TRANSCRIPT

Pentru cei ce nu au urmarit emisiunea din 6 martie de la Antena 3, public in continuare transcriptul Editiei Speciale.Acesta a fost posibil datorita profesionalismului Agentiei “Monitoring Media“, careia ii adresez multumiri.

editiespeciala_06032009

“Ediţie Specială” – 06.03.2009 – invitaţi: Ion Iliescu, Ion Cristoiu

Maria Coman: Ediţie specială, avem mai multe teme de discuţie în această seară. Suntem într-un an electoral, suntem într-o perioadă de criză economică, dar şi diplomatică în relaţia cu Ucraina. Bună seara, domnule Ion Iliescu, Ion Cristoiu. Aş începe cu o postare de pe blog-ul dumneavoastră, în care spuneţi că „nu pot spune că sunt foarte optimist în ceea ce priveşte evoluţia lucrurilor în cursul acestui an”. De ce nu sunteţi optimist?

Ion Iliescu: Pentru că suntem la începutul efectelor crizei economice mondiale, care abia a început să se resimtă în economia românească. Un asemenea proces de extensiune globală, planetară, începe în centrul sistemului şi apoi se propagă în valuri spre periferie. Noi suntem cam la periferia sistemului, abia am început să primim primele valuri ale crizei mondiale. Cred că va continua acest val în tot timpul acestui an şi poate şi în anul viitor. Cred că întreaga desfăşurare a vieţii noastre economice şi sociale va fi dominată de efectele crizei economice şi financiare internaţionale.

Maria Coman: Cum vi se par măsurile pe care le-a propus Guvernul şi cum vi se pare acea idee a preşedintelui României de a merge în faţa Parlamentului şi de a cere şi o consultare publică dacă este sau nu nevoie de un împrumut extern?

Ion Iliescu: Acest lucru e bine şi trebuia făcut. Am aflat şi eu că există deja o echipă la Washington care negociază cu FMI-ul. Înainte de a fi trimis o echipă, trebuia făcută o consultare preliminară măcar în cadrul echipei guvernamentale a celor două partide. Am înţeles că nici preşedintele PSD-ului nu a fost anunţat de plecarea acestei echipe. Cu ce mandat a plecat acea echipă să negocieze? Până acum s-au exprimat foarte multe reţineri chiar şi asupra oportunităţii şi necesităţii unui dialog cu FMI-ul pentru un nou împrumut. Deci când se merge, trebuie să se meargă cu un mandat, cu o motivaţie. E nevoie oare? Dacă e nevoie, pentru ce este nevoie? În general, nişte împrumuturi, ele vizează ce anume? Vizează deficitul bugetar al ţării, şi care deficit anume? Că este deficitul public şi deficitul privat, cel privat este de două ori mai mare decât cel public. Statul să se îndatoreze ca să acopere deficitul sectorului privat? De unde până unde această chestiune? Statul atât de mult hulit care ar trebui evacuat din economie, acum devine salvatorul sectorului privat mergând dupa o asemenea filozofie?

Maria Coman: Pe de altă parte, sunt şi alte ţări europene care intervin în sectorul privat tocmai ca să susţină economia.

Ion Iliescu: Noi asistăm la lichidarea unui fetiş şi suntem generaţia care am trecut prin două momente care au zguduit viaţa internaţională, la finalul de secol XX : prăbuşirea unui sistem şi falimentul unei anumite concepţii despre economie si anume, ignorarea pieţei, substituirea ei cu statul. Acum asistăm la eliminarea altei poziţii extreme – si anume teoriile neoliberale care tratau cu ostilitate, promovand fetisul pietii – singurul reglator al economiei, afirmand ca statul nu are a se amesteca în economie. Acum aceste teorii apelează la stat ca să salveze capitalul privat. Noi avem şi aşa problemele noastre dificile ale economiei, cu deficite bugetare, cu probleme sociale complicate, statul are tot mai puţine pârghii ca să controleze si sa intervina in economie. Se îndatorează statul ca să sprijine sectorul privat?

Maria Coman: Nu ştim asta deocamdată. Este incert.

Ion Iliescu: Ar fi trebuit înainte de aşa ceva şi înainte de a veni cu un mesaj în Parlament, preşedintele sa fi  iniţiat o consultare cu instituţiile statului, în primul rând, cu partidele, în al doilea rând, cu societatea civilă, patronate ş.a.m.d., ca să ne lamurim ce vrem. Cred că încă nu suntem pregătiţi, nu e simplu de prevăzut tot ce va urma, care vor fi consecinţele acestor valuri ale propagării crizei. Apoi, avem problemele noastre de reforme structurale în economia naţională. Am trecut o anumită fază, am intrat în Uniunea Europeană. Am avut un proiect şi o strategie a aderării la Uniunea Europeană, dar nu avem încă o strategie elaborată a integrării noastre în Uniunea Europeană, a folosirii statutului de stat membru al Uniunii Europene. Astea trebuiau să fie primele chestiuni care să fundamenteze o politică, inclusiv guvernamentală, dar o politică a statului în general şi a societăţii româneşti în ansamblu, în care să conlucreze toţi factorii: şi guvernamentali, şi societate civilă, şi factori economici; şi pe această bază ar fi trebuit să definim şi raportul cu diverse instituţii: cu Uniunea Europeană, unde lucrurile sunt puţin mai clare; cu FMI avem o altă experienţă. Stiglitz, fost vicepreşedinte al Băncii Mondiale, consilier economic al lui Clinton, a scris o carte întreagă cu critici severe la adresa politicilor FMI-ului. Ţările asiatice au respins relaţia cu FMI-ul. Noi am avut şi experienţe bune şi mai puţin bune, am încheiat o anumită fază în relaţia noastră cu FMI-ul, nu resping ideea chiar de a avea o comunicare, de a conlucra; ne-a şi sprijinit FMI-ul în anii ’90. Dar trebuie să stabilim un mandat clar pentru negocierile cu FMI-ul. Ştim că acele condiţii impuse de FMI nu întâmplător au fost criticate. Poate se mai schimbă ceva, s-a schimbat şi directorul FMI-ului, acum este un socialist francez director general. Se schimbă prin asta politica abordărilor FMI-ului? Nu ştiu. Dar în orice caz, este nefiresc şi inacceptabil să plece o delegaţie fără ca liderul unuia dintre cele două partide să ştie măcar de acest lucru, fiind şi presedinte al Senatului, şi fără să existe o discuţie preliminară şi un mandat al acestei delegaţii. Ce negociază? E firesc să angreneze împrumuturi pentru ce? În datoria externă a ţării, datoria publică este mica, cea mai mare e datoria privată. Se îndatorează statul ca să acopere datoria privată? Asta ar fi nefiresc. Împovărăm statul şi poporul român să ducă pe umerii lor un management neperformant al sectorului privat?

Maria Coman: Deocamdată nu au fost din partea Guvernului foarte multe măsuri de sprijinire a sectorului privat, e greu de crezut în acest moment că împrumutul respectiv va fi pentru sectorul privat.

Ion Iliescu: Cred că statul este dator să sprijine sectorul privat. Ce înseamnă sprijinul statului? Nu să-l subvenţioneze, dar statul este dator să creeze climatul necesar pentru ca sectorul privat să se dezvolte, adică să creeze cadrul legislativ, instituţional, birocraţia s-o simplifice. Noi trebuie să încurajăm sectorul privat pentru că el este în momentul de faţă sectorul dominant al economiei naţionale şi poate fi factorul dinamizator al economiei. Dar aceste chestiuni trebuie bine cumpănite să formeze obiectul unor consultări solide cu toţi factorii interesaţi.

Maria Coman: Putem presupune că preşedintele va merge luni în Parlament cu un astfel de mesaj, este nevoie sau nu de un împrumut extern. Şi la ce să ne aşteptăm în privinţa consultării publice despre care vorbea şeful statului?

Ion Cristoiu: Domnul Ion Iliescu a pus punctul pe „i”. În legătură cu acest acord cu FMI sunt două probleme. Al doilea este faptul că, indiferent că e nevoie sau nu e nevoie, ideea sau imaginea unui acord cu FMI mă trimite în anii ’90. Vă mai amintesc că era un domn, când venea acela (Thomson), toate televiziunile şi primul-ministru erau la aeroport şi se gândeau dacă a mâncat bine sau nu în avion. Bun, asta este o chestiune, din punctul acesta de vedere nu ştiu dacă economic este sau nu nevoie; problema pentru mine este daca ne întoarce la un acord cu FMI, când s-a considerat că renunţarea la FMI este un progres ? Problema la ora actuală, este ca, noi avem un exemplu de dictatură; o hotărâre atât de importantă care angajează ţara,  acordul cu FMI, iată că au luat-o nişte tipi într-un budoar. Cine a luat hotărârea? Cine i-a trimis? Nu e vorba că trebuie să ştie domnul Mircea Geoană, care este şeful unui partid din coaliţie. La aceasta as adauga la asta o altă hotărâre, o altă mişcare; e vorba de poziţia preşedintelui la Bruxelles, când le-a dat peste bot celor din grupul de la Vişegrad, care cereau un ajutor de la Vest, care intenţiona să iasă pe spatele nostru din criză. Domnul preşedinte s-a dus şi spre stupoarea mea într-un discurs am aflat că nu numai că nu a fost de acord, dar a fost şi calul troian al Vestului în interiorul acestei grupări. Întreb: cine a ştiut din România? Cine a ştiut? Avem ministru de Externe, avem prim-ministru, nu era normal înainte de a pleca să-i convoace pe doamna aia de la Camera Deputaţilor, pe domnul Mircea Geoană, pe prim-ministru, pe foştii preşedinţi, nu pe mine sau pe tine, să spună, uite, eu mă duc acolo, voi ce ziceţi? Măcar de formă. Asistăm prin această coaliţie şi prin complicitatea PSD-ului la un exerciţiu de dictatura. Eu cunosc bine că hotărârile se luau tot în Modrogan, dar acolo era budoarul duduii. Acum sigur, nu ştiu dacă mai e o duduie. Nu se poate aşa ceva, încep să se ia hotărâri fundamentale pentru ţară de nişte tipi care nu ştiu când s-au luat şi cum? Nu mai avem ministru de Externe? In conflictul cu Ucraina eu nu am auzit vocea ministrului de Externe! Domne, nu ştiu.

Maria Coman: Dar nu a existat nici măcar un comunicat oficial.

Ion Cristoiu: Eu ca bătrân comunist sunt logic, ori sunt comunist, ori sunt în regimul Ceauşescu şi atunci logica este că Ceauşescu şi răspunde de toate, ori sunt în democraţie cum se pretinde, iar aici am dreptul ca simplu cetăţean ca şeful statului, şeful Guvernului, şeful poliţiei să-mi spună de ce? Atât. Eu am hotărât, noi am hotărât să mergem la FMI, am trimis o delegaţie, mandatul este acesta, vrem aşa, da? Nu se poate aşa ceva, sentimentul acesta de hotărâre care se ia cu Boc prin boscheţi mă enervează, este foarte primejdios. Acest sentiment de hotărâri luate în budoar, în WC-uri, în cămări, în restaurante, şi nu în democraţie.

Maria Coman: Pentru că tot a adus domnul Ion Cristoiu în discuţie subiectul Ucraina, cum vi se pare această absenţă a ministrului de Externe din tot acest scandal? E o poveste cu implicaţii foarte multe, avem foarte multe reacţii din partea Ucrainei şi destul de vehemente, spun că România a procedat neamical, că expulzează doi diplomaţi. Ministerul Afacerilor Externe tace.

Ion Iliescu: Aveţi dreptate, tot acest incident a părut puţin surprinzător. Aşa ceva, în primul rând, la nivelul organelor celor mai informate asupra acestei chestiuni trebuie tratate cu mai multă atenţie, prudenţă, circumspecţie, şi nu ieşit în public cu un lucru care nu este bine elucidat până la capăt. În al doilea rând, când se ajunge la aşa ceva, la informarea publică, este clar că sunt consecinţe diplomatice. Atunci trebuia într-adevăr formulat un punct de vedere comun al Guvernului; respectiv, Ministerul Afacerilor Externe să fie pe fază, să cupleze la decizia care se adoptă şi să fie pregătit pentru dialogul corespunzător cu statul implicat în această chestiune.

În general, cred că stângăcia cu care se prezintă la debutul guvernării sale această echipă guvernamentală arată o oarecare nesiguranţă şi dă o notă de lipsă de profesionalism, şi asta este periculos, mai ales într-un an atât de dificil, într-un an în care efectele crizei, efectele crizei externe, ca şi problemele slăbiciunile economiei noastre comportă încrederea cetăţeanului în guvernanţă. Or, asemenea semnale care dovedesc lipsă de siguranţă, de certitudine, reveniri, prelungiri ale deciziilor dă o notă de incertitudine, şi asta este foarte periculos pentru orice guvernare. Credibilitatea guvernării, mai ales în momente dificile, este un lucru esenţial. Aici este şi slăbiciunea acestei coaliţii politice care trebuie, din acest punct de vedere, să stabilească un mecanism de consultare în toate probleme şi mai multă promptitudine în adoptarea deciziilor. Se prelungeşte prea mult faza incipientă de provizorat, de numire a demnitarilor în structurile centrale, locale. E cam mult pentru debutul unei coaliţii de guvernare, şi asta în aparatul de stat creează probleme. Este de fapt o slăbiciune a noastră şi trebuie cumva să punem capăt acestui provizorat în care ne zbatem de atâta vreme. “E mai complicată democraţia”, o spunea Churchil la vremea sa; “dictatura e mai simplă, pentru că acolo e un comandant care comandă!.” În democraţie e mai complicat, trebuie să te consulţi, trebuie să ţii seamă de structurile democratice ale statului, să asiguri consultarea tuturor. Dar, nu se poate fără o decizie bine fundamentată pe bază de consultări reciproce. Ori, la noi provizoratul se prelungeşte prea mult şi pe de altă parte, această tentaţie a ocupării posturilor prin împărţirea poziţiilor între partidele de coaliţie a devenit o boală a democraţiei noastre. Trebuie să ajungem la stabilirea unor principii clare de statornicire a aparatului administrativ, stabilitatea lui şi de asigurare a profesionalismului funcţionarilor publici. Pojghiţa care se schimbă prin schimbarea partidelor de la guvernare trebuie să fie cât mai subţire a unor responsabili din administraţia centrală şi locală. În rest, totul să se bazeze pe profesionişti şi pe permanenţa acestora. Greu se formează un specialist într-un domeniu; acest lucru nu e posibil când îl schimbi la fiecare patru ani.

Maria Coman: Cum poţi să-ţi construieşte o carieră ca funcţionar public în România, în condiţiile în care vine Guvernul Boc, desfiinţează cancelaria ce abia fusese înfiinţată de două mandate?

Ion Iliescu: Această instabilitate creează slăbiciuni foarte mari în funcţionarea şi eficienţa administraţiei.

Ion Cristoiu: Eu sunt mai… E făcută toată această bulibăşeală ca să-şi pună oamenii lor. Deci, noi trăim cu această coaliţie din care face parte şi PSD, tot ce fac ei, 99% sunt suspecte. Vine domnul Boc şi spune că desfiinţează agenţii. De ce? Pentru că nu poate să-i dea afară pe funcţionarii ăia, o armată, cum spunea Caragiale în 1907, care aşteaptă acum să le ia locul, şi atunci îmi fac mie tot felul de… Se îmbârligă, îmi prezintă mie ca o chestiune extraordinară, să vedem, vom desfiinţa agenţiile, ca să-i poată scoate pe funcţionarii ăia. E singurul lor scop. Vreţi să vă spun ce tâmpenie este descentralizarea la care achesează şi domnul Mircea Geoană ? A trăit domnul Mircea Geoană într-un judeţ? Ştiţi ce înseamnă într-un judeţ să le mai dai baronilor, încă o dată, putere? Baronilor locali, preşedinţilor CJ care şi aşa fac aerul irespirabil şi vă spun că ştiu, le mai dai acum directorii de spitale, sănătatea, teatrele, tot? Păi eu vreau să vă spun următorul lucrul, ce nu ştie PSD-ul, ce nu ştie Mircea Geoană, sunt anumite judeţe în care dacă nu te duci la acela, la stăpân, care este preşedintele CJ, te-a luat dracu’, fugi din judeţ. Adică noi feudalizăm România? Sigur e nevoie de o descentralizare, dar, iată că Franţa nici nu-şi pune problema ! Le dau ăstora o putere in plus, cand şi aşa avem foarte mari probleme ? Ştiţi ce înseamnă alegeri la ora actuală? Preşedintele CJ, care este baron, depinde de partid, are o clientelă în rândul primarilor, cărora le dă bani; primarii, la randul lor, au clientelă în rândul satelor; la vot se duc la primar primarul care face totul. Acum ce facem, repetăm la europarlamentare şi la prezidenţiale această chestie? După ce, repet, nu poţi să faci nimic; toţi cei care lucrează la ziarele judeţene ştiu ce înseamnă să cârteşti împotriva baronului local, e feudă, nu mişcă nimeni şi acum le mai dăm şi să schimbe directorii de spitale, de şcoli, de teatre, să schimbe şi directorii de ziare? Să discutăm şi asta. Vine domnul Boc şi domnul Geoană, descentralizare. Acesta este un subiect de mare discuţie, în Franţa este în discuţie de o sută de ani cu descentralizarea. Ei spun că la ei nu este această experienţă. O fi în Germania, hai s-o discutăm, e valabilă la noi, ce facem?

Maria Coman: Să ne întoarcem la centru. Spunea domnul Mircea Geoană că România are nevoie de o schimbare şi că un presedinte de dreapta nu e potrivit. Şi totuşi PSD-ul este la guvernare în acest moment cu PD-L-ul; chiar dumneavoastră spuneaţi mai devreme că acest Guvern denotă o nesiguranţă şi o lipsă de coerenţă în acţiuni până în acest moment.

Ion Iliescu: Chestiunea comportă două aspecte, sunt conjuncturi în care viaţa impune, practica impune o mare coaliţie între două partide care pot să se situeze pe poziţii diferite politic. Are şi Germania această experienţă, coabitarea a fost o practică a francezilor; italienii au cunoscut multe asemenea lucruri şi la noi într-un fel au fost diverse combinaţii . Acum, pentru prima dată, am intrat şi noi într-o asemenea conjunctură, când două partide domină Parlamentul României. Coalizarea lor în guvernare asigură o majoritate stabilă, ceea ce poate să dea stabilitate Guvernului, ceea ce constituie o premiză bună pentru un an cu atâtea complicaţii. Totul este ca într-o asemenea structură să fie bine limpezite lucrurile de la început, să existe nişte principii pe baza cărora deciziile să poată să aibă şi o fundamentare solidă, să fie şi prompt luate, să nu se întârzie, să nu se prelungească soluţionarea problemelor. De asta spuneam că este o slăbiciune a acestui debut că nu funcţionează încă acest mecanism aşa cum trebuie. A doua chestiune pe care am abordat-o înainte,   principiile descentralizării. La noi a fost o centralizare cam mare a deciziei administrative, nu întotdeauna motivată. Deci ideea trecerii unor atribuţiuni şi simplificării lucrurilor pentru rezolvarea problemelor este un lucru necesar. Dar toate aceste chestiuni trebuie bine limpezite. Un aspect pe care eu l-am abordat, factorul uman, indiferent cine se află la putere. Orice partid, nu poate să nu fie interesat ca problemele să meargă bine, ca administraţia ţării să fie eficientă. Eu înţeleg preocuparea unora ca să-şi asigure clientela proprie, dar nu o faci pe spinarea mersului treburilor în ţară, pentru că prin asta îţi torpilezi propria ta poziţie. Ai venit la guvernare şi daca te-ai compromis lamentabil, nu mai ajungi la guvernare a doua oară; dacă te compromiţi şi nu asiguri seriozitate venind cu oameni competenţi sau respectându-i pe profesionişti. Noi tot vorbim de.competente; dar văd limbajul acesta anticomunist, practicat de unii, care este de esenta neostalinista;  pe vremea guvernării comuniste, cu limitele ei, oameni cu mai puţină pregătire intelectuală, chiar şi Ceauşescu la început, au ştiut să apeleze la specialişti, pentru că impunea viaţa aşa ceva.

Maria Coman: “Clubul de la Bucureşti”, pe care vreţi să-l puneţi pe picioare acum, promoveaza apelarea la nişte specialişti?

Ion Iliescu: ”Clubul” va fi o structura specifica societatii civile, un organism neguvernamental, un cadru în care vom apela, în primul rând, la o serie de oameni de mare autoritate intelectuală, într-un domeniu sau altul; un cadru de dezbateri, de analize şi de expertize apeland la oameni cu mare încărcătură intelectuală şi profesională în abordarea câtorva probleme majore cu care se confruntă societatea în zilele noastre, România şi problemele ei, Europa şi problemele ei, lumea la început de secol XXI. Vrem, deci, sa creem un cadru în care sa dezbatem aceste probleme şi să dăm nişte semnale, să promovăm ideea de expertiză în domenii foarte importante. Nu există în România azi dezbateri serioase, aşezate, fundamentate, pe marile probleme cu care se confruntă lumea şi care se reflectă în viaţa noastră. Or, această practică este foarte extinsă.

Maria Coman: Aţi şi făcut-o în perioada în care eraţi preşedinte.

Ion Iliescu: Sunt câteva zeci de mii de aşa-zise „think tank”-uri pe plan mondial. Oameni de mare suprafaţă intelectuală sunt prezenţi şi emit păreri, fac analize, sunt şi expertize pe care le oferă factorilor de decizie. Şi guvernele din ţările aşezate, dezvoltate, apelează întotdeauna la expertiza unor asemenea grupuri de specialisti. Acesta este un aspect a ceea ce vrem să fie acest “Club de la Bucureşti” şi în acelaşi timp el să genereze o mişcare a ideilor care să răspundă şi interesului tinerilor pentru problemele actuale şi  a modului cum sunt ele abordate la nivel naţional, la nivel internaţional, să intre în comunicare cu marea dezbatere care se desfăşoară azi în legătură cu marile schimbări prin care trece omenirea azi. Ne aflăm la acest început de secol XXI în faţa unor sfidări la care vrem să răspundem şi noi cu propriile noastre contribuţii, dezbateri, opinii.

Maria Coman: Am discutat până acum despre criza economică şi aş vrea să trecem la alegerile de care avem parte anul acesta. Avem alegerile pentru Parlamentul European şi, de asemenea, alegerile pentru preşedinţie. V-aş întreba, domnule Ion Iliescu, cum vedeţi dumneavoastră portretul, să-i spunem, al candidatului la preşedinţie şi după aceea al viitorului preşedinte al României?

Ion Iliescu: Eu nu m-aş referi atât la portretul candidatului , ci la câteva probleme de principiu, care cred că ar trebui să formeze şi tema, esenţa dezbaterilor în perioada campaniei electorale pentru alegerea preşedintelui; cam ce ar trebui să fie preşedintele României. Şi trebuie să pornim de la un adevăr fundamental. Indiferent cine va candida, indiferent cine va fi preşedintele ţării, trebuie să fie un om care să respecte prevederile Constituţiei, principiile Constituţiei privind locul şi rolul preşedintelui în sistemul instituţiilor de stat. Nerespectarea acestor principii ne-a costat, şi eu cred că avem 5 ani pierduţi în această perioadă în desfăşurarea vieţii noastre politice interne, pentru că, pe de-o parte, în plan intern am asistat la o brambureală generală şi o dispută permanentă între instituţiile principale ale statului – şi şeful statului a fost principalul generator al acestor stări conflictuale cu instituţiile de bază ale statului: şi cu Parlamentul, şi cu Guvernul, şi cu instituţiile din sistemul juridic şi aşa mai departe – şi tendinţa de substituire. Deci preşedintele nu trebuie să fie jucător, cum a proclamat domnul Băsescu. El trebuie să fie ceea ce proclamă Constituţia, factor de echilibru, factor de dialog, factor de comunicare, factor de conlucrare între instituţiile statului, pe de-o parte, între stat şi societatea civilă, pe de altă parte, inclusiv cu partidele politice. De asemenea, eu cred că noi am pierdut foarte mult pe planul politicii externe. Aceşti ani sunt ani pierduţi şi rolul nostru în viaţa politică internaţională s-a redus substanţial. Şi lipseşte expertiza politică pe probleme de politică externa, inclusiv in plan european.. A slăbit din acest punct de vedere. Noi ne-am luptat mult, începând din anii ’90,  ca să ne asigurăm un statut internaţional benefic ţării. Şi am avut două obiective majore: integrarea în NATO, integrarea în Uniunea Europeană. Aşa cum spuneam mai înainte, am elaborat o strategie a asocierii noastre la Uniunea Europeană, a aderării noastre la Uniunea Europeană. Am avut momentul Snagov, când am apelat la toate partidele politice, la toţi specialiştii noştri în domeniile cercetării academice, universitare şi aşa mai departe, şi am elaborat un document care a fost factor director pentru politicile guvernamentale, pe care l-am prezentat şi la Uniunea Europeană. A fost o declaraţie politică a celor 14 partide care au susţinut acest fapt. Ei, acum, după ce am intrat în Uniunea Europeană, noi nu am elaborat încă o strategie a integrării noastre în Uniunea Europeană. Deci ne-ar trebui aşa ceva. Şi candidaţii care se vor confrunta, să se prezinte cu poziţii proprii în legătură cu aceste probleme mari. Cum vede candidatul în perspectivă, dezvoltarea societăţii noastre în plan intern, în plan economic, problemele cu care se confruntă astăzi societatea noastră, cum vede evoluţia noastră în cadrul Uniunii Europene, cum vede evoluţia noastră în cadrul NATO, probleme de securitate şi aşa mai departe.

Maria Coman: Dar poate PSD, fiind la putere împreună cu PD-L, să genereze un astfel de candidat?

Ion Iliescu: De ce nu?

Maria Coman: Are un astfel de candidat în acest moment? Din punctul dumneavoastră de vedere care ar fi cel mai potrivit?

Ion Iliescu: Va trebui, absolut, să iasă în faţă cu un candidat. Eu cred că sunt acum discuţii în legătură cu două candidaturi posibile. Sigur, dincolo de handicapul pe care îl are în momentul de faţă Năstase, eu cred că Năstase este unul dintre oamenii noştri politici cu cea mai mare experienţă şi unul dintre oamenii politici inteligenţi de care dispune România, şi cu pregătire intelectuală, şi cu o anumită statură politică, şi internă, şi internaţională, cu experienţă în domenii importante, şi de politică externă, şi viaţă parlamentară, şi guvernare şi aşa mai departe. Şi este păcat daca un asemenea produs al vieţii noastre politice nu îl valorificăm pe măsură. Noi, cred că am scăzut în nivel de reprezentare a statului român şi în relaţiile noastre internaţionale. Domnul Băsescu nu ne-a adus servicii din acest punct de vedere şi prezenţa sa în continuare în fruntea statului ar fi un mare handicap pentru România în viitor. Deci, noi trebuie să găsim un candidat, indiferent cine va fi el. Şi PSD este dator ca partid mare al ţării să vină cu un candidat credibil. Dacă nu, indiferent cum, eu cred că trebuie să apară un candidat care să dea garanţia ridicării standardului acestei poziţii din statul român, a şefului statului pentru viitor.

Maria Coman: Dar Mircea Geoană?

Ion Iliescu: Este un alt candidat posibil. Şi evoluţia lui ca şef de partid,  si acum ca preşedinte de Senat, poate să constituie o premisă pentru calităţile necesare. Dar eu nu vreau să mă pronunţ, cum spuneam, nu vreau să intru în detalii în legătură cu candidaturi, cu candidaţi, cu nominalizări sau cu descrierea portretului robot al viitorului preşedinte. Eu am spus ce ne lipseşte. Avem nevoie de un om care să reprezinte o autoritate morală, politică, intelectuală, credibilă pentru cetăţenii României, pe de-o parte, credibilă pentru reprezentarea României, pe de altă parte. Iar campania electorală pentru preşedinte nu trebuie să fie o campanie de concurenţă sportivă între doi oameni, care e mai charismatic, care câştigă masele de oameni prin nişte chestiuni şmechereşti de campanie, ci să fie însoţite de nişte dezbateri fundamentale cu privire la viziunea fiecărui candidat, pentru ce ar trebui el să facă ca şef al statului, la ce se angajează şi care sunt marile sfidări la care el trebuie să răspundă ca şef de stat.

Maria Coman: Domnule Cristoiu, Mircea Geoană sau Adrian Năstase? Pe mână cui ar trebui să meargă PSD?

Ion Cristoiu: Deci eu vreau în primul rând, aceşti 5 ani poate că au fost necesari pentru poporul român să se lecuiască de sifilisul liderului charismatic din popor. Eu nu cred, şi apropo de portret, că trebuie să fie cineva care să râgâie mai bine decât actualul preşedinte. Este o prostie. Cred că viitorul preşedinte, că avem deja experienţă, ar trebui să fie un preşedinte de la care măcar să învăţ gramatică de la el, nu el de la mine, da? Măcar să învăţ cum să mănânc de la el, pentru că în aceşti 5 ani spiritul public a decăzut şi din cauza preşedintelui, care a fost surprins până acum la nivel de, cum să spun, de show după 12 noaptea. Şi ne întrebăm de ce decade atât de tare spiritul public? Doi, încă o dată, nu se mai poate conduce în această lume dacă nu eşti citit. Eu aş propune ca viitorii candidaţi să dea un examen, nu ştiu, de gramatică măcar. Am rămas uluit, spuneam înainte, i-am urmărit discursul. N-am nimic împotriva, sunt de acord şi cu dictatorul, cu condiţia ca dictatorul să aibă ceva în cap. Domnul preşedinte s-a dus la Ministerul Public şi le-a spus procurorilor o chestie care îmi arată că nu citeşte, nici filme proaste americane nu vede. Şi anume, că i se pare anormal ca procurorul să se confrunte cu judecătorul. Domne, aşa ceva nu am pomenit nici măcar la analfabeţii juridici. Cum adică? Păi e o chestie fundamentală, domnule preşedinte, de la 1215. Se numeşte unul Ioan Fărădeţară care a aprobat Magna Carta. Ştiţi ce spune Magna Carta? Primul principiu spune „niciun om liber nu poate fi întemniţat fără o sentinţă legală”. Deci încă de pe-atunci se punea principiul că judecătorul este cel care arbitrează între procuror şi avocat. Cum vreţi să se înţeleagă? Aţi văzut vreun film american unde procurorul sa se inteleaga cu judecatorul? Cum să se înţeleagă? Că tocmai de aia procurorul în filmele americane e înnebunit, nu-i aşa, băi, să găsesc.

Ion Iliescu: Procurorul este avocatul statului.

Ion Cristoiu: Da. Şi este egal cu avocatul.

Ion Iliescu: Şi judecătorul trebuie să asculte ambele părţi, atât procurorul, cât şi avocatul apărării şi el să tragă concluzii din cele două.

Ion Cristoiu: Spunea că să se înţeleagă privind arestările.

Ion Iliescu: Asta e o prostie.

Ion Cristoiu: Păi domne, orice procuror, în gena oricărui procuror este să te aresteze. Dar eu nu îl condamn pentru asta. Pentru asta am un judecător care arbitrează. Cum adică să se înţeleagă? Domne, nu se poate aşa ceva! Eu nu am pomenit de când sunt. Şi un singur om în această ţară a reacţionat. Nici Mircea Geoană, nici măcar domnul preşedinte. Doamna aia Pivniceru, săraca, a zis şi ea pe acolo, a dat 3 cuvinte prin presă. Domne, toţi aceşti oameni stau în bănci şi se uită şi parcă sunt elevi de clasa. a patra, clăpăugi. Nimeni nu spune. Domne, la CSM le dă lecţii, la bancheri le dă lecţii, la poliţişti le dă lecţii, la femei nemăritate le dă lecţii, la politicieni. Nu ridică unul mâna, domnule preşedinte, nu vă supăraţi, sunt aia de la CSM. La CSM sunt oameni care au judecat de 20 de ani. Domne, nimeni nu ridică mâna, domnule preşedinte, nu vă supăraţi, dumneavoastră aţi făcut dreptul? O chestie fundamentală. Mâine-poimâine o să vină să ne dea şi nouă lecţii să spună, bă, stai puţin că nu e pusă bine lavaliera, ţi-o pun eu că sunt inginer. Domne, m-am săturat de un om care ne dă lecţii. Adică şi în domenii din acestea profesioniste? Nu poţi să vii să spui că procurorul se înţelege cu judecătorul ca să ne aresteze. Păi dacă se înţelege suntem toţi arestaţi. Iar în legătură cu această întrebare mie mi se pare o prostie. Deci trebuie să găseşti un candidat care să treacă în ochii populaţiei ca fiind adversarul lui Traian Băsescu. Domnul Ion Iliescu, domnul Crin Antonescu, cine vreţi, Adrian Năstase, da. Dar dacă vine Mircea Geoană, chiar dacă el este convingător, chiar dacă vrea, senzaţia de blat nu poţi să scapi de ea. Nu poţi să scapi. Iar dacă vine domnul Adrian Năstase, îl vor boicota toţi baronii şi va avea un eşec catastrofal, că nu o să convină nimănui din conducerea PSD să ajungă. Iar dacă vine domnul Mircea Geoană va fi o comedie, încă o dată. Cum să guvernezi împreună cu PD-L? Şi, domnul preşedinte, spuneţi-mi, oricât de intelectual ai fi, ce să discuţi în campanie la toamnă? Că trebuie să-i zici, bă, domnul preşedinte, aţi greşit la aia. Eu am văzut domnul Mircea Geoană a spus acum, noi nu vrem preşedinte de dreapta. Aşa va fi confruntarea electorală? Domne, ne omoară ratingurile. Domnule Băsescu, eu zic că nu sunteţi bun că sunteţi de dreapta. Şi dacă e de dreapta, ce?

Maria Coman: Oricum, până la urmă, să fim serioşi, electoratul greu distinge între dreapta şi stânga. Votează persoane.

Ion Cristoiu: Nu, dar trebuie să ataci, trebuie să critici. De ce vrei să-i iei locul? Trebuie să spui. Vreau să iau locul dumneavoastră că eu sunt mai bun, mai citit, mai ce vrea.

Ion Iliescu: Trebuie să prezinte candidaţi care să fie opozitul lui Traian Băsescu.

Ion Cristoiu: Aşa e.

Ion Iliescu: Adică în primul rând, nişte oameni cu o altă încărcătură intelectuală. Domnul Traian Băsescu este un om superficial şi care nici măcar nu se foloseşte de consultarea propriilor săi consultanţi. Are consilieri pe diferite probleme. Deci, nu are voie să iasă în public, în faţa unor instituţii naţionale sau în afară, fără să aibă o consultare ca lumea. Când angajează statul, el trebuie să se consulte cu celelalte instituţii, cu Guvernul, că vorbeşte în numele Guvernului. Nici nu avea ce să caute el. Trebuie să meargă un şef al Guvernului la consultările de la Bruxelles. Şi a avut dreptate domnul Cristoiu. Păi Vişegrad, multă vreme era un cerc închis a patru state. Cândva a fost iniţiativa preşedintelui Austriei, Klestil, şi era Austria, Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria care formau un cerc închis, care se consultau în legătură cu unele probleme. Şi noi ne-am luptat un număr de ani ca să spargem acest cerc închis şi să se lărgească cadrul consultărilor din Europa Centrală. Noi am ajuns la nişte întâlniri la nivelul şefilor de stat din 17 state din Europa Centrală în care intrau şi trei state vechi ale Uniunii Europene: Germania, Austria şi Italia. Restul, toate ţări din zona noastră, candidate la Uniunea Europeană sau ţările din spaţiul iugoslav şi Albania. Or, acum să vii şi să te pronunţi împotriva unor consultări, prin eliminarea celor 10 ţări membre în Uniunea Europeană, astăzi, din această zonă, este contrar spiritului pe care noi l-am promovat ca să lărgim cadrul consultării, pentru că sunt probleme specifice nouă, ţărilor nou intrate în Uniunea Europeană. Până ce să ajungem la un cadru unitar al Uniunii Europene, procesul acesta de adâncire al Uniunii Europene şi de lărgire va continua. Or, noi ne aflăm în faţa unei probleme, e problema Europei ca şi problema lumii, marile decalaje între ţările din Vestul Europei care au beneficiat de o anumită situaţie în istorie, fiind la adăpost de ceea ce suportau ţările noastre înainte de primul război mondial, şi dezvoltarea lor ca state naţionale, şi dezvoltarea lor culturală, renaşterea şi dezvoltarea lor economică;  revoluţia industrială i-a avansat faţă de noi cu nişte secole. Noi abia după primul război mondial ne-am constituit ca state naţionale în această parte din Europa. Asta a însemnat un handicap, un decalaj enorm. Iar evoluţia după al doilea război mondial a adâncit aceste decalaje. Asta este o problemă care devine problemă comună a Uniunii Europene, pe de-o parte, dar sunt problemele mai ales de handicap pe care le cunosc ţările noastre din această zonă. Aşadar, consultările între aceste ţări reprezinta un lucru benefic pentru toţi în dialogul cu celelalte ţări membre ale Uniunii Europene. Să nu încurajezi aşa ceva este şi contrar spiritului pe care noi l-am promovat.

Maria Coman: Vorbeaţi despre un candidat care să fie opozitul lui Traian Băsescu, dar acesta va avea şi succes la electorat?

Ion Iliescu: El trebuie să aibă sprijin. Cel care va merge din partea PSD trebuie să aibă sprijinul PSD. Ce spunea domnul Ion Cristoiu, sigur că-i adevărat. In cazul in care, candidatul care se prezintă nu va avea sprijinul întregului partid al activului său, sigur că nu va avea şanse.

Ion Cristoiu: Să ne lămurim. Obama, Putin, au fost creaţia unor forţe naţionale. La ruşi şi mai ales la americani, care au ajuns la o concluzie. Acest candidat nu poate fi nici al PSD, nici al PNL, nici al. altora.Trebuie să fie un candidat, dacă mai există oameni sănătoşi la cap, al unor forţe care să spună, băi, gata. Cinci ani a fost o experienţă.

Maria Coman: Bun. Dar cum poate să vină PSD să spună gata şi să se alieze cu PNL, ipotetic vorbind, pe un alt candidat.?

Ion Cristoiu: Eu am spus ceva mai important. Obama nu e creaţia unui partid. E creaţia unor forţe din America. Care au spus, dom’ne, America dacă mai merge aşa, cu universalismul, cu dominaţia lumii, s-a dus dracului cu ea. Hai să punem un preşedinte de culoare, hai să punem un preşedinte democrat, un preşedinte care să restabilească relaţiile cu Rusia, să avem o altă imagine. Ăia au fost nişte oameni care au gândit. De-aia a fost şi isteria din presă. Dacă va veni fiecare partid şi nu se reuşeşte să se unească forţele, gata, a fost domnul preşedinte Traian Băsescu, a fost interesant, ne-am distrat, a fost telenovelă, am râgâit, ne-am tras de bârneţ, gata. Gata! Suntem în UE, vreau să fiu european. M-am săturat de preşedinţi cu care mă trag de bârneţ. El pe mine, eu pe el. Adică nu preşedinte care a păscut vacile cu mine, şi eu cu el. Vreau când vine preşedintele să mă închei la nasturi, să nu spun să trăiţi dom’nu, bună ziua, domnule preşedinte, ce mai faceţi? Gata. Altfel rămânem în continuare în această mocirlă.

Maria Coman: Vă întrebam dacă, din punctul dumneavoastră de vedere, se poate face un pact? Se vorbea la un moment dat despre acel candidat unic din partea celorlalte partide, cu excepţia PD-L. E o variantă care în acest moment nu are cum să fie viabilă. Cel puţin teoretic.

Ion Iliescu: Acum nu. Eu de-aia spuneam la un moment dat că s-ar putea să apară şi la noi un fel de Obama. Lumea a înţeles greşit şi s-a uitat la oameni de culoare. Eu vorbeam de surpriza unui asemenea candidat.

Ion Cristoiu: Şi de creaţia unei naţiuni.

Ion Iliescu: Apariţia unui Obama.

Maria Coman: Aşa a fost şi Traian Băsescu.

Ion Iliescu: Un om la care nu se aştepta nimeni, dar care a prezentat ceva. Deci s-ar putea ca şi la noi să apară un candidat surpriză. Din păcate, noi nu avem mecanismul acesta care la americani permite o asemenea propulsare. Alegerile acelea preliminare în interiorul partidelor, care premerg alegerile propriu-zise. Şi asta a permis o trecere în revistă a tot felul de variante posibile din care oamenii au ales. Poate că ar trebui şi noi să învăţăm şi în viitor să avem asemenea mecanisme care să lucreze chiar pentru un partid mare cum este PSD, să fi avut o dezbatere deschisă, cu 3, 4, 5 candidaţi din care judecând deschis şi în spirit colegial, pentru interesul ţării, care ar fi candidatul cel mai bun? Poate în condiţiile date s-ar impune chiar o candidatură unică a mai multora care să aducă ceva nou pentru România. Dar asta presupune o anumită evoluţie şi a dialogului politic din ţară. Între timp avem şi alegerile europarlamentare.

Ion Cristoiu: Pun o întrebare. Supravieţuieşte această coaliţie europarlamentarelor?

Ion Iliescu: Cred că da.

Ion Cristoiu: Nu. Vreţi să punem pariu? N-are cum. Se vor bate. Uitaţi-vă la lista pedeliştilor. Este o listă de talibani anti-PSD. Clar. Jurnalişti, membri ai societăţii civile, Monica Macovei, care vor face o campanie anti-PSD. Cum D-zeu să reziste?

Ion Iliescu: Depinde de evoluţia dezbaterii publice şi depinde de dialogul interpartid al celor care formează alianţa guvernamentală. S-ar putea să se întâmple şi ce spuneţi, adică până la urmă să fie un examen care să spargă această coaliţie, s-ar putea, din contră, să se găsească o platformă de realism în găsirea unei linii comune.

Ion Cristoiu: Dacă o să fie o dezbatere de genul, dumneata eşti de dreapta, eu de stânga, s-a terminat. Gata! Putem să închidem televiziunile.

Ion Iliescu: Omului trebuie să-i spui ce-nseamnă perspectiva. Noi acum, spre exemplu, la nivel global ne aflăm în faţa a două fenomene. În decembrie 1989 s-a prăbuşit un sistem. Se împlinesc 20 de ani de-atunci. Şi a fost un experiment istoric care a eşuat. A eşuat un sistem. Şi lumea bipolară s-a transformat în lume monopolară cu dominaţia unei superputeri. Ne aflăm acum în faţa unei crize mondiale care pune în discuţie o altă dogmă, fetişul pieţei, care reglează totul. Dincolo a falimentat sistemul datorită unei abordări greşite şi a unei poziţii greşite faţă de piaţă. Ignorarea pieţei, negarea pieţei, substituirea ei cu statul. Şi a fost un experiment eşuat şi a dus la implozia sistemului. Dincoace a fost fetişul pieţei şi iată că ,cei care huleau statul apelează la stat ca să salveze băncile, să salveze piaţa etc. Deci adevărul e undeva la mijloc şi secolul XXI va profila un nou model de dezvoltare a societăţii. Unii vorbesc despre încheierea unui ciclu istoric, a 500 de ani de dominaţie a capitalismului şi profilarea unui model nou. Publicaţia germană “Die Zeit” a prezentat în toamnă un articol intitulat : “capitalismul falimentul ultimei utopii – Zece iluzii pierdute “. Citez doar subtitlurile privind “cele 10 iluzii” :

1.- lluzia autoreglarii pietei,

2.- Iluzia ca rolul statului ar trebui să fie tot mai limitat,

3.- Iluzia că America este modelul perfect,

4.- Iluzia capitalismului virtual,

5.- Iluzia că piaţa liberă creează oameni liberi,

6.- Iluzia că nu s-ar putea descifra cauza ultimă a crizelor,

7.- Iluzia capitalismului ca religie,

8.- Iluzoria făgăduinţă a salvării,

9.- Iluzia virtuţilor “distrugerii creatoare”

10.- Iluzia că, în final, totul va fi bine !.

Maria Coman: Îmi pare rău, dar trebuie să vă întrerup. Şi noi sperăm că totuşi va fi bine. Vă mulţumesc foarte mult, domnilor.

 

Advertisements

2 Responses to “TRANSCRIPT”

  1. disica Says:

    Domnule Presedinte, imi pare rau sa constat ca, in tara noastra, indiferent cine va veni in fruntea tarii, nu va fi pe placul multora.
    Mi-aminteesc de castigarea alegerilor de catre d-voastra, in mod zdrobitor, de entuziasmul oamenilor care v-au ales cu incredere, speranta, si, de ce nu, cu multa iubire, si totusi, cat de mult ne-a durut lipsa de recunostiinta a celor care v-au contestat !

  2. prometeu2009 Says:

    Domnule Presedinte,

    Va felicit pentru toata activitatea si consider ca ati fost cel mai bun conducator si politician pe care l-a avut Romania in ultimii 20 de ani.
    Va felicit pentru ultima initiativa, infiintarea “Clubului de la Bucuresti” si va doresc in continuare multa putere de munca.

    Cu privire la discutiile purtate in emisiunea de la Antena 3,parerea mea este ca Domnul Mircea Geoana nu a inteles precizarile dumneavoastra cu privire la “criza de ideologie” in partid- cat timp nu a coborat sub pamant unde se muta saracia Romaniei astazi.”Ideologia”se naste din emanatia starii de spirit a polpulatiei si se cuantificata apoi prin viziunea si pregatirea unor lideri ce intra in rezonanata cu societatea.Geoana nu crede in ce spune astazi… a identificat in schimb aceasta “stare proasta”, si cauta sa speculeze tensiunile create incercand sa le aduca intr-o “rezultanta personala”.
    Domnul Adrian Nastase a gresit,inca o data,cu epistola “Lacrimi pentru Barroso” si s-a dovedit incurabil ,fara sanse de a mai scapa, de “Complexul lui Basescu”.
    Asa ca sintagma “Contracandidatul lui Basescu” ,suna ca un strigat de disperare in gura oricui ar propavadui-o.
    Pentru romani ,mitul democratiei se dezintegreaza ,nu prin acapararea puterii in stat de catre Basescu ci prin faptul ca au inteles din ce in ce mai multi ca nici “despotul”unei “Rusii Capitaliste” si nici “seful de fatada” al “Americii Socialiste”, nu mai sunt solutii pentru liderii ce ne vor conduce.
    S-ar putea sa avem surpriza ca viitorii lideri sa se desprinda din interiorul miscarilor sindicale in acord cu asteptarile “celor multi”

    Cu deosebita stima, Prometeu

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: