Tribunal dupa 1 februarie 1990, iar un numar mare de membri ai CFSN care au devenit membri ai CPUN, nici nu au aderat la noul partid FSN ( spre exemplu: Caramitru, Dinescu, Plesu, Haulica, Gabriel Andreescu, Florin Badinici, Octavian Buracu, Mariana Celac, Cristina Ciontu, Ascanio Damian, Dan Desliu, Radu Filipescu, Kiraly Karol, Domokos Geza, Arpad Orban, Ioan Scrieciu, V.A.Stanculescu, Laslo Tokes, Lazar Vlasceanu, Valentin Voicila, s.a.).

8.- Aceeasi greseala vad ca este repetata si de Crin Antonescu, care in emisiunea de la Antena 3 mi-a reprosat ca eu as fi fost ostil pluralismului politic (dovedind ca este inca prizonier al multor „sloganuri talibane” din Piata Universitatii care vizau demonizarea FSN si mai ales a lui Ion Iliescu).

Ori, ideea pluralismului politic a aparut in Programul in 10 puncte al Revolutiei Romane, inclus in Comunicatul catre Tara al CFSN , inca din primul punct al acesteia. Concretizarea lui, precum am mai spus, s-a reflectat in Decretul-Lege din 31 decembrie 1989, privind constituirea de partide politice, iar in cursul lunii ianuarie, au aparut primele 30 de partide. La alegerile din mai au participat peste 90 de partide politice . In ianuarie 1990, impreuna cu vicepresedintele CFSN, Dumitru Mazilu, m-am intalnit cu delegatia PNT-cd condusa de domnul Coposu.In zilele urmatoare m-am intalnit cu delegatiile celorlalte partide – PNL, condusa de domnul Campeanu si PSDR, condusa de domnul Cunescu. Le-am propus tuturor sa-si desemneze reprezentanti in Consiliul Frontului Salvarii Nationale, ca structura de stat. Ne-au refuzat. Apoi au pornit actiunile de protest impotriva CFSN si a Guvernului, finalizate cu demonstratia din 28 ianuarie. Comportamentul violent pe parcursul primei jumatati a anului 1990 nu a apartinut FSN-ului, ci sustinatorilor opozitiei, ceea ce s-a exprimat atat la demonstratia din 28 ianuarie (cu atacarea cladirii guvernului soldata cu un incendiu la parter, apoi cu devastarea sediului Guvernului in duminica de 18 februarie ; sloganurile incitante din Piata Universitatii , actiunea din 13 iunie cu devastarea unor institutii publice, etc). Mineriadele nu au fost provocate de FSN ci au fost reactie la actiunile violente ale adversarilor sai, sustinute financiar de cercuri interesate din interior si din afara

Dar, probabil ca asa este istoria si precum se vede, multe prejudecati continua sa se mentina in gandirea unor oameni.

DE INTERES :

Este interesanta relatarea de la Strasbourg, de la Parlamentul European, prezentata pe blogul Corinei Cretu: „Gordon Brown: “Nu putem intoarce spatele celor mai saraci dintre noi” Discutia pe tema crizei economice a avut loc in plenul Parlamentului European, in prezenta primului ministru al Marii Britanii, Gordon Brown, si a presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Expunerea precede Reuniunea G20 de la Londra de la inceputul lunii viitoare.

Advertisements

27 Responses to “COMENTARII (2)”

  1. Despre starea BLOGOSFEREI româneşti « MariaBarbu Weblog - idee şi expresie Says:

    […] schimbat dramatic, dar în bine, în momentul în care în blogosferă au intrat greii politicii, Ion Iliescu şi Adrian Năstase. A fost aproape un şoc! S-a schimbat axa blogosferei. S-au înmulţit […]

  2. emigrantul Says:

    Ion Iliescu nu a mai publicat manuscrisul scrisorii anti Ceausescu pentru ca acesta nu a ajuns la destinatie, nefacindu-si asadar efectul sau deoarece nu il mai avea?

    Din citatul mai jos atasat, s-ar deduce logic ca, cel putin pina in jurul lui 2000, adica vreo 10 ani, Ion Iliescu nu a mai fost in posesia manuscrisului respectiv si drept consecinta nu avea ce sa publice.

    Citat Ion Iliescu:
    Comentarii ample a starnit „Manifestul anti-ceausist” elaborat in martie 1989, si care nu a mai ajuns la destinatie (Europa Libera) – publicat de „Jurnalul National”. Sunt dator cateva raspunsuri :
    a) De ce nu l-am publicat pana acum ? Intrucat nu a ajuns sa fie transmis, nu si-a facut deci efectul, nu am mai considerat utila publicarea lui. …
    c) Manuscrisul (scris pe jumatati de coli A4) l-am predat domnului Magureanu in conditiile descrise. La scurt timp dupa aceea el a fost inlaturat de la „Stefan Gheorghiu” si trimis la alte activitati.
    Legaturile noastre, practic au incetat. Nu stiam ce s-a intamplat cu textul. Am constatat ca nu a ajuns la destinatie. …
    e) Am aflat, de fapt, ca mai are manuscrisul, mult mai tarziu. Cred ca mi l-a returnat dupa anul 2000.

  3. Ovidiu Says:

    Stimate presedinte Ion Iliescu,
    va multumesc frumos pentru raspuns!

    Pe 24 martie 2009, Jurnalul National a facut un interviu cu Generalul (r) Andrei Kemenici sub titlul “Deşi mărturiseşte că şi-a dorit dispariţia lui Ceauşescu, generalul Andrei Kemenici a refuzat să intre în completul de judecată. În ciuda insistentelor sugestii venite de la Bucureşti de a-i lichida “accidental” pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, generalul Kemenici nu a vrut să-şi asume răspunderea morţii lor.”

    Andrei Kemenici: “Militaru m-a întrebat odată dacă Ceauşescu n-a încercat să fugă. “Păi, cum să fugă?!” “Păi, ca să termini cu ei…” Înţelegeţi?! Toţi voiau să termine cu ei, dar să mă murdărească pe mine de sânge.”

    Jurnalul Ntional: “Nu aţi cerut să vă trimită medicamentele?”

    Andrei Kemenici: “Nici vorbă. A fost o strategie să vină să mi-i ia. Asta îmi mai trebuia, să fiu şi spital. Nici nu mă gândeam să-l tratez eu aici. Seara, după o şedinţă cu locţiitorii, luasem hotărârea să îl duc la Bucureşti, cu orice risc. L-am întrebat pe Stănculescu, mi-a spus să nu mă duc, să aştept ordine. I-am zis că nu mai pot să-l ţin, că e şi bolnav.”
    ————————————-
    CAIETELE REVOLUTIEI

    Gelu Voican Voiculescu: “Cred că ar trebui omorâţi. Şi Iliescu a spus: cum să fie omorâţi? Nu se poate aşa ceva. Trebuie să facem un proces, să instalăm legalitatea. Să începem cu o crimă? I-am spus: nu vreţi să vă începeţi domnia cu sânge. Şi el mi-a spus: cum adică domnia? Păi, dumneavoastră o să fiţi, este destul de limpede. Iliescu a fost împotriva lichidării.
    O voce: V-aţi recunoscut prioritatea.
    Gelu Voican Voiculescu: Au fost mai multe variante. Petre Roman, ieşind cu Iliescu
    din baia de lângă biroul ministrului, unde a trebuit să dăm drumul la robinete, obsedaţi fiind de ascultare. Eu m-am repezit către el, şi Petre mi-a spus: „Ai să ai execuţia.“ Reuşise să-l convingă pe Iliescu de formula unui proces. Trebuie să înţelegeţi că domnul
    Iliescu nu este un militarist. N-a făcut armata, nu este un violent. Nu este un om căruia să-i spui: hai să-i omorâm, iar dânsul să spună: gata, îmi convine.

    Lorin Fortuna: Astea au fost jocurile pentru putere, la Bucureşti.
    Ion Iliescu: A fost salvarea pentru ţară.
    Lorin Fortuna: Aţi crezut dumneavoastră!
    Ion Iliescu: Ba da! Dacă nu era procesul şi execuţia, continuau…
    Lorin Fortuna: Trebuia să-l judece poporul!
    Gelu Voican Voiculescu: Asta a vrut domnul Iliescu timp de trei zile. În seara zilei de 24 a cedat insistenţelor noastre, ale mele îndeosebi.

    ————————————
    Andrei Kemenici: “I-am raportat generalului Voinea dupa ce a intrat in cazarma (ora 18:20)
    —————————————–
    Stimate presedinte Ion Iliescu
    generalul Victor Stanculescu intr-un interviu din anul 2004 la B1 TV a raspuns la intrebarea domnului Ion Criszoiu, cand ati stiiut exact ca sotii Ceausescu sunt in mina lui Andrei Kemenici si la ce ora. Stanculescu a raspuns “LA ora 17.00 atunci cand Kemenici m-a sunat.
    —————-
    pai daca sotii Ceausescu au fost arestati la ora 18:30 si o confirma Kemenici, cum se face ca Kemenici i-a telefonat cand nici macar havar nu avea unde se afla Ceausescu. (am video care confirma ce scriu)
    ———————-
    Am o alta intrebare, de ce nu ati incercat sa va mentineti pozitia ca sotii Ceausescu sa fie judecati legal, Voiculescu zice in citatul de mai sus, “In seara zilei de 24 Iliescu a cedat insistenţelor noastre.”
    Eu zic pacat, si imi permit sa spun ca asta a fost unica greseala, si pacat.
    ———–
    Ultima intrebare ca o replica la interviul cu Kemenici la JN, de ce toti au vrut sa-l omoara pe ceausescu chiar si generalul Militaru? doar dumneavoastra ca lider stiati de aceasta treaba ? Eu inteleg ca daca Kemenici nu insista sa-l duca pe Ceausescu la Bucuresti pe 24, cred ca Ceausescu ar fi judecat in alta zi si nu in sfanta zi de Craciun.

  4. Ion Iliescu dezvaluieste dupa 20 de ani misterul securitatii, interesant, cititi va rog. « Ovidiu jur’ Sorin Oprescu: Îl susţin pe Crin Antonescu pentru că nu e corupt, nu e derbedeu şi e băiat deştept Says:

    […] COMENTARII (2) […]

  5. George Serban Says:

    Marturisesc sincer ca in ultimul timp am evitat sa intru pe acest blog (ma refer la blogul Corinei Cretu) si, cu atat mai mult, sa scriu ceva. M-am gandit ca avand o mapa profesionala atat de daunatoare si suparatoare pentru unii dintre cei care se afla prin jurul varfului in PSD, sa nu daunez imaginii unor oameni la care tin si ii pretuiesc. Am, totusi, incredere in autoritatea domnului Ion Ilescu, Adrian Nastase, Cristian Diaconescu (care tace mult prea mult) Ecaterina Andronescu si, de ce nu si Vanghelie, in ciuda faptului ca pe zi ce trece se minuneaza tot mai mult de performantele lui Emil Boc. Oamenii acestia nu pot accepta, sub ochii lor, PSD sa se transforme intr-un fel de masa de manevra in folosul lui Basescu. Mai concret, eu ca cetatean al acestei tari, ingrijorat de ceea ce se intampla in politica interna, de degradarea continua a democratiei si moralitatii societatii romanesti, vreau sa am cel putin linistea ca sunt reprezentat in PE de Adrian Severin, Corina Cretu, Adina Valean si Renate Weber. Cine incearca sa-si rezolve ¨problemele personale¨, servind pe unul sau pe altul, cu solutii ´estetice¨, devine adversarul meu, indiferent din ce partid ar face parte.

  6. daculliber Says:

    1) Nu uitaţi că mai aveţi muniţie. Acum este momentul să o folosiţi. Fiţi fără milă faţă de Geoană. Guşă şi Şandru sunt nişte stârpituri.

    2) Criza financiară a fost rezolvată de către Băsescu. Ne-am speriat degeaba, i-am păcălit pe toţi.

    3) Vizionar cum este, prevede acum criza alimentară. Cauza, ne înmulţim ca iepurii. Ce-i de făcut? Soluţia este la fiecare în pantaloni. Se ştie că la omul sărac aceasta se scoală şi-n biserică.

    4) Propun ca-n aceste condiţii de criză alimentară să fie amânată sărbătorirea Paştelui pentru un an mai bun.

    5) În 2012 s-a anunţat că vine furtuna solară şi se duce dracului totul, urmând în final răcirea globală. Noi românii vom scăpa de toate acestea, dacă-l realegem pe Băsescu.

    6) Glumind, sunt puţin trist. Vom putea noi scăpa pe cale democratică de acest monstru?
    Machiavelicul Geoană este mai bun? Lupta continuă. Mult calm!

  7. Răvaşe « Gabriela Savitsky Says:

    […] listă pe loc eligibil exact pentru că domnul Geoană are să-i plătească nu ştiu ce poliţă domnului Iliescu, prigonindu-i […]

  8. daculliber Says:

    http://blidaru.wordpress.com/2009/03/24/un-actor-destul-de-fad/

  9. reformacj Says:

    @presedinte I.I
    imi vine in minte, acum un citat:
    “Invincibilitatea constă în apărare, iar şansele de victorie, în atac.”, de Sun Tzu în Arta războiului. Nu considerati ca s-ar putea sa fie o formula……………..?

  10. Sibilla Says:

    http://sfinx777.wordpress.com/2009/03/27/suntem-pentru-corina-cretu/

  11. Ovidiu Says:

    Stimate presedinte Ion Iliescu
    Daca ati fost urmarit de securitate, securistii astia la sfîrasitul programului nu faceau un raport despre ce observasera?

    Dupa urmarire timp de luni sau ani de zile, cu doua echipaje plus tehnica operativa, ar trebui sa existe maldtre de rapoarte. Daca nu in arhivele securitatii, atunci în arhivele PCR?

  12. vladp9 Says:

    de asta ce ziceti? ca fost presedinte si insider in chestiuni mai de substanta privind raporturile cu fratii de peste Prut

    http://chrisalida.wordpress.com/2009/03/27/si-a-fost-27-martie-91-de-ani-de-la-unirea-moldovei-cu-romania/

    si va rog ajutati acest sondaj – sinceritate maxima, va rog!

    http://chrisalida.wordpress.com/2009/03/21/398/

  13. Sibilla Says:

    Domnule Preşedinte,
    http://sfinx777.wordpress.com/2009/03/29/mirciulica-fa-o/
    stimă şi deosebită consideraţie Echilibrului,
    Sibilla

  14. Victor Says:

    Ovidiu,

    “Daca ati fost urmarit de securitate, securistii astia la sfîrasitul programului nu faceau un raport despre ce observasera?

    Dupa urmarire timp de luni sau ani de zile, cu doua echipaje plus tehnica operativa, ar trebui sa existe maldtre de rapoarte. Daca nu in arhivele securitatii, atunci în arhivele PCR?”

    Pai intreaba-i! Pe ei pe securisti. Tu ce faci, ai bagat victima in ancheta? Cam asta se vede de pe margine.

  15. Victor Says:

    Ovidiu,

    legat de Ceasca al tau. Faptul ca a avut loc un proces, asa cum a fost el, adica incarcat emotional, i se datoreaza Presedintelui Iliescu. Altminteri, mai normal ar fi fost sa-l judece poporul atunci adica sa-l jupoaie de viu. Asta s-ar fi intamplat. Iliescu a insistat pentru a da un cadru legal actelor Consiliului. In plus se stie ca Iliescu este total impotriva violentei si mai ales nu ar fi optat pt solutia lichidarii fizice. Asa cum a spus-o Domnia Sa dar si ceilalti decidenti a fost singurul care s-a impotrivit lichidarii fizice a dictatorului. Nu mai face pe naivul cu intrebarile tale tampe; atunci exista o anumita stare de spirit, decizia procesului s-a luat in conditii de stres maxim, Presedintele dar si ceilalti decidenti ai CFSN se aflau sub o presiune uriasa. Acum vii tu mare smecher sa spui ce era bine si ce era rau. Mai judeca ca ma enervezi la maxim cu naivitatea ta mimata. Au fost factori importanti care au inclinat balanta in favoarea lichidarii fizice a iubitului tau Ceasca printre care speranta ca focul sa inceteze odata cu disparitia dictatorului. Ion Iliescu nu a facut niciodata caz de faptul ca s-a opus lichidarii fizice a dementului totusi este un fapt de notorietate. Si-a asumat decizia alaturi de majoritatea decidenta de la acea vreme. Iar tu vii si il tragi la raspundere. Sugerezi ca ar fi putut face pe dracu in patru. Ce sa faca ? Sa o dea dintr-o dictatura in alta?

    Bine ca si eu ma mir de ce scrii si ma enervez ca fraierul…Asta este tara in care traim ca doar de aia am facut Revolutie. Ca sa vii tu si sa il tragi la raspundere pe cel care a scris istoria in acele vremuri…

  16. alexmstoenescu Says:

    Dnul Iliescu face in continuare confuzii pentru ca nu mi-a citit cartile. Nu mi-am schimbat niciodată opinia si nu am devenit mai nuantat. Am explicat inca de la inceput ce este procesul revolutionar, in interiorul căruia s-a petrecut si o lovitura militară, ca unul dintre factorii decisivi. Nu este nici o obsesie, pentru ca eu am demonstrat-o ştiinţific, pe baza metodologiei istorice. Istoria este o ştiinţă şi de aceea opereaza cu clasificari, reguli, principii, definiţii. Aceasta este diferenţa faţă numeroşii jurnalişti, revoluţionari, băgători de seamă şi agenţi interesaţi, care îşi dau cu părerea despre evenimentele din decembrie. Sunt multe lucruri pe care dnul Iliescu nu le cunoaşte. Ca să fie chemat la CC şi avertizat trebuia să existe în prealabil un raport al DSS asupra sa şi o bază legală, invocată formal. In raportul Securităţii era menţionat faptul că pregăteşte o scrisoare către Europa Liberă împreună cu Măgureanu. Această informaţie Securitatea o avea de la înregistrarea întâlnirii Iliescu-Măgureanu din parcul Circului şi de la întâlnirea Iliescu-Militaru din Parcul Tineretului. Eu cunosc şi operaţiunile de acoperire a activităţilor grupului, chiar protejare făcute de gen. Vlad, pentru a nu fi pus în faţa unui ordin de eliminare fizică. Cunosc şi racolarea unui membru al grupului, care, întors de Securitate, a contactat grupul Iliescu, obţinând multe informaţii înainte să se desconspire – gen. Popa George, cdt. Div 9 Mărăşeşti, din Dobrogea. Deci, intenţia de a scrie un manifest era cunoscută. Cine citeşte cu atenţie cartea cu dnul Măgureanu, va vedea că după întâlnirea din parcul Circului, la faţa locului a apărut un ofiţer de Securitate. Dau explicaţii şi cum au fost filmaţi, urmăriţi etc. Rog citiţi replica mea la articolele dnului Iliescu din Jurnalul naţional, se găseşte pe JN online, search Stoenescu.

  17. Ovidiu Says:

    Victor,
    raspunde la cele 8 puncte.
    Procesul lu Ceausescu a fost ilegal, si am explicat de ce.
    Raspunsul tau nu este un raspuns juridic.
    Eu ma enervez pentru fiecare om care a fost asisanat.

    Tu vrei sa-mi spui ca acest proces ilegal a vrut sa-l salveze pe Nicolae Ceausescu? esti ridicol.
    PROCES NU INSEAMNA LICHIDAREA FIZICA, CI JUDECAREA UNUI OM IN MOD LEGAL!

    PS. Daca Ceausescu era judecat la un proces public, corect, te asigur ca primea un verdict mult mai favorabil!

  18. Ovidiu Says:

    D-le Alex Mihai Stoenescu,
    va citesc mesajul si simt parca dumneavoastra ati uitat ca l-ati intrebat pe Ion Iliescu daca a fost chemat la CC.

    Pai daca ati stiut raspunsul de ce l-ati intrebat pe Ion Iliescu?
    sau vreti sa faceti publicitate? eu nu cred un cuvant din cartea Magureanu-Stoenescu, “de la regimul ceausescu la regimul iliescu”.

    De ce nu va faceti un blog.
    PS. ce parere aveti de istoricul Ioan Scurtu, care zice cu totul altceva?

    PS.2, Daca Securitatea stia despre scrisoarea respectiva credeti ca Ion Iliescu mai era intre noi ?

  19. Ovidiu Says:

    Stimate presedinte Ion Iliescu, am gasit asa-zisa replica domnului Stoenescu.
    ………………………………………..

    Istoricul Alex Mihai Stoenescu a transmis redacţiei noastre un drept la replică pe care îl redăm integral.

    de Alex Mihai Stoenescu
    19/02/2009 (Actualizat 7:00)

    Imprimă

    E-mailDomnului Marius Tucă,
    Domnului Victor Ciutacu

    În legătură cu articolele “Revoluţia din decembrie şi detractorii ei”, semnate de dnul Ion Iliescu, vă rog să publicaţi în ediţia tipărită a cotidianului dvs următorul drept la replică:

    Am citit cu multă atenţie articolele d-lui Ion Iliescu referitoare la recentul volum de dialoguri cu Virgil Măgureanu, apărut la Editura RAO, şi ele mi-au întărit convingerea că autorul acestor articole este victima unor confuzii şi adversităţi generate de lungile campanii jurnalistice şi politice îndreptate împotriva dumnealui în ultimii 20 de ani. Nu cred că este vorba de rea-credinţă sau de lipsa instrumentelor intelectuale minime pentru înţelegerea actului de cercetare istorică profesionistă, ci de o superficialitate tipică politicianului român. Dnul Iliescu nu mi-a citit cărţile. Îşi dă cu părerea din auzite, din tot felul de aprecieri făcute de apropiaţi ai lui, care îl alimentează constant cu tot felul de “şopârle” de genul “Stoenescu a zis asta, v-a atacat, a negat revoluţia, vă acuză de…” etc. Este de asemenea posibil ca dnul Iliescu să fi văzut unele emisiuni de televiziune la care am fost invitat şi la care am abordat anumite secvenţe limitate ale procesului revoluţionar din perioada 1989-1990, trăgând concluzia că Stoenescu înlocuieşte revoluţia cu lovitura de stat, că neagă revolta românilor etc. Este un tip de generalizare caracteristic oamenilor superficiali şi cărora le este greu să pună mâna pe o carte. M-am confruntat în ultimii ani cu zeci de astfel de oameni care judecă evenimentele din decembrie 1989, cum se spune, după ureche. Mă aşteptam la altă reacţie din partea celui care şi-a asumat răspunderea succesiunii lui Ceauşescu şi a fost preşedinte al României timp de 11 ani.

    Întreaga construcţie a articolelor sale din Jurnalul Naţional porneşte de la premise şi afirmaţi false.

    1. Domnia sa crede că apartenenţa mea la curentul politic de Dreapta din România (altfel inexistent) a influenţat atitudinea mea din dialogul cu Virgil Măgureanu. Nu există în carte concepte “ideologice”, “teze”, “partizanat politic evident” (!) care să-l pună pe dnul Iliescu în contradicţie cu acestea. Este o prejudecată politică a celui care, la 27 decembrie 1989, îi declara ambasadorului sovietic Tiajelnikov că “acum trebuie lucrat prin individual ca să evităm împingerea spre Dreapta a proceselor, a problemelor sociale de la noi”. Care Dreaptă politică sau socială în decembrie 1989(!!!), domnul Iliescu nu ne explică. Ce ştie dnul Iliescu despre abordarea istorică de Dreapta, care este un fenomen apărut în Germania secolului al XIX-lea şi dispărut în primele decenii ale secolului al XX-lea? Domnia sa confundă ideologiile de Dreapta cu abordarea metodologică istorică de pe poziţii pragmatice.

    2. Domnul Iliescu face confuzii frecvente între categorii şi subcategorii istorice, folosind la întâmplare şi fără conţinut cuvinte şi expresii de genul: “revoluţie spontană”, “revoltă populară”, “răscoală populară”(!!!) – răscoala este o revoltă a ţărănimii-, amestecând evenimente distincte, parte ale unui fenomen mult mai amplu, într-o formă de discurs aproape publicitar. Afirmaţii false, de genul: “autorii contestă caracterul autentic al revoltei populare în România” – nu am declarat sau scris niciodată aşa ceva – susţin de fapt mecanismul de amestecare legendară a procesului revoluţionar desfăşurat în România între 14 decembrie 1989 şi 20 mai 1990, cu revolta de la Timişoara din 20 decembrie, cu mitingul sabotat profesionist la Bucureşti la 21 decembrie – de citit arhiva Jurnalului Naţional pe acest subiect! -, cu mişcarea de la Bucureşti din dimineaţa de 22 decembrie şi cu luarea cu asalt a sediului CC al PCR de către populaţie, “care l-a obligat pe Ceauşescu să fugă cu elicopterul”. Domnia sa mai confundă manifestaţia de protest a acelui prim nucleu timişorean din 16 decembrie cu revolta populară a muncitorimii timişorene din 20 decembrie, fără să se întrebe cât de spontană a fost aceasta după 4 zile şi după ce acea mână de revoluţionari autentici a strigat până a răguşit la cetăţenii Timişoarei, în toate acele patru zile, “laşilor, veniţi cu noi!”, şi timişorenii nu veneau. Au ieşit abia în 20 decembrie, după ce au auzit la Europa liberă că sunt 5000 de morţi în centru şi de la unii revoluţionari că au fost omorâţi 40 de copii la Catedrală. Nici un istoric serios nu poate elimina acestă diversiune (care a scos muncitorii în stradă) din procesul revoluţionar, pentru că reprezintă cauzalitatea imediată a faptului istoric. Că erau nemulţumiţi de regimul Ceauşescu? Da, dar erau nemulţumiţi şi cei din Bacău, Galaţi, Constanţa, Calafat sau Slobozia. N-au ieşit în 20 decembrie.

    3. Dnul Iliescu afirmă că autorii volumului “contestă caracterul spontan al mişcării populare din decembrie 1989”. Am arătat cât de “spontană” a fost revoluţia la Timişoara, cu diversiunea din jurul lui Tokes, cu sindicaliştii trimişi să spargă protestul enoriaşilor şi număraţi apoi ca revoluţionari etc. Să vedem cât de spontană a fost revolta de la Bucureşti. Toată noaptea represiunii de la Bucureşti – în care au fost implicaţi aproximativ 30 de revoluţionari la baricadă şi aproximativ 200 în lungul bulevardului -, posturile de radio străine şi în primul rând Europa liberă au transmis informaţia că sunt zeci de mii de morţi în centrul Bucureştilor. Încă de dimineaţă, participanţi la manifestaţia de la baricadă – printre ei Sergiu Nicolaescu şi Dan Iosif – au plecat spre platformele industriale pentru a aduce în centru muncitorii care, în spontaneitatea lor, au lucrat în schimbul III toată noaptea crimelor sau au venit la servici în schimbul I, fără interes sau cunoştinţă despre ce se întâmpla la Intercontinental. Dnul Iliescu nu ştie că la 07.35 forţele militare comandate de Milea au deschis focul asupra oamenilor la Vitan Bârzeşti şi în faţa întreprinderii Turbomecanica, dovadă că ordinele de represiune ale tandemului Ceauşescu-Milea încă erau active. De asemenea, dnul Iliescu nu ştie că sediul CC al PCR era apărat de un sistem militar numit “Dispozitiv militar de apărare al sediului central al CC al PCR”, format din blindate, trupe de linie ale Armatei, trupe de elită ale Academiei Militare, forţe ale MAI şi ale Securităţii, pe care l-a dezorganizat intenţionat gen. Vlad după ora 08.30, retrăgând toate forţele MAI şi Securităţii din dispozitiv, la fel cum, începând cu ora 10.07, gen. Stănculescu îndepărtează blindatele din Piaţa Palatului şi opreşte trupele proaspete chemate de tandemul Ceauşescu-Milea pentru a face “mişcarea populară” una cu pământul. Aşa a trecut nestingherită “mişcarea populară” a dlui Iliescu prin cordoanele dispozitivului militar de apărare al CC şi nu a găsit în faţa clădirii nici picior de militar. Aşa au ajuns protestatarii liber în Piaţa Palatului şi tot ca urmare a ordinelor gen. Stănculescu dintre 10.07 şi 10.35 “Armata a fraternizat cu populaţia”, “a trecut de partea poporului” etc. Teza cu fraternizarea militarilor la aflarea comunicatului sinuciderii lui Milea este o fantezie, dacă nu o diversiune calificată pentru a ascunde rolul fundamental pe care l-a avut Stănculescu în îndepărtarea lui Ceauşescu de la putere şi evacuarea lui (nu fuga) cu elicopterul, pentru a da apoi ordine, împreună cu gen. Rus, comandantul aviaţiei, de doborâre a acestuia. Nu întâmplător România are astăzi zeci de mii de revoluţionari, care “l-au îndepărtat pe Ceauşescu” după ce acesta plecase!

    4. Calitatea de succesor al lui Ceauşescu nu este o “invenţie” a lui Stoenescu, ci o afirmaţie clară difuzată de presa occidentală, care i-a şi făcut publicitate dlui Iliescu în acestă calitate, astfel că timişorenii care strigau “Iliescu! Iliescu!”, şi cei de la Televiziune, care au trimis după el să-l aducă la putere, nu l-au chemat pe Stoenescu sau pe Cristoiu, ci pe succesorul anunţat.

    5. În legătură cu însemnările din agenda dnului Iliescu, privind contactarea ambasadei URSS, îi las pe martori să confirme sau să infirme. Dnul Tatulici, de exemplu, are un post de televiziune la dispoziţie. Dnul Iliescu oricum este confuz şi amestecă lucrurile: cele trei persoane invocate nu făceau parte din “conducerea televiziunii” (!!!). Este un contraargument complet ilogic.

    6. În legătură cu apartenenţa sa la KGB, eu am combătut public acestă teză, neavând astfel de informaţii. Dnul Iliescu fabulează în continuare, derutat de cine ştie ce dezinformări al căror victimă este. Trimiterile la Aboimov, Evtuşenco şi la alte surse sovietice şi americane reprezintă o selecţie subiectivă a dlui Iliescu. În cărţile mele sunt tot atâtea citate din apropiaţi ai lui Gorbaciov (Graciov, Sobtchack, Zagladin şi alţii) care subliniază implicarea sovietică în evenimentele din România. Dnul Iliescu nu a citit rapoartele Bogomolov (1 februarie 1989), Iakovlev (2 februarie), Şevardnadze (24 februarie), care prezintă pericolul ieşirii României din Tratatul de la Varşovia, îndreptarea acesteia previzibilă spre Occident şi nevoia ca răsturnarea lui Ceauşescu să fie controlată, pentru ca România să rămână în sfera de influenţă a unei URSS reformate.

    7. Dnul Iliescu afirmă că nu a vorbit la telefon cu Gorbaciov decât la 27 decembrie, “în timp ce se desfăşura prima şedinţă cu cei 39 de membri ai CFSN”, şedinţă care a început în jurul orei 16.00. Dnul Iliescu uită ce i-a spus ambasadorului Tiajelnikov în aceeaşi zi de 27 decembrie, dar la ora 10.30 dimineaţa: “Francezii şi americanii au aruncat o nadă: <>. Asta este o altă provocare. Am avut o consultare cu tov. Gorbaciov de la militari. Ne puneam la un moment dat problema aceasta, când armata era îngrijorată şi vedea că nu are eficienţa scontată, nu ştia ce forţe acţionează, ce surse de informaţii au acestea. Unde organizam noi ceva, apăreau imediat!”. Am dat citatul întreg din “Stenograma întrevederii dlui Ion Iliescu cu ambasadorul URSS la Bucureşti”, document oficial din arhiva MAE, pentru a nu a fi acuzat că scot din context. Prin urmare, nu este o fabulaţie a lui Stoenescu; sunt cuvintele dlui Iliescu.

    8. Dl Iliescu afirmă că “Stoenescu mai introduce o fabulaţie”, cum că Sergiu Nicolaescu ar fi venit în biroul unde Ion Iliescu şi revoluţionarii Militaru, Brucan, Bârlădeanu, Apostoiu şi Nicolcioiu lucrau proclamaţia către ţară şi i-a anunţat că acea clădire a CC al PCR este minată. Afirmaţia îi aparţine dlui Sergiu Nicolaescu, repetată în vreo trei cărţi, plus că secvenţa este filmată, a fost prezentată în mai multe rânduri la TVR1, OTV, Naţional TV. Dnul Iliescu riscă o confruntare cu evidenţa filmată, ceea ce îi aruncă în aer toată argumentaţia, deşi, personal, îi înţeleg revolta pe care o trăieşte după ani de campanie jurnalistică ostilă şi agresivă.

    9. “Lupta pentru putere” este titlul unei cărţi de Sergiu Nicolaescu, acel aliat decisiv al dnului Ion Iliescu în momentele sale cele mai grele ( prima ieşire în balconul CC, de care nu spune nimic). Dnul Iliescu nu-şi explică acţiunile îndreptate de la MApN de gen. Stănculescu împotriva guvernului Verdeţ, documentate de zeci de martori principali, în care fuseseră cooptaţi şeful Marelui Stat Major al Armatei şi şeful Securităţii şi în care dnul Iliescu primise portofoliul de ministrul al… Culturii. Tăierea legăturilor telefonice ale lui Guşă şi Vlad, împreună cu revoluţionarii din CC, între care s-a remarcat Cazimir Ionescu, a fost probabil opera lui Stoenescu, nu a celor de la MapN, unde se instalase grupul Iliescu. Ar trebui scos din puşcărie Stănculescu numai şi pentru scena asta.

    10. În legătură cu scena balconului, dnul Iliescu trebuie să consulte stenograma transmisiunii TV, publicată de dnul Tatulici, în care secvenţialitatea scenei celei de-a doua ieşiri în balcon a dnului Iliescu este următoarea: focuri de armă automată, lovituri de tun de pe tanc, încetarea focului, intervenţia dnul Iliescu, reluarea tirului.

    11. Faptul că dnul Iliescu nu ştie cine a generat fenomenul terorist, deşi domnia sa a fost preşedinte al României timp de 11 ani fără să ne dea un răspuns, nu înseamnă că fenomenul nu a existat şi nu a avut nişte autori. Care, între altele, i-au ţinut la respect şi pe dânşii, sub mesele de la Televiziune sau de la MapN. Istoricul trebuie să caute răspunsul în locul celui care timp de 11 ani a avut serviciile secrete, întregul aparat de stat, Justiţia şi Procuratura pe mână. În aceste condiţii, formularea de ipoteze este firească.

    Închei aici, fără a mai intra în amănuntele pe care dnul Iliescu le poate găsi în vol. 4, partea I şi II din Istoria loviturilor de stat în România sau în lucrarea mai recentă România postcomunistă. Consider că domnul Ion Iliescu este partizanul tezei neştiinţifice, propagandistice şi fanteziste despre “revoluţia spontană” – care, între altele, este o contradicţie în termeni, revoluţia fiind un proces politic, social, economic de lungă durată -, doarece numai acestă “revoluţie spontană” poate legitima emanaţia, ridicarea sa la putere după ce Nicolae Ceauşescu a fost îndepărtat. Consider că Ion Iliescu nu are nevoie de această teza – care-i şi dăunează, inclusiv prin genul de articole la care răspund aici -, atâta timp cât el a jucat în decembrie 1989 un rol istoric, acela de succesor al unui dictator criminal, care a aruncat ţara şi Armata în haos. Dnul Iliescu trebuie să înţeleagă faptul că a ajuns la putere cu ajutorul Armatei, a lui Stănculescu şi a ministerelor de forţă, în primul rând (şedinţa de la MApN din 22 decembrie ora 16.00), şi apoi a fost legitimat provizoriu ca lider de disidenţii comunişţi şi opozanţii de tip Doina Cornea, Tokes, Blandiana, Pleşu, aflaţi la prima şedinţă a CFSN din 27 decembrie 1989, când s-a hotărât ca ţara să fie condusă de un Biroul Politic, în frunte cu Ion Iliescu. El a reprezentat atunci, fie că unora nu le convine, o garanţie pentru Marile Puteri implicate în răsturnarea lui Ceauşescu, că persoana anunţată ca succesor a ajuns la putere. Nu era altul.

  20. Victor Says:

    Ovidiu,

    Eh, acum ma asiguri tu pe mine ce ar fi primit Ceasca daca ar fi fost judecat de multime… Nu stiu cine esti tu, ce varsta ai si ce ai facut in acele vremuri dar pot sa bag mana in foc ca nu ai nicio legatura cu Revolutia. Numai cineva care nu a trait acele vremuri sau/si care nu a inteles nimic din dictatura lui Ceasca criminalul de copii ar putea spune asemenea aberatii cum ca poporul ar fi dat un verdict mai bland decat Tribunalul care l-a judecat. La Revolutie eu am fost acolo in mijlocul evenimentelor si pot sa te asigur la randul meu ca il calcam in picioare pe Ceasca daca prin cine stie ce imprejurare ar fi poposit in mijlocul nostru. Asta daca este sa discutam in termeni de “daca si cu parca”. Ideea principala este ca indiferent de participarea sau nu la Revolutie, am trait anii de dictatura, si Ceasca era un nenorocit care a sfarsit prea bland. Trebuia sa fie si el chinuit cum ne-a chinuit pe noi, cum a chinuit mamele ai caror copii au murit de frig si foame, sa fie torturat psihologic cum ne-a torturat el pe noi. A fost mult mai mult decat in sensul rau decat cel mai mare criminal din istoria omenirii. Si vine unul ca tine acum cu tupeu sa deplanga moartea unui dement, unul care a reusit sa terorizeze o tara intreaga timp de zeci de ani. Nu stii ce spui. Intre tine si noii nazisti cei care habar nu au ce a insemnat nazismul dar sunt fanatici nu este nicio diferenta. Jignesti o tara intreaga cu afirmatiile astea legate de Ceasca cum ca vreun om de buna credinta din Romania si l-ar fi dorit viu atunci la Revolutie. Repet, Tribunalul a luat o decizie prea blanda.

  21. Victor Says:

    Ovidiu,

    Legat de cretinul care scrie comentariul de mai sus, nu am timp acum sa comentez tot dar sunt absolut indignat de minciuna de proportii cum ca la Inter au fost implicati circa 30 de revolutionari la baricada si vreo 200 de-a lungul bulevardului. Acolo au fost mii de tineri ; ala care poate sa scrie asa ceva este un dezaxat mincinos. Si nici nu mai are rost sa comentez restul scrierii atata timp cat minte cu nerusinare. 30 de revolutionari si 200 de-a lungul bulevardului… este tampit? Zona din fata Teatrului National era plina, bulevardul era plin de la intersectia cu Piata Universitatii pana in dreptul fostului sediu Societe Generale si zona din fata fostei cofetarii Dunarea era plina. Eram om langa om si asta spune ca acolo au incaput numai 200 de oameni?

  22. Ovidiu Says:

    Victor,

    Nu stiu cine esti si nici nu ma intereseaza! . Dar nu te comporti ca un om responsabil. Tu ai jignit poporul roman, vezi ca si presedintele Iliescu a observat!

    1). Sistemul nu functiona fara Securitate si, era vorba de un aparat complex, dupa logica ta numai Ceausescu era “vinovat”. Nicolae Ceausescu a fost un mare patriot, si-a iubit poporul.

    Poporul a suferit pentru ca Ceausescu a dorit ca statul roman sa fie independent din toate punctele de vedere – economic, politic.

    1) Era apreciat de Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii, Richard Nixon, Menachem Begin, Hosni Mubarak, Regele Baudouin I, Regele Spaniei, Juan Carlos I de Burbon, de papa Paul al VI-lea, Golda Meir, regele Hussein, etc.

    2) Unii observatori occidentali exultau, comparându-l cu Kennedy sau prezicând că România va ajunge un fel de Elveţie. Faima lui de naţionalist îndărătnic, cu un rol special în cadrul Pactului de la Varşovia, i-a deschis aproape toate uşile.

    3) Ceauşescu s-a dovedit a fi un mediator înnăscut; extrem de tolerant în politica externă.

    4) “Ceauşescu a fost un tiran din punct de vedere politic, dar în politica externă a avut sclipiri de geniu” – spunea Silviu Brucan, fost redactor-şef la Scânteia .

    5) Ceauşescu a strâns un număr considerabil de premii, medalii, ordine, titluri academice, a căror simplă înşiruire ar umple peste trei pagini de revistă.

    Ele variază de la Legiunea de Onoare Franceză, la Ordinul Leului de Aur al Nassau-lui, din Luxemburg; de la Ordinul Cavalerului Alb Finlandez, la Ordinul Naţional al Leopardului, din Zair; de la Ordinul Bath Britanic.

    6) În 1973, a permis înfiinţarea de joint-venture cu participare de capital occidental. Din primul an existau 20 de astfel de firme. Volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape s-a dublat: de la 28% în 1965, la 45% în 1974. Între anii 1971-’75, România a înregistrat o rată anuală de creştere a PIB-ului de 11,3%, neegalată niciodată.

    7) S-au construit masiv blocuri: numai între 1981-’85 s-au dat în folosinţă peste 750.000 de apartamente cu termoficare şi apă caldă. În anii 1965-’70, mutarea populaţiei de la sat la oraş, ca efect al industrializării, era considerată un fenomen de dorit. În numai câţiva ani, din cauza dezechilibrelor create de migraţie, au început restricţiile pentru cei care voiau să se stabilească în marile oraşe. Industrializarea forţată a înglodat România în datorii.

    8) Ceauşescu a dispus achitarea rapidă a datoriilor externe, fără a mai lua noi credite. Era tot o formă de proclamare a independenţei naţionale, obsesia lui. Şapte ani mai târziu, România nu mai avea datorii.

  23. Ovidiu Says:

    Salut Victor,

    aici ti-am raspuns.

    Adevarul ca as prefera sa discut cu Emigrantul, sau cu unul cu care se poate discuta lejer fara a avea idee fixe, obsesii, fantezii sau fanatism.

  24. Victor Says:

    Salut Ovidiu,

    multumesc pentru raspuns. S-au facut lucruri bune pe vremea lui Ceasca, nu neg. Dar asta nu-l disculpa pentru crimele sale si pentru teroarea in care ne-a tinut. In comentariul de mai sus o dai dupa cum iti rezulta. Cand vrei sa-l disculpi pe Ceasca afirmi ca nu a fost singurul decident. Cand vrei sa-l lauzi lasi sa se inteleaga ca numai lui ii datoram realizarile.

    Toleranta lui in politica externa ma lasa rece. Era exact ca unul care isi terorizeaza familia si in public este cel mai dulce baiat. Personalitatea lui duala este binecunoscuta si este cea care printre altele a dus la o apreciere initiala din partea unor lideri occidentali. Pana s-au prins cu totii cum stau lucrurile.

    PIB-ul ala si anii de crestere economica nu au nicio relevanta atata timp cat totul s-a sfarsit in cea mai crancena mizerie.

    Tu vorbesti de crestere economica in conditiile in care in anii ’80 in magazinele alimentare nu mai gaseai decat creveti congelati si conserve iar pietele erau goale?

    Imi vorbesti de case construite in conditiile in care batranii si copiii se imbolnaveau si mureau din cauza frigului?

    Ce poate fi mai rau decat sa tii un popor intreg in frig, infometat, in intuneric atat la propriu cat si intuneric spiritual, in teroare si lipsit de cele mai elementare libertati cetatenesti?

    Gandirea lui economica reflecta la randu-i dualitatea dementului care in exterior se supunea legilor de functionare ale pietei iar in interior amesteca merele cu perele, nu tinea cont de buget lua dintr-o parte si dadea in alta s.am.d.

    Si ce rezolvai daca nu mai aveai datorii? Ce rezolvai atata timp cat nu aveai tehnologii noi? Ceretarea era terminata, toata industria era terminata si pe el il interesa in nebunia lui sa nu mai avem datorii? Tu ti-ai infometa familia pentru a-ti plati eventuale datorii? Nu cred. Deci de ce il lauzi pe dement care a infometat o tara intreaga pentru o ambitie tampa? Piata CAER era absolut insuficienta pentru a dezvolta o economie sanatoasa. Ori cu ce ar fi iesit Romania pe piata mondiala atata timp cat intreaga productie era in paragina, eram o tara retarda care producea numai gunoaie ce nu trebuiau nimanui.

    Animalele mureau pe capete in ferme pentru ca nici macar furaje nu mai erau. Fermele care mai reuseau sa produca cat de cat trimiteau productia la export iar in tara oamenii mureau de foame.

    Asta era un DEMENT care a sfarsit prea bland!

    PS. Eu nu te tin, discuta cu cine vrei altminteri mai dau cate o replica la ce scrii daca asa imi vine. Ai libertatea sa ma ignori evident.

    PPS. Daca nu ma insel titlurile academice i s-au retras. Pe buna dreptate! Si analfabeta de nevasta-sa era academician asa ca astfel de afirmatii nu au niciun suport in realitate. Cu totii stim ca erau amandoi semianalfabeti, el insa inzestrat cu viclenie la superlativ.

    Tarele pe care le-a lasat in urma Ceasca se resimt si astazi cand iata avem un presedinte dupa chipul si asemanarea lui. A fost unul din motivele pentru care am jignit poporul roman atunci cand am facut-o. Te lasa nervii sa vezi ca dupa 20 de ani mentalitatile sunt inca apropiate de ceea ce a fost. Dar asa cum am spus atunci a fost un moment in ce ma priveste, altminteri incerc sa inteleg si sa fiu tolerant. Oricum ma lasa rece episodul si faptul ca il tot reamintesti si intaresti cu pozitia Presedintelui de la acea vreme ma lasa la fel de rece. Tin mult intr-adevar la Ion Iliescu dar daca ma apuca mai ma pozitionez si contra. Atunci cand am jignit poporul roman am facut-o si in acest sens ca aveam draci si pe Presedinte si pe romani si pe toti. Stiam precis ca Presedintele nu este deacord cu o astfel de pozitie dar m-a impins un dracusor. Apoi mi-a trecut. Am revenit afirmand ulterior care este pozitia mea atunci asa ca nu am s-o fac tot timpul. Vad ca tu imi reamintesti periodic. Poate te plictisesti la un moment dat desi nu pari a fi genul tinand cont de faptul ca nu incetezi cu prostiile astea cu Ceasca.

  25. Ovidiu Says:

    Salut Victor,
    asa imi place, dar lasa treaba asta ca nu era chiar criminal.

    Cer scuze Victor, nu am vrut sa te jignesc.

    Iliescu a schimbat sistemul, Iliescu intra in istorie, Iliescu este patriot.
    Dar, repet, dupa parerea mea si numai a mea unica greseala pe care Iliescu a facut-o este acel tribunal.
    Cu ce e mai bine acum ? du-te la tara si sa-mi povestesti cum se traieste in epoca noua.

    Daca si parca cum zici, se faceau reforme,si se moderniza, fara coruptie, doar au trecut 20 de ani. Chiar incepand din 1989-1990, cred eu, ca nu aveam nevoie de imprumuturi, si eram pregatiti sa facem fata cu aceasta cruza economica ca loveste in tarile mai putin dezvoltate, cer scuze scriu la repezeala ca sunt obosit.
    maí vorbim.
    Chiar te invit la mine pe blog la o cafea, sau tuica?

  26. Victor Says:

    Ovidiu, inca ceva : eu insumi imi acord de unul singur dreptul de a ma enerva pe romani daca imi vine si de a ma manifesta verbal in acest sens pentru ca atunci in noaptea de 21 la Inter cand a inceput sa se traga mi-am spus in sinea mea ca merita sa stau acolo, ca merita sa imi risc viata macar si pentru ca ceilalti sa nu mai traiasca in dictatura. Sunt convins ca asa gandeau toti tinerii care au participat la baricada de la Inter. Ori daca am fost dispus sa-mi risc viata pentru un popor consider ca am dreptul sa mai si critic poporul respectiv cand imi vine. Daca nu as fi tinut la ceilalti as fi stat naiba in casa atunci si in zilele urmatoare cum au facut atatia si apoi as fi scris ca tine cum ca Ceasca a fost un om de bine si probabil ca as fi mai apreciat daca as proceda asa. Ideea este ca vroiam sa iti explic mai pe larg de ce ma lasa rece ca tu tot amintesti episodul cu jignirea romanilor si reactia Presedintelui. Sigur tu poti sa spui ca cei care am fost la Inter am facut-o pt noi insine si initial poate asa am gandit. Dar daca ai fos fost acolo cu trupele in fata ta cu primele trasoare apoi cu primele gloante trase razant sau cu masinile de pompieri care au navalit in multime si mai apoi cand a inceput sa se traga pe bune cred ca nu ai mai suspecta pe nimeni ca era acolo doar pt el insusi. De fapt in zilele alea ale Revolutiei cei care s-au expus si-au riscat viata si pentru ceilalti. Este unul din motivele pentru care il admir pe Ion Iliescu. Majoritatea astora care sunt in poltiica la ora actuala nu au roscat nimic atunci la Revolutie. Basea statea pitit ca multi altii si acum vine sa ne explice celor ca mine ce si cum. Asa si tu pentru ca este limpede ca nu ai luptat contra idolului tau dementul Ceausescu si impotriva aparatului sau represiv vii acum si imi explici mie cat de bun a fost criminalul de copii si batrani unul care a pus gloanetele pe mine si pe altii ca mine. Dar este normal sa gandesti asa pentru ca tu si Basea stateati la caldurica bine merci atunci cand altii isi riscau viata pentru o lume mai buna.

    Ca sa inchei tu nu ai facut nimic niciodata pentru tara asta si nu ai niciun drept sa vorbesti despre vremurile alea asa cum o faci. Pentru ca ii jignesti pe cei care au murit la Timisoara sau la Inter. Si desigur pe toti cei care au luptat si au murit in zilele dupa 21. Ar trebui sa ai minim de bun simt si sa respecti macar memoria celor care au murit de frig si/sau de foame. A celor care au murit incercand sa ajunga in libertate. A celor care s-au impotrivit sistemului represiv imaginat de criminalul pe care tu iti permiti sa il sustii. Nu inteleg de ce Presedintele permite intinarea mmeoriei celor care au murit luptand pt libertatea unui popor publicandu-ti aberatiile in care il preaslavesti pe DEMENT.

  27. Ovidiu Says:

    Victor,
    cum iti permiti sa ma jignesti? tu de unde stii ca n-am facut nimic pentru tara asta ?
    De ce trebuie sa te cred ca ai participat la Revolutie ?

    Eu in viata mea nu am jignit poporul roman !
    Nu trebuie sa-ti dau socoteala ce am facut in 21 decembrie 1989, asta-i treaba mea.

    Nu vreau sa ma laud ca tine, ca nu are rost atat timp cat te cunosc doar virtual.

    Nu ai nici un fel de drept sa insulti poporul roman ! Repet si constat ca esti agresiv, sa numai zic ca esti si fanatic.

    Victor Roncea si multi alti revolutionari zic cu totul altceva.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: