CHINA PROFUNDA

 

Dimineata zilei de vineri, 12 septembrie a fost consacrata unei vizite in districtul Yuchang – o zona traditional rurala, la sud de fluviul Yang-tze, intr-un minunat peisaj montan impadurit, cu o retea densa de cursuri de apa, bine utilizata de populatia rurala. Este un exemplu de folosire intensiva a suprafetelor arabile (nu foarte intinse in aceasta zona).

 

Vizita a fost interesanta si din punctul de vedere al cunoasterii directe a procesului extins si dinamic de modernizare a societatii chinezesti, nu doar in marile metropole (Beijing, Shanghai, Canton (Guangzhou) si zona de coasta) – dar si intr-o asemenea zona din centrul Chinei – care, in trecutul nu prea indepartat, era eminamente rurala.

 

Fostele sate prin care am trecut cunosc un proces rapid de urbanizare. S-a dezvoltat si se extinde reteaua de drumuri moderne, asfaltate. Se construiesc locuinte de tip urban (cu 2-3 nivele) grupate in localitati dotate cu toate serviciile urbane moderne (alimentari cu apa, canalizari, energie electrica – se extinde montarea de baterii solare pe acoperisuri, preecum si instalatiile de aer conditionat). Practic, au disparut, in zona vizitata, vechile asezari taranesti. Se dezvolta turismul in zona si concomitent mestesugurile traditionale ale locuitorilor, prelucrarea lemnului, a radacinilor de plante, obiecte din ceramica, tesaturi, etc.

 

Am vizitat o zona amenajata in stil popular,  traditional (al minoritatii nationale zonale, care reprezinta cca.6mil. persoane, situata in trei provincii din sudul Chinei). Este un fel de muzeu in aer liber, cu case din lemn, pastrand traditia locala a constructiei si mobilierului, cu tehnica straveche, utilizata de oamenii locului : in primul rand – utilizarea apei (roti mari, cu profil usor – din lemn de bambus, puse in miscare de apa si diverse tehnologii de folosire a fortei apei – inclusiv pentru mori de macinat cereale sau pentru zdrobirea tulpinilor de bambus si pregatirea celulozei pentru fabricarea hartiei) tehnici populare diverse de prelucrare a fierului, lemnului, a cerealelor, razboaie de tesut, etc.

Numeroase produse de artizanat sunt create chiar “sub ochii vizitatorilor” si apoi sunt expuse spre vanzare. Grupuri de tineri si tinere prezinta creatii folclorice (scenete, cantece si dansuri, teatru, etc).

 

Am vizitat si sediul unei foste comune populare, creata in anii 1950 si care in anii 1970 – ai “revolutiei culturale” – constituiau structura de baza a mediului rural. Sunt prezentate materialele propagandistice ale perioadei (inclusiv “carticica rosie” – promovata la vremea respectiva de Lin-Biao cu citate din Mao Zedong). Ni s-a prezentat si un mic spectacol de catre un grup de tineri, in spiritul  si cu lozincile „revolutionare” ale vremii. Am apreciat modul degajat, fara resentimente, cu un umor fin, in care tinerii prezentau aceasta pagina din istoria lor, pagina incheiata cu 30 de ani in urma, prin lansarea de catre liderul de atunci al Chinei, Deng Xiaoping – a conceptului de “reforma si deschidere” – care a lansat China intr-o noua era de progres si dezvoltare spectaculoasa.

Advertisements

4 Responses to “CHINA PROFUNDA”

  1. Mihnea Georgescu Says:

    Domnule Preşedinte,

    Apreciez detaşarea olimpiană cu care alţii se despart de trecut… râzând!

    Ruşii au şi acum statuile lui Lenin la loc de cinste – este istoria lor! Nu s-au gândit să le dărâme… Stalin este considerat ca şi Sfânt, datorită rolului imens pe care l-a avut în combatarea fascismului… şi exemplele pot continua.

    Numai la noi, la români, trebuie să ne ucidem conducătorii în Sfânta Zi de Crăciun, să dărâmăm cu mânie proletară statuia lui Lenin din faţa Casei Scânteii etc. Asta demonstrează că suntem un neam mărunt, care nu îşi poate asuma trecutul cu detaşare şi, de ce nu, cu ironie fină.

    Am scris mai demult un articol despre această incapacitate a Neamului Românesc de a-şi cinsti memoria trecutului, apropo de desacrarea Monumentului Eroilor Comunişti din Parcul Carol, cel mai frumos parc al frumosului nostru oraş, după mine.

    http://mihneageorgescu.wordpress.com/2008/03/12/desacrarea-mormintelor-din-monumentul-eroilor-comunisti-quid-prodest/

  2. claudiuvuta Says:

    Domnule Presedinte,

    Felicitari pentru modul in care ati relatat vizita in China. Imi place ca exista cineva care este invitat intr-o tara de marimea si puterea Chinei si este tratat nu neaparat ca un fost sef de stat, ci ca un prieten.

    Acesta este modul in care putem conlucra cu cei din spatiul comunist, cat si cu lumea capitalista, lume din care vrem sa facem parte. Cred ca este un lucru de admirat daca doua sau mai multe popoare lasa deoparte disensiunile si se concentreaza asupra lucrurilor ce le pot aduce impreuna. Ma refer atat la diplomatie, cat si la strangerea relatiilor economice cu state ca Rusia ori China.

    Nu vad nici un motiv pentru care ar trebui sa purtam un permanent razboi declarativ impotriva Rusiei. Avem numai de pierdut. In acelasi timp, state ca Germania sau Franta trateaza Rusia ca un partner, nu ca un posibil inamic. Ce au de castigat din asta? In primul rand un pret mai bun la gaze, Romania platind in prezent unul dintre cele mai mari preturi pentru aceste resurse.

    Asadar, cartea diplomatiei si a respectului reciproc trebuie sa primeze intotdeauna.

    Succes pe viitor!

  3. Cezar Pesclevei Says:

    Sufrageria şi bucătăria politică a României în prag de alegeri

    Pe masa din sufrageria comună unde sunt invitaţi românii pentru a-şi alege ceea ce le va fi servit în următorii patru ani este aşezat frumos, pe şerveţel roz, meniul diferitelor formaţiuni politice ce se promovează, care mai de care, prin discreditarea meniului reprezentat de adversar(i).
    Dacă ar fi să intrăm în bucătăria fiecărui partid politic din care evadează până în sufragerie mirosul urât al mişeliei, am da peste imagini monstruoase, criminale, paradoxale cu cele invocate, imagini cu multe obiecte ascuţite de bucătărie pregătite pentru a intra în acţiune. Am putea asista mai degrabă la pregătirile necesare asasinării concurenţei, ce încearcă să seducă electoratul, decât la găteala necesară punerii în practică a meniului promis în cazul câştigului. Intrând aici, am observa fără doar şi poate că bucătăriile politice nu deţin bucătarii, ajutorii de bucătar şi nici ingredientele/resursele intelectuale, morale şi ulterior financiare corespunzătoare pentru a demara materializarea conţinutului promovat în meniul propus pentru următorii patru ani.
    Încercarea asasinatelor ar sta sub zodia afirmaţiei lui Marin Preda: „moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător”, asasinatul fiind doar un simplu fenomen al naturii umane aparţinătoare politicienilor, făcut doar de dragul înlăturării concurenţei (ne)loiale şi cu scopul de a ajunge la pupitrul de comandă a României.
    Paradoxul politicienilor poate fi ilustrat şi de Mântuitorul Iesus Hristos adresându-se cărturarilor şi fariseilor printr-o afirmaţie surprinsă de Sfânta Evanghelie scrisă de apostolul Matei în cap. 23, v. 13: „Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.” Altfel spus, nici ei nu ajung la guvernare, dar nici pe cei ce poate doresc să o guverneze realmente (nu doar să-şi intermedieze afacerile pentru a le manageria mai uşor), nu îi lasă.
    Spun acestea pentru că spaţiul public românesc constituie peisajul unei barbarii ce n-ar depăşi Evul Mediu cavaleresc. Barbaria din spaţiul public/politic postcomunist românesc, în înţelegerea profesorului de ştiinţe politice, Daniel Barbu reprezintă locul „în care nu circulă idei şi convingeri, ci se afirmă persoane. Ideile rămân de obicei în afara dezbaterilor publice, al căror unic rost pare să fie acela de a califica şi de a clasifica oameni.” Este exact ceea ce se întâmplă în prezent.
    Mascarada politică imortalizată de mass-media mă lasă cu un prelung gust amar ce nu va dispărea, probabil, nici după alegerile parlamentare din luna noiembrie a.c.. Altfel spus, ceea ce face obiectul atenţiei în materie de politică reprezintă scenarii de discreditare a unei biografii de o altă biografie focalizată de propriul reflector de lumini ce încearcă să pună într-un con de umbră opozanta, constând în vânarea punctelor slabe, reale sau fictive, ale adversarului.
    Formaţiunea politică ce mi-a oferit cel mai înalt grad de frapare este cea a Partidului Social Democrat. Fraparea constă în ecoul spuselor lui Adrian Năstase, din cadrul unei reuniuni recente cu ai săi de la Mamaia, în care îi dădea în cap lui Stolojan pe marginea invocatei boli din 2004. De asemeni, spunea că „Viitorul sună bine (…). Viitorul PSD-ului arată bine nu numai că sună bine (…). Suntem singurul partid care şi-a asumat cu-adevărat guvernele. Se poate vorbi foarte clar despre guvernarea PSD, fie în perioada ’92-’96, fie 2000-2004.”
    Acest lider care ne vorbeşte de la înălţime, care a involuat de la statura de zeu, de „Dumnezeul” din holurile Palatului Victoria, din 2001 până în 2004, cum ar spune Stelian Tănase, până la condiţia omului simplu aproape de a fi urmărit penal dacă Senatul spunea DA, omul care „nu se identifică cu proletarii, cu şomerii, cu păturile subeducate, cu sărăcimea, cu sindecaliştii”, vorba aceluiaşi Stelian Tănase, vine şi ne pomovează utopia social-democrată cu speranţa că electoratul din lumea a treia a României, din spaţiul rural, mai este închis în celula ideo(prosto)logică a PSD. Viitorul sună, probabil, bine pentru social-democraţi nu şi pentru România cu ei din nou la guvernare.
    În privinţa invocatei asumări a guvernărilor, se poate problematiza prin intermediul câtorva întrebări din care spicuiesc: ce fel de guvernări a deţinut stânga românească? Există două variante de răspuns: guvernări care au reprezentat interesele ţării sau cele care s-au reprezentat pe ele, care şi-au reprezentat interesele şi jocurile lor. A doua variantă se prezintă mai plauzibil, deoarece în prima apare contrariul, guverbările PSD fiind cele care au lichidat avuţia României.
    Un alt lider PSD, ce poate fi cu uşurinţă diagnosticat cu schizofrenie politică, este Mircea Geoană. Prezent la aceeaşi reuniune, acesta a declarat că „la modul cum arată lucrurile astăzi, PSD-ul se îndreaptă către victorie. Va fi luptă grea, dar vom câştiga aceste alegeri şi vom da ţării o guvernare pe măsura provocărilor şi ambiţiilor tuturor românilor.” Vorbiţi de o guvernare de pe o planetă pe care locuitorii nu s-au lămurit cu dvs., d-le Geoană şi cu partidul pe care îl conduceţi sau m-am înşelat?!
    Făcând front comun cu PSD-ul în privinţa decapitării PD-L, Partidul Naţional Liberal calcă pe cadavrul încă însufleţit al Partiodului Democrat Liberal. În concepţia lui Călin-Popescu Tăriceanu, formaţiunea sa reprezintă „partidul competenţei economice în România”, continuând prin a problematiza şi a răspunde că în timp ce ei guvernează ţara, „ce face Partidul Democrat Liberal? Circ. Circ, aşa cum a făcut de patru ani de zile, circ, încercând să inducă în eroare electoratul.”
    Încercând să rupă zăbala montată de adversari, Theodor Stolojan, candidatul propus de PD-L pentru postul de prim-ministru, păstrând printre altele ceva din porţiunile discursive ale lui Nicolae Ceauşescu, s-a infatuat şi s-a îmbătat cu apă rece la Sala Palatului din Capitală spunând recent că „Vom conduce partidul la victorie! Vom trece primii linia de sosire. Vom forma majoritatea parlamentară şi vom guverna România!”
    Paralel cu mesajele politicienilor ce-şi simt streangul periferiei sau tuşei politice în pragul alegerilor parlamentare, România tânjeşte după o guvernare care să o reprezinte, continuând să fie un şantier, la propriu şi la figurat (ex: în domeniul Justiţiei sau al Sănătăţii) iar (re)construţia ei va fi continuată sau nu sub directa coordonare a celor pe care îi vom alege.
    Din acest considerent şi în contextul politicii româneşti derutante de tip canibalistic, mă întreb la final, asemeni personajului (re)inventat de Caragiale: „Eu cu cine votez?”

    P.S. Mă întreb ce meniu(ri) va alege România la aceste alegeri electorale ce urmează să ne treacă pragul în viitorul apropiat? Şi, oricare-ar fi meniul rezultat la guvernarea acestei ţări, mă mai întreb dacă România va continua să fie o ţară subnutrită din perspectiva meniului rămas doar la stadiul de proiect teoretic sau se va schimba?

  4. emigrantul Says:

    Citat Ion Iliescu:
    /”Am vizitat si sediul unei foste comune populare, creata in anii 1950 si care in anii 1970 – ai “revolutiei culturale” – constituiau structura de baza a mediului rural…. Ni s-a prezentat si un mic spectacol de catre un grup de tineri, in spiritul si cu lozincile „revolutionare” ale vremii. Am apreciat modul degajat, fara resentimente, cu un umor fin, in care tinerii prezentau aceasta pagina din istoria lor, pagina incheiata cu 30 de ani in urma, prin lansarea de catre liderul de atunci al Chinei, Deng Siao-Ping – a conceptului de “reforma si deschidere” – care a lansat China intr-o noua era de progres si dezvoltare spectaculoasa.”/

    Ma intreb ce modalitati de expresie au folosit tinerii aceia chinezi de au reusit sa comunice un umor fin presedintelui Iliescu. De asemenea, ma intreb ce resentimente serioase pot avea niste oameni care evident nu au trait epoca pe care o satirizeaza deoarece ea s-a incheiat acum 30 ani iar ei fiind tineri in 2008, cel mai probabil, nici nu se nascusera in urma cu trei decenii. Cu alte cuvinte, interpretii in cauza, sunt doar niste actori care ar fi jucat cu umor la fel de subtil si fara resentimente orice sceneta indiferent cind s-ar fi petrecut actiunea acesteia.

    Ce stiu sigur este ca satirizarea perioadei comuniste de catre diversi actori romani, nu distreaza deloc si nu comunica nici un fel de umor majoritatii populatiei tarii noastre. Asta este si motivul pentru care incercarile, facute imediat dupa 1989, de a-l ironiza pe Nicolae Ceausescu sau diverse stari de fapte din Romania Socialista nu s-au bucurat de nici un succes la public, difuzarea lor la televizor incetind repede.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: