PETRU POPESCU

 

 

Am avut, recent, un dialog, deosebit de placut, cu scriitorul Petru Popescu, care s-a stabilit de mai multi ani ( anii ’70) in SUA (California)  si care se afla in tara (impreuna cu sotia, scenarista şi jurnalista Iris Friedman si fiica sa de 19 ani, care studiază în prezent la Roma) pentru cateva zile.

 

 

 

(Foto Jurnalul National)

 

Ma cunosc cu Petru Popescu din anul 1968. Au trecut, deci, de atunci – 40 de ani. Era, la acea vreme, membru in biroul organizatiei de tineret (UTC), de pe langa Uniunea Scriitorilor alaturi de alti tineri scriitori, deveniti nume cunoscute – Adrian Paunescu, Aurel Dragos Munteanu, Mihai Ungheanu si Sanziana Pop.

 

Tinerii din organizatia lor erau nemultumiti ca nu aveau acces la revistele literare si in presa, in general, ca reuseau, cu greu,  sa-si publice lucrarile, ca Uniunea Scriitorilor nu ii sprijinea   in demersurile lor.

 

Eu devenisem, de putin timp, ministru pentru problemele tineretului si prim-secretar al UTC. Mi s-au adresat, solicitand sa ii sprijin. I-am ascultat si am convenit sa particip la o adunare generala a organizatiei lor. La adunare au participat peste 100 de  persoane, inclusiv conducerea Uniunii Scriitorilor, in frunte cu Zaharia Stancu, ca si Eugen Jebeleanu, Marin Preda, Nicolae Breban si multi altii. Pe baza unui referat prezentat de Adrian Paunescu, discutia la care au luat parte aproape toti cei prezenti, s-a prelungit de la ora 16,00 dupaamiaza, pana dupa miezul noptii. Au vorbit, pe langa cei mentionati mai sus –  Alexandru Ivasiuc, Leonid Dimov, C.Ivanceanu, Dumitru Tepeneag ( asa-zisul grup al „oniricilor”),  Ion Alexandru,  Ana Blandiana si multi altii.

 

A fost ca o rabufnire a nemultumirilor acumulate. Eu i-am ascultat cu rabdare pe toti si in concluzie am subliniat cateva lucruri, inclusiv promisiunea ca, in limita atributiunilor mele, impreuna cu conducerea Uniunii Scriitorilor sa incerc sa-i ajut. Ne-am despartit prieteni.

 

In perioada urmatoare au primit cu satisfactie adoptarea unor masuri care mergeau in intampinarea doleantelor lor : schimbarea conducerilor si colegiilor redactionale de la revista „Luceafarul” si „Romania Literara”, cu cuprinderea unora dintre ei , masuri de deschidere din partea unor edituri si redactii de ziare. La festivalul de la Sofia din august 1968 am inclus in delegatie cativa dintre reprezentantii tinerilor scriitori  (printre care poetii Adrian Paunescu si Gheorghe Pitut).

 

Ne-am reamintit cu placere, dupa 40 de ani, impreuna cu Petru Popescu, acest episod trait impreuna .

 

El s-a afirmat de tanar ca un prozator de talent. Romanul sau  „Prins”  – inspirat dintr-o drama personala – moartea de cancer, la o varsta frageda, a fratelui sau geaman – a avut un ecou imediat, ca si  romanul care l-a consacrat  „Dulce ca mierea e glonţul patriei”.

 

Ne-am mai intalnit dupa 1989,  de cateva ori –  atat la Bucuresti, cat si la Washington.  Mi-a daruit romanele sale – „Amazon Beaming” – inspirat dintr-o calatorie efectuata in jungla Amazoniana, care i-a prilejuit si un scenariu de film, ca si  The Return (Reintoarcerea) – tradus si in limba romana.

Acum intentioneaza sa scrie un roman inspirat din tineretea sa si anii petrecuti in tara inainte de a pleca in SUA.