CONVORBIRI (1)

Confucius

Ridica o problemă – aceea a identitatii NATO, care a cunoscut doua momente cruciale de adaptare a sa la conditiile internationale schimbate :

a.- Prabusirea de sistem din spatiul est-european din 1989, desfiintarea Tratatului de la Varsovia din 1991 si destramarea URSS, prin proclamarea independentei fostelor republici componente, inclusiv independenta Rusiei.

b.- Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 si decizia de a interveni militar in Afganistan pentru lichidarea unui focar al terorismului international si sprijinirea Afganistanului in eforturile de stabilizare si dezvoltare democratica (era pentru prima data cand NATO actiona in afara spatiului euro-atlantic care ii definea misiunea si zona de responsabilitate).

Esecul unei interventii militare in Afganistan – spune Confucius – ar marca eşuarea mitului “umbrelei de protecţie” pe care ar trebui sa o reprezinte NATO.

Intr-adevar, Afganistanul constituie un punct slab al rolului asumat de SUA si de NATO. De aceea, la Summitul de la Bucuresti, aceasta a fost una din temele majore. Inclusiv prezenta presedintelui Hamid Karzai a marcat acest lucru.

In ce priveste remarca referitoare la efectele negative asupra Aliantei ale includerii in organizatie a unor state potential generatoare de instabilitate si conflicte – precum se vede aceasta preocupare a aparut de fiecare data cand a avut loc o largire a NATO. De aceea, in 1952, spre exemplu, a avut loc primirea concomitenta a Greciei si Turciei, considerand ca in interiorul organizatiei tensiunile si starile conflictuale dintre cele doua tari vor putea fi mai eficient solutionate.

Amanarea Romaniei in 1997 avea in vedere atat pregatirea tarii, in plan intern – politic si militar, cat si clarificarea unor probleme cu vecinii (de unde si o anumita presiune pentru incheierea Tratatului cu Ucraina).

Si la Summitul din Bucuresti – amanarea Macedoniei ca si a negocierilor cu Ucraina si Georgia au avut aceeasi cauza.

Precum vedeti, apar ambele viziuni in abordarea acestor probleme : pe de-o parte, amanarea invitarii unor state, pana la rezolvarea unor probleme litigioase; pe de alta parte – invitarea unora, in ciuda existentei unor astfel de probleme – in ideea ca integrarea lor in Alianta, sau in forme preliminare de cooperare – ar putea fi un factor favorizant pentru rezolvarea acestor probleme (mai bine „in”(inauntru) decat „out”(in afara) – abordare care a fost uneori adoptata si de UE).

Mai delicata este problema raporturilor cu Rusia si motivarea „scuturilor de aparare”. Aspect ridicat de Putin la Bucuresti si in care, precum s-a vazut, Alianta nu are un punct de vedere comun bine conturat, aparand divergente clare intre abordarea americana si a unor aliati europeni importanti.

Mihnea Stoica

Ma intreaba ce parere am despre decizia Summitul de la Bucuresti de a nu invita Ucraina si Georgia.

Eu am spus si inainte ca „probabil nu va fi adoptata aceasta decizie la Bucuresti”, tinand seama de opozitia clara a unor state europene. Cred ca solutia adoptata este una realista. Parere impartasita constant si de emigrantul .

In ce priveste trimiterea de trupe romanesti, suplimentare, in Afganistan, aceasta decizie ar trebui sa fie supusa si aprobarii Parlamentului.

vbabiciu

Constata, pe buna dreptate, importanta si pentru imaginea noastra in exterior, a consideratiei care se acorda sau nu, fostilor sefi de state ( nu e nevoie sa amintesc de practica civilizata, din acest punct de vedere, din Statele Unite). Despre efectele unor pozitii exprimate de Presedintele Basescu, inainte de deschiderea Summitului, cred ca nu e un secret, ele sunt inregistrate si retinute ca atare in toate cancelariile interesate. Este bine ca, pe parcurs, mai ales dupa sosirea Presedintelui Putin (a carui prezenta nu era sigura pana la anuntarea deciziei privind Ucraina si Georgia) , Traian Basescu si-a mai retusat unele aprecieri. S-ar putea sa mai invete din asemenea experiente (desi declaratiile privind Macedonia au fost, din nou, inconsecvente).

Corina Cretu

Sunt pertinente aprecierile de pe blogul sau privind Summitul de la Bucuresti, ca si cele mentionate de vbabiciu ; Mihnea Georgescu ; Sorin Tudor.

bucur

prezinta cateva opinii interesante si mai ales informatii privind efectele Summitului asupra modului de reflectare atat a evenimentului in sine, cat si a Romaniei si a Bucurestiului in presa americana. Pentru ca intr-adevar, un asemenea eveniment politic, cu o participare atat de larga a unor personalitati politice de prim rang in plan international si a unui numar mare de ziaristi este un prilej unic de vizibilitate internationala, foarte important pentru o tara ca a noastra, care are nevoie de o reflectare mai larga si obiectiva in presa internationala.

Maria Barbu

Te felicit pentru efortul de finalizare a tezei de doctorat si pentru tema abordata “arhitectura europeana”. Iti stau cu placere la dispozitie pentru informatii privind demersurile pentru integrarea Romaniei in structurile europene si euroatlantice.

Mihnea Georgescu

Multumesc pentru sugestia privind elaborarea unor “confesiuni autobiografice”. E nevoie de timp. Deocamdata sunt angrenat, inca, in multe actiuni ; dar sper sa concretizez si acest proiect.

emigrantul

Voi lua in seama sugestia de a salva continutul blogului pe hard-disk, periodic, de exemplu o data la trei luni, iar copia respectiva sa fie publica. Multumesc si pentru indrumarile tehnice, atat de utile. Deocamdata, intregul continut este arhivat pe luni, inca de la aparitie (12 noiembrie 2007), in dreapta, la “Arhive”. Cu acest prilej marchez si 5 luni de blogerat !

Sunt de acord cu emigrantul privind limitele folosirii bicicletei ca solutie generala si practica de deplasare in orase mari aglomerate si poluate.

Pe fond emigrantul are dreptate cand subliniaza ca sistemul social in care traim favorizeaza o minoritate, a bogatilor, sa-si insuseasca cea mai mare parte a rezultatelor economice si a resurselor tarii. Polarizarea sociala este un efect al economiei capitaliste de piata care caracterizeaza lumea contemporana, iar in conditiile globalizarii, ea se reflecta si la nivel planetar prin decalajele enorme dintre tarile bogate si cele sarace. Dar,aceasta nu inseamna ca solutia ar fi reintoarcerea la un sistem care a falimentat tocmai datorita esecului sau atat in plan politic (lipsa democratiei si a libertatii de exprimare) cat si in plan economic. Experienta socialistilor europeni (incepand cu cei suedezi) de a promova conceptul de “ economie sociala de piata “ si a unui model social – urmarind reducerea decalajelor si asigurarea de sanse egale tuturor – este reperul care trebuie sa ghideze eforturile noastre de modernizare si dezvoltare a societatii romanesti.

Advertisements

6 Responses to “CONVORBIRI (1)”

  1. Mihnea Georgescu Says:

    Domnule Preşedinte,

    Cum trece timpul! Felicitări pentru cele 5 luni de bloggerat, ca să nu spunem blogăreală, că sună ca-ntr-o mahala virtuală, ha, ha, am făcut şi o rimă…

    Mă gândesc ce melodie să vă dedic la această mini-aniversare…

    Iată una Oldies, But Goldies, care evocă relaţia Iliescu-bloggeri, Ne cunoaştem din vedere, în interpretarea inegalabilei Corina Chiriac…

    http://www.trilulilu.ro/morocos/daf884a095f029

  2. Maria Barbu Says:

    @Dle Presedinte,

    de fapt titlul tezei mele de doctorat a fost “Rolul liderului in configurarea securitatii nationale, in conditiile noii arhitecturi europene”, teza din care am publicat deja o prima parte in cartea “Postmodernimul, liderii si crizele” si doresc sa editez o adoua carte din partea a doua a tezei, sub titlul “Arhitectura europeana” . Ceea ce doresc eu f mult este sa completez partea teoretica, cu un studiu de caz privind integrarea concreta a Romaniei, si datele primite de la un lider politic de top, sef de Stat cum ati fost Dv, ar constitui un material extrem de pretios!

  3. emigrantul Says:

    PARERILE UNUI INVATAT SUEDEZ (Johan Norberg) DESPRE MODELUL SUEDEZ SI MODUL CUM PRESEDINTELE ILIESCU IL PERCEPE

    CONFORM CELE SPUSE DE SUEDEZ SE PARE CA VESTITUL MODEL A REZISTAT DIN ANII 70 PINA IN 90. TOCMAI CIND ION ILIESCU IL PROMOVA MAI ASIDUU ACESTA INCEPUSE SA SE DEZINTEGREZE.

    Ca idei principale retinem cu citat din Johan Norberg:

    1) “Nu sunt sigur ca presedintele Iliescu cunoaste cu adevarat modelul care a stat la baza succesului Suediei.”

    2) “In anii “50, Suedia era una dintre cele mai bogate si mai dezvoltate tari ale lumii. In acea perioada, Suedia avea taxe mai mici si o economie mai deschisa decat restul tarilor occidentale si decat Statele Unite.”

    3) “Iliescu se refera la nivelul mare al taxelor si al cheltuielilor sociale din Suedia, dar aceste elemente au fost introduse mult mai tarziu, in anii “70.”

    4) “In anii “70, eram pe locul patru in topul celor mai bogate natiuni ale lumii. Astazi, suntem pe locul 14.”

    5) “politica noastra fiscala, de majorare a taxelor si a cheltuielilor publice, a intrat intr-o criza grava la inceputul anilor “90, asa ca am fost nevoiti sa incepem sa dereglementam economia si sa o facem mai deschisa spre piata libera, macar in privinta marilor piete si a companiilor de top. Deci, pe langa taxe, comparativ cu restul Europei, Suedia este acum, in multe privinte, o economie mai liberala.“

    6) “social-democratii suedezi au fost intotdeauna prieteni cu marile companii. Le-au acordat privilegii, reduceri de taxe, exceptii de la legislatie si multe alte facilitati doar pentru a-i face sa ramana aici.”

    7) “Un aparat de stat de dimensiuni mari, precum cel din Suedia, nu se poate finanta prin taxarea capitalului si a celor mai bogati, pentru ca acestia ar putea parasi tara. In schimb, este absolut firesc ca factura statului bunastarii sa fie achitata in proportie covarsitoare de catre oamenii obisnuiti si de cei cu venituri modeste, intrucat acestia nu pot pleca”

    ===============================================
    “Socialismul suedez

    07/03/2008 de Ionut Balan
    Interviu cu Johan Norberg, Senior Fellow la Cato Institute

    INTREBARE: Fostul presedinte Ion Iliescu prezinta modelul suedez drept solutia-minune pentru Romania inca din 1990. Ce ne poate spune un suedez despre acest model?

    RASPUNS: Nu sunt sigur ca presedintele Iliescu cunoaste cu adevarat modelul care a stat la baza succesului Suediei. In anii “50, Suedia era una dintre cele mai bogate si mai dezvoltate tari ale lumii. In acea perioada, Suedia avea taxe mai mici si o economie mai deschisa decat restul tarilor occidentale si decat Statele Unite. Bunastarea suedezilor s-a datorat comertului liber si economiei de piata.
    Iliescu se refera la nivelul mare al taxelor si al cheltuielilor sociale din Suedia, dar aceste elemente au fost introduse mult mai tarziu, in anii “70, atunci cand ne-am permis sa o facem. Daca am fi marit taxele si protectia sociala atunci cand eram saraci, astazi nu am fi fost atat de bogati. Mai intai trebuie ca tarile sa atinga un anumit nivel de bunastare si abia dupa aceea sa treaca la cheltuirea resurselor.
    Dar, chiar si in circumstantele in care inasprirea fiscalitatii a fost implementata la momentul potrivit, Suedia a suferit din cauza taxelor mai mari, atat din punct de vedere economic, cat si social. In anii “70, eram pe locul patru in topul celor mai bogate natiuni ale lumii. Astazi, suntem pe locul 14. De asemenea, in sectoarele in care statul a intervenit cel mai mult, munca si angajarile au fost descurajate, mai ales in randul celor tineri. Actualul guvern suedez incearca sa rezolve aceasta problema reducand impozitele pe munca si micsorand compensatiile sociale, ceea ce inseamna ca modelul suedez are un pret. Trebuie sa fii foarte sigur ca vrei sa-l platesti inainte sa treci la implementarea lui.

    INTREBARE: Totusi, locurile pe care si le-au pastrat tarile din nord in fruntea topului competitivitatii – Danemarca (locul 3), Suedia (4), Finlanda (6), Norvegia (16), Islanda (23) – sfideaza ideea ca impozitele mari, sectorul public puternic si protectia sociala consistenta sunt incompatibile cu eficienta economica. Care este secretul?

    RASPUNS: Avem de-a face cu situatii diferite. Norvegia iese din discutie, gratie veniturilor din petrol. Islanda este o tara foarte liberala, cu o economie extrem de dereglementata. Piata muncii din Danemarca este una dintre cele mai libere din Europa.
    Dar de ce si Suedia? Partial datorita faptului ca politica noastra fiscala, de majorare a taxelor si a cheltuielilor publice, a intrat intr-o criza grava la inceputul anilor “90, asa ca am fost nevoiti sa incepem sa dereglementam economia si sa o facem mai deschisa spre piata libera, macar in privinta marilor piete si a companiilor de top. Deci, pe langa taxe, comparativ cu restul Europei, Suedia este acum, in multe privinte, o economie mai liberala.

    INTREBARE: Haideti sa privim problema altfel. De ce intreprinzatorii din Germania sau Franta, unde povara fiscala este ceva mai redusa decat in Suedia, isi muta afacerile in Est cu o viteza care-i determina pe oamenii politici sa-i invinovateasca de „lipsa de patriotism”, iar in tara dv cantitatea de capital „exportat” pare a fi mai scazuta?

    RASPUNS: Ei bine, multe dintre noile „joburi suedeze” sunt create, de fapt, in afara si multe dintre cele mai mari companii sunt detinute acum de alte tari. Insa cu siguranta, comparativ cu Germania si Franta, fenomenul este mult mai restrans. Una dintre cauze ar fi ca social-democratii suedezi au fost intotdeauna prieteni cu marile companii. Le-au acordat privilegii, reduceri de taxe, exceptii de la legislatie si multe alte facilitati doar pentru a-i face sa ramana aici. In Suedia functioneaza o taxa corporativa unica, de 28%, in vreme ce in Germania, Franta si alte tari depaseste 30%, iar in unele tari se aplica chiar impozitarea progresiva. Un aparat de stat de dimensiuni mari, precum cel din Suedia, nu se poate finanta prin taxarea capitalului si a celor mai bogati, pentru ca acestia ar putea parasi tara. In schimb, este absolut firesc ca factura statului bunastarii sa fie achitata in proportie covarsitoare de catre oamenii obisnuiti si de cei cu venituri modeste, intrucat acestia nu pot pleca. Din acest punct de vedere, sistemul este extrem de nedrept.”

    Sursa:
    http://www.sfin.ro/articol_12115/socialismul_suedez_-_parazitul_capitalismului_occidental.html
    ===============================================

  4. emigrantul Says:

    11 SEP. 2001 SI AFGANISTANUL

    Domnule Presedinte,

    Nu exista nici o dovada concreta ca Afganistanul ar fi avut vreo contributie la atentatele din 11 Septembrie si nimeni nu a putut demonstra clar implicarea talibanilor sau altor forte ce actionau atunci in Afganistan. Mai mult, nici unul din cei dati drept faptasi de americani, si care probabil sunt intr-adevar autorii reali ai atacurilor, nu era Afgan.

    Mai degraba consider ca in zilele ce au urmat spectaculosului atac, presedintele Bush si administratia americana s-au gindit ca nu ar fi rau sa scoata un tap ispasitor in persoana Afganistanului, o tara macinata de conflicte interne, slaba militar dar cu o pozitie strategica foarte interesanta pentru US.

    Planul Americii era mai complicat, Afganistanul fiind prima faza dupa care urma Irakul si in final Iranul prin prindere la mijloc intre doua armate US. Din pacate (pentru Bush si US nu pentru Romania), incompetenta cu care au fost gestionate cele doua razboaie si evaluarea gresita a adversarilor a condus la intarirea puternica a Iranului care este in prezent o supraputere militara dotata cu arme nucleare, rachete intercontinentale si alte mijloace militare moderne. Un razboi impotriva Republicii Islamice nu poate fi cistigat de SUA fara pierderi comparabile cu cele suferite in cea de-a doua conflagratie mondiala de catre URSS.

    Sigur se va ajunge la razboi intre US si Iran. Care vor fi rezultatele si consecintele precise ale conflictului nu pot prevedea acum insa sunt sigur ca America nu va iesi victorioasa. Tot petrolul Peninsulei Arabe se afla la doar citeva sute de kilometrii de Iran pe mii de km din Nord pina in Sud. Este imposibil ca US sa nu incerce un atac disperat cu scopul anihilarii Republicii Islamice inaintea retragerii din Irak.

    Citat ION ILIESCU:
    “Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 si decizia de a interveni militar in Afganistan pentru lichidarea unui focar al terorismului international si sprijinirea Afganistanului in eforturile de stabilizare si dezvoltare democratica (era pentru prima data cand NATO actiona in afara spatiului euro-atlantic care ii definea misiunea si zona de responsabilitate).”

  5. Mihnea Stoica Says:

    Domnule Presedinte,

    Va multumesc pentru raspunsuri si pentru lamuririle cu privire la Summitul care tocmai s-a incheiat.

    Si, desigur… felicitari pentru cele 5 luni de activitate sustinuta in “blogosfera”!!!
    Cu aceasta ocazie, permiteti-mi sa va recomand un articol scris de mine si publicat in ziarul clujean “Faclia”, unde v-am dat pe Dvs, alaturi de Adrian Nastase, ca model de bloggeri! In articol, exista si o interventie a lui Mihnea Georgescu.

    Puteti accesa articolul aici: http://ziarulfaclia.ro/Blogul-pseudo-jurnal-modern-sau-arma-politica-+6288

  6. Confucius Says:

    @Ion Iliescu

    Vă mulţumesc pentru dialog. Vă propun, pe un cu totul alt plan, o temp de meditaţie: disparităţile Est-Vest în UE. Mai jos preiau un articol postat pe blogul meu. Nu se vrea o analiză profesionistă şi nici un argument solid. E vorba mai curăn de indicii în favoarea unei teze: aceea că diferenţele în preţul forţei de muncă se vor constitui în una dintre temele majore pe agenda politică în viitorul apropiat.

    Ieri a trecut neobservată o ştire: În Slovenia s-au adunat mai multe organizaţii sindicale pentru a atrage atenţia asupra diferenţelor de salarizare între Est şi Vest în interiorul Uniunii Europene. Deşi a fost o acţiune mică, ea prefigurează un subiect care are potenţialul de a deveni tema cea mai puternică a stângii europene.

    În România, la fel ca în toate ţările din fostul bloc răsăritean, singurul preţ nealiniat la un fel de normă europeană e preţul forţei de muncă. Pretextul public a fost mereu acela că productivitatea muncii trebuie să determine preţul forţei de muncă (ceea ce e corect). Iar productivitatea în România e foarte mică (ceea ce e în bună măsură fals…).

    Cei probebil 3 milioane de români plecaţi la muncă prin Spania, Italia si aiurea prin Europa de vest sunt consecinţa directă a acestei stări de fapt. Iar consecinţa economică şi socială directă este că singura lor contribuţie la bunăstarea economică de acasă inseamnă banii trimişi de ei din căştig, care înseamnă doar o mică parte din rezultatul muncii lor. Partea mare a rezultatului rămâne în acele ţări şi asigură evitarea crizelor economice de acolo.

    Cum se face că e în mare parte falsă aserţiunea că productivitatea muncii în România e mult mai mică decât în Occident? În primul rând prin mecanismul de calcul. Se folosesţe ca argument productivitatea exprimată în bani, în locul productivităţii exprimate în volum al producţiei.

    Aparent e corect pentru că banul poate fi singurul numitor comun. Doar că asta nu e mereu adevărat. Fără a intra în argumente sofisticate, oricine poate constata că un român care culege manual căpşuni în Spania nu culege mai multe decât în România. Şi totuşi e plătit de 10 ori mai mult în Spania. Putem merge şi la celălalt capăt al spectrului: un medic în România produce concret cel puţin la fel ca unul în Germania: nu operează mai puţin, nu îngrijeşte mai puţini bolnavi. Ca să nu mai vorbim despre companiile multinaţionale din România: dacă e vorba de producţie industrială, tehnologia şi produsul sunt aceleaşi, de multe ori managerii sunt straini, în mod firesc productivitatea de volum trebuie să fie tot pe acolo (şi cam este…). Dar şi în economia simplă: e greu de presupus că un brutar din Dorohoi face mai puţină pâine decât unui din Paris. Şi nici pâniea nu e mai ieftină. Şi exemplele pot continua.

    E adevărat că în agricultură, de exemplu producţia la hectar e mică. Doar că şi aici e o făcătură la mijloc. Productivitatea muncii calculată în bani presupune implicit producţia a ceva destinat schimbului economic (vînzării). Însă traducerea corectă a denumirii de agricultură de subzistenţă e sector agricol în afara circuitului economic; pentru că populaţia din acest sector nu vinde şi nu cumpără, deci nu e forţă de mucă salariată care să producă ceva destinat schimbului. Astfel nici productţia agricolă şi nici populaţia din agricultura de subzistenţă nu au ce căuta în datele pentru calculul productivităţii, pentru că distorsionează rezultatul.

    In fine, calculul în bani al productivităţii muncii e afectat de preţul de schimb, ca element de bază în calculul valorii. Există prin urmare o distorsionare a rezultatului în funcţie de preţurile practicate în ţare respectivă. Există desigur corecţia prin paritatea puterii de cumpărare, dar aceasta ia în calcul un indice mediu al preţurilor, asemănător cu mecanismul din coşul mediu zilnic şi la fel de artificial ca acesta.

    Salariile mici nu sunt rezultatul guvernărilor de dreapta. Pe timpul ultimei guvernări PSD, puterea reală de cumpărare a salariaţilor a scăzut aproape constant în pofida creşterii economice. Nu vreau să speculez asupre motivelor şi nu vreau să fac vreo teorie a conspiraţiei.

    Ceea ce contează sunt faptele, iar acestea conduc spre constatarea că există în mod obiectiv o disparitate artificială între Est şi Vest în privinţa preţului forţei de muncă. Sindicatele au înţeles acest lucru.

    E de presupus că o astfel de temă legitimă va deveni propritară pentru forţele de stânga din ţările Central şi Est Europene, la fel cum în Germania toţi anii 90 au fost dominaţi de tema disparităţilor între landurile fostei RDG şi cele ale fostei RFG. Rămâne de văzut cine, când şi cum va prelua tema în România.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: