DESPRE DUNARE SI… NOI

 

 

In vizitele efectuate in cele trei judete dunarene – prilej cu care am vizitat si cateva porturi la Dunare ( Corabia, Cetate, Oltenita, Calarasi) am desprins, din nou, o concluzie – printre orasele care au avut cel mai mult de suferit , in perioada tranzitiei, prin prabusirea  activitatilor industriale, se inscriu si unele orase situate pe malul Dunarii.

 

            Daca, spre exemplu, in judetul Olt, platformele industriale din Slatina si Caracal au reusit, cumva,  sa supravietuiasca si unele unitati chiar sa cunoasca o dinamica pozitiva ( precum fabrica de tevi laminate de la Slatina sau fabrica de vagoane de  la Caracal , pe care le-am vizitat) – Corabia, la fel ca si Oltenita, ca si alte foste porturi cerealiere dinainte de razboi au cunoscut un declin grav, prin incetarea activitatii unor unitati industriale (fabrica de fibre sintetice, tabacaria minerala, si fabrica de zahar din Corabia, sau santierul naval, filatura de bumbac, crescatoria si abatorul de porci din Oltenita)

            Situatia este similara si pentru alte orase de la Dunare.

 

            Inainte de razboi, viata economica a acestor orase era legata de activitatea portuara. In zona de sud a tarii se realiza cea mai importanta cantitate de cereale ( grau si porumb ) din care o buna parte forma obiectul exportului. O mare parte a populatiei orasului Oltenita, spre exemplu, era angrenata in activitatile de transport al cerealelor, de pe campurile din jurul orasului, apartinand detinatorilor de mari suprafete de teren arabil, spre magaziile detinatorilor de cereale, situate in oras (cca.40 de magazii) in jurul carora se aflau cam tot atatea carciumi. Transportul era efectuat de carutasi, angajati de negustori (o buna parte din cetatenii orasului fiind detinatori de carute si cai). Iar, cand soseau slepurile in port – transportul cerealelor din magazii in port, unde erau incarcate in vase de muncitorii din port (docherii) portul nefiind dotat cu mijloace tehnice de ridicat (macarale) ca in zilele noastre..

 

            Dupa razboi a disparut transportul naval (inlocuit cu transportul auto si feroviar) ca si activitatea portuara. In schimb, au aparut unitati industriale, care au preluat dinamica vietii economice a oraselor respective, asa cum am mentionat pentru cele doua orase evocate. Eu cred ca pe langa unele posibile investitii industriale care sa reanime viata economica a acestor orase, ar fi posibila relansarea nu atat a transportului fluvial de marfuri, dar mai ales o activitate turistica legata de fluviu si localitatile dunarene.

 

Austriecii au inceput sa organizeze croaziere cu vase de pasageri pe Dunare, mergand pana in Delta si la Marea Neagra. Din pacate, orasele noastre dunarene nu ofera nici o atractie, care sa-i retina pe pasagerii care se deplaseaza pe Dunare. Uneori se fac opriri ale navelor la Giurgiu sau Oltenita pentru o vizita, cu autocarele spre Bucuresti, fara insa a se oferi vre-o atractie in portul de popas. Unele amenajari simple, conjugate cu oferte primare, produse mestesugaresti specifice, diferite pliante, albume, alte materiale informative, ar putea face mai atractive popasurile turistilor straini si ar concura la sustinerea unor activitati economice si realizarea de venituri de catre cetateni. Corabia dispune, spre exemplu de cateva situri arheologice intersante; langa Oltenita exista deasemenea un sit legat de cultura Gumelniţa. Si acestea ar putea fi amenajate sa devina puncte de interes pentru turisti.

 

            Porturile dunarene si Dunarea (mai ales Oltenita si Giurgiu si chiar Calarasi) ar putea deveni puncte de atractie pentru bucuresteni, pentru sfarsit de saptamana, pentru excursii in timpul concediilor. Dunarea este mai aproape decat muntii Carpati, spre care se indreapta fluxuri mari de bucuresteni la fiecare sfarsit de saptamana.

 

            Exista multe legaturi, atat pe sosea cat si pe calea ferata. Aceste deplasari ar fi chiar mai ieftine pentru cetateni si ar slabi presiunea asupra traseelor foarte aglomerate de pe soselele suprasolicitate spre traseele montane.

 

            Am dialogat pe aceste teme cu reprezentantii judetelor si localitatilor vizitate. S-ar impune, insa, un program corelat, la nivel  national, care sa vizeze atat unele masuri legislative, stimulatoare, cat si sprijinirea unor initiative privind investitii si activitati care sa lanseze astfel de proiecte – atat amenajari in porturi, pe maluri, pe insulele dunarene, cat si aparitia si sustinerea activitatii unor agenti dotati cu nave de pasageri pentru activitati de agrement.

 

            Am apreciat initiativa poetului Mircea Dinescu, cel care s-a decis sa investeasca in amenajarea zonei care a apartinut candva fostului port cerealier Cetatea. A reusit deja sa realizeze chiar pe malul Dunarii un punct de atractie – cu cateva spatii de cazare, prin amenajarea fostei cladiri a administratiei portuare, un spatiu de posibile concerte si alte actiuni culturale,  dintr-o fosta magazie, transformata cu mult gust. Are posibilitati sa amenajeze inca trei cladiri anexe pentru spatii suplimentare de cazare. Cadrul natural, dominat de padurile de plopi din zona, este in sine foarte atragator. Cred ca va deveni un punct de interes pentru mici popasuri ale unor participanti la croaziere pe Dunare. Este un exemplu a ceeace s-a putut face pentru a pune in valoare cadrul natural oferit de Dunare.     

Advertisements

11 Responses to “DESPRE DUNARE SI… NOI”

  1. thebogdanel Says:

    buna ziua,

    va scriu pentru a va cere parerea in legatura cu videoclipul “alegeti stapanii cu grija” (aflat pe youtube la adresa http://www.youtube.com/watch?v=lUrBxSMGdEE). cum comentati reactia CNA de a interzice acest clip pe motiv ca este “antisocial” si “negativist” la adresa “presedintilor romaniei”?
    sunteti unul dintre putinii oameni politici pe care ii respect, si care, din punctul meu de vedere, au ajutat mult romania in ultimii 18 ani. sunt curios care este parerea dumneavoastra deoarece va consider un om cu o perspectiva larga asupra societatii romanesti, in calitate de fost presedinte.

    imi cer scuze ca acest comentariu nu are legatura cu postul dumneavoastra de mai sus. va multumesc,

    bogdanel

  2. emigrantul Says:

    Pai ce pretentii sa am la Oltenita, Giurgiu sau Calarasi daca vechiul port al Montrealului, situat in zona centrala a orasului si devenit in prezent zona de agrement, arata asa:
    http://www.geocities.com/casamede2005/PortHTM.htm

  3. Maria Barbu Says:

    Domnule Presedinte,

    cum este posibil ca autoritatile locale din aceste orase sa nu inteleaga dupa atata timp ceea ce dv. ati inteles imediat? Ca trebuie sa invete sa isi prezinte marfa, in acest caz orasul insusi, frumos ambalata si tentanta. Unii dintre primari sunt atat de inadecvati fata de realitatea din localitatile lor, de parca ar fi facut lobotomie. Nu fac nici un efort sa inteleaga nevoile prezente ori de perspectiva, nu aduc din plimbarile lor in strainatate nici un fel de model de dezvoltare! Ce fel de oameni sunt astia? Ce fel de lideri locali?
    Sunt intrebari la care pur si simplu nu mai pot raspunde, de furie, de revolta!

  4. Mihnea Georgescu Says:

    Domnule Preşedinte,

    Vuieşte blogosfera! Poate că aţi citit articolul Marea Diversiune de pe blogul Mariei Barbu şi comentariile incalificabile pe care le aduc unii pe blogul lui Cristian Diaconescu. Se pune problema dacă poate exista un PSD fără Ion Iliescu.

    Am scris şi eu un articol pe această temă.

    http://mihneageorgescu.wordpress.com/2008/05/12/fara-iliescu/

  5. mirelateodorescu Says:

    Este foarte adevarat ca Dunarea ofera viata si profit pe tot cursul ei, trebuie sa stii sa valorifici aceste lucruri.
    Am locuit la Galati aproape 10 ani, am ramas cu gandul la acest oras datorita Dunarii. Orice oras strabatut de o apa are alt farmec, alte perspective. Este adevarat ca se pot face multe pe malurile Dunarii dar nu este chiar atat de usor pentru orasele mici daca nu sunt sustinute de bugete nationale. Intrarea Dunarii in Romania este spectaculoasa, Cazanele (in acea zona a aparut un monument care contureaza si personalizeaza identitatea Dunarii cu Romania), apoi Orsova, barajul de la Dr. Tr. Severin. In aceasta zona, relieful este un dar al naturii pentru Romania si este si fructificat, nu la maximum dar exista.
    In zona de ses, privelistea este mai monotona, investitia mai mare pentru agrement.
    Sa speram ca dupa apelul domnului presesdinte Iliescu se vor gasi oameni care sa gandeasca proiecte in domeniul agrementului si turismului si pentru aceste zone deficitare de altfel la acest capitol.

  6. emigrantul Says:

    Citat:
    /”cum este posibil ca autoritatile locale din aceste orase sa nu inteleaga dupa atata timp ceea ce dv. ati inteles imediat? Ca trebuie sa invete sa isi prezinte marfa, in acest caz orasul insusi,”/

    Intelegeti odata, toti astia care scrieti in necunostiinta de cauza, ca nu orice oras, orasel, sat, etc. este adecvat pentru turism. Terminati odata cu nebunia asta de a face orice lucru rentabil si bun de vinzare. Strainii care fac croaziere pe Dunare au ce porturi vedea: Viena, Budapesta, Belgrad si altele. Pai nu poti sa faci Oltenita ca Budapesta de exemplu.
    In ceea ce priveste turistii romani, ei nu se duc la Giurgiu si Oltenita pentru ca in general nu este frumos pe malul Dunarii. Asa este ea nu poti sa o schimbi. Daca s-ar putea face baie, poate vara ar veni multa lume prin porturile dunarene insa asa ceva nu este posibil din cauza pericolului de inec.

  7. Bibliotecaru Says:

    Oraşele port erau odată înfloritoare pentru că schimbul portuar era generator de bani, ori principalul atribut al banului este să fie cheltuit, fie că îl bei într-o cârciumă, fie că îl etalezi într-o sală de spectacol alături de un act cultural. Portul însă nu mai este important în ziua de azi, transportul se face mai rapid cu trenul sau cu TIR-ul, este firesc ca viaţa să decadă atunci când ceea ce ţinea oraşul în viaţa se prăfuieşte.
    Să luăm Corabia. Probabil că are undeva pe la 20 mii de locuitori, poate nici atât. Ce are Corabia special… nişte ruine dacice, foarte importante dar nu îndeajuns exploatate, un cap de pod şi Monumentul Eroilor.
    Perioada istorică trecută închide zona portuară a oraşului, probabil devenit nerentabil, şi ocupă forţa de muncă disponibilizată cu ceva industrie, fire sintetice, mobilă, zahăr şi tăbăcarie.
    Turismul poate fi o şansă pentru Corabia, este încă un oraş vechi, din altă lume, care nu este sufocată de clădiri de beton şi geamuri reflectorizante, tradiţia încă supravieţuieşte. Dacă s-ar reface încât să semene cu Corabia de acum 150 de ani, poate dacă locuitorii ar ieşi pe stradă îmbrăcaţi ca acum 150 de ani (cum se mai întâmplă în oraşe vechi ale Europei), probabil că ar fi un punct de atracţie al turiştilor aflaţi în croazieră. Totul este să ai cu cine să investeşti pe termen lung, pentru că investiţia şi-ar găsi roade în minim 10 ani, iar banii nu s-ar recupera chiar peste noapte. Adică total invers decât afacerea obişnuită tip TUN pe care o preferă omul de afaceri din România. Poate să fie o idee pentru domnul Dinu Patriciu sau cine ştie ce alt patron cu bani din top 300. În plus este nevoie de maximul aport al locuitorilor
    În final, am să dau două link-uri cu poze din Corabia. Eu unul am fost încântat de aceste poze.

    corabia.ro/site/imagini-din-orasul-corabia.html

    corabia.net/Pictorial.htm

    (am omis partea de haştelepeu şi veveveu, pentru a nu fi tratat mesajul ca spam)

  8. Confucius Says:

    Oraşele-port nu mai prosperă pentru că nu mai e trafic pe Dunăre în zona noastră. Punct.

    De ce nu mai e trafic? Asta e deja o altă chestiune.

    Nu TIR-urile sunt cauza. Ca argument vă invit să mergeţi cu avionul (dacă vă permiteţi…) de la Bucureşti la Frankfurt şi să vă uitati pe geam. Veţi vedea cursul mediu al Dunării, Main-ul, Rin-ul. Şi mult trafic pe ele. Pe toate trei. Doar că nu prea mai coboară mai jos de Ungaria.

    Intrebarea-cheie este “de ce?”.

  9. dejaniudici Says:

    Inteleg faptul ca sunteti din Oltenita si va intereseaza putin mai mult aceasta zona. Dar mai exista zona Clisurii Dunarii care parca a fost uitata de autoritati. Este pacat ca nu reusim cu asemenea peisaje sa nu atragem investitori si este pacat ca locuitorii acelor zone traiesc de pe azi pe maine de pe urma pescuitului. Pe langa peisajele extraordinare zona are si un bogat folclor, folclorul sarbesc imbinandu-se armonios cu cel romanesc.

    Daca viitorul presedinte al Consiliului Judetean va fi din PSD as fi foarte recunoscator daca l-ati indemna sa se ocupe mai multe de zona Clisurii. Chiar daca nu sunt de acolo imi este foarte draga si pentru mine cea mai frumoasa vacanta este sa ma aflu pe malul Dunarii si sa privesc acel peisaj unic…

    http://dejaniudici.blogspot.com

  10. sfinx667 Says:

    Adevarat tot ce spuneti dumneavoastra domnule Ion Iliescu, mai mult decat real, subscriu si la afirmatiile lui Dejan Iudici, e real si trist …. turismul este o mina de aur, Clisura Dunarii, Moldova Noua, Moldova Veche, Bazias, exista flora, fauna, urmele dacilor, peisaje spectaculoase, potential exista, dar cine sa investeasca, cine sa-l fructifice, nimeni nu pare prea interesat, si asta de ani si ani de zile… are mare dreptate Dejan, familiile mixte, populatia romana si cea sarba convietuieste in buna intelegere din timpuri stravechi, folclorul si datinile, obiceiurile inca sunt pastrate si promovate din pacate numai din generatie in generatie, prea putin se implica autoritatile in masura… da, e pacat, e pacat ca ne tot pleaca tinerii, inclusiv din sud-vest, in strainatate, cand aici geme zona de ” bogatii ” neexploatate, un dezinteres strigator la cer…
    Imi aduc aminte de cuvintele rostite de domnul Antonie Iorgovan , acum cativa ani, eram pe malul Dunarii, la Manastire la Bazias, a privit roata Dunarea si muntii, apoi Oamenii, a zambit si a zis ” aici trebuie investit, ne trebuie un drum o cale de acces, multi vor veni sa ne vada frumusetile…” eram mica, nu am uitat, si inca mai cred in zambetul acela si in realizarea visului, un vis al nostru al tuturor, sa promovam turismul din Caras-Severin, aici se canta si ” Valurile Dunarii ” se canta si ” Dunave, Dunave “… avem o speranta, in dumneavoastra !
    respecte si stima,
    Sibilla

  11. radualexandrupsd3 Says:

    Dezindustrializarea Romaniei este un fenomen care isi va arata adevarata semnificatie abia cand cresterea economica se va mai tempera .
    Este usor sa ai cresteri spectaculoase atunci cand pornesti de la un nivel foarte scazut pe baza dezvoltarii serviciilor . Oricum cresterea din domeniul serviciilor nu poate dura la nesfarsit .
    Nu poti sa ai crestere economica pe termen lung doar din comertul cu bunuri de import. Trebuie sa si produci ceva .
    Investitiile masive si aportul ,, capsunarilor,, echilibreaza momentan balanta de plati insa cazul unor tari in care derularea acestui film cu integrarea euroatlantica s-a derulat mai devreme este edificator .
    De pilda Ungaria a urmat acelasi scenariu , si-au distrus industria , au avut cresteri economice spectaculoase pe baza servicilor si in final s-au trezit putenic indatorati unui numar de 10 fonduri de investitii care au de ales intre a cumpara sau nu obligatiunile emise de stat .
    Daca aceste fonduri nu ar mai cumpara titlurile emise de Budapesta economia ar intra in colaps . Evident de la an la an creste gradul de indatorare a tarii .
    In privinta freneziei cu care au fost taiate la fier vechi fabricile romanesti este greu de acceptat ca nu a fost o politica deliberata . Lipsa unor masuri de protectie a economiei nationale a reprezentat un cost ascuns al integrarii noastre euroatlantice .
    Au aparut in schimb investitiile tip ,,lohn ,, care presupun o salarizare scazuta insa si acest tip de investitii si-a epuizat potentialul odata cu cresterea salariilor din economie .
    Oricum nu a reprezentat decat un export mascat de forta de munca ieftina si slab calificata .
    In privinta concurentei dintre transportul rutier si cel fluvial exista anumite grupe de produse in care nu se suprapun . Daca ar fi fost mai rentabil transportul rutier si feroviar pentru toate grupele de produse transportul fluvial ar fi disparut si in celelalte tari riverane Dunarii fenomen care nu a avut loc .
    Legat de potentialul turistic al Dunarii exista o perceptie tipic romanesca a fenomenului . Turismul nu se face numai la Paris si la Viena si daca nu avem astfel de orase nu inseamna ca nu putem face turism .
    Ungaria nu face turism numai in Budapesta dipotriva au dezvoltat la maxim potentialul lacului Balaton care nu este altceva decat un Snagov mai mare .
    Daca ar fi avut ungurii aceste porturi vechi cu un farmec aparte ar fi dezvoltat la maxim zona si ar fi avut de ales intre o vacanta in Bulgaria sau una la Dunare .
    Insa economia privata are regulile ei si incet incet lucrurile vor intra in normal.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: