STEFAN IORDACHE

 

Am aflat, cu multa durere, stirea despre încetarea din viaţă a actorului Ştefan Iordache – unul dintre cei mai mari artisti ai noştri din generaţia de mijloc, atât de îndrăgit şi preţuit de publicul de toate vârstele.

L-am cunoscut din tinereţe; ne stimam reciproc. Am fost de câteva ori la el acasă, de ziua lui;  atât el cât şi soţia sa erau gazde primitoare şi agreabile.

Dispariţia actorului Ştefan Iordache reprezintă o mare pierdere pentru teatru, pentru cinematografie, pentru cultura română.

Ştefan Iordache va rămâne în amintirea tuturor, o figură luminoasă, un simbol al talentului şi al profesionalismului si un model de dăruire, decenţa, discreţie şi seriozitate.

Sincere condoleante familiei indoliate!

Advertisements

17 Responses to “STEFAN IORDACHE”

  1. Victor Says:

    Stefan Iordache a fost unul dintre actorii mei preferati. In liceu nu pierdeam nici unul din spectacolele sale. Astazi am simtit ca a murit ceva din mine.

  2. A murit un mare actor, a murit ceva din mine « Bloggereala Politica Says:

    […] un mare actor. Stefan Iordache a fost unul dintre cei care mi-au incantat adolescenta. Asa cum am scris si pe blogul Presedintelui Iliescu, astazi, la aflarea vestii, am simtit ca a murit ceva din mine. […]

  3. ancaf Says:

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace…

  4. herdesm Says:

    despre adevaratele valori vorbim si le apreciem doar cand trec in nefiinta, despre non-valori in fiecare zi……

  5. Mihnea Georgescu Says:

    Dumnezeu să-l odihnească! A murit de Înălţarea Sfintei Cruci – moartea lui a fost o Înălţare!

  6. sfinx667 Says:

    Dumnezeu să-l hodinească-n pace !
    Maestrul Ştefan Iordache, a urcat şi a onorat scena Teatrului din Reşiţa … acum, după mulţi ani, fărâmă din sufletul său ne va surâde mereu, de acolo, de pe ” steua unde s-a mutat ” …
    Rămas bun , Ştefan Iordache !
    Condoleanţe familiei îndoliate !
    Sibilla

  7. Maria Barbu Says:

    Ma cuprinde un sentiment de profunda tristete cand vad cum Romania isi omagiaza artistii doar cand acestia mor! De ce oare nu avem noi, romanii, capacitatea de a recunoaste si pretui talentul autentic atunci cand artistul e langa noi si poate fi fericit si ne poate impartasi din fericirea lui transfigurata in actul artistic? Nu am sa inteleg niciodata de ce putem fi atat de cruzi cu propriile valori si atat de ingaduitori cu nulitatile! Sa fie oare o problema de demnitatea nationala, de frustrare istorica? Nu stiu!
    Cert este ca Stefan Iordache, ca si atatia alti mari artisti romani, a murit trist si insingurat, marginalizat si lipsit de pretuirea meritata! Pacat!
    Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe acest minunat actor, nobil si demn, talentat si lucid!

  8. Ştefan Iordache - Elogiu tardiv. Glissando - filmul unei epoci apuse « Mihnea Georgescu Says:

    […] numelor mari ale blogosferei au scris despre Maestrul Ştefan Iordache. Reţin elogiile lui Ion Iliescu şi ale Roxanei Iordache. Amfost puţin cam tracasat zilele acestea şi pur şi simplu nu am mai […]

  9. beheader69 Says:

    s-a mai stins o stea :((

  10. Bibliotecaru Says:

    La catafalcul marelui artist un alt mare actor a spus un lucru memorabil, anume că media îşi aduce aminte de actori atunci când nu mai sunt, altfel actorii stau într-un colţ uitaţi şi “nefolosiţi”. Este un adevăr pe care îl spun şi eu de mult. Căutând materiale despre un actor nu găseşti mare lucru, internetul este însă plin de Alina Plugaru sau Simona Senzual. Există un site al României numit Institutul de Memorie Culturală, un site excelent dar care înaintează foarte puţin. Nu poate fi grăbit prin injectarea de fonduri, prin angajarea mai multor oameni, prin punerea la muncă a celor care sunt deja? Memoria Culturală Română abia a fost zgâriată pe acest site în timp ce site-uri similare, din occidentul în care vrem să intrăm, au deja milioane de cărţi, sute de mii de picturi, zeci de mii de monografii…

    Pe vremurille “de dinainte” exista la TVR, dacă nu mă înşel, marţea, în fiecare săptămână, Teatru TV. Astăzi acest Teatru TV, unde am văzut marii actori ai României jucând piese importante ale culturii româneşti şi universale, este înlocuit cu sitcomuri de doi lei, vulgare şi tâmpe. Eu înţeleg că sunt posturi comerciale, pe lângă cele ale TVR, dar, după cum CNA-ul are o directivă de producţie europeană care să protejeze exclusivitatea filmului american, nu le poate “sugera” CNA-ul să facă nişte Teatru TV sau alte acţiuni culturale, care să contrabalanseze caracterul din ce în ce mai uşurel al producţiilor TV actuale? În plus, teatrul TV înseamnă, de obicei, preluarea unei piese care a ieşit din stagiunea teatrală iar cheltuielile de producţie sunt foarte mici. Uneori nici nu mai trebuie făcută adaptarea TV pentru că se preia direct din spectacol. Are de câştigat şi teatrul pentru că, indirect, i se face reclamă. Este o soluţie win win.

    Eu văd însă că politicul nu se implică în cultură decât ca să critice şi să condamne arta. E teribil, mai ales că foarte puţini se implică şi ca să o susţină pe dumneaei arta. Priveam aseară la Realitatea TV cum un ziarist, altfel destul de ponderat, împreună cu, probabil, un viitor om politic, se exprimau vehement despre artă. Nu vreau să fiu culant cu aprecierile negative, dar nu-i vedeam pe acei oameni să circule printr-o expoziţie de artă modernă, nici măcar să o vadă pe internet, nici măcar să citească o ştire despre artă, dar ei se exprimau expert contrazicând un om de meserie, nu numai artist dar şi critic de artă. Domniile lor nu se gândesc că arta modernă nu mai înseamnă Salvador Dali, totul s-a schimbat, arta modernă înseamnă şoc şi mesaj, mai puţin formă şi simbolism. Este ca şi cum ai trece de la valsul vienez la sonorităţile simfonice contemporane (despre care cineva mi-a spus că ar fi nişte ţipete pe note). Dar chiar dacă este greu de înţeles, chiar dacă forma de exprimare seamănă cu prostiile pe care le desenează elevii pe marginea cărţilor când se plictisesc la ore, asta este, aceştia sunt artiştii curentului contemporaneităţii. A îi considera vulgari şi “jignitori la adresa statului şi instituţiilor sale”, este la fel de aproape de critică precum ardeau alţii cărţi în piaţa publică.

    Este trist, sunt trist. Sunt trist şi aştept ca politica românească să se scuture de ambiţii şi mercantilism, apoi să se implice odată în preschimbarea la faţă a României, că până acum nu prea am văzut, în 18 ani, mare lucru, toată lumea s-a înghesuit în zona economică. Avem nevoie de inteligenţă şi bun simţ înainte de a uita definitiv ce anume sunt.

  11. Ovidiu Says:

    Dumnezeu sa-l ierte!

    http://stirea.wordpress.com/

  12. beheader69 Says:

    Este trist, sunt trist. Sunt trist şi aştept ca politica românească să se scuture de ambiţii şi mercantilism, apoi să se implice odată în preschimbarea la faţă a României, că până acum nu prea am văzut, în 18 ani, mare lucru, toată lumea s-a înghesuit în zona economică. Avem nevoie de inteligenţă şi bun simţ înainte de a uita definitiv ce anume sunt.

    Foarte pertinent punctul dvs de vedere….insa….mai intai terbuie umblat la politic si la…mentalitati

  13. De ce a intrat Petre Roman în PNL? « Mihnea Georgescu Says:

    […] partid de dreapta? Dacă dorea să se aleagă Senator, cum a mai fost, de ce nu s-a întors la Ion Iliescu, la PSD? Oare se regăseşte Petre Roman mai degrabă în idealurile liberale decât în cele de […]

  14. Cezar Pesclevei Says:

    La piovra şi România
    septembrie 22, 2008 by Cezar Pesclevei

    În ultimul timp am călătorit cu trenul însoţit de laptopul personal. M-am bucurat nespus de câteva melodii care, de ce să n-o spun, au făcut călătoria mai plăcută, simţind uneori că sunt într-un tren de vis. Schimbând piesele, am savurat câteva compoziţii ale lui Ennio Morricone. Printre acestea, două piese mi-au suscitat interesul într-un mod deosebit. Mă refer la piesele ce constituie două fragmente din coloana sonoră a serialului italian Caracatiţa, La piovra, serial ce a rulat şi pe micile ecrane ale românilor cu câţiva ani în urmă şi pe care l-am urmărit cu sufletul unui copi, uimit de filmele de acţiune.

    Reflectând pe fundalul muzical al acestor melodii, îmi vine în minte faptul că suspansul şi realitatea transmisă de împletitura sonoră a acestora se potrivesc României postcomuniste şi mă întreb când se va turna şi la noi un serial asemănător celui produs în cizma italiană?

    Alegerile parlamentare vor reteza câteva tentacule mai slabe ale imensei caracatiţe deghizate după lovitura de stat din 1989 şi care trăieşte acum într-un acvariu de lux din vilele situate în cartiere cu nume prestigioase, în Guvern, Parlament sau mai ştiu eu ce adrese.

    Din nefericire, România nu a fost încă capabilă să nască un Corado Catani, comisarul de poliţie din serialul italian, ca simbol al demascării jocurilor mafiote regizate în culise. DNA şi CNSAS sunt faţade excelente a ceea ce trebuie făcut şi doar pare că se face… Sunt convins că după alegerile parlamentare din luna noiembrie, când caracatiţa autohtonă va suferi câteva traumatisme la nivelul tentaculelor pierdute datorită unei legi de junglă care spune că cel slab este eliminat de cel tare, altfel, elementele slabe sunt sacrificate pentru asigurarea perpetuării în condiţii sigure a elementelor puternice, elementele inferioare căzute vor fi considerate ulterior eroi sau victime ale tranziţiei (spre ce?). Depinde de cum va fi mai convenabil…

    Tentaculele supravieţuitoare selecţiei naturale electorale imediat următoare vor continua ca până acum să ţină România încremenită în proiect şi în strânsoarea lor malefică.

    Din filmul regizat de maestrul Sergiu Nicolaescu – Dacii, Decebal, în interpretarea regretatului Amza Pellea, are două replici memorabile. Prima îi este adresată Generalului roman Severus. A doua Marelui Preot:

    „I-am primi ca prieteni oricând (pe romani), niciodată ca stăpân. Aceasta e legea pământului nostru. Legea fiecărui om. Iar dacă noi, cei de-acum vom pieri, legea va rămâne.“

    „Mare Preot, dacă oamenii de pe pământul acesta al nostru vor învăţa că pot trăi şi ca robi ai altora atunci suntem înfrânţi pentru totdeauna.”

    Filosofia de guvernare a României s-a schimbat. De la tratarea străinilor ca musafiri sau duşmani, abordare specifică şi dacilor, macazul realităţii româneşti s-a schimbat începând cu anii ’90 prin aceea că am ajuns să primim străinii în gara noastră pe ultima linie, a sclaviei postmoderne, străinii cu capital financiar promiţător devenind stăpânii noştrii prin intermediul celor ce ne „conduc”, şi care au realizat şi realizează tranzacţia aceasta până când nu vor mai avea cu ce, cei din urmă fiind nişte indivizi cu priviri dubioase, sau suspect de nevinovate ce bat palma cu cei ce le transferă „comisioane” în buzunarele lor însetate. Pământ nu mai avem fiindcă l-am vândut masiv celor ce-au sărit cu banu’ gros iar cel pe care-l mai avem nu mai poate fi lucrat fiindcă nu sunt bani. Astfel, pământul nu mai poate fi numit al nostru ci din ce în ce mai mult al lor, al celor ce vorbesc o engleză, germană, franceză şi încă nu pricep dulcele grai românesc evocat de poezia Limba noastră a cărui autor mi s-a şters din memorie…

    Cea de-a doua replică poate fi privită cu valoarea unei profeţii pentru prezentul şi viitorul României, ultima parte, „suntem înfrânţi pentru totdeauna”, putând trece drept motto-ul statului de (ne)drept România sau chiar imperativ tragic ce ar putea schimba Constituţia noastră prin aceea că ar schimba denumirea statului România cu cea a statului „Suntem Înfrânţi pentru Totdeauna“. Şi suntem! Suntem şi vom rămâne aşa până când nu vor apărea opţiuni viabile la alegerile pentru Parlament sau Preşedinţie. Suntem şi vom rămâne astfel până când clasa politică îşi va schimba ADN-ul corupt al acţiunilor interprinse şi Dumnezeul în care susţinem că credem ne va trimite un Mântuitor şi pentru salvarea din impasul social şi politic în care ne târâm, nu doar pentru a ne oferi posibilitatea de a ieşi din impasul spiritual. Altfel, vom continua să ocupăm statusul şi rolul de cerşetori ai unei altfel de vieţi, nu al unei vieţi cel puţin decente, ultimul cuvânt desemnând realitatea repetenţiei din clasa cotidiană a societăţii româneşti de tranziţie (încotro?), „decent” fiind o expresie ce a ajuns la periferia conştiinţei ce este predispusă să dispară datorită neutilizării – o funcţie umană neexersată o perioadă îndelungată de timp se atrofiază.

    După alegeri, clasa politică câştigătoare va continua să stea departe de majoritatea electoratului ce a ales-o, izolată de noi şi problemele cu care ne confruntăm, în edificii de lux şi bunăstare, pictând pe tavanele lor pe care le vor crede şi tavanele noastre, soarele, luna şi stele ce strălucesc cu atâta intensitate… peste ei. Bineânţeles, ne vor oferi percepţia ochilor îndestulaţi şi sătui de toate – chiar şi de putere, încercând să îmbie cu acest peisaj splendid ochii pustii şi pierduţi ai românilor din spaţiul acesta lipsit de speranţa care se pare că încă nu a evadat, măcar pentru noi, din cutia Pandorei mitologice greceşti din care au ieşit toate necazurile şi problemele existente pe pământ.

  15. emigrantul Says:

    Citat Cezar Pesclevei:
    /”începând cu anii ’90 … am ajuns să primim străinii în gara noastră pe ultima linie, a sclaviei postmoderne, străinii cu capital financiar promiţător devenind stăpânii noştrii prin intermediul celor ce ne „conduc”, şi care au realizat şi realizează tranzacţia aceasta până când nu vor mai avea cu ce”/

    DE ACORD!

  16. emigrantul Says:

    Citat Cezar Pesclevei:
    /”După alegeri, clasa politică câştigătoare va continua să stea departe de majoritatea electoratului ce a ales-o, izolată de noi şi problemele cu care ne confruntăm”/

    Asa zisa democratie occidentala, existenta acum si in Romania, este de fapt o democratie a bogatilor. Entitatile numite partide exista doar pentru a permite rotirea la guvernare a acestor infractori plini de bani. Bogatii sunt intotdeauna mai multi decit locurile disponibile la conducerea unui stat si drept urmare ei se grupeaza in organizatii mafiote (partidele) pentru a putea accede la putere prin rotatie.

    Democratia multipartitismului este irelevanta pentru cetateanul obisnuit. El traieste, de fapt, in dictatura unei singure mari organizatii, “Partidul Unic Capitalist”.

    Nu exista decit doua solutii:

    1) Sa ne obisnuim cu situatia existenta, la fiecare alegere facind practic prezenta, si mintindu-ne ca traim in democratie, cind in realitate ne ducem ca prostii la urne, rezultatele fiind deja cunoscute din sondaje, secrete sau chiar publice.

    Daca exista o cit de mica probabilitate ca voturile sa fie in favoarea oamenilor si defavoarea componentilor Partidului Unic Capitalist atunci se fac automat modificari de naturi diverse (extinderea perioadei de vot la doua zile, validarea scrutinului fara intrunirea a 50%+1 din electorat, comasare unor formatiuni politice, jonglarea cu alegeri uninominale si pe liste, organizarea citorva scrutine pe an, etc.). Totul este calculat de asa natura ca nu cumva vreo schimbare majora si defavorabila infractorilor de la conducerea Romaniei sa se produca pe neasteptate.

    2) Sa reinstauram comunismul si partidul sau care, spre deosebire de Partidul Capitalist Unic, are avantajul de a fi reprezentantul real al oamenilor si dusmanul declarat al parazitului capitalist. Comunismul dadea tuturor un loc de munca si o locuinta adica un viitor pe care actualul regim din Romania nu poate sa-l asigure decit la o minoritate, si aceea infractoare chiar in raport cu legile statului de tip capitalist.

  17. Mihnea Georgescu Says:

    Dragă Emigrantul,

    La comunism nu se va ajunge, conform teoriei lui Marx, decât după ce se va trece succesiv prin capitalism şi prin socialism. Actualmente, România se află încă în feudalism. Ca atare, dacă dvs. credeţi în progresul istoric, ar trebui să militaţi pentru instaurarea capitalismului şi să nădăjduiţi că, într-o bună zi, se va ajunge la un socialism luminat, un model social european. Cât de despre comunism, vor mai trece, cu siguranţă, vreo 2-300 de ani până atunci. Progresul tehnic va elimina, treptat, munca fizică, exploatarea şi inegalităţile sociale.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: