REMEMBER NICHITA STANESCU

 

Astazi, vineri 12 decembrie, a avut loc in aula Academiei Romane o sesiune organizata de sectia de filologie  – literatura a Academiei si de Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, consacrata poetului Nichita Stanescu.

 

Sesiunea a fost ocazionata de implinirea a 25 de ani de la moartea poetului, care ar fi implinit in acest an 75 de ani (a murit la numai 50 de ani).

 

Imag134 

 

Cu acest prilej s-a lansat si un volum omagial, in cadrul seriei „Opere fundamentale”, consacrata unor clasici ai literaturii romane.

Seria a fost initiata in anul 2000, cu prilejul aniversarii poetului national Mihai Eminescu. In cadrul seriei au aparut, in cursul acestor ani Opere Complete apartinand scriitorilor: Eminescu, Caragiale, Alecsandri, Vlahuta, Titu Maiorescu, Arghezi, Panait Istrati, Petru Dumitriu, Marin Preda, George Calinescu, Marin Sorescu s.a.

 

Colectia este inspirata de o editie similara realizata in Franta – „pleiade” – cuprinzand autori clasici ai literaturii franceze.

 

Initiativa i-a apartinut profesorului Eugen Simion, pe atunci Presedinte al Academiei Romane, care continua cu perseverenta sa se ingrijeasca de continuarea ei, ceea ce constituie un veritabil act de cultura nationala.

 

Cel de-al 100 – lea volum este consacrat poetului Nichita Stanescu (din opera caruia au mai aparut cateva volume in aceeasi colectie) si cuprinde trei capitole :

·         „Poeme de dragoste”

·         „ Fals jurnal intim”

·         „ Album Nichita Stanescu” – o colectie de fotografii si desene ale poetului din arhiva sa personala.

 

Cu acest prilej, in cadrul reuniunii, prezidate de academicianul Eugen Simion, au luat cuvantul, cu evocari personale, in afara protagonistului actiunii, care a tinut cuvantul introductiv :

          poetul Adam Puslojic din Serbia, prieten personal al lui Nichita

          academician Dan Haulica

          pictorul Sorin Dumitrescu (realizatorul unui portret foto al poetului “imbracat in uniforma de academician” – emblema a reuniunii)

          academician Mihai Cimpoi – presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova

          graficianul Mircia Petrescu – realizator al „albumului Nichita Stanescu”

          profesorul Mircea Dumitrescu de la Politehnica Bucuresti – vicepresedinte al Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, fost coleg de liceu cu Nichita Stanescu, care a descoperit si a prezentat in sesiune cinci poezii inedite apartinand lui Nichita, scrise in anii de liceu

          medicul personal al poetului

          subsemnatul, cu o scurta evocare a intalnirilor mele cu Nichita Stanescu.        

 

Imag133

 

La sesiune a participat un public numeros, printre care un numar insemnat de elevi si profesori de la trei licee din Capitala, ceea ce a dat o nota foarte placuta acestei manifestari.

 

In debut un cvartet de elevi a interpretat un scurt concert omagial.

 

 A fost o manifestare de tinut, apreciata de toti cei prezenti.

Advertisements

7 Responses to “REMEMBER NICHITA STANESCU”

  1. Sibilla Says:

    Domnule Preşedinte Ion Iliescu,
    Da, tristeţea şi durerea acestor vremuri ne duce cu gândul la Nichita …
    Vă mulţumim pentru un strop de frumuseţe şi Lumină în aceste zile mohorâte deasupra Cerului sufletelor noastre amărâte !
    Ca de obicei, prezenţa domniei dumneavoastră la astfel de manifestări omagiale e zâmbetul Echilibrului prezent între noi, ca pentru a ne încuraja, îmbărbăta şi mângâia.
    Se impune în semn de omagiu Marelui Nichita :

    Nu mai pâlpâie

    Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea
    Cerul a obosit deasupra ta.
    Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa
    de pleoapă, strânge-le.
    Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi
    de parcă-ar vrea să vă priviţi
    unul altuia, sângele.
    Şi, cu permisiunea domniei dumneavoastră, în semn de stimă şi adâncă preţuire Preşedintelui Ion Iliescu, flacăra social-democraţiei autentice :
    Cu bulgări de zăpadă-n mâini

    Cu bulgări de zăpadă-n mâini
    azvârl în focul veşnic.
    O zână, ninsă săptămâni,
    îmi ţine luna sfeşnic

    când, aplecat şi încordat,
    în focul veşnic bulgări reci
    azvârl, mai alb, mai nepătat
    decât au fost în veci.

    Se stinge? Nu se stinge, nu!
    El arde-n flame lungi şi iată
    sprânceana mea-i de fum acu
    şi fruntea încordată.

    Apă şi foc, gheaţă şi fum, –
    azvârl şi strig, azvârl şi strig:
    Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,
    şi mă las nins şi nu mi-e frig.

    Şi pentru noi toţi, eternul Nichita … :

    Noi

    Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
    ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
    ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
    suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

    Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
    dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
    Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
    căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

    Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
    Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
    De-aceea poate-n libertate să lucească,
    deasupra noastră, universala boltă albastră.
    stimă şi deosebită consideraţie,
    Sibilla

  2. ioanalaura Says:

    O mica precizare, daca imi permiteti: a vorbit Mircia Dumitrescu, grafician si profesor al catedrei de grafica la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, foarte bun prieten cu poetul Nichita Stanescu, care a comentat indeosebi calitatea plastica ale desenelor lui Nichita facute pe marginea poeziilor acestuia si a realizat albumul foto proiectat in sala. Si, desigur, a fost insotit de o mica turma de studenti ai dansului, anul 1, sectia grafica. O zi buna!

  3. Sunt o pată de sânge care vorbeşte « Ioana laura’s Weblog Says:

    […] (care a relatat faptul că ultimele sale cuvinte au fost ” mi-e o sete sălbatică”), Ion Iliescu, care a relatat întâlnirile sale cu poetul, şi nu-mi mai aduc aminte daca am omis pe cineva. […]

  4. Sibilla Says:

    @ioanalaura,
    Am citit articolul de pe blogul dumneavoastră , da, ne este ”o sete sălbatică ” ne Nichita …
    Felicitări !
    Felicitări şi prietenei mele, Gabriela Savitsky ce-a zămislit o poesie superbă, omagiu Marelui Mag al poesiei ce nu pierdea prilej să ne tot spună că :
    ”Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie. ”
    ” Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă. ”
    Fărâmele de frumos, de suflet, de freamăt, ne unesc, prezenţa Domnului Preşedinte Ion Iliescu la acest important eveniment nu poate decât fi descrisă ca un surâs al speranţelor noastre, încă o dată a fost un model pentru noi, ne-a arătat că avem la îndemână izvoraşele de unde să ne adăpăm cu apă vie, ca să putem continua, tot ce avem de făcut.
    respecte ,
    Sibilla

  5. machintosh Says:

    ‘cu ocazia Zilei Voluntariatului, dedic aceste poezii lui Nichita care a incercat sa ne salveze sufletul prin evacuarea disciplinata a raului din sufletul sau ;)

    Omul

    poezie voluntara
    scrisa involuntar
    din cuvinte aruncate
    insirate si notate

    miscare volutara
    din curente milenare
    cinetice, sintetice
    rosii si simetrice

    materie voluntara
    nisipuri calatoare
    gheizere de cutezantza
    ce cauta mari de sperantza

    voluntariat

    verb al biografiei
    ce cauta sa defineasca
    la timpul viitor
    prezenta noastra

    miros al experientei
    ce sta sa ne slujeasca
    la capatul ideilor
    pacea si bucuriile noastre

    sinteza a fiintei
    ce ajusa la obiectivitatea
    pastreaza acele zimbete
    de ieri, de azi si poate…poate

  6. dchira Says:

    Iis aminteste cineva sa fi vazut pe domnul Iliescu avand dubii?
    De obicei orice om isi asuma cel putin un mic procent de eroare. Dubii avem cu totii si cand rezultatela nu sunt cele scintate e firesc sa ne punem intrebari.

    Evident nus tiu daca acest comentariu va fi permis, luand in considerare ignorarea parerilor diametral opuse pe care dlIliescu lea ignorat constant.

    Chiar si vizitele domniei sale la locurile de comemorare ale Revolutiei par usor cinice in conditiile in care nu exista explicatii si nici vinovati.

    De ce?

    Deobicei demnitarii care au adus bine porporului care la-u condus sunt respectati si dupa expirarea mandatului. Ma intreb de ce dl Iliescu nu a reusit sa castige respectul si rpetuirea propriului popor. Evident ca nu poti multumi pe toata lumea dar…??? Un prim raspuns poate fi foarte usor oncturat si isi are radacina intr-o zicala, “respecta ca sa fi respectat” sau “ce dai aia primesti”. Si aici ma refer la derapajele domniei sale din timpul mandatelor -nesfarsite- la presedentia Romaniei: mai animalule” si recentul epitet dezaxati.

  7. dchira Says:

    Cu tot respectul pt Nochita Stanescu dar cred ca Revoluti din 89 merita mai mult spatiu pe acest blog.

    Nichita este si va fi langa noi prin opera sa. Cei ucisi miseleste in evenimentele din Decembrie nu vor revenii niciodata printre noi. Prin mortea lor ne-au schimbat viata fundamental. si in special s d-lui iliescu care a avut sansa sa atinga “apogeul” cariere domniei sale.

    Sau aceste comemorari sunt folosite iscusit pt a se apropia de o categorie de oameni altfel inaccesibili.
    Sa fie o tenta de a-si construio nou imagine?
    Iliescu reloaded?

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: