UNDE AU „DISPĂRUT” BANII?

Se va vorbi încă mult timp despre criza în care a plonjat întreaga lume. În ziarul german Die Zeit a apărut recent o analiză relevantă pe tema enunţată în titlu şi al cărei  text îl redăm în formă prescurtată :

Criza financiară a distrus uriaşe avuţii. Totuşi, miliardele nu au dispărut, ci tocmai se redistribuie. Le putem da de urmă la firmele americane de construcţii, la managerii unor bănci din Germania şi la investitori din China.

La 31 octombrie 2008, faxul Fondului special pentru stabilizarea pieţelor financiare, creat anume pentru acest scop de statul german, intra un fax cu antetul Commerzbank, prin care acesta solicita nici mai mult nici mai puţin decât 8,2 miliarde euro ca sprijin pentru ieşirea din criză. La puţine zile după aceea, Hypo Real Estate anunţa numai pentru trimestrul trei o pierdere de 3,05 miliarde. Tot în acele zile, preşedintele Consiliului de Administraţie al Deutsche Bank recunoştea: „Aceasta este prima criză globală adevărată şi ne aflăm încă în faza desluşirii mijloacelor de a combate”.

Banca Angliei aprecia la acea vreme că pierderile instituţiilor financiare se cifrează la 2,8 bilioane dolari. Se spunea adesea că banii s-au făcut scrum, că au fost pulverizaţi, că au dispărut. Că distrugerea lor continuă. Cât de mare va fi pierderea în final? Nimeni nu ştie câte bănci şi concerne vor trebui salvate de guverne. Dar cea mai interesantă întrebare este: unde se află banii?

În deşertul Nevada milioanele s-au transformat în vile luxoase

La această întrebare vom afla un răspuns complet după ce  vom întreprinde o lungă călătorie ce ne va duce în deşertul american Nevada şi în zonele preorăşeneşti ale marilor metropole americane, în centrul financiar din Frankfurt şi în China, la managerul financiar al unui fond de stat. Vom vedea ce face premierul italian Silvio Berlusconi, dar şi o pensionară din Germania care a avut intuiţia de a nu-şi risca banii în această criză, bani care ajută acum la gestionarea crizei, deşi ea n-ar nicio idee de cele ce se întâmplă.

Pe parcursul acestei călătorii, vom vedea că banii rar dispar pe o perioadă mai lungă şi încă mai rar că se transformă în scrum. Cel mai adesea ei îşi schimbă doar stăpânii.

Totuşi, unde sunt cele 2,8 bilioane dolari? Cel mai în măsură să răspundă la această întrebare este un economist german, Max Otte, Care chiar a înţeles ce s-a întâmplat în anii trecuţi în economia mondială. Cu doi ani în urmă, acesta era un necunoscut profesor de economie la Institutul superior de economie din Worms. Spre deosebire de alţii, el nu a crezut o clipă că acţiunile vor creşte la infinit, fiind convins că lumea se îndreaptă spre catastrofă. A scris o carte pe care a intitulat-o „Crahul se apropie” şi a publicat-o în 2006. Iniţial nu s-a bucurat de vreo atenţie, dar acum a ajuns bestseller.

M. Otte ne propune mai întâi o călătorie în zonele amintite din America, unde se află gata construite sau în faze avansate mii şi mii de case, întregi aşezări. Boom-ul imobiliar durează de 10 ani şi a fost posibil pentru că cine a vrut şi n-a vurt a primit credite. La marginea oraşului Las Vegas s-a construit de 550 milioane dolari pe 790 hectare. În întreaga Americă s-au construit 4,67 milioane case şi locuinţe proprietate privată luxoase, adică 990 miliarde dolari băgaţi în pereţi, duşumele, scări, ferestre etc. În toţi aceşti ani, americanii au cumpărat tot ce avea patru pereţi. Acum foarte, foarte multe dintre acestea stau goale şi nimeni nu le mai cumpără.

Suspecta generozitate a băncilor

Un lucru este foarte clar ştiut: a da împrumut şi a lua împrumut constituie baza oricărui sistem financiar. Creditul este cea mai veche idee a capitalismului. Persoana A se împrumută la o bancă B cu o sumă pe care A o înapoiază cu un plus reprezentând dobânda. O afacere bună pentru amândouă părţile. Banca primeşte dobânda şi face o afacere bună. Persoana A poate să-şi cumpere cu suma împrumutată ceva pe care altfel nu şi-ar fi putut permite. Desigur, cu condiţia ca A să-şi poată permite un astfel de credit. Cum se poate întâmpla ca o întreagă lume să fie afectată de criza americană?

În anii trecuţi, aproape fiecare american a putut să-şi permită un credit. Cererea de case a crescut şi, odată cu ea, şi preţul. Şi pentru că preţurile crescuseră atât de mult, s-a ajuns la situaţia ca dealerii să contacteze telefonic până şi femei de serviciu sau lucrători sezonieri la strângerea recoltei, care nu câştigau mai mult de 5 dolari pe oră, pentru a-i convinge să ia credite. Acestora, dealerii le prezentau lucrurile astfel: dacă veţi cumpăra o casă de 200.000 dolari şi nu veţi putea înapoia creditul, nu face nimic, pentru că preţurile vor creşte şi, în cinci ani, casa va valora 300.000 dolari. Aşa că veţi putea lua un nou credit pe casă şi veţi putea plăti creditul luat iniţial. Nu se poate să nu funcţioneze!

Aşa că femeia de serviciu şi zilierul s-au dus la bancă, şi banca le-a acordat creditul solicitat. Dar băncile ştiau că, dacă nu vor primi înapoi creditele acordate, nu se poate întâmpla nimic rău, pentru că, atunci, casele respective le-ar fi revenit şi, peste cinci ani, conform credinţei lor, vor valora 300.000 dolari, deci nu numai că nu ar fi pierdut, ci ar fi avut de câştigat diferenţa.

Practic, era vorba de o afacere în care ar fi fost numai câştigători. Evident, atâta vreme cât preţurile ar fi tot crescut. Şi, cum aproape nimeni nu se îndoia de acest lucru, firmele au construit tot mai multe case, 1,2 milioane an de an. Şi tot mai mulţi oameni s-au împrumutat ca să le cumpere.

Viaţa scurtă a paradigmei preţurilor veşnic mari

A mers aşa până când s-a întâmplat ceea ce descria simplu economistul american Robert Schiller: „Uriaşa ofertă de case noi a început să suprasatureze piaţa, iar preţurile caselor au început să cadă”.

Deodată, milioane de americani nu au mai primit credite noi pentru a-şi finanţa vechile ipoteci, pentru că băncile ipotecare americane au realizat că banii cei mulţi pe care ele i-au împrumutat nu o să-i mai primească înapoi. Aceşti bani tocmai au fost băgaţi în imobilele nevandabile şi se află în buzunarele dealerilor imobiliari şi ale proprietarilor iniţiali care au reuşit să-şi vândă la timp şi cu câştig casele lor. Banii respectivi se mai aflau şi în buzunarele producătorilor de ciment, ale zidarilor şi celorlalţi lucrători de pe şantier care probabil că şi-au cumpărat cu ei maşini japoneze sau frigidere germane sau jucării chinezeşti pentru copiii lor.

S-a întâmplat că acum băncile ipotecare americane au fost acelea care au rămas fără aceşti bani şi nu vreunui concern financiar german, englez sau elveţian. Şi atunci apare firească întrebarea, cum de s-a întâmplat că băncile americane au făcut afaceri speculative, dar pierderile de 2,8 bilioane dolari au fost înregistrate de instituţiile financiare de pe tot globul? Cum a fost posibil ca, din cauza imobilelor din deşertul Nevada, devenite acum nevandabile, Commerzbank din Germania să aibă nevoie de o infuzie de 8,2 miliarde euro?

Max Otte spune că, dacă vrei să înţelegi cum de s-a putut răspândi criza la nivel mondial, ar trebui să ne îndreptăm atenţia asupra industriei financiare. De săptămâni bune el conferenţiază despre pieţe de capital şi burse mondiale. Industria financiară înseamnă, spune el, în primul rând băncile de investiţii precum Goldman Sachs, JP Morgan, Morgan Stanley sau Lehman Brother, ale căror afaceri s-au derulat în principal  cu acţiuni, împrumuturi, opţiuni şi contracte la termene. În realitate, acestea nu au făcut nimic altceva decât ceea ce au făcut producătorii de handy care caută să producă telefoane mobile tot mai perfecţionate. Tot aşa, băncile de investiţii caută permanent să producă noi şi tot mai bune hârtii de valoare. Şi unii şi alţii nu vor decât un singur lucru: să-şi vândă produsele lor.

Mortagage blacked securities şi “miraculoasele” derivate

Produsul datorită căruia criza s-a putut răspândi în toată lumea se numeşte mortagage backed securities, adică hârtii de valoare asigurate cu ipoteci. În stil mare acewta a fost vândut pentru prima dată de un bancher specializat în investiţii din Brooldyn, un cartier al New York-ului, pe numele lui Lewis Ranieri, de origine italiană. Acesta este invitat acum la Harward pentru a explica cum a scăpat de sub control acest nou produs pe care l-a născocit cu mulţi ani în urmă. Ranieri nu are studii universitare, dar este mai versat decât bancherii cu studii la universităţile de elită.

Acum 30 de ani, creditele deveniseră obiect de speculaţii pentru cei bogaţi. Prin 1978, explică el, când piaţa ipotecară depăşise valoric pe cea bazată pe acţiuni, a observat că, în vreme ce de piaţa acţiunilor profitau milioane de oameni, creditele ipotecare funcţionau ca o afacere doar între doi parteneri. Banii curgeau de la banca B către persoana A şi înapoi. Ranieri a schimbat această situaţie, făcând din piaţa ipotecii o bursă uriaşa la care fiecare putea achiziţiona oricând părţi din ipotecile listate. El a transformat creditul pe care A l-a luat de la banca B într-o hârtie de valoare care putea fi vândută la banca germană C, la banca engleză D şi la banca elveţiană E.

Ranieri a strâns diferitele ipoteci într-un mare pachet din care a putut să taie felii pe care le-a putut apoi vinde – aceste felii sunt tocmai acele mortgage backed securities, pe scurt MBS. De acum înainte, cumpărătorii de case mai plăteau băncilor ipotecare dobânda la ipotecile lor doar pro forma. De facto, banii ajungeau în buzunarele celor care cumpăraseră hârtiile de valoare asigurate cu ipoteci: bănci din toată lumea, societăţi de asigurare, fonduri investiţionale şi clienţii acestora. Toţi aceşti cumpărători au mizat pe faptul că marea majoritate a persoanelor A îşi vor plăti creditele lor scadente. În teorie, acesta părea a fi o afacere bună pentru toţi. Cel care lua creditul îşi putea cumpăra casa, cumpărătorul hârtiilor de valoare asigurate cu ipoteci putea încasa dobânzile iar banca ipotecară nu trebuia să aştepte ani întregi până să primească înapoi banii împrumutaţi. Şi, avându-i din nou la dispoziţie, ea putea acum să acorde un nou credit.

Şi, în practică, totul a decurs la început de minune. hârtiile de valoare (MBS) ale lui Ranieri au devenit un produs foarte bine vândut. În joc s-au prins şi alte bănci de investiţii. Bănci şi investitori financiari, toţi doreau să intre în posesia acestor hârtii de valoare. Deutsche Bank, UBS din Elveţia, Credit Agricole din Franţa, Royal Bank of Scotland, grupul japonez Mizuho. La un moment dat, cererea de hârtii MBS a depăşit cantitatea de ipoteci existente în SUA. Aşa că a trebuit să fie produse mai multe ipoteci. În consecinţă, băncile ipotecare au relaxat criteriile de acordare a ipotecilor. Acestea nu mai întrebau cum stă clientul cu capitalul propriu, ce venit are, ci doreau să găsească cât mai mulţi clienţi, indiferent dacă erau zilieri sau femei de serviciu sau chiar şomeri. Curând, acest gen de credite acordate unor clienţi cu bonitate precară au fost numite subprime – un fel de credite de clasa a doua. În perioada 2000-2005, volumul lor a crescut cu 495 miliarde dolari, ajungând la 625 miliarde. Puse la pachet împreună cu credite de primă clasă, adică acordate unor clienţi solvabili precum medici, avocaţi, şi aceste ipoteci-subprime au putut fi transformate în hârtii de valoare atractive.

10 miliarde dolari – premii pentru angajaţii de la Goldman Sachs!

Ca un fel de scuză, Ranierii precizează: “Atunci când noi am născocit sistemul, a cumpăra o casă reprezenta o decizie cu consecinţe pentru întreaga viaţă. Mai târziu nu s-a mai pus decât problema de a paria pe creşterea în continuare a preţului imobilelor”. Dar preţurile pot să şi scadă, chiar dacă multă vreme nu vrem să credem acest lucru. Ceea ce a fost valabil şi pentru el!

În timp ce femeile de serviciu şi zilierii speculau asupra viitorului, băncile de investiţii au născocit  noi produse financiare care nu au făcut altceva decât să ascundă riscurile gigantice ale acestor ipoteci. Ceea ce, în condiţii normale, ar  trebui să se numească înşelătorie, acum apărea sub nume complicate: Collateral Debt Obligations sau Credit Default Swaps. Este vorba aici de hârtii de valoare pentru care nu există nicio altă fundamentare economică decât aceea că ele aduceau băncilor de investiţii emitente taxe considerabile, aşa cum explică Wolfgang Munchau în cartea sa “Înainte de cutremur. Ce înseamnă pentru noi criza financiară”. Aceste taxe au sporit câştigul băncilor de investiţii şi au ajuns sub formă de bonusuri la salariaţii acestora. Goldman Sachs, una dintre cele mai vechi bănci de investiţii din New York, a acordat în 2005, în momentul culminant al afacerii, 10 miliarde dolari ca bonus pentru angajaţii ei. Adică ar fi trebuit să revină 500.000 dolari de angajat. Numai că nu s-a întâmplat aşa. Şeful de atunci al acesteia, Henry Paulson, a luat 387,3 milioane. Între timp, acesta a ajuns ministru de finanţe al SUA. Aşadar şi către el s-au dus banii pe care îi caută atât de  disperat în aceste săptămâni.

Aşadar, atunci banii s-au scurs de la bănci din întreaga lume către băncile americane ipotecare, dar, în acelaşi timp, un curent puternic colateral s-a dus către băncile de investiţii şi manageri lor. De la băncile ipotecare banii au ajuns mai departe, la cumpărătorii caselor. Şi de acolo mai departe ar fi curs din nou către bănci răspândite în întreaga lume, către deţinătorii de credite în formă de hârtii de valoare, dacă zilierii şi femeile de serviciu şi-ar fi putut achita creditele luate – desigur, în cazul că preţurile imobilelor ar fi crescut în continuare.

Commerzbank cercetează starea de incertitudine a creanţelor

În centrul financiar al Frankfurtului, într-un zgârie-nori de 259 m + a doua cea mai înaltă clădire din Europa – în turnul aparţinând Commerzbank, 300 de experţi caută de zor unde se află activele de odinioară ale băncii. Etajele 39 până la 42 sunt ocupate de Departamentul Bilanţ. Aici se stabileşte cu precizie câţi bani are banca sau câţi lipsesc. Mai exact: cât mai valorează activele băncii, hârtiile de valoare, activele imobiliare, creanţele creditoare. Experţii respectivi numesc această operaţiune corecturi valorice/constatări ale stării de incertitudine a creanţelor. În aceste luni au trebuit să efectueze această operaţiune asupra multor creanţe. Commerzbank a investit în hârtii de valoare denumite subprime 1,2 miliarde euro. Cea mai mare parte a acestora se află încă în posesia băncii. Numai că nu mai există nimeni dispus să le cumpere. Nu mai există nicio piaţă pentru aceste hârtii. Dar în bilanţul băncii ele trebuie să fie evidenţiate exact cu această valoare de piaţă. Hârtiile de valoare şi ipotecile există la bancă, dar piaţa a dispărut. La fel cum nu mai există nici bani.

O parte din aceşti bani vor dispărea definitiv în imobilele rămase goale şi expuse încet-încet degradării, dar o parte vor reapărea, probabil. Pentru că nu se poate ca chiar toţi debitorii să nu-şi mai poată plăti datoriile. Mulţi americani vor reuşi. Vor munci mai mult, vor cumpăra mai puţin şi îşi vor achita datoriile. Deci, posesorii de creanţe în hârtii de valoare vor încasa din nou bani, se vor găsi din nou clienţi interesaţi de hârtii de valoare, acestea vor avea din nou o valoare de piaţă. Aşa că trebuie doar să ai răbdare până ce haosul se va linişti, cum ar proceda, de altfel, un mic acţionar ale cărui acţiuni pe piaţa auto au atins punctul cel mai de jos al valorii. Dacă este înţelept şi îşi poate permite, va aştepta până când conjunctura se va revigora. Atunci cursul va creşte şi banii îi vor veni înapoi. Problema este că băncile nu pot aştepta. Tot la trei luni trebuie să prezinte un raport trimestrial, iar la 12 luni, unul anual. Este drept, în timpul crizei guvernul a schimbat reglementările bilanţării, însă băncile trebuie oricum să-şi evalueze hârtiile de valoare la preţul pieţei. Dacă la data stabilită pentru efectuarea acestei operaţiuni preţul de piaţă este mic, pierderea va fi mare. Dacă pierderea va fi prea mare, banca va da faliment.

Numai în America 304 bănci ipotecare a trebuit să-şi anunţe în lunile trecute intrarea în incapacitate de plată. Cea mai mare şi cea mai cunoscută a fost Lehman Brothers. La puţin timp după, trei dintre cele mai mari bănci islandeze se aflau în faţa falimentului  şi cu ele Islanda ca stat. Şi dacă Islanda este aproape de faliment, Italia cum stă? Nu este şi Grecia în pericol? Cât de stabilă mai este Croaţia? Aceste întrebări şi le pun în prezent mulţi investitori financiari peste tot în lume. Deocamdată şi hârtiile de valoare care nu au nicio legătură cu ipotecile americane pierd din valoare, cum ar fi împrumuturile de stat islandeze, italiene sau greceşti.

Urmarea este că bilanţiştii de la Commerzbank sunt nevoiţi să evalueze mereu activele băncii şi valoarea acestora devine tot mai mică. Corecturile aduse ca urmare a crizei provocate de hârtiile de valoare subprime, începând din august 2008, au redus-o cu 144 milioane euro: falimentul băncii Lehman Brothers cu 371 mil. euro, iar ca urmare a dificultăţilor din Islanda, cu 260 mil. euro.

Cine are bani investeşte şi, după criză, va fi mai bogat

Consecinţa este că băncile din întreaga lume au nevoie urgent de bani pentru a acoperi pierderile; e vorba de mulţi bani, mult mai mulţi decât sumele investite în creditele subprime, nu câteva sute de miliarde, ci de mai multe bilioane. Urmarea este însă şi faptul că, deodată, la bursele din lume se pot câştiga mulţi bani. Dar nu pierd de luni bune acţiunile aproape tuturor întreprinderilor? Nu se vorbeşte de 23 bilioane dolari care ar fi pierduţi la burse? E adevărat că banii s-au dus, dar nu au dispărut. S-au vaporizat, ceea ce la burse înseamnă altceva. Pentru că ceea ce se evaporă poate fi transformat din nou în apă, prin răcire. Atunci banii vor curge din nou. Şi vor fi din nou disponibili. Numai că aceştia vor aparţine, cel mai adesea, altor actori. Intraţi pe 2iq, spune Max Otte, şi vedeţi ce face Silvio Berlusconi. Nu departe de turnurile băncilor din Frankfurt, doi fraţi – Patrik şi Robert Huble – evaluează datele pieţei de capital. Este vorba de informaţii speciale despre aşa-numitele afaceri intrafirmă. La o apăsare de tastă pe monitor, cei doi pot vedea câţi manageri au cumpărat acţiuni ale firmelor proprii pentru a le introduce în depozitele lor private. Sunt foarte mulţi astfel de manageri care se folosesc de cursurile joase din perioada crizei pentru a cumpăra acţiuni la preţ redus.

Va dura mult până ce cursul acţiunilor va creşte durabil. Dar, atunci când va interveni un astfel de trend crescător, o mare parte a bilioanelor care dispăruseră la burse vor reapărea. Şi vor aparţine acelora care au cumpărat în timpul crizei, adică managerilor de top, investitorilor bogaţi, aşadar celor cărora şi în anii trecuţi le-au intrat bani. Unul dintre aceştia este Silvio Berlusconi. La mijlocul lunii octombrie 2008, acesta a cumpărat pentru 16 milioane euro acţiuni ale unui concern de medicamente Mediaset, în momentul când acestea erau foarte ieftine la bursă. Sau Warren Buffet, cel mai bogat om din lume, a cumpărat cu 2,1 miliarde euro pachete de acţiuni ieftine de la General Electric. Sau prinţul Alwaleed bin Talal. Acesta a făcut cunoscut că a cumpărat cu 350 milioane dolari acţiuni de la Citibank din SUA, bancă ce tocmai a primit de la guvernul american 20 miliarde dolari pentru recapitalizare.

China foloseşte criza pentru a cumpăra ieftin participaţii la firmele din Vest. Se spune că Gao Xiqing, şeful recent înfiinţatei China Investment Corporation (CIC), unul dintre cele mai mari fonduri de stat din lume, urmează să investească în concerne străine, în următoarele luni, 80 miliarde dolari. Guvernul chinez a dotat CIC cu 200 miliarde dolari prin care Gao Xiqing urmează să sporească avuţia statului. Deja cu un an în urmă, acesta a cumpărat cu 5 miliarde dolari, o parte din Morgan Stanley, a doua bancă de investiţii din SUA, în aprilie 2004 a reuşit să cumpere acţiuni în valoare de 4,4 miliarde de la J.C. Flowers, fondul unui fost manager de la Goldman Sachs, care are drept scop să cumpere ieftin unităţi financiare în dificultate. În toamna lui 2008, Gao era cât pe ce să-şi mărească participaţiile deja cumpărate la Morgen Stanley până la 49%, însă a pierdut în favoarea unui concurent din Japonia, dar nu pentru că nu ar fi fost competitiv, ci din raţiuni politice; americanii se tem de mai multă vreme că CIC urmăreşte să cumpere tot ce se poate din America în scopuri politice. Răspunsul chinezului este invariabil: nu vrem influenţă politică, vrem doar să facem profit.

J.K. Galbraith: „Bogaţii deveniseră prea bogaţi!”

În încheierea discuţiei. Max Otte face trimitere la cartea lui John Kenneth Galbraith, unul dintre cei mai mari economişti ai sec. al XX-lea: „1929, marele crach”.  În carte se arată cum s-a ajuns la marea criză din anii  30. ŞI atunci, la începutul anilor  30, băncile au dat faliment, au căzut cursurile acţiunilor etc. Galbraith are o explicaţie interesantă pentru ceea ce s-a întâmplat atunci:  bogaţii deveniseră prea bogaţi! Cei mai bogaţi 0,1% dintre americanii de atunci deţineau  40% din întreaga avuţie a naţiunii şi concluzia lui Galbraith este că mulţi dintre aceştia nu mai ştiau ce să facă cu banii, s-au lansat în afaceri speculative, au început să caute noi produse investiţionale. Niciodată până atunci bunăstarea nu fusese atât de inegal distribuită. Numai că, de câţiva ani, situaţia de atunci, aşa-numita „epocă de aur a anilor  20”, s-a reinstalat în SUA şi s-a ajuns din nou la criză. Au devenit bogaţii iarăşi prea bogaţi? Am putea întoarce puţin perspectiva spunând că, probabil, săracii din America au devenit prea săraci şi nu numai aceştia – zilieri şi femei de serviciu – ci şi pătura mijlocie. 40% din populaţia dezavantajată deţine numai 0,2% din întreaga avuţie a SUA. Cine voia să mai conteze în plan social nu mai avea în anii trecuţi decât o singură alternativă: trebuia să ia credite. Pentru studiul copiilor săi, pentru asigurarea de sănătate, pentru casă. În final, mulţi nu şi-au mai putut plăti datoriile. De aceea, statul, aproape peste tot în lume, le-a preluat. Practic în toată lumea guvernele au iniţiat mari programe de salvare prin care se pompează bani în bănci pentru a le acoperi, fie şi parţial, pierderile. Aşa se întâmplă că, în ultimă instanţă, statele lumii sunt cele care finanţează acum casele construite în America şi, astfel, şi comisioanele dealerilor imobiliari, bonusurile băncilor de investiţii, salariile muncitorilor constructori.

O chestiune rămâne deschisă: de unde iau guvernele, statele, banii de care au nevoie acum? Pentru a sprijini economia, statele trebuie să ia credite. Iar răspunsul este foarte potrivit pentru a înţelege cum a început totul. Germania, Marea Britanie, SUA – toate se comportă precum cumpărătorii de case din America. Iau credite, fac datorii. În Germania acest lucru se realizează printr-o agenţie de stat care a luat deja credite de 220 milioane euro, din care cea mai mare parte a fost destinată achitării creditelor neperformante din trecut. Numai 14 miliarde reprezintă sume disponibile pentru credite noi. Agenţia respectivă face rost de aceste sume emiţând hârtii de valoare, aşa-numitele împrumuturi de stat, care nu sunt altceva decât obligaţii prin care statul se obligă să plătească suma respectivă după 5, 7 sau 10 ani, cu dobânda de rigoare. Cumpărător poate fi un fond mare de investiţii din Japonia, SUA, Singapore sau Europa de Est. Şi, de pildă, o pensionară din Germania, care avea 10.000 euro la CEC înainte de crach. În perioada boom-ului imobiliar, consultantul ei bancar a vrut să o convingă să cumpere certificate de la o bancă americană, Lehman Brothers – o investiţie sigură, i-a spus acesta, şi aducătoare de dobânzi mai mari, faţă de CEC.

O pensionară ajută prin bonuri de tezaur la salvarea băncilor

Pensionara respectivă nu s-a lăsat convinsă, pentru că nu avea încredere în ceea ce poate fi la un moment dat o modă şi a cumpărat în schimb bonuri de tezaur de la Banca Federală, contribuind la finanţarea statului german şi, astfel, la finanţarea băncilor aflate în criză. Chiar dacă ea nu are habar de acest lucru. Ea şi-a plasat astfel banii pentru că are încredere în stat şi pentru că va primi o dobândă în final. Peste 7 ani statul german îi va returna suma plus 2341 dobânda.

Banii respectivi vrea să-i dea nepotului, pe care acum puţin îl interesează criza. Peste 7 ani, probabil că îl va interesa, la o vârstă deci când va câştiga şi el bani şi când, foarte probabil, guvernul va ajunge din nou să crească impozitele din nevoia de a-şi plăti datoria pe care statul o contractează acum. Şi tot atunci, probabil că nepotul va înţelege că impozitul mai mare pe care îl va plăti reprezintă capătul unui lung flux al unor bani cheltuiţi cu mult timp în urmă. Anume, de partea cealaltă a Atlanticului, în America, pentru că atunci unor americani le păruse o afacere bună să-şi construiască vile în deşertul Nevada.

Traducerea Traian Pleşca


Advertisements

60 Responses to “UNDE AU „DISPĂRUT” BANII?”

  1. geotax Says:

    Cu tot respectul, azi e ziua lui Nicolae Ceuşescu. E prea greu să spuneţi ceva?

  2. Maria Barbu Says:

    Domnule Presedinte,

    ati fost foarte inspirat sa publicati acest text, care reuseste sa exprime intr-o forma clara si coerenta realitati financiare extrem de complexe, dezvaluind in acelasi timp si ramificatiile oarecum toxice ale retelei finaciare mondiale, a carei sete inextinguibila de profit sta la baza acestei crize globale.

  3. Die Zeit despre criza | Megapega Says:

    […] sursa Ion Iliescu […]

  4. radualexandrupsd3 Says:

    Banii nu dispar insa modul complex in care intermediaza schimbul de bunuri sufera variatii in functie de momentul ciclurilor economice.
    Pe timp de criza cautam vinovatii si gasim banii in diverse bunuri care nu-si mai gasesc o utilitate in raport cu costul lor.
    Pe timp de crestere economica nimeni nu i-a cautat pentru a-i premia pe cei care au fost motorul cresterii. Daca i-ar fi cautat in mod sigur dezvoltatorii imobiliari ar fi fost pe primul loc .
    Nu intamplator investitiile in bunuri de lunga folosinta au fost motorul dezvoltarii economice .
    Banii care au teoretic au disparut , se afla in investitiile facute in economie in ansamblul sau nu numai in imobile . Chiar daca in unele locuri s-au construit mai multe case decat ar fi fost necesar , efectele indirecte ale aparitiei acestor case au fost benefice .
    Ce ar fi trebuit sa crediteze prioritar bancile , achizitiile de biciclete si scule de pescuit ?
    Nu este vina bancilor ca economia mondiala are structura sa.
    Explicatia reala a fenomenului sta in ciclicitatea fazelor proceselor economice .
    Asa cum o investitie are initial o valoare mai mare decat costul sau , urmata de o perioada in care prin intrebuintare si profitul adus ii creste si mai mult valoarea pentru ca in final investitia sa nu mai valoreze aproape nimic sub o forma mai complexa se intampla si cu investitiile facute in economie in ansamblul sau .
    Niciodata pana acum nu s-a intamplat sa avem numai cresteri in economie era evident ca va urma o criza .
    Daca lucrurile continuau asa in zece ani am fi avut garsoniere in Militari de 1 mil E . Ceva trebuia sa se intample .
    Partea cu adevarat intersanta mi se pare modul in care politicile guvernamentale se pliaza si influenteaza dozajul si evolutia fazelor ciclurilor economice .
    Putem acuza guvernul american de inconstienta deoarece a mizat pe o crestere economica infinta ?
    A existat un singur economist care stia ca preturile imobilelor si ale actiunilor nu pot creste la infinit si milita ca un profet pentru prudenta ?
    Imi este greu sa cred .
    Oricum se pare ca va fi o criza lunga si vom avea timp sa exersam diverse pareri , idei si supozitii .
    Foarte interesanta mi s-a parut ideea amintita intr-un comentariu mai vechi conform careia nu intotdeauna unui debit ii corespunde un creditor .
    Astfel te poti imprumuta virtual ca stat mizand pe o crestere economica viitoare .Dar aceasta este alta poveste .

  5. geomarz Says:

    Am mai pus următoarea întrebare:
    Cum se expică faptul că, deşi criza a fost declanşată de slăbiciunea sitemului financiar american, dolarul se pareciază faţă de euro şi liră, adică faţă de monedele europene ?

  6. cirlovacristian Says:

    PERFECT ADEVARAT.

  7. UNDE AU „DISPĂRUT” BANII? « Despre PSD Says:

    […] Vă mai recomand cu căldură un articol foarte interesant referitor la criza financiară mondială apărut în ziarul german Die Zeit (germanii ăştia…) şi reprodus într-o formă prescurtată pe blogul domnului Iliescu. […]

  8. Ovidiu Says:

    Stimate presedinte Ion Iliescu,
    Totusi e interesant ca doar SUA, si numai, efecteaza criza financiara mondiala, oare Europa e dependent ? sa zicem ca in Germania ar fi o criza oare ar efecta ?
    Bani nu au disparut e ca la bursa cineva a castigat, cineva a manevrat.
    intrebarea este cine si de ce ?

  9. emigrantul Says:

    O sa va spun o poveste, aceea a Rozatorului Sapator si saculetilor de cereale

    In Padurea Verde traia odata un personaj, Rozatorul Sapator, cum il chemau toti, expert ca nimeni altul in constructia vizuinelor.
    Intr-o zi veni la el un animal oarecare si il ruga:
    “Rozatorule, iti dau saculetul asta cu cereale, fa-mi si mie o vizuina.”
    Cereale ca acelea erau delicatesa in padure, rar gaseai asa ceva, iar Sapatorul nostru nu rontaia asemenea trufandale decit la zile mari.
    Cum vazu boabele, incepura sa-i sticleasca ochii, lua punga si pina a doua zi vizuina era gata. Odata ce o termina, se urca pe o buturuga deschise sacul, baga nasul in el, cu intentia sa se ghiftuiasca insa un gind, ce-i trecu prin cap, il opri: “Acum este vara” isi zise el, “Am ce sa maninc, peste tot este hrana. Ia hai sa pun saculetul deoparte pentru vremuri grele cu frig si zapada.”
    Tinu o vreme cerealele ascunse prin diverse tunele, tot de el mesterite, insa teama ca cineva ar putea sa i le fure crescu asa mult incit se hotari sa le dea in pastrare unei veverite care locuia intr-o scorbura mare, sus in una din ramurile groase ale unui arbore urias, unde putine animale s-ar fi incumetat sa urce.
    Facu Rozatorul un tirg cu Veverita si pina la urma aceasta se invoi sa aiba grija de grauntele sale.
    Peste o zi, maxim doua, la baza copacului unde isi avea culcusul, Veverita intilni un bursuc, entuziasmat la culme de vizuina pe care Rozatorul Sapator o construise pentru unul din animalele padurii in schimbul unui saculet de boabe, ce este drept din acelea trei nule – extra. Ar fi vrut si el sa aiba asa ceva insa Rozatorul nu era dispus sa-si toceasca gherutele daca nu primea o punga cu graunte gustoase, identic cum procedase cu primul sau client.
    Fara a se mai gindi mult, Veverita ii propuse un tirg Bursucului, in urma caruia, acesta se alese cu mult doritul saculet, si pleca intins, cu el in spinare, nemaioprindu-se decit in fata Sapatorului, care ii facu o vizuina pe cinste, lua grauntele si le dadu in pastrare Veveritei.
    Si uite asa, vara trecu si Rozatorul nu mai prididea cu sapatul galeriilor si incasatul platilor. Mesteri vizuine pentru multe din animalele padurii, ba la unele le construi si doua.
    Si cite planuri nu-si facu Sapatorul, pentru iarna ce se apropia cu pasi repezi. Cite vise nu-i trecura prin cap, va trai ca un rege, avea suficiente graunte cit sa iasa din anotimpul friguros, mincind zilnic, pe saturate, delicatesa care ii placea la maxim, fara a mai fi nevoit sa rontaie tot felul de radacini sau mai stiu eu ce hrana mizera ca in anii trecuti. Odata, intr-o iarna, s-a ales chiar cu scorbut si vai de lume cum a scapat de el, cu noroc mult, mincind lamii, partial stricate, aruncate, in apropierea intrarii galeriei sale, de persoane ramase inca neidentificate.
    Veni si timpul cind Sapatorul se hotari sa inceteze lucrul pe anul acela. Isi lua asadar in spate obisnuitul saculet, plata de la ultima vizuina terminata, si trecu cu el pe la baza copacului unde locuia Veverita, strigind de jos catre aceasta:
    “Vreau sa ma retrag la mine in galerie, sacul asta il duc direct acolo, pe urma revin sa-i iau pe ceilalti si sa ne socotim asa cum ne-am inteles la incheierea tirgului”
    Veverita ingaima ceva, de sus din arbore, se bilbii dar din locul unde era si in starea de multumire deplina in care se gasea, Sapatorul intelese ceva in genul:
    “Te astept bucuroasa Rozatorule. Cind te intorci, intra fara sa mai bati la usa.”
    Sosi, constructorul nostru la vizuina sa isi depozita cu grija boabele apetisante intr-un colt, dupa care reveni la copacul cel mare, urca spre scorbura si intra inauntru, numai ca, in loc de stiva cu saculeti pe care se astepta sa o admire, dadu de Veverita, alba ca varul, in mijlocul unei incaperi goale.
    “Unde sunt saculetii mei?” striga Sapatorul.
    “Iarta-ma Rozatorule, am gresit” zise veverita plingind.
    “Ce s-a intimplat? Explica! Foarte multe din animalele padurii mi-au dat cel putin o punga de cereale pe care, de fiecare data, am adus-o la tine. Padurea intreaga imi este martora ca am incasat numerosi saculeti. Ce ai facut cu ei? Unde au disparut?”
    Si uita asa, facu Rozatorul un scandal incit se adunara, in jurul arborelui, animalele de pe kilometrii intregi si care mai de care incepu sa emita pareri despre misterioasa disparitie a unei asa mari cantitati de cereale.

    Tu ce crezi cititorule? Unde au disparut saculetii Rozatorului Sapator? De ce dupa o vara de munca s-a ales doar cu unul singur?

  10. arhiprofesor Says:

    Domnule Presedinte,
    Este pentru prima oara cand fac un comentariu pe blog-ul dvs. pe care-l apreciez de multa vreme ca excelent. Imi permit sa simplific un pic schema prezentata in articol, mai pe intelesul multora dintre cei care nu se pricep in a descifra hatisurile escrocheriilor bancare. Mie mi se pare ca avem de-a face de fapt cu un fel de Caritas, pentru ca sunt multi in Romania pe care aceasta escrocherie i-a lasta fara ultimii bani. De fapt tot acest sistem de indatorare pe care s-a bazat capitalismul speculativ, nu mai are nimic comun cu ce invatam noi la scoala despre capital si plusvaloarea nascuta din productia finantata de capital. Avem de-a face cu o schema de tip piramidal unde pana la un punct exista contributori ce alimenteaza schema, dar ca in orice schema de acest tip se ajunge la momentul saturatiei, cand se epuizeaza sursele de contributori si, bineinteles dupa ce “smecherii” isi trag profiturile, sistemul ramane fara lichiditati iar contributorii fara bani introdusi in sistem.
    Sigur, “smecherii” sunt cei care profita de momentul prabusirii, asa cum se explica perfect in articol. Iar acum, fata de crahul din 1929, avem de-a face cu o particularitate: aparitia unui “smecher” “de stat”, adica China, care a acumulat imense cntitati de lichiditati p[racticand – culmea – un capitalism sanatos, bazat pe productie, dar care a avut inteligenta sa nu puna in circulatie banii si sa-i tina pentru a sufoca piata speculativa occidentala. Este un piton care sugruma lumea capitalismului cu propriile arme.
    Ce cred eu insa ca este mult mai grav acum, este faptul ca ave de-a face cu un alt Caritas ce se suprapune peste primul. Si anume Caritas-ul afacerilor de razboi. Zeci de ani industria de armament a prosperat pe seama “fraierilor” din lumea a treia care au cumparat arme sa se omoare intre ei, vanzandu-si resursele. Acum contributorii, adica cei cu resurse (petrol in special) dispar pentru ca dispar resursele insele (se stie ca in circa 15 ani se epuizeaza mare parte din zacamintele de petrol). Industria de armamanet pe care se bazeaza in mare parte capitalismul american este in genunchi, si asta se intampla exact in momentul in care nu mai sunt bani. Caritas la patrat. Dezastru la patrat. Cred, fara sa pot demonstra, ca America crizei din ’29 a iesit din dezastru prin investitiile in razboi. In ce se mai poate investi acum cand si sursa a doua de a escroca planeta a disparut ? Mi-e si frica sa ma gandesc.

  11. Darius Says:

    Genial, emigrantule. Ma inclin.

  12. ioanastefan Says:

    Stimate domnule presedinte,

    Va rog, cu tot respectul, sa cititi si comentariul meu de la FRAMANTARI.
    Stiu ca primiti multe mesaje si multe comentarii dar va rog sa va faceti timp si pentru noi, cei din asa zisele ‘domenii speciale’!
    Astept cu nerabdare si speranta, opinia dumneavoastra!
    Oare se mai poate face ceva pentru a se potoli acest val de ura – nemeritat – pornit impotriva noastra?
    Probabil ca sunt si cazuri aberante (nu stiu), dar nu este corect ca pentru cateva situatii izolate sa fim pedepsiti toti!
    Cu deosebita stima si consideratie,
    Stefan Ioana
    user name : ioanastefan

  13. mihaiebi Says:

    În limba română, la bilion i se (mai) zice miliard. Cred că în text e vorba de trilioane. (milion, bilion, trilion, catralion….)

  14. mihaiebi Says:

    geomarz, e firesc să se aprecieze dolarul. În realitate sînt mai puţini dolari decît se credea, deci mai greu de găsit şi mai scumpi. Erau mai ieftini pentru că erau “de furat”. Aşa că se mai explică ce era cu “miracolul” românesc şi cu “dezvoltarea” noastră economică. Produsele noatre se treceau nu pentru că eru competitive ci pentru că erau cumpărate cu bani “de furat”. Acum vedem că de fapt averea ţării noastre, pe care nu avem cum să o evaluăm decât în Lei, sa diminuat în cîteva luni în raportul 3,2/4,2. Iată rezultatul real al ultimilor ani de guvernare.

  15. globetrotter58 Says:

    Asa cum arata textul expus imi pare un rezumat care este superficial si prezinta in parte fenomenul …
    Practic dupa 90 America (USA + Canada) a dus si inca mai duce o politica de crestere masiva a populatiei anual sunt cateva zeci de mii de familii de noi emigranti. Asta a dus la o crestere continua a cererii de case, deci s-au dezvoltat sisteme de imprumutare si a categoriilor sarace ce constitue majoritatea uriasa a noilor emigranti – clasic intre banci si cel ce cumpara casa exista un contract banca n-ar fi dat la majoritatea noilor emigranti nici un imprumut – atentie sunt si imprumuturi pentru a inchiria nu doar a cumpara – ori toate acestea au fost preluate de fonduri ca Freddie Mac care le-a impachetat si livrat pe Wall Street – afacerea e profitabila caci garanta un profit platit regulat – sistemul tine avand in vedere intrarile de noi emigranti – si acum incepe “razboiul stelelor” (China – USA). 10% din PIB Chinei, acele trilioane de dolari, au fost folosite pentru a cumpara actiuni la Freddie Mac (intre 2000-2007 actiunile erau cotate in jur de 50USD bucata – prabusirea s-a produs in 2008 ajungand astazi la 0,64 USD bucata – acest razboi este un raspuns dat jocului murdar facut de China care nu si-a indeplinit angajamentele (referitoare la liberalizarea pietei proprii de capital, a cursului de schimb, etc). Chinei care e un jucator monobloc I se poate opune cu success tot statul (USA) diferenta este ca ulterior statul American va vinde actiunile catre privat – e evident ca USA pot rezista mai bine in criza decat China (e ca la skandenberg castiga cel care rezista mai mult) .. sa va amintesc ca anii trecuti China a facut o mare licitatie pentru constructia unui lant de centrale nucleare – in competitie erau si canadienii, guvernul canadian (liberal) ajungand la o intelegere cu cel chinez care prevedea la schimb vanzarea drepturilor de exploatare a unui camp petrolier catre China. Numai ca licitatia a fost castigata de Franta (anul trecut cand Franta detinea sefia UE – clar pentru unele interese chineze de penetrare a pietei europene …) rezultatul – contractul cu chinezii privitor la zona petroliera a fost anulat si s-a dat cum era si normal catre canadieni si americani – asta e politica de protectie absolut necesara pe care o poate face doar un stat puternic, din pacate Romania n-a fost in aceasta situatie si are de pierdut… lafel scaderea cererii pe piata Americana colaborata cu o reintoarcere partiala a locurilor de munca in America si o translatare a lor din China in tari cu regimuri prietene (Brazilia spre exemplu) va creia o presiune fara precedent pentru statul chinez care va avea de ales – ori deschide piata proprie si accepta sa joace corect ori va fi obligat sa-si foloseasca agoniseala acestor decade pentru a supravietui ceea ce-ar fi catastrofal caci le-ar bloca procesul de dezvoltare. Acest “meci” va dura poate si mai bine de 10 ani … intre timp cei slabi de pe piata internationala vor claca – e si cazul Romaniei care nu are resurse proprii sa reziste.
    Cat priveste oamenii pe acestia i-as impartii in doua categorii lafel ca si pe state (puternici si slabi, castigatori si invinsi – asta va fi cat va exista omenirea) – cine l-a pus pe cel slab sa se intinda cat nu-l tine plapuma doar prostia ! In lumea libera – unde exista permanent un dialog intre cerere si oferta – prost nu e cel ce cere mai mult ci acela ce plateste mai mult decat face obiectul achizitionat – ori o casa pentru oamenii nevoiasi inseamna o investitie pe termen foarte lung in general 30 de ani ori dobanzile cumulate sunt inca odata si jumatate din valoarea casei apoi daca nu mai poti plati apar alte penalizari daca vrei sa reesalonezi imprumutul altele, deh unde nu-i cap. E la mintea cocosului ca un astfel de looser nu poate garanta ca 30 de ani va avea o sursa constanta de venit ca sa-si plateasca ratele deci cine a fost istet a castigat.
    Acum nu-I plangeti pe californienii bogati ai caror case de milioane si-au redus valoarea – unii dintre ei au rezolvat-o foarte simplu (cine are bani poate) – cand casa valora foarte mult si-au asigurat-o impotriva calamitatilor naturale (asta e o asigurare separate de cea standard si costa!) iar mai apoi in noiembrie cand pretul a scazul a venit si marele incendiu si acum si-au recuperate intreaga polita si cum pretul la case a scazut si-o vor reconstrui mai ieftin iar de diferenta mai fac si o investitie ca tot actiunile firmelor cad si e nevoie de cash … un jucator bun stie ca TREBUIE in permanenta sa ai lichiditati altfel esti legat de maini si de picioare si esti terminat

  16. geomarz Says:

    *** Mihaiebi
    Sunt de acord. Dolari sunt MAI puţini decât se credea şi, de aceea, mai sumpi. Ce nu înţeleg eu este DE CE s-a orientat lumea TOT către dolari şi nu către altceva !?
    Asta nu înţeleg eu cu adevărat.
    Dacă tot miş-maşul ăsta a plecat de la dolarul cel supra evaluat de ce tot dolarul se întăreşte….

    Cât priveşte “miracolul” românesc, să ştiţi că, românul de rând n-a crezut o secundă în el. Numai se minuna cum şi cât mai pot minţi unii şi alţii se fac că cred (recte UE).

    Mulţumesc pentru răspuns.

  17. geomarz Says:

    *** emigrantule
    Foarte intuitivă povestioară.
    Îmi vine a crede că specialitatea dumitale sunt cifrele.
    Pe când un nou sondaj ?!

  18. SorinPLATON Says:

    Pana la concluzionarea teoremei (teoriei), cel putin pe noi, practica crizei ne va manca cu tot cu fulgi…

    http://sorinplaton.wordpress.com/2009/01/27/din-nou-in-epoca-curbelor-de-sacrificiu/

    Cu stima,

    SorinP.

  19. globetrotter58 Says:

    Banii au disparut tot asa cum “au disparut” si ultimele mele mesaje … sunt la loc sigur!

  20. Sibilla Says:

    Banii au disparut precum petitiile si memoriile online de pe siteul CJ al C-S :))
    S-au evaporat, precum Stapana protectiei copilului carasean atunci cand scrie presa centrala despre nenumaratele si binecunoscutele-i ” succesuri “, precum datoriile si restantele din 2008, pe care inca le are, la angajatii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului C-S, precum rapoartele negative ale corpurilor de control de la centru, precum parte din declaratia sa de avere, nu-i, a papat-o gaia …
    Oare cum dispar ei banii, fondurile in timp ce expertii in manuirea si transpunerea-n fapte a abuzului de putere si-a abuzului de influenta in interesele personale ale nenumaratelor increngaturi de neamuri si pretenari, se tot inmultesc ?
    Oare de ce Curtea de Conturi a Romaniei nu se autosesizeaza a demara niscaiva verificari la DGASPC C-S, mai ales pe perioada 1998-2005 si cum se explica pe limba ” prostimii ” restructurarile in institutii publice unde sunt nenumarate posturi vacante, iar pe listute sunt propusi la rubrica ” afara din sistem ” numai gurile mari, vocile ce se fac auzite, cu alte cuvinte, incomozii ?
    Cum se mestereste inmultirea si perpetuarea la cele mai inalte niveluri a intimidarilor, amenintarilor, de unde tot rasar trupe, osti, arsenal si busculade comandate intr-u rastignirea celor ce denunta si semnaleaza nereguli si disfunctionalitati in sistemul de protectie, cum se explica managementul defectuos, prin ce ” minunatii ” ?
    Apropo de evaporarea banilor publici, cum se explica preluarea institutiilor aflate-n prezent in subordonarea DGASPC C-S cu bani si fara datorii, dar, la acest moment cica exista mari gauri … ??
    ” Miracole ” carasene, Twin Peaks, fenomene paranormale, pe onoarea mea de corcitura, ops, ” vinitura ” si cea mai mare ” problema ” a protectiei copilului din Caras, in traducere, a inalt functionarilor publici si-a conducerii, platiti regeste din buzunarele contribuabililor, mda.
    S-a gasit si solutia iesirii din ” criza “, cica vine ea Stapana maine si da personal niste declaratii impotriva furnicii sibiline, sustinuta ea Stapana de Legiuitorul Absolut, urmeaza desfacerea contractului de munca a ” vinovatei ” sibiline pentru divulgarea secretelor de mare interes national si nesimtirea de-a fi incalcat Legea Tacerii impusa atatia ani, apoi, experimentatii ” maestrii ” intr-ale deghizarii si mentinerii pe functii, au o foarte mare curiozitate : daca sibilina ramane fara nici un venit, clar n-are din ce-si plati internetul, deci cum va mai putea vocifera si atrage atentia pe bloguri ?
    Va sa zica : politica sprijinirii mamei care-si creste singura copilul prin indesarea pumnului in gura, hartuire , umilire, crucificare, punct. Egalitate de sanse …. sibilla si armata de cameleoni, halal protectie, nu se stie a cui, a copilului aflat temporar in dificultate cu sigurantza, NU ! O mica dovada, minorii absenti fara invoire zilnic din institutii, cui pasa, insa .. ?
    Ne mai mira Rapoartele de Tara negative, sau faptul ca institutiile de ocrotire devin pepiniere de viitori infractori si inadaptati sociali atat timp cat acesti copii sunt folositi ca masa de manevra si ” instrumente, unelte ” in conflicte intre adulti, ne mai miram ? ” Succesuri ” ca-n Banat, ca doara suntem ” fruncia ” , ce daca presa centrala tot scrie, ce daca sibilla vorbeste, ce daca toate … ” sa traim bine “, adica ei, pe spinarea noastra, a celor cu adevarat impotriva coruptiei si-a abuzurilor si, jucandu-ne cu destinele orfanilor…
    Povestea Emigrantului, imi da fiori reci … o padure chipurile verde, sapatori prin hatisurile legislatiei, pescari de lacune legislative si translatori experti in interpretarea la bunul cherem al legilor, veveritze cu ” potential ” si multiple ” abilitati “in a face si desface, in a supravietui indiferent de culoarea politica la guvernare, pe-acelasi scaunel, bursucii … he, he …
    Dumnezeu ma iarta, citind povestea Emigrantului , recunosc, a fost un refresh la evenimente petrecute de-a lungul anilor pe miristile carasene … Adevarat va spune oricine, ” fiecare cu ce-l doare “, da, pe Sibilla o doare cumplit nedreptatea si existenta la asemenea nivel a nemerniciilor, nu atat personal cat cu gandul la aripile retezate din start unor si-asa batuti de soarta, si cu gandul la viitorul protectiei copilului in spatiul mioritic …
    Trist, adevarat, strigator la Cer … poate Cineva Acolo Sus aude lacrima neplansa a mult trambitatului ” interes superior al copilului “, caci, institutiile statului abilitate si care ar fi trebuit demult a se autosesiza, sunt surde, oarbe, manipulate si zau nu-mi dau seama in naivitatea mea, cu riscul ca ma veti face visatoare si idealista, daca aceste institutii mai exista in realitate in Romania haosului, anarhiei, si-a mizeriilor ascunse sub presul se pare neincapator … Da, banii ” dispar “, dar conturile unora sunt tot mai umflate, nici macar nu plesnesc …
    stima si respect tuturor celor ce mai cred in surasul sperantei, in poate intr-o zi va rasari un stropisor de mai bine …
    Sibilla

  21. emigrantul Says:

    Citat Geomarz: “Pe când un nou sondaj ?!”

    Se pare ca am plictisit rau lumea cu sondajele mele deoarece tot mai putini raspund la ele. La ultimul chestionar (a carui adresa am postat-o undeva intr-un ziar) un cititor mi-a replicat: “Constat ca sunt singurul fraier care ti-a raspuns”. Oarecum avea dreptate deoarece trecusera ore bune din momentul lansarii intrebarii si el se astepta ca voteaza si totodata vede vreo 20-30 raspunsuri, adica un rezultat cit de cit, cind in realitate n-a aflat nimic.

  22. Sibilla Says:

    Domnule Presedinte Ion Iliescu,
    Iata ce s-a intamplat in urma cu o ora : ginerele secretarului Consiliului Judetean Caras-Severin, Ion Imbrescu, si anume Stefu Florin, sef direct al Gabrielei Savitsky, a intrat in biroul acesteia si i-a taiat cablul de internet apoi i-a spus ca va chema gardianul daca Gabriela ma va primi la ea in birou, ordin dat de Ana Vasile, directoarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin !!! Si eu si Gabriela suntem angajatele directiei, abuzurile si hartuirea noastra pe toate caile continua, copiiii institutionalizati inclusiv ieri au fost instigati sa declare impotriva noastra, in asa numitele tribunale ale Anei Vasile denumite ” comisii de cercetare prealabila ” si li s-a promis ca vom zbura din sistem !!! Se intampla in Romania, in anul 2009 ! Oamenii, angajatii din sistem, se tem, au fost amenintati cu destituirea si restructurarea daca ni se alatura, se folosesc cu nerusinare de copii, o institutie publica e confundata cu mosia personala, abuzurile Anei Vasile au depasit orice limita, suntem tratati ca ultimele gunoaie !
    Cu toate acestea presa centrala a tot scris, nu despre mine, nu despre Gabriela, ci, despre abuzurile domnului Ion Imbrescu care are leafa pe o luna cat bugetul unei comune si si-a nagajat toata familia pe posturi de conducere si nu numai in sistem, despre abuzurile si managementul defetuos al Anei Vasile, rapoartele corpurilor de control spun totul in acest sens la fel procesele pe care le-a avut cu Curtea de Conturi C-S, dar … iata in ce situatii s-a ajuns, si eu si Gabriela suntem etichetate drept ” nebune “, ni se fac mizerii inimaginabile, suntem hartuite pe toate caile si aceasta zilnic, si ultima opera a ” divei ” e promisiunea ferma ca ne va desface contractul de munca . In situatia noastra sunt si alti oameni din sistem care au rupt zagazul Legii tacerii, numai vineri s-au trimis 14 citatii incomozilor, celor ce vb, citatii in acele comisii din care fac parte rude, prieteni, oameni de incredere ai Anei Vasile !
    Suntem intr-o situatie fara iesire. In caras-Severin oare secretarulIon Imbrescu si director Ana Vasile fac legea dupa bunul plac ???
    Nimeni nu ii poate oprii ? Nimanui nu-i pasa ???
    Sa chemam presa centrala si televiziunile ?? Aici s-a ajuns ?? Suntem oare un judet fara de stapan ??
    Scriu acum ca urmare a faptului ca gabrielei Savitsky i-au retezat orice legatura cu lumea, sunt singura voce ce mai incerc din rasputeri sa fac auzita disperarea victimelor acestei Ana Vasile in speranta ca cineva ne aude …
    In Romania Constitutia tarii, Codul Muncii, drepturile cetatenilor sunt iata incalcate si calcate-n picioare de asemenea indivizi !!! Cui sa ne mai adresam in conditiile in care am ajuns carpe de sters pe jos la mana cameleonilor ? Cui ?
    respecte,

  23. cirlovacristian Says:

    Este un “program” de manipulare-parerea mea.
    Dolarii/banii nu au disparut ci sunt tinuti la saltea de catre unii sau altii.

  24. Cezar Pesclevei Says:

    Cat de mult va (dis)place Traian Basescu?
    ianuarie 28, 2009 by Cezar Pesclevei

    Ce va (dis)place la acest personaj de-acum exasperant de surprinzator, instabil, pentru siguranta economica si sociala a Romaniei?

    Mai aveti curajul sa-l alegeti din nou in (im)postura de Presedintea?

    Este momentul sa ne gandim bine pe cine dorim in postura de Presedinte.

    Am rasfoit recent una din noile carti din categoria manelelor (in literatura), o carte in care sunt incluse cateva interviuri pe care Traian Basescu le-a dat lui Radu Morar la emisiunea “Nasul” de pe “B1″. Presedintele brava la un moment dat spunand ca, daca era capitanul Titanicului, acesta din urma nu s-ar fi scufundat. Eu ma intreb, initial, daca ar fi fost ales capitan pe celebrul vas. Apoi ma gandesc la soarta vasului.

    Sunt curios sa vad cum va evita Traian Basescu, intr-un mod rezonabil, icebergul numit RECESIUNE pentru ca Titanicul mioritic pe care il conduce – Romania, sa nu intre intr-o coliziune fatala cu blocul imens de gheata si sa inceapa inundarea sectoarelor economice ale tarii, a categoriilor pofesionale (oamenii ce practica diverse profesii) ce trebuie platite si pe care el vrea sa le inghete. Probabil e naiv. Cum ar putea ingheta salariile fara a-si scadea sansele la noul mandat de capitan al Cotroceniului? Salariile le va putea ingheta, dar revoltele? Bine. Este stiut ca pionul de sacrificiu al jocului de sah dintre Basescu si ceilalti este insasi Emil Boc, care nu va muri cand piesa sa de pe tabla de sah va fi mancata de piesa unui adversar. Boc va reprezenta formatia lui Basescu, insusindu-si toti pionii, pana cand piesa ce nu poate fi aruncata in afara tablei de joc va ramane singura, anume regele, Basescu.

  25. vioviod Says:

    Cand eram studenta, la cursul de economie politica am invatat despre crestere economica, dezvoltare economica, stagnare si criza economica. Am invatat ca sunt IV etape prin care o economie trece. Nu inteleg de ce este nedumerirea asta in legatura cu criza, care este in proces firesc prin care o economie poate sa treaca la un moment dat.

  26. aglaiarosu Says:

    pe scurt: COPITA-li$$mul !

  27. geomarz Says:

    *** Emigrantul
    Eu răspund cu placere la totate sondajele pe carele întîlnesc. Răspunsurile mi se par relevante.
    Evident, când sunt destul de multe.
    Atunci, s-au cam potrivit.

  28. geomarz Says:

    *** domană Voievod
    Necazul cu actuala criză este că unii dintre concetăţenii noştri au cam început să moară de foame, din lipsă de medicanete, din lipsă de case, din prea mult stres… din indolenţa politicienilor care nu fac nimic pentru limitarea efectelor acestei crize…
    În genere, necazul cu o criză oarecare, dar contemporană, este acela că poţi trece TU însuţi prin ea. Şi, eventual, să nu-i supravieţuieşti…

  29. adnliar Says:

    unde sunt banii?
    mai tineti minte pancardele lui basescu cu “aici sunt banii dvs”? banii nostri sunt in drumuri contractate si neasfaltate, dar banii incasati, in mandatele unora care daca sunt alesi pt 4 ani se cred stapani peste noi.
    in orasul in care eu locuiesc, primarul nu face altceva luna de luna decata sa vanda terenul din domeniul public si sa dezvolte retail-ul, dar pentru industrie nu are nicio aplecare. Acum s-a unit cu presedintele CJ, propietar de balastiere, care considera de interes local, doar interesele lui personale. suntem in tara lui papura voda

  30. cirlovacristian Says:

    Dle Ion Iliescu

    Pentru ca dv. aveti posibilitatea sa-i intrebati pe mai marii,pe elitele natiunii,pe………:Acum ca economia nu mai duduie-cred ca se facea referire la o duduie anume si blonda/bruneta-si ca motoarele “turbo” nu prea mai functioneaza,se stie daca s-a bagat sau nu “singe in instalatie”?
    “……Statul este responsabil de buna gospodărire a patrimoniului public…”
    Eu cred ca “astia”,noii guvernanti,cauta solutii pentru a nationaliza “pierderile viitoare” de la viitoarele lor afaceri ce spera ca le vor desfasura intr-un viitor mai departat(nici eu nu am inteles nimic dar pe scurt: NISTE IMBECILI fara suport tehnic si/sau stiintific).

  31. Sibilla Says:

    http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2009/01/28/ana-are-paranoia/#comment-600

  32. Gabriela Savitsky Says:

    Domnule Preşedinte,

    pur şi simplu nu mai ştiu ce să zic. Nu-mi vine să cred că asta e lumea pe care am visat-o. Nu pot să cred că Răul învinge mereu. Şi Binele niciodată. Nu pot să cred.

  33. adnliar Says:

    draga gabriela, unde ai trait pana acum? Faptul ca binele invinge este doar o legenda.
    De ieri pana azi, presedintele consiliului judetean buzau,i-a facut cadou primarului boscodeala, certificatul de urbanism pentru padurea ocrotita de la spataru. Acolo, boscodeala si gasca lui, au terenuri, pe care vor sa ridice case. e foarte frumoasa padurea si daca nu ma insel, face parte din codrii vlasiei, oricum, urmeaza parcul crang. asa se intampla cand isi dau mana oameni de aceeasi teapa, impotriva singurului om care li se opune.

  34. cirlovacristian Says:

    Dle Ion Iliescu

    Poate reusiti dv sa-i faceti o “propunere” de programare la medic dlui Nica fost ministru comunicatii si actual vice.
    Cu toate ca nu sunt medic,dar stiu ca in Romania si respectiv in “diverse” partide sunt destui medici,eu am impresia ca dl Nica trebuie sa consulte un psihiatru.Eu cred ca are semne de suferinta caracteristica unei boli numita “generic” dementia si este destul de grav.
    Ii faceti un bine si “ieste” posibil sa-l si salvati,oricum ii faceti un bine.

  35. herdesm Says:

    Buna seara domnule Presedinte.
    Acum, fiindca am aflat de ziaristii de la Die Zeit – “UNDE AU „DISPĂRUT” BANII?” sunt mai linistit. Dar si mai linistit voi fi cand voi afla – daca vom afla vreodata – “UNDE AU „DISPĂRUT” BANII?” cu care guverne dupa guverne au promis romanilor infrastructura, fel si fel de proiecte sa le spunem …. halucinante fiindca halucinante au devenit prin nerealizarea lor.
    Va rog sa nu spuneti ca in ……. desertul NEVADA….. :P

  36. bogdanmi Says:

    D-le Presedinte, va rog sa-i intrebati pe “colegii dumneavoastra de partid” (sustinatori ai pactului pt Romania), daca exista criza sau nu, pt ca atata timp cat acestia sustin ca exista creste economica si un deficit de 2.5 , inseamna ca nu exista criza si atuncea ii fac un joc D-lui Basescu, iar dar exista criza, acesta este un buget din care in urma rectificarilor ministerele avand ministrii PSD o sa aiba cele mai multe rectificari in semn negativ…. Din punctul meu de vedere ceva nu se leaga si este un buget pe ceva ce nu exista , legi- care vor urma, conform celor spuse de Boc, bani, crize, promisiuni, iar deficitul daca este criza, va fi de peste 8 %. Va multumesc si v-as fii recunoscator daca mi-ati raspunde….

  37. aglaiarosu Says:

    Obama critica primele de 18000 mil. $ din 2008 pe Wall Street in timp ce bursa (si intreaga economie SUA) se prabusea:

    http://news.yahoo.com/s/ap/20090130/ap_on_go_pr_wh/obama_bonuses

    Vai, dar GUIT$ !… si ei, ei “bietii SS-PIG$” (PORCI FASCI$$TI !) ce s-ar face daca n-AR CRAPA DE IMBUIBARE IN TIMP CE RESTUL CRAPA DE FOAME” ?!…

    COPITA-li$$m ati vrut, mdeah ?!…. MANCA-L-ATI ACUM PE PAINE !!!!

  38. Criza financiară for dummies | Blog de Veci Says:

    […] Articol apărut în “Die Zeit” şi preluat de aici […]

  39. aglaiarosu Says:

    Obama propune: low-income earners should GET A PIECE of the American pie IF THEY’RE WILLING TO WORK FOR IT.

    BaSECU propune: clasa-de-mijloc = zi^t ! Dam totul baronilor PeDe-La$$ti din con$$tructii.

    GUIT$ ! … (FASCI$$T PIG$ !!!!)

    “iiie guuuudddDD” COPITA-li$$mul, nu ?!… mdeah ? atunci: MANCA-L-ATI PE PAINE !

  40. bciprianmp Says:

    Criza financiară mondială, este după părerea mea- de umil profesor de Istorie de la ţară, rezultatul liberalismului economic american, bazat pe un “consumism” sălbatic. Într-o emisiune TV, am văzut că datoria SUA şi a cetăţenilor săi se ridică la aproape 10 trilioane de dolari (10.000 de miliarde mai precis). Aceste datorii nu s-au acumulat peste noapte, ci în decursul unor decenii. Cred că statele dezvoltate, nu au acum capacitatea să facă faţă Globalizării, deoarece aceasta implică resurse materiale şi umane greu de calculat pentru analiştii economici. Spre deosebire de criza dintre 1929-1933, această criză va afecta puternic aproape toate ţările lumii. Atunci, în perioada interbelică, mai existau încă imperiile coloniale care au determinat o echilibrare treptată a pieţelor de desfacere. În această perioadă însă, schimburile comerciale între diferitele state vor avea de suferit. Se va căuta, într-o manieră mascată desigur, realizarea unor măsuri protecţioniste. Problema acestor state, este că fenomenul de globalizare va determina şi reacţii negative pe plan mondial, fie la nivel oficial, fie prin intermediul unor ONG-uri. Din păcate, organismele internaţionale, nu vor putea aplica sancţiuni împotriva marilor state consumatoare… Trebuie ca Burundi să aştepte, până unchiu’ Sam îşi va putea lua ghete noi, ca să ne ia ochii la toţi…

  41. globetrotter58 Says:

    Cred ca e mai indicat sa va uitati spre viitor, NU spre trecut (unde-s banii), si sa priviti cu mai multa atentie planul leftistului Obama mai precis “By American” plan care implica masuri protectioniste extreme pentru a reduce importurile de orice fel si care incalca in mod deliberat tratatele de liber comert semnate de USA … masura este catastrofica si daca va fi aplicata recesiunea va duce la depresie caci va bloca pe termen lung comertul international dand friu liber protectionismului … cu siguranta ca USA vor trebui sa revina asupra unor astfel de “hei-rupisme” populiste pana nu va fi prea tarziu dar lafel de sigur este ca se vor diminua importurile la cat mai multe produse cu putinta (este ceea ce spuneam mai sus ca vai de tarile emergente in care economia se bazeaza pe export in tarile dezvoltate … a caror cetateni nu le ramane decat sa spere ca “vor muri frumos!”)

  42. globetrotter58 Says:

    sorry : e depresiune nu depresie (depresia va afecta pe multi dintre noi, pe cei care sunt speriati si dezorientati)

  43. Victor Says:

    Dementii astia au luat pe rand aproape toate categoriile de bugetari si le-au terfelit. In viziunea lui Traian, a portavocii Boc si nu in ultimul rand a mogulilor hoti si aserviti care detin trusturi media, toti bugetarii sunt “vinovati”. S-a aratat cu degetul spre magistrati, spre profesori, spre doctori, spre functionarii publici, nimeni nu a scapat de prigoana nebunilor care ne conduc.

    Ei, dementii, nu au un plan anticriza si in lipsa vin cu masuri de diminuare a veniturilor personalului care lucreaza la stat si chiar cu masura de concediere. Asta da masura social-democrata. Va imaginati ca vreun pilos, vreun sef, vreun nepot, sau nepoata isi vor pierde locul de munca? Nu! Tot bietii bugetari parasutati in sistem datorita perfromantelor – ca mai este nevoie si de astia vor fi primii restructurati. Nu ai pe nimeni? La gara! Pa. Astia care o cunosc pe madam Geoana or sa lucreze in continuare in diverse ministere s.a.m.d. Prostanacul si partidul lui de prostanaci au tupeul maxim sa pretinda ca masurile actualului guvern au un puternic caracter social. Culmea este ca printre primele masuri anuntate, in afara celei a restangerii aparatului bugetar, mai exact a concedierilor, s-a anuntat ca statul va plati toate datoriile restante catre firmele particulare. Asta este grija lor. Pentru nababi. Sa nu cumva sa dea faliment firmele prietene. Si de unde iau banii? De la bugetari! Asta este planul anticriza al unui presedinte dement care si-a instaurat un guvern de dementi. Am stiut de cand l-ati ales primar ca asta este dracu si o sa ne duca pe toti la gara! Iar prostanacii Prostanacului sunt terminati. Un partid mort! Astazi il auzeam pe sobolanul ala de birou care este ministru finantelor afirmand ceva de genul : liberalii au aplicat taxe de dreapta si cheltuieli de stanga. Pai da, pentru ca au fost practic in alianta cu PSD care le-a asigurat guvernarea. Dar ei, partidul din care face parte sobolanul, ce planuri au? Evident taxe de dreapta si cheltuieli de dreapta. Primele asa zise masuri anuntate sunt relevante in acest sens. Si atunci ce cauta fripturistii din PSD in alianta cu oamenii lui Basescu? Fripturi , normal!

    Ma intorc la lectiile de inot ca este mai placut. :)

  44. emigrantul Says:

    Citat Aglaia Rosu

    BaSECU propune: clasa-de-mijloc = zi^t ! Dam totul baronilor PeDe-La$$ti din con$$tructii.
    GUIT$ ! … (FASCI$$T PIG$ !!!!)
    “iiie guuuudddDD” COPITA-li$$mul, nu ?!… mdeah ? atunci: MANCA-L-ATI PE PAINE !”

    Intrebare: Ce limbaj de programare este asta?
    Textul seamana, ca mod de redactare, cu instructiunile unui program scris intr-un limbaj, probabil mai nou?! Stie cineva cum se numeste?

  45. Sibilla Says:

    @Gabriela,
    Cu Dumnezeu inainte ! Va rasari el soarele, n-ai grija, daca ei insista sa moara inlantuiti, e treaba lor, noi avem tarie si da, se poate lucra si altfel, vom face lucruri frumoase, in tot raul e si-un bine, poate ca din afara vom putea ajuta mai mult, vom vedea, toate la timpul lor, cum ma incurajai mereu, rabdare, am invatat :)
    Nu va invinge raul, noi suferim acum, oamenii nu stiu ca nu doar noi doua suferim, ca sunt citati in tribunalele dodei zeci de oameni hartuiti permanent, ca multi au renuntat si-au plecat, ca de copii nu pasa nimanui, ca noi luptam pentru drepturile tuturor angajatilor, sunt oameni care ne judeca cu usurinta, nu importa, relevante vor fi rezultatele luptei noastre pe viitor, dar, ai dreptate, cam scump platim, cu sanatatea noastra, Justitia Divina va interveni, sunt convinsa si, fiece lacrima ne va fi zambet, la vremea potrivita.
    Dupa o perioada de lipsa de reactie la limita nesimtirii, observ ca si-au asmutit dulaii prin blogosfera, atat pot, mai mult nu, fiecare cu neputintele sale.
    Sa fii mandra, ai de ce ! Tu ai si constiinta si Demnitate si intelepciune, in ceea ce-i priveste pe hai cameleoni caraseni, de unde nu-i, ce sa le si bage Doamne , Doamne-n straitza …
    Doamne Ajuta !
    Sibilla

  46. cirlovacristian Says:

    Leon Pinsker

  47. aglaiarosu Says:

    @emigrantul

    pt. cine nu pricepe de la sine … nici n-are rost oboseala de a explica.

  48. bciprianmp Says:

    Este doar o părere personală:
    http://bciprianmp.wordpress.com/2009/01/27/teoria-conspiratiei-si-noua-ordine-mondiala/

  49. Mihnea Georgescu Says:

    Ce mai faceţi, domnule Preşedinte, nu prea aţi mai postat în ultima vreme… Oare cine va fi candidatul PSD la alegerile prezidenţiale, Adrian Năstase sau Mircea Geoană?
    Eu, inutil să o mai spun, cred că Adrian Năstase este o alegere firească… Ştiu că nu veţi răspunde tranşant, dar ştiu şi că sunteţi de aceeaşi părere… Fireşte, Congresul va decide… Oare?

  50. Ovidiu Says:

    Offtopic

    Vedeti un articol TARE.

    DA CLICK !!

  51. Sibilla Says:

    @Mihnea,
    Poate mă ajuţi pe mine să găsesc banii din Caraş-Severin :
    http://sfinx777.wordpress.com/2009/02/01/%e2%80%9d-solutii-%e2%80%9d-carasene-impuse-reconsiderate-corect/
    .)
    toate bune,
    Sibilla

  52. Mihnea Georgescu Says:

    S-a făcut drugarica, vorbeşte doar cu ştii tu cine, persoană importantă, conaţional cu numele! ;)

  53. bciprianmp Says:

    Şi Dl. Geoană, care spunea ieri: “Să ne rugăm la Dumnezeu, ca această criză să nu fie atât de gravă!”(????????) Asta da soluţie! Invocarea Divinităţii ne va ţine în permanenţă loc de foame, ne va da locuri de muncă, şi BANI PENTRU CLIENTELA POLITICĂ!!! Doamne, mulţi au sărit gardu’ din Grădina Ta…

  54. Mihnea Georgescu Says:

    NASTRATIN POGEA

    Îmi pare rău că nu mai am timp să mă implic mai adânc în politică, dar e mai plăcut să faci şi să ai bani, decât să lipeşti afişe, sau să îi cânţi ode unuia şi altuia. În altă ordine de idei, acum, că m-am eliberat de grija zilei de poimâine, pot privi mai detaşat scena politică, pe ai ei modeşti actori… Mă amuză mai ales colecţionarul de pietre de mină din Petroşani, tovarăşul Gheorghe Pogea, personaj a cărui retorică năucitoare mă trimite direct în braţele lui Morpheu, miticul zeu grec al Viselor, fiul lui Hypnos, zeul Somnului. Scuze pentru cititorii mei Iniţiaţi, precizarea era necesară pentru absolvenţii Institului de Marină Civilă, ca să nu îl confunde cu personajul din Matrix.

    În copilăria mea regală şi orientală, bântuia ca o fantomă sub soarele arzător al Constanţei un personaj mitic, de poveşti turceşti, evocat cu nostalgie şi de către Anton Pann – Nastratin Hogea. Gaffeur par excellence, acest Fane-ncurcă-lume al poveştilor orientale îi amuza pe toţi prin ingenuitatea sa onorabilă… Măcar dacă s-ar ridica acest ingineraş din Hunedoara, ardelean cu păr pe limbă, la nivelul ilustrului său predecesor de Halima… Boc şi-a adus mutanţii din Ardeal, cum odinioară venerabilul Fenekiu (a se citi Finikiu, cu i slav, moale pe ultima silabă…), talentele avocăţeşti din dulşili târg al Ieşilor…

    Unde eşti tu, Adrian Năstase, mizilean onest, să ne guvernezi cu o mână de fier…

    Unde eşti tu, Vosganiene, armene competent în Finanţe, pe mâna cărui honved mustăcios ai lăsat Finanţele Ţărişoarei?!

    P.S. De fapt, pe turceşte, corect este Nasredin şi se citeşte gâjâit, uşor nazal… cu pauză după Nas…

    P.S.S. Şi câte ceva din Nezdrăvăniile lui Nasredin Pogea:

    GRIJILE-S LA CREDITORI

    MAI MULT DECÂT LA DATORI

    Unul, întâlnind pe Pogea, s-a oprit a-l întreba

    De ş-a plătit datoria. Iar el îi răspunse: Ba!-

    Dar ce umbli fără grijă, când te ştii că eşti dator ?

    – Grija – zise el – s-o poarte cel ce este creditor.

    Halal să-ţi fie, Pogeo! Aferim, coane!

  55. Sibilla Says:

    @Mihnea Georgescu,
    Afurisitule, mă trimeţi drept în gura lupului, răspopitul mitoman I Sârbu, estem bun pretenar cu ceva cărăşeni de ” soi ”, pe mine, pe primar, ne-ar linşa bibicul, dar … şi mă opresc, acest limbric va plăti nemerniciile sale maijkă, însă da, e expert în colectat lovele, că bine zici … :) ;)
    Acu am probe în instanţă la o adică … ” n-am zis io, am citat numa pe druje Mihnea ”, văzuşi druje, sârboaicele se descurcă în situaţii ce impun delicateţe, atenţie şi tilijenţă ;)
    Hvala lepo :)
    Sibilla

  56. humidorro Says:

    Interesant este ca diferite tari din UE actioneaza cu politici cu inspiratie de moment, daca in Anglia preturile au scazut in Germania se constata o crestere a acestora. Tot la inspiratie, mi s-ar parea ca Anglia va castiga batalia. Pe plan local bineinteles ca la nivel global cred ca viitorul apartine Asiei.

  57. nraducanu Says:

    In saptamanalul Die Zeit au aparut mai recent alte articole pe aceiasi tema, inclusiv propunerile neconformiste ale fostului cancelar german Helmut Schmidt de rezolvare sau atenuare a crizei financiare. Un rezumat poate fi citit pe blogul : nraducanu.wordpress.com

  58. Sibilla Says:

    Caraş-Severin, 2 februarie 2009, ograda DGASPC C-S :
    Ginerele secretarului judeţului ( Ion Imbrescu ), numit provizoriu pe funcţia de şef de Centru după ce cu 2 ani în urmă jubilase şi se bucurase că “Sorin Frunzăverde nu mai e nimic!”, numitul Ştefu Florin-şăf , terorizează Complexul de Servicii Sociale, ameninţă angajatele cu desfacerea cotractului de muncă pentru că au vorbit cu Gabriela Savitsky. I-or fi răspuns la salut…
    Când umbla cu cuţitul prin instituţie să taie cablul de internet nu s-a gândit că respectivul cuţit este o armă albă. Şi că e ilegal să umbli cu cuţitul într-o instituţie publică.
    Acest ginere este absolventul Facultăţii de Turism de la Herculane – disciplină umanistă, deh! – şi datorită înrudirii sale a fost avansat în timp record de la şofer la Consilier IA.
    Dacă ar fi liniştit şi şi-ar vedea de filmele pe care le urmăreşte la serviciu, n-ar fi nicio problemă; dar lui i s-a năzărit că e cu adevărat şef dacă l-a numit tata-socru. Cât e ziulica de lungă urlă şi insultă, conform fişei postului încredinţate de Duuamna care conduce stabilimentul şi familiile celor subordonaţi.
    Acum doi ani, când PD-ul a fost scos de la guvernare iar Sorin Frunzăverde, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean fusese demis de la Ministerul Apărării, cretinul de ginerică a avut aşa o revelaţie că “Sorin este terminat, Sorin nu mai e Sorin”. Cum creierul lui nu cântăreşte mai mult de 15 grame şi nu are decât o circumvoluţiune pentru condus automobilul, este uşor de imaginat că replicile pe care le-a reprodus cu public le înregistrase în mediul familial. Halar protecţia copilului! Halal instituţie! Halal conducători!
    Duuuamna Ana Vasile directorul … judeţului Caraş-Severin ( ? !!! ), a dat ordin clar şi limpede : toate articolele, inclusiv comentariile de pe blogurile celor două inculpate, Sibilla Şi Gabriela, scoase la imprimantă, căci, face un nou , citez, ” dosar de cauză ”, ne dă în judecată, ne desface contractele de muncă şi ne arată în stilu-i deja de toată ţara cunoscut , ” şinie mi-s io ”, Ana Vasile ! ”
    Astfel a început săptămâna de lucru la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin ….
    Realizează cineva din România în ce condiţii se lucrează în acest judeţ ??? Abuzurile, hărţuirea, terorizarea angajaţilor la ordinea zilei !
    Apropo, poate-mi răspunde şi mie cineva … cine este această Ana Vasile ???
    Sibilla

  59. beranger Says:

    Ori domnul Traian Pleşca nu trăieşte în România, ori a tradus neglijent. De pildă, «producătorii de handy» vra să zică «producătorii de telefoane mobile», căci handy nu înseamnă nimic în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi bizonic.

  60. „Că de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu …” | Radu CRISAN, MyHardSelf Says:

    […] ceea ce privește macroeconomia mondială și am descoperit un text excelent scris, pe blogul lui Ion Iliescu. Și îmi permit să îl parafrazez pe fostul Președinte întreband la randul meu „Unde au […]

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: