INTERVENTIE


Dupa cum am promis, public in continuare textul INTERVENTIEI pe care am prezentat-o astazi 24 apr.2008:

INTERVENŢIA

din cadrul lucrărilor seminarului„Schimbarea climateică globală şi impactul ei asupra regiunii mediteraneene”, Tunis, 24-26 aprilie 2008

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ŞI INTERVENŢIA PUTERII PUBLICE”

Distinşi participanţi,

Doamnelor şi domnilor,

Secolul 20 a fost secolul sintezei şi integrării diverselor activităţi umane la scară planetară, un secol în care revoluţia industrială a atins apogeul, datorită creşterii ponderii creaţiei intelectuale în procesul de formare a bogăţiei naţiunilor. În acest secol, productivitatea muncii a crescut în mod exploziv, asigurând fenomenala dezvoltare economică din acest secol. În acelaşi timp, aşa cum spune Hobsbawm, secolul 20 a fost un secol al extremelor, al totalitarismelor, al confruntărilor sângeroase, inclusiv – din timpul celor două războaie mondiale, dar în acelaşi timp – şi secolul demolării marilor imperii, lichidării colonialismului, afirmării principiului autodeterminării naţiunilor, al democraţiei, drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Secolul 21 va fi un secol pus sub semnul trecerii umanităţii de la structurile economice, sociale şi politice, născute şi dezvoltate sub semnul revoluţiei industriale, la noile structuri ale societăţii cunoaşterii, bazată pe tehnologiile informaţionale, o societate intelectual şi cultural intensivă. În acelaşi timp, civilizaţia post-industrială are de gestionat problemele lăsate moştenire de epoca industrială, care a generat mari decalaje de dezvoltare şi inechităţi sociale, a accentuat polarizarea socială şi sărăcia în multe zone ale planetei, a afectat mediul înconjurător.

Principala criză a secolului 21 va fi structurată de conflictul dintre civilizaţie şi mediul înconjurător. Viitoare confruntări, armate sau nu, vor avea în centrul lor imperativul accesului la resurse naturale, energetice, apă, hrană, pentru unii, iar pentru alţii dorinţa unui control absolut al acestor resurse. Accelerarea dezvoltării economice şi sociale măreşte presiunea asupra resurselor naturale, mai ales asupra celor neregenerabile.

Problema conflictului dintre societatea contemporană şi mediu a fost abordată, de o manieră frontală şi dramatică încă din anii 70 – 72 ai secolului trecut, devenind publică odată cu apariţia primului Raport al Clubului de la Roma, realizat de un colectiv de cercetători de la Massachusets Institute of Technology, din Boston, sub coordonarea profesorului Dennis Meadows – pe baza unui model matematic al economiei mondiale, realizat de prof. Jay Forrester, de la acelaşi institut.

Concluziile raportului Meadows, intitulat „Limitele creşterii”, constatau conflictul care a apărut între dezvoltarea civilizaţiei şi resursele limitate ale planetei. Totodată, erau evidenţiate efectele în plan calitativ ale proceselor de deteriorare şi mai ales ale poluării factorilor de mediu – apă, aer, sol.

Totodată, ei subliniau şi un alt aspect şi anume că „procesul de creştere economică, aşa cum se desfăşoară el astăzi, lărgeşte inexorabil decalajul absolut dintre naţiunile bogate şi cele sărace ale globului, citând proverbul – „bogatul devine mai bogat, iar săracul face copii”.

La apariţia sa, raportul Meadows a provocat reacţii diverse, uneori chiar de contestare – atât în lumea ştiinţifică cât şi în cea politică. Alte rapoarte ale Clubului de la Roma ca şi alte studii apărute ulterior au introdus unele corective şi abordări suplimentare la raportul Meadows.

Al patrulea raport al Clubului de la Roma – coordonat de Dennis Gabor ( Premiul Nobel pentru fizică) şi Umberto Colombo – intitulat „Să ieşim din epoca risipei” sublinia caracterul neraţional al risipei de resurse specific „societăţii de consum”. Un studiu coordonat de prof. Häfele (Austria) sub egida Institutului Internaţional pentru Analiza Sistemelor Aplicate intitulat „Energia într-o lume finită” sublinia faptul că ne aflăm într-o fază de tranziţie privind resursele energetice, când omenirea va face trecerea de la resursele fosile spre cele regenerabile.

Raportul întocmit de Vasilii Leontief, în 1977, la cererea ONU, intitulat „Viitorul economiei mondiale”, care formula o serie de propuneri pentru cel de-al Treilea Deceniu al Dezvoltării, sublinia că reducerea decalajelor dintre ţările sărace şi cele bogate presupune îmbinarea a două cerinţe: profunde transformări de ordin social, politic şi instituţional în ţările în curs de dezvoltare şi schimbări de fond în ordinea economică la nivel global.

ONU a organizat un prim Summit Mondial consacrat mediului în 1972, la Stockholm, imediat după apariţia primului raport al Clubului de la Roma. Atunci, reacţia reprezentanţilor ţărilor slab dezvoltate a fost vehementă, considerând inacceptabilă pentru ele formula stopării creşterii economice în lume. Iar în legătură cu problema poluării, un reprezentant asiatic a afirmat că cea mai gravă formă a poluării este sărăcia!

In fapt, trebuie subliniat faptul că procesul de creştere economică a avut, pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, un ritm accelerat. Produsul Mondial Brut s-a multiplicat de şapte ori. Deci, omenirea a devenit de şapte ori mai bogată; însă, sărăcia nu s-a diminuat, iar decalajele între bogaţi şi săraci au continuat să crească.

Ulterior, ONU a patronat un studiu al unei comisii coordonate de fostul cancelar german Willy Brandt intitulat „Nord – Sud – un program pentru supravieţuire – publicat în 1980 şi un raport al comisiei mondiale pentru mediu şi dezvoltare – creată de Adunarea Generală a ONU din 1983 şi prezidată de fostul prim-ministru norvegian – Gro Harlem Brundtland, intitulat „Viitorul nostru al tuturor”, care constata că „noi împrumutăm de la generaţiile care vor veni un capital ecologic, ştiind precis că nu-l vom putea nicicând restitui”. Ele vor avea dreptul să ne reproşeze că am fost aşa de risipitori, dar nu vor putea niciodată să recupereze ceea ce le datorăm. Acţionăm astfel pentru că noi nu avem de dat socoteală nimănui: generaţiile viitoare nu votează, nu au nici o putere politică sau financiară, nu se pot ridica împotriva generaţiilor noastre”.

O menţiune specială merită lucrările lui Lester Brown, cel care a înfiinţat în 1974 „World Watch Institute” din Washington şi care, din 1984, publică un rapoarte anuale, „Starea lumii”, militând pentru o dezvoltare durabilă, pe baza capacităţii de adaptare a sistemelor sociale şi economice la schimbările ce au loc în domeniul resurselor naturale”.

În „ Ecoeconomia”, carte-manifest a noului institut creat de el în 2001 – „Earth Policy Institut” Lester Brown atrage atenţia că: „S-a creat o economie care este total nesincronizată cu ecosistemul de care depinde”.

Problema care se pune astăzi este „cum să restructurăm economia globală în vederea restabilirii unui echilibru stabil între economie şi ecosistemul pe care este plasată”.

In ultima sa carte – Planul B 3.0, Lester Brown constată agravarea tuturor problemelor asupra carora a atras atentia în volumele anterioare:

– deteriorarea securităţii energetice şi alimentare ;

– schimbările climatice, generate de efectele creşterii temperaturii (a încălzirii globale

– acutizarea problemei surselor de apă;

– sistemele naturale în pericol (defrişările de păduri, pierderi de sol fertil, deşertificarea, dispariţia de plante şi animale);

– efectele sociale ale marilor decalaje economice.

Planul B 3.0 sugerează patru scopuri ale unor politici publice la nivel global:

– stabilizarea climei;

– stabilizarea populaţiei;

– eradicarea sărăciei;

– refacerea ecosistemelor Pământului.

Planul pentru stabilizarea climei conţine trei componente:

– eficientizarea consumului de energie;

– dezvoltarea de surse regenerabile de energie;

– extinderea zonelor împădurite, interzicerea despăduririlor şi plantarea de miliarde de copaci, pentru a menţine carbonul în sol.

Lester Brown a sugerat şi un posibil buget anual – la nivel mondial – pentru a atinge cele două mari obiectiveobiective sociale de bază pentru combaterea sărăciei – care ar necesita circa 77 miliarde dolari – şi obiective privind refacerea Pământului şi a factorilor de mediu – care ar necesita circa 113 miliarde dolari – deci, însumate, cele două programe – circa 190 miliarde dolari.

Cheltuielile militare, la nivel mondial însumează circa 1235 miliarde dolari, la nivelul anului 2006, din care – jumătate revin SUA. Deci, ar exista resurse pentru un program susţinut, la nivel mondial, de promovare a unor măsuri concrete de combatere a sărăciei şi de stopare a fenomenelor de degradare a mediului. Ar fi suficientă reducerea cu mai puţin de 20% a cheltuielilor militare actuale!

Este necesară, în primul rând voinţa politică şi promovarea unei acţiuni conjugate, de cooperare internaţională, în acest scop!

Tema reuniunii noastre abordează una dintre problemele cele mai acute – care s-au agravat în ultimii 10-15 ani – e vorba de schimbările climatice provocate de creşterea temperaturii medii a atmosferei terestre, datorată activităţii umane.

Procesul este evidenţiat de observaţii ştiinţifice, sintetizate şi în rapoartele grupului interguvernamental de experţi (creat de ONU) asupra evoluţiei climei. Aceste probleme au făcut , deasemeni, obiectul cărţii fostului vicepreşedinte al SUA – Al Gore („Un adevăr incomod”)- care a obţinut ,în acelaşi timp cu grupul de experţi ONU, premiul Nobel, ca şi Oscarul , pentru filmul realizat pe baza cărţii.

In fapt, s-a putut constata că, pe parcursul ultimului secol, temperatura medie a atmosferei (care este de circa 14°C) a crescut cu 0,7°C ( corelată cu o creştere, în acelaşi timp , a cantităţii de CO2 în straturile superioare a atmosferei, de circa 300 părţi pe milion la 600). S-ar putea spune că e o creştere neînsemnată (mai puţin de 1°C !). Dar, dacă facem comparaţie cu temperatura corpului uman – când depăşim temperatura normală de 37°C şi ne apropiem de 38°C – spunem că avem febră. In aceste condiţii , putem spune că planeta noastră ( atmosfera sa ) – începe să aibă febră ! Temperatura mai ridicată în atmosferă înseamnă mai multa energie acumulată, care se manifestă prin fenomene extreme : pe de o parte – veri mai calde, secetă, incendii în păduri (chiar şi în zone umede , subtropicale sau în nord – în Canada şi Siberia), pe de altă parte – dimensiuni tot mai mari ale furtunilor , uraganelor, taifunurilor distrugătoare, ale inundaţiilor – cu pierderi din ce în ce mai mari ( care se constată şi în rapoartele societăţilor de asigurări).

Ultimii 10 ani au marcat această evoluţie clară a schimbărilor climatice, pe care le putem observa cu toţii.

În ceea ce priveşte cauza acestei situaţii, putem distinge două categorii :

a) Cauze conjuncturale

În primul rând, este vorba de faptul că la nivel global au fost doi ani agricoli extrem de deficitari. Cel mai afectat sector a fost cel al producţiei de cereale, oleaginoase şi de furaje.

In al doilea rând – creşterea galopantă a preţului petrolului, care a dus la scăderea producţiei agricole în ţările sărace, unde fermierii nu au putut plăti preţul combustibilului. Nici agricultura din ţările industrializate nu a fost imună la preţul combustibilului.

Folosirea cerealelor pentru producerea biocombustibililor, care a început să se generalizeze într-un moment în care exista un surplus de cereale pe piaţă, în special de porumb. Acum, această tendinţă poate pune în pericol producţia de hrană necesară unei populaţii în creştere.

b) Cauze structurale:

Una este demografia, mai ales creşterea populaţiei în ţări asiatice şi africane, ceeace a provocat o creştere rapidă a cererii de produse alimentare în ultimii 10-15 ani.

Creşterii demografice i se adaugă un alt fenomen: urbanizarea, care a produs un deficit de forţă de muncă în agricultura multor ţări care nu au capacitatea de a investi pentru a compensa pierderile de forţă de muncă prin exploataţii agricole de tip industrial. Urbanizarea, pe de o parte, creşterea economică, deci a veniturilor, pe de altă parte, au condus la schimbarea obiceiurilor alimentare în ţări din nordul Africii, în India, dar mai ales în China. China era o ţară exportatoare de orez. După anii 1990 a devenit dependentă de importul de orez.

Revenirea la agricultura tradiţională, „biologică”, promovată de multe ţări occidentale, în ciuda argumentelor ştiinţifice, riscă să provoace noi dificultăţi multor ţări în a asigura cererile crescânde de hrană.

Ţări care erau autosuficiente în materie de produse alimentare, până nu demult, importă acum bunuri esenţiale, la preţuri exorbitante.

În fine, să nu uităm degradarea accentuată a terenurilor agricole, fie prin folosire intensivă şi iraţională, fie prin deşertificare. La asta se adaugă degradarea constantă a surselor de apă dulce, multe dintre ele necesare irigaţiilor. Dacă nu se iau măsuri în cel mai scurt timp, până în 2020 peste 1,2 miliarde de oameni vor suferi de foame cronică.

Pentru că este o problemă de natură globală, soluţiile, deşi particularizate, au la rândul lor un nucleu global: investiţii masive în modernizarea agriculturii, în cercetare-dezvoltare, în formarea noilor lucrători agricoli, în refacerea terenurilor agricole, în sisteme de irigaţii, în spaţii de depozitare.

Trebuie să vedem, în acest context, ce pot face statele. Ştiu că sub presiunea ideologică a neoliberalismului statului i s-a rezervat, în ultimele două decenii, un rol minor în gestionarea acestui tip de probleme. Mai mult, refuzul unor state, în principal refuzul SUA de a semna Protocolul de la Kyoto, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a adus în atenţie fenomenul „egoismelor naţionale”, care nu are cum ajuta la rezolvarea problemelor de natură globală.

Deşi este nevoie de o mai mare implicare a statelor în gestionarea fenomenului încălzirii globale, în măsura în care acceptăm existenţa lui, trebuie să vedem care va fi rolul lui. În primul rând este vorba de rolul de reglementare al statului. Am asistat în ultima vreme la eşecuri în serie a „autoreglementării”. Acolo unde statele au impus diverselor industrii norme dure în privinţa poluării s-au obţinut rezultate remarcabile. Este de menţionat modul în care UE a impus normele euro privitoare la emisiile motoarelor auto şi răspunsul sectoarelor de cercetare dezvoltare şi industriale la aceste cerinţe.

Pe de altă parte statele au instrumentul stimulentelor de natură fiscală, pentru promovarea energiilor alternative, spre exemplu, sau pentru reciclarea deşeurilor. Este dovada existenţei unor politici publice coerente, care dau sectorului privat o direcţie şi un set clar de priorităţi în domeniu.

Acum cele mai bune rezultate se pot obţine prin parteneriatul public-privat, care asociază dinamismului sectorului privat al economiei cu voinţa şi resursele puterii publice, pentru promovarea binelui comun al cetăţenilor.

Iată, câteva idei pe care am ţinut să le prezint în cadrul dezbaterii noastre.

Vă mulţumesc pentru atenţie !!!

Advertisements

23 Responses to “INTERVENTIE”

  1. radualexandrupsd3 Says:

    FELICITARI !

  2. cirlovacristian Says:

    @Dle.Ion Iliescu

    Sunt curios sa cunosc-daca este posibil-citi dintre oamenii de “stat si partid” impartasesc acest “tip” de idei si totodata si de ce?
    Promovarea si implementarea energiilor REGENERABILE ca alternativa la energiile conventionale este posibila in masura in care statul va elimina “capusele energetice”,dar cum statul este condus tocmai de catre aceste ………fenomene,somitati in materie de management ,nu cred ca este posibil asa ceva.Dv. credeti ca o sa lase din mina,asa de buna voie si nesiliti de nimeni,energiile?Sa fim seriosi.Iar ca bonus vin “unii” si privatizeaza resursele sub “impunere”de politica UE cu sprijin din Romania.
    Bine ca pina acum administratia tarii nu este privatizata.
    Dv spuneti bine ce spuneti cu “….parteneriatul public-privat…..” atita timp cit exista un parteneriat dar daca si pentru public si pentru privat este doar un singur reprezentant despre ce parteneriat mai poate fi vorba?
    Sa presupunem ca trecem si peste acest aspect,cu parteneriatul,citi “energeticieni” romani sau cite “fenomene” in materie de afaceri si management se implica in asemenea probleme daca nu cistiga 100% peste noapte,bineinteles cu ajutorul unor consilieri de la….stat.

    Sa-mi fie cu iertare caci eu privesc doar la nivel Romanesc dar la nivel European sau mondial sunt oameni,profesori,politicieni somitati in materie si care cunosc mult mai multe despre razboi,aliante,interventii……..

  3. Victor Says:

    Domnule Presedinte, am citit interventia dumneavoastra si o gasesc foarte bine structurata. Intrebarea mea este daca dumneavoastra, din toate informatiile pe care le detineti, sunteti optimist sau pesimist in privinta viitorului si daca puteti argumenta.

  4. emigrantul Says:

    INCALZIREA GLOBALA, CEL MAI PROBABIL UN NEADEVAR

    Citat Ion Iliescu
    /”Temperatura mai ridicată în atmosferă înseamnă mai multa energie acumulată, care se manifestă prin fenomene extreme : pe de o parte – veri mai calde, secetă, incendii în păduri (chiar şi în zone umede , subtropicale sau în nord – în Canada şi Siberia)”/

    Ultimele doua veri nu au fost foarte calde in Canada iar despre ierni ce sa mai vorbim. Cea mai recenta s-a incheiat acum vreo doua saptamini si a avut multa zapada. Un strat de aproximativ 75 cm grosime a acoperit in permanenta parcurile si zonele unde zapada nu era indepartata, in perioada ianuarie-martie inclusiv. Anul trecut, iarna lui 2006-2007 a fost excesiv de friguroasa. Fara sa aiba asa multa zapada ca ultima, cea precedenta, din punct de vedere al frigului, a fost cea mai nenorocita iarna pe care am vazut-o vreodata. Gerul nu se mai termina si asta la Montreal pe paralele 45. In aceeasi perioada 2006-2007 in Romania, situata tot la 45 grade latitudine nordica, iarna a fost excesiv de blinda.

  5. emigrantul Says:

    DIN PARTENERIATUL PUBLIC – PRIVAT (PPP) SINGURII CARE AU DE CISTIGAT SUNT PRIVATII

    PE ANSAMBLU BANII VARSATI LA BUGET, DE CATRE TOTALITATEA FIRMELE PARTICULARE, SUNT MAI PUTINI DECIT CEI LUATI DE ACESTEA DE LA STATUL ROMAN

    Asa-zisul parteneriat public – privat este in practica o simpla modalitate prin care firmele capitaliste devalizeaza bugetul unui stat. S-a vazut cum functioneaza asemenea colaborare pe un caz concret, acela al lui Decebal Traian Remes, care ministru fiind, a primit mita pentru a-l scoate cistigator la licitatie pe un protejat al unui fost mare demnitar. De asemenea, cazul Bechtel de constructie a autostrazii din Transilvania prin care Romaniei i s-a bagat pe git o firma de constructii ce nu face altceva decit sa traga bani din buget executind lucrari cu viteza melcului, este edificator. Alt exemplu: autostrada Bucuresti – Constanta inceputa in primii ani dupa revolutie. Nici pina acum nu este gata. Inca un caz relevant ar fi “Bordurile lui Videanu”, o escrocherie, prin care Romania a fost din nou saracita extragindu-se multi bani publici pe motivul efectuarii unor lucrari de reabilitare care in realitate au costat mult mai putin fiind si inutile pe deasupra. Parteneriatul Public – Privat ne-a adus numeroase beneficii si in trecut, a se vedea afacerea Stroussberg (constructia Cailor Ferate Romane) cind tara a pierdut 200 000 lei aur pe km, in loc de o suta mii, platind trei sute mii.

    Eficienta PPP-ului se remarca si din datoria externa a Romaniei, de aproximativ 34 miliarde euro. Ca o comparatie, pe 22 Dec. 89 tara nu mai datora nimic.

    Escrocheria parteneriatului – public privat functioneaza dupa urmatoarea schema: Romania se indatoreaza si finanteaza firme particulare care in totalitatea lor platesc mai putini bani bugetului si salariatilor decit au sustras de la stat.

    Doua sondaje sunt ilustrative in privinta rentabilitatii PPP-ului:
    ================================================
    Cine va avea mai mult de cistigat de pe urma deschiderii unei fabrici NOKIA in Judetul Cluj?

    Firma Nokia – 63.51 %
    Bugetul de stat al Romaniei – 17.57 %
    Angajatii din fabrica – 12.16 %
    Alte raspunsuri – 6.76 %

    Numar voturi: 74
    ================================================
    Cine a gestionat mai eficient economia Romaniei?

    Regimul Comunist din perioada 1945-1989 – 51.34 %
    Regimul Actual din perioada 1989-prezent – 0.00 %
    Alte Raspunsuri – 48.66 %

    Numar voturi: 187
    ================================================
    Citat Ion Iliescu
    /”Acum cele mai bune rezultate se pot obţine prin parteneriatul public-privat, care asociază dinamismului sectorului privat al economiei cu voinţa şi resursele puterii publice, pentru promovarea binelui comun al cetăţenilor.”/

  6. Mihnea Georgescu Says:

    Domnule Preşedinte,

    Recunosc ideile pe care ni le-aţi prezentat şi la Bucureşti, în repetate rânduri. Dacă îmi permiteţi o curiozitate personală: în ce limbă aţi ţinut acest discurs?

  7. anca Says:

    Domnule presedinte,

    este intr-adevar, un moment important in istoria umanitatii si nu toti liderii lumii sunt constienti de acest lucru: ne aflam la acea limita, care, odata depasita, nu mai exista cale de intoarcere: apa va fi rationalizata, aerul nu va mai putea fi respirabil…
    Sigur ca, personal, nu am inteles niciodata de ce trebuie sa crestem puterea militara a statului ca sa fim in siguranta si nu sa o scadem…un pistol in casa nu scade pericolul de a fi atacati dar creste probabilitatea ca o intamplare nefericita sa se produca.
    Ce a fost a fost, sa vedem ce e de facut: de dat inapoi e clar ca nu se va putea da, care ar fi propunerile pe mai departe;
    ‘egoismul statelor” care exista, fara doar si poate, trebuie folosit in interesul dezvoltarii viitoare a omenirii – poate prin dezvoltarea acelor zone transfrontaliere de conlucrare, prin finantarea, mai importanta, a unor proiecte comune care sa conduca la scaderea poluarii, a gasirii si folosirii unor surse alternative regenerabile de energie etc etc
    poate modificarea si completarea legislatiei in sensul scutirii unor taxe sau micsorarea acestora in cazul refolosirii unora dintre deseuri…
    Exemplu: pentru miscorarea haldelor de deseuri provenite din metalurgie, acestea ar putea fi folosite, cu succes, in industria cimentului – numai ca, cei care produc aceste deseuri, cand au auzit propunerea de a le fi preluate deseurile (pana atunci) le-au schimbat denumirea in sub-produse etc etc si vor sa le vanda. Nici asta nu ar fi fost o problema, industria metalurgica fiind privatizata, la fel ca si cea a cimentului . Fiind o economie de piata, logic, “branza e pe bani”. Numai ca cei din industria de ciment au solicitat o inlesnire fiscala, din partea statului de data asta, avand in vedere ca efectueaza practic, un serviciu in favorea acestuia, un serviciu comunitar – ceea ce le-a fost respins, deseurile sau sub-produsele cum vreti sa le spunem, raman nefolosite, cei din industria de ciment au alte surse constante de aprovizionare, nu le sunt esentiale acele deseuri, industria metalurgica plateste taxe pe depozitarea deseurilor dar si polueaza terenul de sub acele depozite…toata lumea …happy?
    Stiu ca nu este relevant pentru economia globala, dar, poate ca de la astfel de atitudini, secvente din imaginea de ansamblu a lumii, se poate ajunge la poza “intrega”…Educatia generatiilor viitoare este cea mai puternica optiune,,asta e clar, obisnuirea copiilor sa pastreze, sa recicleze, sa curete, sa nu strice! Dar in scolile cu WC in curte in care copii cu varsta de la 7 la 14 ani studiaza in aceeasi clasa, cu acelasi profesor si la care autobuzele cumparate de guvernul Nastase pentru transportul elevilor din satele distantate de scoala, la scoala sunt folosite pentru transportul nuntasilor la nunti (evident si cu motorina finantata de Primarie!) nu s epoate vorbi de educatie ecologica….mai raman orasele, unde, dupa cum se vede, la cate “”succesuri” se inregistreaza….sa speram totusi in mai bine! sa fim optimisti!
    Petrecere frumoasa, multumim pentru poze si …mai asteptam vesti in continuare!

  8. corinacretu Says:

    Paste fericit! Sa fiti sanatos si sa aveti numai bucurii. Aceleasi ganduri bune doamnei Iliescu, tot ce va doriti!

  9. PETRISOR SOCOL Says:

    Si pana la urma ce se va intampla cu candidatul PSD?

  10. Victor Says:

    Domnule Presedinte, va doresc Sarbatori fericite. Sanatate si colaboratori fideli.

  11. emigrantul Says:

    PUTEREA MILITARA A ROMANIEI TREBUIE CRESCUTA

    Citat Anca:
    /”personal, nu am inteles niciodata de ce trebuie sa crestem puterea militara a statului ca sa fim in siguranta si nu sa o scadem…un pistol in casa nu scade pericolul de a fi atacati dar creste probabilitatea ca o intamplare nefericita sa se produca.”/

    Comparatia dintre armata unui stat si pistolul din casa este una din cele mai mari prostii pe care le-am auzit vreodata. Arma personala are utilitate mica si in majoritatea cazurilor nu se justifica deoarece exista politia care mentin ordinea. Ia sa dispara aceasta structura sa vezi cum armamentul individual devine un factor indispensabil in viata fiecaruia, pentru ca altfel probabilitatea sa fi omorit si jefuit creste la 100%.

    Spre deosebire de cetatean, un stat nu dispune de o politie care sa-l apare de alte tari si ca urmare nu-i ramine decit sa se protejeze singur prin intermediul armatei care trebuie sa fie cit mai puternica.
    Pe aliante nimeni nu se poate baza prea mult deoarece istoria a demonstrat-o ca acestea se dezmembreaza exact in pragul razboiului, adica cind ai mai multa nevoie, ca sa nu mai vorbesc de situatia cind alianta este o simpla forta de ocupatie (vezi NATO).

    Da, o tara cu armata foarte puternica are tendinta sa-i ataca pe altii, creindu-si dusmani care pina la urma ii pot aduce mari neplaceri insa un stat slab are si mai multe sanse sa fie maltratat de straini fara ca el sa fi deranjat pe nimeni.

  12. cirlovacristian Says:

    PASTE FERICIT TUTUROR SI SARBATORI FERICTE

  13. radualexandrupsd3 Says:

    Catre emigrantul,
    sunt neplacut surprins de nivelul inferior de intelegere al problematicii.
    Daca veti mai avea pozitionari la acest nivel renunt sa va mai dau replica .
    Cate carti de economie a-ti citit d-stra?
    Dupa minim 200 carti mai discutam.
    Oricum SARBATORI FERICITE TUTUROR !
    HRISTOS A INVIAT !

  14. radualexandrupsd3 Says:

    Catre emigrantul,
    discutiiel legate de PUTEREA MILITARA A ROMANIEI depasesc limita ridicolului.
    V-as recomanta un studiu mai amanuntit al problematicii.
    V-as sugera sa incepeti cu ALVIN TOFFLER AL TREILEA VAL
    MULT SUCCES.
    HRISTOS A INVIAT!

  15. lucrad Says:

    Domnule Iliescu,
    As dori textul interventiei domneavoastra de la Forumul Crans Montana din 1992, in care expuneati vizinea despre Europa. V-as fi recunoascatoare daca l-ati publica pe pagina blogului sau daca mi l-ati putea trimite prin e-mail. Realizez in acest moment o cercetare despre subiect si discursul de atunci este, dupa mine, foarte important. Precizez ca nu l-am putut gasi in colectii de discursuri; din aceasta cauza indraznesc sa vi-l cer personal. Va multumesc anticipat.
    Cu stima,
    LR

  16. radualexandrupsd3 Says:

    Catre emigrantul,
    cea mai prostie auzita de mine este de a compara pistoalele cu apa folosite de copii mici in disputele teritoriale din parc cu un pistol din casa.
    In acest sens stau marturie cateva carti de exemplu : ISTORIA PRIMULUI RAZBOI MONDIAL , ISTORIA CELUI DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL ,si multe alte carti despre razboaie , strategii si arme precum si evolutia in timp a acestora.
    Apropo de NATO , exista o literatura bogata pe subiect , precum si cateva site-uri utile .
    Mult succes .

  17. emigrantul Says:

    Domnule Radu Alexandru,

    Am citit cu interes ultimele dumneavoastra comentarii, fiind placut surprins de bogatia argumentelor si citatelor (din citeva sute de carti dupa cum remarc) pe care le aduceti in sprijinul dizertatiilor ce le expuneti pe blogul curent. Nu am inca certitudinea daca sunteti intr-adevar bolnav psihic sau doar mimati o afectiune mentala dar in cazul cind simulati sigur o faceti cu o arta demna de admirat.

  18. anca Says:

    Imi cer mii de scuze de la toti cei care scriu pe acest blog, dar am un scurt comentariu personal catre un presupus coleg de blog (presupus pt ca nu face decat sa critice incontinuu si pe toata lumea, citand mereu si mereu spousele celorlalti, iar colegialitate presupune si o atitudine contructiva, amicala, ceea ce nu este cazul in ceea ce il priveste pe domnia sa!) Este ultimul comentariu personal adresat direct catre acest stimat “coleg”:

    catre @emigrantul

    va rog frumos, in ajun de sarbatoare a Pastelui ortodox, cu toata dragostea de care sunt in stare: pe viitor, ignorati mesajele mele si nu va mai referiti la ele. Asa voi face si eu cu ale Dv!

    Explicatie: imi induceti o stare nefireasca de iritare, data de modul de cenzurare a oricarui mesaj, text etc – copiati mereu pasaje din textele mele (si ale celorlalti, dar ma voi referi strict la mine, pentru a nu generaliza!) citand mesajele mele anterioare de parca as fi la tribunal si trebuie, ca parte adversa in proces, sa “ma dovediti”, folosindu-va de propriile mele cuvinte, de vreo “incalcare a legii”…cred ca pot sa inteleg dintr-o argumentare fireasca, fara a-mi revedea propriile cuvinte, reluate, ce am spus mai devreme.
    Stilul Dv, prin folosirea excesiva a citatelor si cautarea tot timpul a neadevarurilor si greselilor si erorilor celorlalti este si enervanta, dar mai ales inutila: nu veti reusi, cel putin in ce ma priveste pentru a ma rezuma numai la mine, sa ma faceti sa va cred mai destept sau mai bine pregatit….
    Deci va rog inca o data, frumos si civilizat: nu mai cititi ce scriu si nu va mai referiti la textele mele in ceea ce comentati! Multumesc frumos pt intelegere!

  19. cirlovacristian Says:

    @anca
    doamna draga @emigrantul de multe ori greseste.
    Pe linga el mai sunt sunt miiii….vezi @radualexandrupsd3,o superbitate de om.Oricum nici nu stiu daca trebuiesc sa-i ascultam.
    Paste fericit tuturor.

  20. radualexandrupsd3 Says:

    Catre emigrantul,
    BUN VENIT IN FAMILIE ,
    evident serch google este o varianta de cultura mult mai solida , plina de farmecul unor citate detaliate .
    In privinta relatie dintre parteneriat public -privat un elementar manual de economie lamureste tipurile de investitii catre care sunt atrasi investitorii publici , si cei privati si modul cum pot fi acestea optimizate .
    In privinta comparatie dintre un pistol din casa si o armata retractez cele afirmate de mine.
    Cat despre citate aveti perfecta dreptate insa mai important mi se pare un argument logic care are la baza o lectura decat un citat efectiv.
    As vrea ca in acest schimb de replici sa nu uitati ca eu respect sincer efortul pe care il faceti in a va sustine pozitiile chiar daca nu consimt si eu la ele .
    In privinta sentimentului pe care il simte ANCA atunci cand ii judecati textele nu o inteleg . In cazul meu le consider o provocare intelectuala.
    Singurul dubiu il am legat de calitatea si nivelul acestei provocari.
    Paste fericit !

  21. anca Says:

    Draga Radu Alexandru,

    Nu vad unde este provocarea intelectuala, atunci cand o persoana cu care te consideri in dialog, neaga orice parere in afara de cea personala si nu accepta si alte puncte de vedere ca fiind corecte. Un exemplu de “bune practici” in domeniu ar putea fi dl. Cristian Carlova, caruia, chiar daca nu sunt intotdeauna de acord, pot sa ii remarc si ascutimea argumentelor si justetea lor (cateodata!), domnul C.C. avand un mod de conversatie normal (as spune eu) chiar daca discutam in contradictoriu.

    Nu cred ca cineva imi poate “judeca” textele – daca ar fi asa, Dl. Presedinte ar fi singura persoana din lumea asta de la care as accepta o astfel de “judecata”. Dar cum stiu ca domnia sa nu are astfel de “abordari” ale problemei…

    Daca Dv acceptati sa vi se judece textele, opiniile….e problema Dv personala. Eu, personal, nu “judec” pe nimeni, nici texte, nici persoane. Poate ca am o altfel de intelegere a democratiei. Desigur, am o parere, o opinie, despre orice, care poate fi sau nu publica.
    Acum, opinia mea e sa ne oprim aici si sa nu inundam acest blog cu o neprielnica si mai ales neproductiva conversatie.

    Paste fericit la toata lumea!
    (atat cat ne putem bucura fiecare, de starea de fericire, de intelegere si de lumina pe care ar trebui sa ne-o aduca in suflete Invierea Mantuitorului!Poate caldura divina sa mai dezghete pojghita de ura si negare a tot si toate din suflete unora dintre noi…Doamne ajuta-i si da-le liniste sufleteasca si binecuvantare!)

  22. radualexandrupsd3 Says:

    Draga ANCA ,
    in mod clar incep sa devin dependent de blogosfera daca si astazi stau si urmaresc ce se mai intampla.
    In privinta modului in care se poate lansa o provocare intelectuala in mod evident exista varianta eleganta pe care d-stra o alegeti de ficare data pe blogul personal , pe cel al D-lui PRESEDINTE ION ILIESCU si in alte pozitionari.
    Exista insa si persoane mult mai virulente care combina agresivitatea cu rapide treceri dintr-un registru in altul , in care partizanatul tine locul celui mai puternic argument . Nu sunt adeptul unei astfel de metode .
    Insa detaliile de finete intr-o argumentatie ies din contradictie nu dintr-o suava discutie de complezenta .
    As dori sa dau un exemplu poate prea sofistificat . In Dialogul SOFISTUL de Platon contradictia este chiar elementul indispensabil unei gandiri logice si garantia unei concluzii solide . Nu te poti apropia de adevar fara a trece cu bine de toate primejdiile erorilor posibile.
    In cazul de fata emigrantul, acest GICA CONTRA mereu la datorie , are un rol indispensabil , cineva trebuie sa si critice , trebuie sa existe opozitie , odata intrat in spatiu public exista riscul ca cineva sa-ti ia la puricat toate textele .
    Nu va inteleg supararea mai ales ca nivelul la care este realizat acest demers sofistic este de cele mai multe ori lamentabil .
    In cazul meu recunosc ca am privit perseverenta acestui ,,emigrant ,, ca pe o provocare , am remarcat o imensa munca de documentare si un interes viu pentru problematica de pe blog . Acest om munceste , cauta , se zbate si vrea sa fie mereu primul in orice disputa si cu orice competitor .
    Ar fi un partizanat inutil din partea mea sa nu recunosc ca de multe ori nu am fost la fel de bine documentat intr-o problema si nici la fel de rapid si chiar anumite aspecte mi-au scapat.
    ,,Emigrantul ,, are meritele lui si as putea spune ca daca nu ar exista ar trebui inventat dar fara mecanismul de teleghidare catre concluzie.
    Paste fericit ,
    si va rog nu va lasati atinsa eleganta de diverse comentarii.

  23. anca Says:

    dependent de blog, zici? cred ca este deja un virus, pentru ca acum vad cate este ceasul, 10 noaptea si totusi stau aici, cu voi…pentru ca am intalnit foarte multi oameni cu care efectiv este o placere sa stai de vorba, sa ai discutii, chiar in contradictoriu (cel mai des, pt ca altfel s-ar numi monolog…)
    dar fac acest lucru cu eleganta, asa cum spui, cu umor cateodata si cred ca arma cea mai eficace pentru “uciderea” oricarei incrancenari partizane este umorul…umorul de calitate, placut, ironia, glumele…
    sper sa ne pastram mereu echilibrul, in toate! si eleganta, evident!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: