COMENTARIU LA „REMEMBER”

 

Multumesc  Sibilla !

 

Ai reactionat prompt si potrivit cu momentul evocarii memoriei lui Nichita Stanescu.

 

Eu nu am acest talent, dar, ti-as oferi ca raspuns, unul dintre “Poemele de dragoste” ale lui Nichita Stanescu, inclus in volumul lansat ieri la Academie :

 

ACELASI GAND

 

Fereste-te sa ai dreptate
cand esti indragostit!
Mai bine sa ai umbra,
mai bine sa ai raza,
mai bine sa ai lacrima,
mai bine sa ai orice altceva.

Un om indragostit cand are dreptate
e un om singur.
Numai tristetea are dreptate.

Tu, mai bine sa ai bolovani,
mai bine sa ai vulturi,
mai bine sa ai albul zapezii !

Advertisements

10 Responses to “COMENTARIU LA „REMEMBER””

  1. Victor Says:

    Domnule Presedinte,

    Am zis eu bine ca v-a molipsit Sibilla dar este ok. Este amuzant. Si daca tot ne scriem versuri unii altora am sa va raspund si eu cu ce ma framanta pe mine si pentru ca nici eu nu am talent am sa folosesc o poezie a lui Nichita pe care mi-a scis-o Sibilla pe blog :

    Bun, dar cu noi cum rămâne?
    Ei au fost mari, tragici, sfinţi…
    Ei au mâncat pâine,
    părinţilor noştri le-au fost părinţi.

    Dar noi, dar cu noi?…
    Lor le-a fost frig, au pătimit,
    au mers prin zăpadă, prin noroi,
    au murit şi s-au nemurit.

    Noi trăim, cu noi cum rămâne?
    S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
    Când anume şi ce anume?
    Suntem, dar ne este urât!
    ( Nichita Stănescu )

    Poate imi raspundeti. Poate fi tot un raspuns in versuri. :))

    O seara frumoasa.

  2. emigrantul Says:

    Domnule Presedinte,

    Si “Sibilla” tot cu niste poezii de Nichita Stanescu a raspuns la mesajul dvs. intitulat “REMEMBER NICHITA STANESCU”. Acele versuri nu sunt opera ei ci a cunoscutului autor. Desi, din modul cum se exprima si datorita faptului ca se iscaleste “Sibilla” sub poeme, ar parea ca ea a compus si dedicat citeva strofe lui Nichita Stanescu (“Nu mai pâlpâie”), lui Ion Iliescu (“Cu bulgări de zăpadă-n mâini”) si noua tuturor (“Noi”), acele rime nu ii apartin.

    Citat Ion Iliescu
    /Multumesc Sibilla !
    Ai reactionat prompt si potrivit cu momentul evocarii memoriei lui Nichita Stanescu.
    Eu nu am acest talent, dar, ti-as oferi ca raspuns, unul dintre “Poemele de dragoste” ale lui Nichita Stanescu, inclus in volumul lansat ieri la Academie :”
    /

  3. Sibilla Says:

    Domnule Preşedinte Ion Iliescu,
    Vă mulţumesc frumos !
    Recunosc, m-aţi surprins, plăcut, ca întotdeauna, mai cu seamă că ” Acelaşi gând ” este poemul cel mai drag mie, Nichita e … Nichita, iar Zâmbetul Echilibrului e tuturor, cum mi-e drag mie a spune : e ARIPĂ !
    Pentru domnia dumneavoastră,

    Elegie…
    sunt scoica florilor de colţ,
    ascund în miezu-mi viu, lumină…
    cândva, eu fi-voi ce mă porţi,
    în lacrima-ţi de zâmbet plină…
    Sibilla

    Cateva secunde de poesie, mai aproape de intelepciune:
    -ganduri ale Sibillei-
    1. Sa privim intelepciunea, ca pe o mama care ne dojeneste cand suntem neascultatori, care ne mangaie cu muguri de zambete cand e mandra de noi…sa luam aminte la pilde si povete, sa le punem in practica pentru a-i rasplatii maretia cunoasterii.
    2. Sa cautam a ne ascutii sabiile in vreme de pace, razboaiele sa le ducem astfel, cu flamuri albe infipte bine in taisul lor…sa le folosim pentru a taia radacinile raului, ale pierzaniilor, ale nestiintei si nesocotintei, ale nepasarii si neimplicarii.. Atat.
    3. Sa ne uitam in visarea mirarilor, tumultul nelinistilor si sa pasim uitandu-ne spre inainte, fara a raspunde chemarilor demult ingalbenite in biblioteca sufletului…sa dam o sansa sufletului sa zboare, sa caute, sa gaseasca, sa se implineasca.
    4. Sa ne agatam de fiece graunte de poesie, atunci cand se aude mai aproape marsul funebru al urii, al minciunii si fatarniciei, al ipocriziei… un vers simplu, timid, ascunde deseori un tezaur de pilde si intelepciune. Sa luam aminte.
    5. Sa cautam, nu sa ne iubim, ci sa ne fim prieteni noua insu-ne, recunoscandu-ne greselile si asumandu-ne consecintele. Sa fim onesti sufletului, pentru ca el va purta in cele din urma, bolovanii constiintei care-i vor ingreuna zborul, trecerea.
    6. Sa ne doinim pacatele, tristetile, muntilor, codrilor, stelelor..oricui altcuiva, nu si zidurilor, caci zidurile au auzul ascutit si bine exersat de-a lungul istoriei.. nu aproape de alti pacatosi, caci, am devenii patetici si jalnici si demni nu atat de mila, cat de insusi ele . Sa invatam sa corectam in tacere, fara a cauta aplauze pentru pofte de la care nu ne-am stiut stapanii la timp.
    7. Sa dam lumii ce avem mai bun, suntem in stare, fiecare dupa putintele sale, sa dam sufletului ceea ce merita, nimic mai mult sau mai putin, sa privim viata ca pe o provocare nu ca pe un chin, sa ne deschidem inima cand se bate la poarta ei si sa tratam musafirii dupa piciorul drept ori stang pe care l-au pasit, peste pragul nevoilor, viselor si dorintelor noastre.
    ( Sibilla )
    Cele de mai sus le-am scris demult, dar, le recitesc, pentru că versuri scriu de când mă ştiu, dar, sunt mamă, sunt român, sunt convinsă că fiecare din noi trebuie să găsească timp pentru tot ce e frumos, dar şi pentru a se implica, doar aşa putem a ne împlini visele, participând.
    Aveţi mereu un gând curat, da Domnule Preşedinte, ” mai bine să am lacrimă ”, ” mai bine să am rază ”, ” mai bine să am vulturi ”, ” mai bine să am albul zăpezii ”, şi, aş adăuga : şi-mi doresc nespus să continui a-nvăţa de la Echilibru, pentru că am ce !

    Şi-am să-nchei, aceste rânduri, mulţumindu-vă încă o dată şi, tot Nichita , eternul Nichita :

    Colinda pe loc

    Niciodată nu putem greşi prea mult
    din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.
    Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim
    din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

    Nici prea mult nu putem să trăim
    şi nici prea frumos nu putem să trăim.
    Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.
    Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte
    cei care nu s-au născut.

    Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
    Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.
    Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,
    dar ştim că mai mult nu ni se cuvine.
    ( Nichita Stănescu )

    Se cheamă că eu v-am colindat prima, să vă fie colidul domniei dumneavoastră şi doamnei Nina Iliescu, cu sănătate, bucurie, şi să ne fiţi mereu aceiaşi, Lumină, Echilibru, Modele !
    stimă şi deosebită consideraţie,
    Sibilla

  4. Sibilla Says:

    @emigrantul,
    Pentru dumneavoastră :

    Dor de Mine …

    Îmi râde o lacrimă mugur ,
    şi-n juru-mi e doină şi frig,
    şi plânge râsu-mi a purpur,
    mă simt prea departe, mă strig …
    Îmi cresc bobi de aripi din jale,
    şi vreau să mă zbor înspre mine,
    şi chipu-mi l-azvârl lor, la fiare,
    mă vreau înapoi, pentru mâine …
    Îmi cânt ruga-mi vie spre Ceruri,
    şi murmur descântece trace,
    şi sper să apuc şi-alte vremuri,
    ca Eu-mi pe Mine să-mbrace …
    ( Sibilla )
    Domnul Preşedinte ştie ce zice, am răspuns prompt pe Sfinx777, şi aici citând, nu altfel. Dacă citiţi printre rânduri e mult mai mult decât vă pare, de aceea Echilibrul e Unic, noi … luăm notiţe, toţi.
    respecte,
    Sibilla

  5. Maria Barbu Says:

    Pentru mine, Nichita Stanescu a insemnat la fel de mult ca Rilke ori Trakl, adica a fost unul dintre poetii care m-au influentat enorm atunci cand eram inca preadolescenta. Cand am terminat facultatea am dat lucrarea de licenta cu tema “Mituri si simboluri in poeza lu Nichita Stanescu”!
    Iar cand am fost mireasa, am recitat un poem de Nichita (nu un poem al meu!), care suna asa:
    ….
    “Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
    Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
    douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
    una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
    una foarte de sus, aproape ruptă
    în înfrigurata, neasemuită luptă
    a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.!

  6. leo Says:

    Când oare ura va fi trimisă la sanatoriu şi invidia la casa de corecţie?
    Ca să nu se simtă unii mai vizaţi decât sunt, precizez că întrebarea-ntrebătoare nu-i din ciclul leo dixit, ci-i spusa unui alt mare om de stat, dintr-alte vremuri de criză, Nicolae Iorga-i zicea…
    Ah, evident, nu leo era marele om de stat, ci OMUL implicat într-un remember petrecut între două suflete de poet, remember tulburat de existenţa noastră, a prozaicilor…

  7. barbosul Says:

    Domnule Presedine…
    Eu..noi ..credem ca Gioana face o mare prostie pentru PSD…vrea la guvernare incalcand niste principii politice si de bun simt. Imi pare rau ca v-o spun acum dar ati fost cel mai tare om politic….si sunteti…pacat de noi…

  8. barbosul Says:

    Imi cer scuze, dar pana acum am fost impotriva Domnului Iliescu(politic)…acum m-am schimbat si pot spune din tot sufletul….nu aveti termeni de comparatie Domnule Presedinte ILIESCU..Trezeste-te Romania pana nu e prea tarziu.
    SARBATORI FERICITE!!!

  9. Bogdan Barbieru Says:

    dl. ion iliescu, va ofer o monstra de lietratura contemporana, sunt un fel de scriitor jurnalist sau ce va de genul, din mizil si am venit de la sibiu desi sunt sudent in BV sa votez cu Adrian Nastase, ultima oara cand am verificat mai eram si presedintele TSD MIzil. sunteti de departe cel mai mai diplomat presedinte al tarii din ultimii 60 de ani si de aceea va stimez si consider ca atata timp cat trecutul contine si realizari in interesul poporului, atunci chestiile cu PCR tre’ uitate. si acum monstra(ps. caut sponsor sa public o carte – “in amintirea suferintei”):
    In fiecare noapte, inainte de somn, in fiecare dimineata, cand ma mai voi trezi, ma voi ruga pentru tine Puiule Demon, ma voi ruga la Dumnezeul nostru, Allah-ul unora, Budha altora si eretismului parintilor tai, ma voi ruga ca tu sa cazi in groapa pe care ai tai mi-au sapat-o, ca sa primesti ce meriti. Ma voi ruga ca tu sa devii tu, sa primesti exact cat poti duce, sa inveti cei aia viata, sa ai parte de ce tu, alaturi de satra ta tembelizata, mi-ai oferit. Ma voi ruga Puiule Demon in fiecare noapte de acum incolo sa poti dormi bine pentru ca dimineata sa ai forte proaspete cu care sa distrugi destine. Ma voi ruga sa ai parte numai de persoane perverse ca sa-i ofere mintii tale neprihanite ceea ce merita. Mai voi ruga sa nu te schimbi pentru ca in final sa ii alungi de langa tine pe toti si pe toate care ti-au intins o mana de ajutor si care tin la tine cu adevarat.
    Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca in continuare sa ramai cea mai mizera si lipsita de caracter fiinta pe care am cunoscut-o, sa fii gunoiul si nenorocile din viata mea, sper ca nu si a altora. Sa nu te schimbi!
    Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa mai intalnesti pe cineva care sa te poata iubi, aprecia si considera prietena asa cum esti tu in realitate, ci nu cea pe care o afisezi. Ma voi ruga sa ai o singura personalitate, ci nu doua.
    Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa te perfectionezi in arta satanica a minciunii si a manipularii si sa traiesti in teribilismul acestei arte, inconjurata dew minciuni, ca din minciuni esti facuta. O sa ma mai rog sa traiesti. Sper ca vei rezista!

  10. geomarz Says:

    @ Barbosul
    De acord cu tine…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: