UN GEST DE OMENIE

 

 

 

In ultimele zile am colindat trei judete Olt, Dolj si Calarasi) in cadrul campaniei electorale pentru alegerile locale. Am participat, desigur, la numeroase intalniri cu alegatorii, am vizitat unele unitati economice, primarii, scoli, am stat de vorba cu oameni diferiti.

 

As vrea sa ma refer, acum, doar la o persoana pe care am reintalnit-o in comuna Dor Marunt din judetul Calarasi. Spun ca am reintalnit-o, pentru ca am cunoscut-o, prima data, la cabinetul meu din Bucuresti, intr-o audienta la solicitarea Domnieisale. Doamna Radescu – pensionara, veteran de razboi, ramasa singura, dupa moartea sotului si a copiilor (morti intr-un accident) – nu venise sa-mi ceara ceva pentru Dsa.( locuieste singura intr-o garsoniera din Bucuresti ), ci pentru a solicita un sprijin, pe plan local, pentru ridicarea bisericii dintr-un sat din comuna Dor Marunt, unde este inmormantat sotul Dsale, fost inginer, care a lucrat peste douazeci de ani la construirea si exploatarea sistemelor de irigatii din Baragan.

 

De fapt, dupa moartea copiilor, a vandut apartamentul acestora  si din banii primiti – jumatate i-a donat pentru sprijinirea sinistratilor din comuna Chiselet, inundata de Dunare cu doi ani in urma, iar cealalta jumatate a donat-o pentru constructia bisericii din Dor Marunt, unde este inmormantat sotul.

 

Am avut deci placerea sa o reintalnesc chiar la locul unde a inceput constructia bisericii, din banii donati de doamna Radescu. Satenii prezenti o cunosteau si au apreciat acest gest pentru ca vor avea astfel o biserica aproape de casele lor.

 

La adunarea din centrul comunei Dor Marunt a fost primita cu caldura si aplaudata de cei prezenti.

 

Iata deci, ca mai sunt si ASTFEL DE OAMENI ( femeie simpla, modesta, fara avere , dar plina de generozitate ) – intr-o lume in care avaritia, lacomia si “fripturismul “ apar in formele cele mai stridente si hidoase.

Advertisements

8 Responses to “UN GEST DE OMENIE”

  1. Dacy Says:

    Din păcate acest gen de oameni sunt cam pe cale de dispariţie…
    Trebuie să ne învăţăm… noi românii, să-i învăţăm pe viitorii români să ştie să facă gesturi de acest tip… sau va vi vai ş-amar de România viitorului…
    Toate cele bune pentru ea şi pentru dumneavoastră domnule Iliescu! :D

  2. emigrantul Says:

    Domnule Presedinte,

    Femeia despre care vorbiti este o persoana aflata intr-o situatie exceptionala si ca urmare deciziile exceptionale pe care le-a luat sunt de fapt normale pentru cazuri ca al ei. Toti oamenii aflati in posturi similare ar fi procedat (procedeaza) asemanator. Ca urmare, cazul doamnei Radescu poate fi cel mult popularizat in mass media dar nu dat drept exemplu deoarece evenimentele care au condus la comportamentul ei actual nu sunt de dorit sa se intimple nici unui alt om.

    /”Doamna Radescu – pensionara, veteran de razboi, ramasa singura, dupa moartea sotului si a copiilor (morti intr-un accident) – nu venise sa-mi ceara ceva pentru Dsa….., ci pentru a solicita un sprijin, pe plan local, pentru ridicarea bisericii dintr-un sat din comuna Dor Marunt,
    ………………
    dupa moartea copiilor, a vandut apartamentul acestora si din banii primiti – jumatate i-a donat pentru sprijinirea sinistratilor din comuna Chiselet, inundata de Dunare cu doi ani in urma, iar cealalta jumatate a donat-o pentru constructia bisericii din Dor Marunt, unde este inmormantat sotul.
    ………………
    Iata deci, ca mai sunt si ASTFEL DE OAMENI ( femeie simpla, modesta, fara avere , dar plina de generozitate ) – intr-o lume in care avaritia, lacomia si “fripturismul “ apar in formele cele mai stridente si hidoase.”/

  3. Horia Blidaru Says:

    Ma bucur, D-le Presedinte, ca popularizati un asemenea caz. Intr-o societate in care imbogatitii tranzitiei nu dau un ban amaratilor fara a face din asta un spectacol si fara a urmari un castig de imagine, inclusiv in plan politic, e minunat ca, iata, exista oameni simpli, necajiti – ce poveste dramatica de viata are aceasta femeie! – care se gandesc sa-si imparta putinul intre semenii aflati in suferinta si inaltarea unei biserici.

    De ce presa nu vorbeste despre omenia fireasca si frumoasa a celor multi? De ce capul de afis il tin maimutoii parveniti, care sfideaza prin opulenta chiar si atunci cand fac acte de caritate, zvarlind pomana cu dispret?

    Felicitari pentru ideea de a face publica aceasta poveste datatoare de speranta ca normalitatea, bunul simt si grija pentru ceilalti nu au pierit de tot!

    Cati asa-zisi politicieni, inclusiv din cei drapati in rosu pentru a-si asunde meschinaria, se apleaca asupra unui astfel de caz? Plecand si de la acest exemplu, ar fi bine sa reflectam cu totii mai mult la ceea ce trebuie sa fie, de fapt, misiunea unui om politic autentic.

    Presedintele Iliescu a stabilit o stacheta morala si intelectuala pe care ceilalti nu o pot atinge, asa ca se intrec in a o ascunde sub circul lor perpetuu, lipsit de subtanta si strain de interesul celor multi. Dar noi, alegatorii, de ce nu tinem mai aproape de putinele repere pe care le avem?

  4. agnosticus Says:

    Asemenea oameni trebuie apreciaţi, nu alde B….i, care scuipă fărâme şi zgârciuri săracilor sub lumina reflectoarelor. Îmi vine în minte o replică dintr-un film: “Noi suntem filantropi. În fiecare lună organizăm o masă îmbelşugată şi-i chemăm pe cei mai săraci oameni ca să se uite la noi cum mâncăm.”

  5. isabellelorelai Says:

    Domnule Preşedinte,
    Gestul doamnei Rădescu este cu atât mai remarcabil cu cât domnia sa ales să fie un om bun şi generos în condiţiile în care a primit cele mai dure lovituri ale vieţii: moartea copiilor. De obicei oamenii se înrăiesc după ce trăiesc asemenea drame.
    În ziua de azi a devenit anormal să fii un om normal. Urmărind teledonul de aseară de la TVR (UNICEF), am remarcat că toţi cei care răspundeau la telefoane se mirau că sună în mare majoritate oameni simpli şi săraci, foarte mulţi pensionari.
    Asta ar trebui să ne spună câte ceva. După ce aceşti oameni de vârsta a III-a nu vor mai fi, ce vom face? Din nou îşi spune cuvântul şcoala veche, aia “demodată”, cu ore de dirigenţie în care erai învăţat să ajuţi un bătrân, să aperi un copil, să te ridici de pe scaunul din tramvai sau autobuz ca să dai locul unui om mai în vârstă. Şi multe altele…
    Acum? Nu vreau să mai spun, că nu este cazul.
    Multă sănătate, Domnule Preşedinte.

  6. Mihnea Georgescu Says:

    Ce fotografie reuşită! Mă uimeşte faptul cum reuşiţi să vă faceţi iubit de oamenii simpli!

  7. Fără Iliescu « Mihnea Georgescu Says:

    […] neafiliate, în general, dar şi al acestei Ţări. M-a emoţionat până la lacrimi imaginea unui Iliescu în sânul poporului amărât din Sud, publicată pe blogul domniei sale. Ce ar fi România fără Ion Iliescu? Hai să fim sinceri, de […]

  8. anca Says:

    In general oamenii simpli si cei cu posibilitati financiare reduse sunt cei mai “saritori” si mai doritori de a ajuta, de a se implicain rezolvarea problemelor comunitatii. tot ei sunt cei care sar primii, sa ajute, sa repare.
    tot ei sunt cei care participa, mereu, la vot. pentru ca stiu ca daca tac, nu conteaza.
    problema este ca tot mai multi sunt influentati de “curentul” negativist-pasivist de neparticipare si neimplicare ca forma de protest, ceea ce, dupa parerea mea, nu e bine!

    Mihnea, nu te mai mira, asa a fost intotdeauna. pentru ca un om normal, un om bun se simte, nu ii trebuie “traducator”. sa vezi ce bine se simt copii in preajma dlui. Presedinte – n-au nici o inhibitie si vorbesc si ii spun, toata istoria familiei lor…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: