Archive for March, 2008

INTERVENTII (3)

31/03/2008

Mihnea Georgescu

 

Mentioneaza manifestarea de protest a cetatenilor din sectorul 6 in legatura cu actiunea de retrocedare a Parcului Favorit – act similar cu cel din Parcul Bordei. Intr-adevar, in Bucuresti, indeosebi s-a desfasurat o veritabila ofensiva impotriva spatiilor verzi (parcul IOR din sectorul 3, padurea Baneasa , s.a.) ceeace a deteriorat grav acest indicator de sanatate (suprafata de vegetatie pe cap de locuitor) in conditiile in care s-au amplificat sursele de poluare a aerului (cresterea numarului de automobile, cantitatea de praf din aer, din cauza santierelor din oras, etc.).

 

Exista o initiativa parlamentara care vizeaza masuri de interzicere totala a sacrificarii spatiilor verzi ( inclusiv in legatura cu restituiri de proprietati sau cu promovarea de proiecte de constructii de asemenea spatii ). De fapt, afacerile imobiliare, foarte rentabile au stat la originea tuturor aceste actiuni cu efecte negative asupra orasului. Ca plan de perspectiva municipalitatea si guvernarile viitoare ar trebui sa prevada chiar o actiune ampla de extindere si amenajare de spatii verzi – atat in interiorul cat si in afara Bucurestiului (refacerea unor paduri cuplate cu suprafete de apa, in jurul orasului).

 

vbabiciu

 

Mentioneaza ca actiunea ampla si eficienta a britanicilor pentru colectarea de deseuri si valorificarea lor nu este un caz izolat. Acest lucru se intampla si in alte tari. Am vazut ceva similar in Germania.

Olanda, cu multi ani in urma, era data ca exemplu pentru ca 60% din hartia utilizata era hartie reciclata. Sistemul de amenzi inclus in legislatiile nationale este un stimulent  in aceasta privinta, ca si actiunea factorilor administrativi pentru organizarea unui sistem bine pus la punct de colectare a deseurilor. Noi, din acest punct de vedere, am involuat fata  de situatia din 1989 – cand era mai bine organizata colectarea diverselor deseuri (hartie, sticla, mase plastice, metal, etc).

 

Dealtfel problema se pune in mod tot mai acut la nivel mondial. Lester Brown scria, cu ani in urma, ca in conditiile epuizarii resurselor de materii prime, in cursul secolului XXI  industria reciclarii materialelor va deveni una din cele mai importante. Pentru tara noastra acest lucru este important si din punct de vedere al valorificarii unor materiale, altminteri irosite, devenite pierderi absolute pentru economie, cat si din punct de vedere al creerii de locuri de munca si resurse suplimentare de venituri.

 

Articolul prezentat de emigrantul apartinand d-lui Cupsa, datat august 2004 – „Cultul saraciei – religie nationala”, reflecta intradevar o mentalitate demna de alte epoci !

 

In ce priveste opinia privind pluripartidismul, pe care  emigrantul il respinge, considerand ca avem de a face cu un “partid unic capitalist”- bineinteles ca o consider nu doar o eroare, ci chiar o pozitie nociva. Sub acoperirea unui radicalism extrem se alimenteaza de fapt o confuzie politica care, in ultima instanta, slujeste fortelor de dreapta !

Daca o asemenea confuzie are succes in masa electoratului este clar ca acesta este derutat : daca tot sunt “o apa si un pamant” ce rost are sa mai alegi? Ori ca se numesc liberali, conservatori, populari ori social-democrati – nu e nicio deosebire. Nu stiu daca  emigrantul  este constient de acest lucru? Acesta a fost dintotdeauna, efectul pervers al discursului extremist – fals radical, populist si demagogic !

 

Maria Barbu  are dreptate cand constata ca ambele guvernari de dreapta – CDR+PD in perioada 1996-2000, ca si cea actuala au avut un impact negativ asupra societatii romanesti, care a fost vulnerabilizata si ca se impune sa se asigure o guvernare echilibrata social-democrata, pentru anii ce vin. In conditiile actuale, PSD este singura alternativa viabila pentru Romania. Acest lucru trebuie sa fie inteles de electoratul roman. Aceasta trebuie sa fie tema dominanta a campaniei electorale, atat la alegerile locale cat si la cele parlamentare.

INTERVENTII (2)

30/03/2008

 

 Mihnea Stoica ( mihneablog.wordpress.com)

 

Apreciaza sustinerea dezbaterilor in legatura cu ecologia si protectia mediului.

 

La Galati am avut prilejul sa particip la doua manifestari

:

 PIC00087     PIC00104          

  • una, la Universitatea  “Danubius” – unde, Senatul a hotarat sa-mi confere titlul de “Doctor Honoris Causa”, in cadrul “Simpozionului privind dezvoltarea durabila, schimbari climatice si energie”.

PIC00100 PIC00099

 

Simpozionul a fost pentru mine un prilej pentru prezentarea in fata studentilor si cadrelor didactice, a principalelor probleme ale conceptului de dezvoltarea durabila si ale protectiei mediului, in special procesul de incalzire globala si de schimbari climatice – cu referire la filmul lui Al Gore (care a si fost prezentat audientei)  si la ultimul volum al “Planului B,3” al lui Lester Brown, aflat in faza finala de traducere si editare in limba romana. Voi prezenta si pe blog textul “cuvantului introductiv” la acest volum.

 

  • A doua, a fost Reuniunea Departamentului pentru Protectia Mediului, de pe langa Consiliul National al PSD -la care au participat reprezentanti din toate judetele tarii – cca.300 persoane – si la care am prezentat interventii, atat eu cat si Mircea Geoana si Adrian Nastase.

PIC00110

Coordonatorul departamentului, dl. Doru Laurian Badulescu a prezentat o informare sintetica interesanta in legatura cu neimplinirile si ramanerile in urma in acest domeniu, in ultimii trei ani, inclusiv in legatura cu neaccesarea fondurilor oferite de Uniunea Europeana in acest domeniu.

 

  emigrantul

 

semnaleaza faptul ca la Ministerul Transporturilor s-ar lucra la un proiect sau o Hotarare de Guvern pentru reluarea lucrarilor la asa-zisul “Canal Dunare-Bucuresti” si il citeaza pe Directorul General al “Companiei de Administrare a Canalelor Navigabile” de la Constanta, dl.Cupsa- care ar manifesta interes pentru aceasta lucrare, pe care o estimeaza la o valoare de 450 mil.euro si care ar urma sa fie data in exploatare in 14 ani.In argumentatia sa el spune ca “prin realizarea acestui canal” Bucurestiul ar obtine o legatura directa cu principalele orase europene situate de-a lungul Dunarii”

 

Vreau sa subliniez ca aceste argumente au fost folosite si in anii 1980 cand s-a prezentat proiectul acestei lucrari de catre MTTC,  la solicitarea expresa a lui Nicolae Ceausescu. In plus, un argument al celor de la MTTC era acela ca se asigura un nou front de lucru pentru oamenii si utilajele care lucrasera la Canalul Dunare-Bucuresti, aflat in faza finala.

 

Numai ca toate aceste argumente ignorau o realitate – despre care am amintit anterior pe blog:

 

Eu spuneam ca “decat sa irosim de pomana resurse pentru o lucrare costisitoare si inutila – amenajarea pentru navigatie a cursului inferior al Argesului ( un asa-zis canal  de cca.60 km. care nu ar putea fi niciodata functional) mai bine s-ar gandi masuri pentru relansarea  navigatiei pe Dunare (“canal natural”, oferit gratuit de natura, de cca. 1000 km.si care este neutilizat). Toate porturile dunarene sunt “moarte” nu se efectueaza nici transport de marfuri si nici de pasageri. De aceea si Canalul Dunare-Marea Neagra, lucrare necesara si utila, prin scurtarea drumului pe apa spre si de la Constanta cu cca.300 km.- nu este utilizat la capacitate, exploatarea sa fiind ineficienta. La asa ceva ar trebui sa gandeasca dl.Cupsa si alti specialisti din Ministerul Transporturilor!

 

Despre legatura pe apa a Bucurestiului cu alte orase europene – asta inseamna tocmai folosirea caii navigabile a Dunarii. Pentru asa-ceva nu e nevoie de asa-zisul “Canal Dunare-Bucuresti” ci, pur si simplu folosirea si activizarea celor doua porturi de la Dunare – Giurgiu si Oltenita (la nevoie si Calarasi) care au legaturi cu Bucurestiul atat pe sosele cat si pe calea ferata. Modernizarea acestor conexiuni si amenajarea celor doua porturi ar fi incomparabil mai ieftina si mai eficienta, decat irosirea banilor intr-o lucrare hidrotehnica nenecesara si fara sanse de a fi functionala. Numai colmatarea inevitabila a biefurilor amenajate, pe parcursul celor 14 ani de executie a lucrarilor cum estimeaza  dl.Cupsa – ar face-o inutilizabila, inainte de a fi data in exploatare !

 

Nu mai revin asupra tuturor argumentelor pe tema obiectivului strategic al reducerii decalajelor  dintre tarile dezvoltate ale Uniunii Europene.

 

emigrantul

 

este obsedat de tema si persista in calcule inutile.

 

Ideile fixe nu pot fi combatute cu argumente !

 

Important este sa asiguram tarii, pe termen lung, ritmuri de crestere net superioare mediei europene a produsului intern brut (noi am zis, cel putin duble fata de media tarilor membre). In fapt, in ultimii 7 ani (2001-2007)  s-a obtinut un ritm de cca.3 ori mai mare (media a fost de cca.6% a cresterii anuale a PIB, in timp ce media UE a fost de cca.2%). Numai ca aceasta a fost o perioada favorabila,  din acest punct de vedere, pentru noi. Prognoza luata in calcul, avea in vedere o perioada de 2-3 decenii, timp in care conjuncturile se pot schimba, intervenind factori care nu se afla sub controlul nostru – atat pe plan intern cat si european si la nivel global. De aceea din calculul celor 2 variante ( cea minimala cu o medie multianuala de 5,5%  si cea mai optimista de 6,7% reflectau o abordare realista, prudenta).

 

Aprecieri de genul “poporul roman e prostit”  si ca “s-ar folosi” ( de catre cine?) “cifre psihologice care ascund realitatea”  sunt de-a dreptul stupide! Strategia dezvoltarii durabile “Romania 2025” – nu era un program electoral, nu era un program de guvernare, si cu atat mai putin de decizie ci proiectarea pe termen lung  a unor prognoze cat mai realiste, in vederea unui obiectiv de interes national – pentru noi si pentru generatiile care vin – cum sa reducem decalajele economice si sociale pe care ni le-a lasat istoria, fata de tarile occidentale si fata  de media europeana.

 

Aceasta este esenta problemei ! Restul sunt discutii inutile!   

 

 

Anca

 

Are dreptate in aprecierile sale privind absurdul abordarilor si vehicularilor de cifre de catre un anumit intervenient pe blog.

 

Acelasi care persevereaza in sustinerea unei campanii “primitive” promovata in toti anii de dupa 1989 de adversarii mei politici – ca am fost “ adeptul ideii de perestroica a lui Gorbaciov “ sau ca as fi fost “ instrument al lui Gorbaciov pentru a impune in Romania un regim-copie a celui din URSS” s.a.m.d.! (Filozofia acestei campanii este….”perseverarae diabolicum est” ).

 

Este suficient sa comparati programul Revolutiei Romane, sintetizat in cele 10 puncte programatice, pentru a vedea deosebirile fundamentale intre programul lui Gorbaciov – al perestroicii, care nu concepea disparitia sistemului partidului unic si a rolului sau conducator si nici disparitia URSS si programul CFSN – care stipula in mod expres trecerea de la dictatura la democratie, de la sistemul partidului unic la pluralism politic si pluripartitism, introducerea sistemului alegerilor libere si la construirea unui stat democratic cu separarea puterilor in stat, etc.

Chiar si poetul Eftusenko, prieten al lui Gorbaciov, spunea la un Forum de dezbateri de la Torino din primavara anului 2005, dupa 20 de ani de la lansarea programului  lui Gorbaciov – ca “ Gorbaciov si-a facut o iluzie ca poate salva URSS prin perestroica si glasnosti. El constata ca acest lucru nu a reusit: dar meritul lui Gorbaciov ramane acela de a fi salvat pacea lumii prin incetarea razboiului rece “.

 

Citatele pe care le tot repeta “intervenientul pe blog” din convorbirile lui Gorbaciov nu au nicio legatura cu afirmatiile aberante despre “legaturi obscure” ale mele cu Gorbaciov , si nu reflecta decat preocuparea politicienilor respectivi, care intelegeau necesitatea unor schimbari radicale de sistem, apreciind modul realist in care noi, Romania, ne straduim sa dam viata, in conditiile dificile de dupa Revolutia din decembrie, unor schimbari democratice in societate, promovand inclusiv dialogul cu opozitia politica de atunci. Ce are aceasta in comun cu ideea absurda “ ca Iliescu ar fi fost un exponent al lui Gorbaciov ?!!”. Ca si fabulatiile despre “legaturile mele din tinerete cu Gorbaciov” (raspandite si inainte de 1989) fara temei in realitate. Prima data m-am intalnit cu Gorbaciov , asa cum am mai spus, in iunie 1990 la Moscova, la ultima intalnire a Consiliului Pactului de la Warsowia, in care am si discutat despre nevoia desfiintarii acestui Tratat, fapt realizat anul urmator, in iunie 1991 la Praga, unde am si semnat documentul de desfintare (reuniune la care Gorbaciov nu a participat, din partea URSS semnand vicepresedintele de atunci, Ianaev).

 

          

 vbabiciu

 

Are dreptate cand aminteste ca inainte de 1989, Gorbaciov era privit in intreaga lume cu interes pentru incercarile sale de inovare a sistemului sovietic si pentru deschiderile catre occident. In comparatie cu el, oameni ca Nicolae Ceausescu , Honecker sau Todor Jivkov  erau priviti, pe buna dreptate, ca exponenti ai inchistarii si aparatori ai unui sistem compromis si falimentar.

 

 

emigrantul

 

Este socat de unele aprecieri din presa americana, care nu este in stare sa scrie corect numele lui Basescu sau al orasului Constanta. Nu cred ca trebuie sa ne facem mari probleme din asemenea fapte, ca si aceea ca unii nu stiu care e capitala Romaniei, ca deseori confunda Bucurestiul cu Budapesta. Aceasta reflecta limitele cunostintelor de cultura generala ale unor oameni. La aceste constatari, un american, in replica, imi spunea ca nu stie daca nu sunt multi europeni, nu doar romani, care sa stie care sunt statele componente ale SUA  si mai ales care sunt capitatlele acestora. Ca foarte multi confunda, spre exemplu statul Washington (cu capitala la Seattle) cu   Washington DC – capitala Statelor Unite, sa nu exageram pe marginea unor asemenea detalii.

Deasemenea, nu cred ca rolul Bucurestiului se rezuma, in legatura cu organizarea Summitului NATO, doar la a fi “un hotel de 5 stele”. Nici alte aprecieri pe aceasta tema, vehiculate in media nu cred ca sunt binevenite. Summitul in sine este un eveniment politic de mare importanta si prilej de mare vizibilitate pentru Romania, indiferent de cine se afla la guvernare, iar organizarea lui la Bucuresti este rezultatul unei realitati – a schimbarii statutului international al Romaniei, in acesti ultimi 18 ani. Acesta este lucrul esential, care trebuie sa ne sporeasca raspunderea, pentru anii ce vin, de a ne consolida acest statut.        

 

 

 

 

 

 

INTERVENTII (1)

29/03/2008

Asa cum am declarat in interventiile televizate, pe cand ma aflam la Galati, la aflarea stirii incetarii din viata a profesorului George Pruteanu, cat si la Muzeul Literaturii Romane, unde este depus corpul sau neinsufletit si unde m-am dus astazi sa depun flori si sa exprim condoleante sotiei sale – NE-A PARASIT UN INTELECTUAL DE CALITATE, militant activ pentru pastrarea si cultivarea limbii romane, expresie fundamentala a fiintei noastre nationale, pentru civism si comportament civilizat. Era un temperament viu, dinamic, care impunea prin daruirea si insufletirea cu care isi apara convingerile.

Este o pierdere grea pentru cultura noastra, pentru lumea universitara, pentru societatea noastra.

 

 

* * * *


@ mirelateodorescu


Apreciaza caracterul patriotic al manifestarii consacrate, la 27 martie a.c. aniversarii Unirii Basarabiei cu Romania si deplange faptul ca sunt tot mai putine manifestarile care sa afirme sentimentele patriotice; si ca asemenea manifestari mai sunt prezente doar in Ardeal, unde exista mai multa sensibilitate si receptivitate pentru asemenea trairi.


In scurta alocutiune de la Ploiesti, unde s-a dezvelit si un Monument, in parcul de la nordul orasului, de pe fostul domeniu al lui Constantin Stere – consacrat ideii de Unitate Nationala – eu am tinut sa subliniez meritul istoric al moldovenilor in promovarea ideii si infaptuirea unirii teritoriilor romanesti incepand cu actul din 1859, cand moldovenii au fost constienti ca fac un sacrificiu – pierderea calitatii de centru politic al Iasiului si deplasarea acestuia la Bucuresti – dar au acceptat acest sacrificiu, intelegand importanta actului Unirii.
Mihail Kogalniceanu, subliniind acest lucru, vorbea despre nevoia de a consacra Iasiului rolul de capitala culturala a romanilor.


Evenimentul aniversat la 27 martie vorbeste deasemenea de o premiera a moldovenilor, in infaptuirea Marii Uniri. Basarabia a fost prima provincie care si-a proclamat autodeterminarea, desprinderea de imperiul rus si unirea cu patria mama. Iar, daca ne gandim la evenimentele din 1989, care au dus la prabusirea unui sistem, soldata inclusiv cu destramarea imperiului sovietic si cu schimbari radicale in viata tarilor din centrul Europei – inclusiv Revolutia Romana din decembrie – romanii din fosta Republica sovietica a Moldovei s-au situat in avangarda, prin miscarea lor inceputa in anii 1987-1988 pentru limba romana si pentru scriere latina – care a precedat procesele din 1989.

Nu trebuie uitate aceste fapte de istorie nationala.

vbabiciu intreaba daca se va mai putea vorbi despre unirea Basarabiei cu Romania, in viitor.Tot el, ca si Maria Barbu subliniaza importanta conjugarii vointei nationale si a celei politice in desfasurarea evenimentelor de la 1918 care au asigurat infaptuirea Marii Uniri.

In primul rand, trebuie subliniata conjunctura politica favorabila, la sfarsitul primului razboi mondial – care a consacrat prabusirea unor imperii in zona Europei Centrale si de Est pe baza principiilor autodeterminarii popoarelor. Pe acest fundal s-a afirmat actiunea unita a tuturor fortelor politice si a romanilor din toate provinciile romanesti aflate sub dominatie straina, fapt consemnat si in Tratatul de Pace de laTrianon.

In ce priveste perspectiva unirii cu Basarabia, in primul rand trebuie sa constatam ca fosta Basarabie nu se confunda teritorial cu Republica Moldova de astazi, parti din ea, la sud si la nord, au fost incluse in Ucraina, la fel ca si alte teritorii – nordul Bucovinei si teritoriul Herta, in timp ce un teritoriu care nu a apartinut Romaniei – Transnistria – a fost atasat cu intentii bine calculate, la RSS Moldoveneasca.

In conjunctura politica actuala, nu se poate pune problema refacerii entitatii numita Basarabia si revendicarea unirii ei cu Romania.

Din pacate, prin lipsa de abilitate, s-au alimentat pozitiile rusofonilor din Republica Moldova, ostili promovarii unor relatii normale cu Romania.

Eu cred ca singura perspectiva realista si viabila este sprijinirea Republicii Moldova si a Ucrainei sa-si dezvolte relatiile cu Uniunea Europeana si sa se pregateasca pentru integrarea lor in Comunitatea Europeana. Atunci si semnificatia granitelor va capata alte dimensiuni si conotatii si se va realiza inclusiv un cadru favorabil de comuniune a romanilor independent de structurile statale actuale.

 

Brandusa aminteste drama unei tinere din Chisinau care a murit pe strada, sub privirile indiferente ale trecatorilor si politistilor.

Aceasta drama reliefeaza pe langa tragismul sau si slabirea spiritului de solidaritate umana, cetateneasca. Am intrat intr-o lume a domniei banului, care dezumanizeaza relatiile umane! Este intr-adevar o tema de reflectii necesare – fiind misiunea fortelor de stanga social-democrate sa cultive o rezistenta activa la asemenea degenerari si un spirit militant pentru dezvoltarea spiritului civic si al solidaritatii umane.

 

Brandusa

Remarca analiza prezentata de Corina Cretu pe propriul blog privind succesele politice din ultima vreme ale socialistilor si social-democratilor din Spania, Franta si chiar din Germania. Este semnificativa aceasta evolutie, dupa o perioada de declin al influentei stangii in Europa. Aceasta ar trebui sa ne incurajeze in eforturile noastre in acest an electoral – tinand seama de efectele tot mai clare ale guvernarii de dreapta ale aliantei D.A., mai ales in plan social prin adancirea polarizarii sociale si agravarea situatiei celor saraci si cu venituri modeste.

Indiferent de ceeace se spune pe seama PSD si de slabiciunile si handicapurile reale ale lui, ale unor lideri si militanti ai sai, PSD ramane singurul mare partid de stanga, social-democrat al tarii. Prin guvernarea sa din perioada 2001-2004, care a fost incomparabil mai performanta, atat decat cea precedenta, a CDR+PD, in perioada 1996-2000, cat si a actualei guvernari de dreapta care ne-a adus in plus, ca un factor perturbator, starea conflictuala, intretinuta de seful statului, intre  principalele institutii ale sale.

 

Multumesc tuturor celor care au inteles si au exprimat opinii pertinente si chiar indignarea in fata provocarii grosolane promovata de unele ziare si posturi tv in legatura cu situatia mea locativa.

 

 

FILE DE ISTORIE

27/03/2008

 

PIC00073

 

27 Martie reprezinta o fila de istorie – 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania. Evenimentul a fost marcat cu  consideratia cuvenita de Fundatia “Mihai Viteazul”, condusa de inimosul  domn Cosma si Asociatia Nationala „Cultul Eroilor”, in parcul Bucov.

 

 Participantii prezenti in numar mare, deopotriva romani si moldoveni au asistat la inaugurarea monumentului dedicat evenimentului.

 

Cu acest prilej organizatorii au inmanat trofeele Fundatiei „Mihai Viteazu” presedintelui Senatului Romaniei, domnul Nicolae Vacaroiu, reprezentantilor intregului spectru al partidelor politice, personalitati culturale. A fost o zi senina in care am avut satisfactia participarii la un eveniment inaltator.

 

PIC00077.jpgploiesti

COMENTARII DIN 26 MARTIE

26/03/2008

Deoarece in presa s-a lansat o provocare privind chiria stabilita in mod arbitrariu de catre RA-APPS asupra curtii casei in care locuiesc doresc sa dau unele explicatii :


In calitate de fost sef al statului, conform legii, eu aveam dreptul la o resedinta asigurata gratuit de catre stat .

Nu m-am folosit de acest drept nici in calitate de sef al Statului in functiune , nu am facut-o nici dupa. Toti ceilalti se folosesc de acest drept (fostul rege Mihai, profesorul Emil Constantinescu si actualul presedinte Traian Basescu )

Eu detin in proprietate un apartament, la parterul unei cladiri, alaturi de doua familii care ocupa etajul. Pentru curtea cladirii avem contract cu RA-APPS la care platim chirie. La inceputul acestei luni, RA-APPS ne-a comunicat o majorare a chiriei fara temei legal. Deaceea am solicitat sa se analizeze temeiul unei asemenea majorari.

Este clara intentia denigratoare a acelora care vor sa ma prezinte ca si cum m-as eschiva de la plata chiriei.


@ vbabiciu

Constructia statiilor de epurare a apelor uzate este intr-adevar, costisitoare. Cheltuielile agentilor economici se amplifica; deci ei nu ar fi interesati de buna voie sa le construiasca . Acest lucru este valabil pentru orice actiune de protectie a mediului. De aici si contradictia intre abordarea „ strict economica „ si cea ecologica. Insa neadoptarea de masuri are efecte, in timp, mult mai grave si pe scara mai larga. De aceea, societatea si-a luat masuri de protectie, prin legislatie si promovarea de reguli adminstrative, care sa oblige agentii economici, administratiile si cetatenii sa respecte anumite reguli in vederea protectiei factorilor de mediu.

Pentru apa, deversarea din amonte a unor ape uzate (de la agenti economici sau localitati) afecteaza calitatea acestora pentru toti utilizatorii din aval (cand vorbim de un curs de apa – sursa principala de apa potabila sau industriala) amplificand cheltuielile celor din aval, pentru asigurarea calitatii necesare consumului. De aceea uneori, spre exemplu, de rigoare, agentii economici sunt obligati sa preleveze apa de consum industrial din aval si nu din amonte de deversarea propriilor ape uzate, deci, sa fie obligati sa-si foloseasca propria apa evacuata (ceeace, intr-un fel, duce la reciclarea apei – practica, dealtfel, deasemeni tot mai mult extinsa, in multe procese de fabricatie.

Legislatia noastra nu este lipsita de masuri, ea este chiar aliniata la legislatia europeana. Totul este ca ea sa fie aplicata, sa fie respectata si organele de control sa-si faca datoria.

@ emigrantul

Emite o parere incorecta pe aceasta tema in legatura cu inexistenta unei statii de epurare a apelor uzate ale orasului Bucuresti, considerand ca ea nu ar fi necesara ;ca e un pretext pentru a incarca bugetul de stat, in favoarea unor afaceristi, care construiesc si exploateaza aceste instalatii. El crede ca aceasta statie s-ar fi impus doar daca s-ar fi construit o cale navigabila pe Dambovita si Arges pana la Dunare.

Parerea este profund eronata si radualexandrupsd3 descrie in mod corect situatia degradarii actuale a apei in aval de Bucuresti, lucru de care sufera toate localitatile si utilizatorii din aval de Bucuresti.

In copilaria mea, in Oltenita, faceam baie in Arges. Acum apa este murdara si urat mirositoare, de-alungul Dambovitei aval de Bucuresti si a Argesului. Inainte de razboi se folosea apa din rau de catre gradinari . Eu am cunoscut zonele legumicole de la Curcani (localitate amonte de Oltenita ) si chiar din Oltenita, care foloseau apa de rau. Intre timp, consumul de apa, atat potabila cat si industriala a Bucurestiului a crescut in mod spectaculos, ca si degradarea calitatii ei.

Deci problema statiei de epurare de la Glina s-a pus cu mult inainte de aparitia ideii asa-zisului “Canal Dunare-Bucuresti” ( de fapt amenajarea in trepte a Argesului).

Este adevarat ca si alte mari orase (riverane Dunarii) nu au avut sau nu au nici acum statii de epurare, bazandu-se pe capacitatea de dilutie a Dunarii. Dar eu pot sa va confirm din propria experienta de viata ca si Dunarea a cunoscut o inrautatire substantiala a calitatii apelor sale, reflectata si prin reducerea masiva a cantitatii de peste din fluviu.

 

 

@ biancaflorescu70


Imi cere parerea in legatura cu Canalul Dunare-Bucuresti”.

Aceasta idee a fost in atentia unor specialisti, inca de la sfarsitul secolului XIX si a fost reluata si dupa primul razboi mondial. Pe vremea aceea, exista navigatie pe Dunare cu vase de mai mica anvergura. Au fost schitate mai multe variante – folosind spre exemplu valea Mostistei si un canal de legatura, la est de Bucuresti. S-au preconizat si variante de canal sapat la est de Arges si Dambovita

La solicitarea lui N.Ceausescu, Institutul de Proiectari al Ministerului Transporturilor a elaborat in anii 1980 un proiect pentru amenajarea unei cai navigabile, folosind cursul albiei raului Arges, amenajat in 5 trepte cu construirea de ecluze.


Proiectul era total nerealist. In primul rand nu-si avea justificare.Noi nu mai folosim nici Dunarea pentru navigatie. A disparut practic activitatea portuara de la Dunare. Desi se spune ca transportul pe apa ar fi mai ieftin, la noi nimeni nu-l mai foloseste. Tabla de la Combinatul Siderurgic de la Galati, spre exemplu se transporta la santierele navale de la Dunare nu pe apa ci pe calea ferata. Ingrasamintele chimice de la Turnu Magurele se transportau pe calea ferata sau cu mijloace auto si nu pe Dunare spre judetele din sudul tarii. Din Bucuresti nu exista niciun fel de trafic de marfuri spre sau dinspre Dunare, desi ar fi putut fi folosite trei porturi –
Giurgiu, Oltenita si Calarasi. Se vede treaba ca evitarea diferitelor operatiuni de incarcare si descarcare au dat preferinta transportului auto si pe calea ferata. Acelasi lucru s-a intamplat si in Banat . Pe vremuri canalul Bega era folosit pentru transportul sfeclei de zahar spre Fabrica de zahar de la Timisoara – amplasata chiar pe malul canalului. A disparut aceasta functie a canalului.


In acelasi timp asa-zisul “Canal Dunare-Bucuresti” ar fi fost nefunctional din mai multe puncte de vedere:

a) Argesul este un rau cu un regim al debitelor foarte neregulat. Se cunosc minime de 10 m3/sec. si maxime de 2000 m3/sec. Eu am cunoscut inundarea orasului Oltenita in urma unei viituri mari pe Arges in anul 1941 sau 42, care a spart digul de aparare si a afectat cea mai mare parte a orasului. In asemenea conditiuni functionarea unui sistem de navigatie pe biefurile amenajate ale raului ar fi fost imposibila. Orice ambarcatiuni prinse de apa ar fi fost distruse in conditiile unei viituri.

b) Argesul ca si alte rauri este un mare “caraus” – transportator de debite solide (aluviuni) – cam 4 milioane m3 anual. Se poate vedea si acum, cum acumularile construite in amonte de Arges ca si cele de pe Olt se colmateaza sistematic, an de an. In 1979, s-a propagat o viitura de cca.1000 m3/sec pe raul Doamnei, afluient al Argesului. In dreptul orasului Pitesti fusese amenajata o acumulare, Prundu, cu un volum de 5 milioane m3. La coada lacului lucra o draga (o nava de, probabil, 1000 tone) pentru a inlatura din aluviunile depuse in lac (folosita si la constructii sau la drumuri). Viitura a smuls cu violenta draga ancorata de mal si a aruncat-o cu o forta extraordinara spre baraj ( ca pe o coaja de nuca) ; parte din metalul navei se mulase de pilele barajului “precum o foaie de placinta”, iar o alta parte a fost aruncata prin barajul deversor in aval. Cam asta ar fi fost soarta oricarei ambarcatiuni prinsa de o viitura pe asa-zisul “Canal” pe cursul inferior al Argesului. In acelasi timp, materialul solid transportat de viitura a colmatat aproape complet lacul Prundu iar plutitorii (crengi si frunze) au blocat priza de apa instalata in baraj pentru alimentarea cu apa a Combinatului Petrochimic Pitesti, care a ramas fara alimentare cu apa mai multe zile, provocand pierderi enorme de productie, combinatul neavand alimentare de rezerva, datorita asa-zisului spirit de economie promovat de Ceausescu, care respinsese un asemenea proiect la aprobarea investitiei combinatului.

c) Bucurestiul consuma cam 20 m3/sec. apa necesara orasului, pentru diferite folosinte; 10% este apa subterana, dintr-o panza de adancime, de buna calitate de la nord-vest de oras. A fost prima sursa amenajata inca din secolul XIX. A doua sursa amenajata in perioada interbelica a fost apa de suprafata din Dambovita, care acopera astazi cam 40% din nevoile orasului; 50% este apa prelevata din Arges, amenajare realizata dupa al doilea razboi mondial. In perioade de ape mici ale Argesului se preleva deci aproape intreg debitul afluent al Argesului . Desigur situatia este azi ameliorata de existenta unui numar mare de acumulari in amonte incepand cu acumularea Vidraru. Insa, in aceste conditii debitul de baza pe Argesul inferior este asigurat de cei cca.20 m3/sec evacuati de orasul Bucuresti in Dambovita, apa, insa puternic poluata. In aceste conditiuni, insasi ideea amenajarii asa-zisului “Canal”, deci amenajarii in trepte navigabile pe Argesului inferior, inainte de a fi fost construita statia de epurare de la Glina, a fost o decizie iresponsabila.

d) Pe aceasta tema in 1984 am avut o controversa cu Nicolae Ceausescu, pentru ca nu am vrut sa avizez proiectul asa-zisului “Canal”. Eram atunci, presedintele Consiliului National al Apelor si drept urmare am fost demis din functie in martie, dupa care in iunie m-am angajat director la Editura Tehnica. Din pacate, dupa destituirea mea, s-a lucrat in graba pentru realizarea investitiei, ingropandu-se in pamant cca.20 miliarde lei din valoarea totala de 30 miliarde lei. Dintr-un capriciu, fara nicio fundamentare tehnico-economica ignorand parerile exprimate de specialisti. A fost unul din exemplele arbitrariului care domnea in luarea deciziilor, in conditiile unei dictaturi.

 

 

@ mirelateodorescu

Vorbeste despre efectele incalzirii globale reflectate in schimbarile evidente ale climei (tema a cartii si filmului realizat de Al Gore) si nevoia amplificarii educatiei, in special a tinerilor, in legatura cu problemele protectiei mediului.

Va informez ca Editura Tehnica pregateste un nou volum al unuia din marii specialisti ai acestei problematici – Lester Brown – volumul 3 al lucrarii sale, Planul B. Am scris Cuvantul Inainte al acestei lucrari pe care probabil il voi posta si pe blog. Cartea este interesanta pentru toti cei ce vor sa cunoasca aceasta problema.


@ Mihnea Georgescu

Intreaba daca partidele ecologiste la noi ar putea contribui la imbunatatirea protectiei mediului.


Incepand cu anul 1990 au aparut si la noi mai multe partide cu asemenea orientari. Inca din CPUN a fiintat MER (Miscarea Ecologista din Romania) creata de literatul Toma George Maiorescu. A existat deasemenea un partid ( PER) si o federatie (FER). Si astazi exista cateva formatiuni ( PER, partidul verzilor, s.a) din pacate dispersate si cu activitate mai putin vizibila. Au aparut si contestari reciproce. Exista, in acelasi timp o serie de ONG-uri Si eu prezidez o asemenea organizatie – Grupul pentru Initiativa Ecologica si Dezvoltare Durabila – care a fost initiatorul Forumurilor privind dezvoltarea durabila si pentru protectia mediului, despre care am vorbit pe larg in ultima vreme. Cred ca aceasta activitate va cunoaste in mod firesc o dezvoltare, personal incercand sa contribui la coagularea tuturor fortelor si institutiilor interesate intr-o actiune solidara in aceasta directie.

Exista si o Universitate Ecologica, iar tematica privind mediul si dezvoltarea durabila capata un rol tot mai important in programele de invatamant.

 

1. Nu inteleg perseverenta emigrantului in sustinerea unor idei privind strategia reducerii decalajelor fata de tarile occidentale si mai ales indignarea pe care o exprima in legatura cu ideea din strategia pe termen lung “Romania 2025”, cum ca realizarea unui ritm mediu anual de crestere a PIB, cel putin dublu fata de media UE, obiectiv subliniat ca necesar in strategie, nu ne-ar apropia de fapt de media PIB/locuitor, a UE Iin 2025.

Daca cititi atent, in cele doua variante de ritmuri posibile de crestere anuala incluse in Strategie (5,5% sau 6,7%) nu se spune de egalarea mediei UE a PIB-ului ci de reducerea decalajului, trecand de la o valoare de 33% a PIB-ului national fata de media europeana de acum la 67% dintr-o varianta sau la 80% in cealalta varianta. emigrantul spune ca arfi bine ca ritmul sa fie – nu dublu ci de 3,5 ori fata de media UE. Sigur ca ar fi bine! Dar asemenea obiective trebuie sa fie si realiste. De aceea s-au proiectat 2 variante – unul mai prudent 5,5% crestere anuala, altul mai ambitios 6,7%. Totul e sa putem mentine pe termen lung un asemenea obiectiv.

2. Afirmatia emigrantului ca Revolutia ar fi fost opera rusilor si a lui Gorbaciov, este fara temei. Citatul prezentat dintr-o nota a unui consilier al lui Gorbaciov este fara relevanta. Acesta nu face decat sa motiveze corectitudinea ideii lui Gorbaciov privind perestroika si dezaprobarea faptului ca unii nu inteleg si nu vor sa mearga pe aceiasi cale (in Romania, RDG si Coreea). Care este problema ? Acesta este argumentul ca URSS ar fi intervenit in aceste tari pentru a-si impune modelul si programul perestroicii ? Nici vorba !

Afirmatiile unora ca datorita FSN si a lui Iliescu ar fi fost incetinite procesele de reforma din acei ani sunt de natura pur politica . Nu au un temei obiectiv.

emigrantul il citeaza pe Iulian Iancu, deputat PSD, in legatura cu unele probleme privind sistemul energetic national si efectele unor masuri luate de guvernarea din ultimii ani, inclusiv inlocuirea unor profesionisti cu “oameni din clientela politica” fara calificare adecvata. Iulian Iancu a fost Secretar de Stat in Ministerul Economiei si Industriilor in perioada 2000 – 2004 si este presedintele Comitetului National Roman al Consiliului Mondial al Energiei. El a ridicat unele probleme in cunostinta de cauza.

emigrantul are dreptate ca inainte de 1989, agricultura a avut si performante si ca destramarea CAP-urilor si faramitarea proprietatilor si a exploatatiilor a avut efecte negative. Presiunea pentru desfiintarea CAP-urilor a venit din partea fortelor de dreapta, dar a gasit sustinere din partea unora interesati sa devina proprietari. Specula cu pamantul a devenit o sursa importanta pentru multi dupa 1990.

Eu nu “am cedat din motive populiste” in aceasta privinta ! Se stie ce atacuri au fost indreptate de dreapta agresiva impotriva mea pe aceasta tema!

Aprecierile emigrantului la adresa inginerului D.Musca mi se par nedrepte. Nu el a amestecat politica cu afacerile si nu a avut niciun folos din faptul ca a indeplinit un timp scurt functia de presedinte al organizatiei judetene Arad, fara sa doreasca acest lucru. I s-a cerut aceasta intr-o perioada de slabire a conducerii organizatiei. S-a retras la cererea sa, tocmai pentru ca nu reusea sa faca fata, conducerea societatii agro-industriale solicitandu-I prezenta permanenta.

Ar fi fost bine, asa cum am mai spus, sa fi avut cat mai multi oameni ca ing.Musca, presedinti de CAP care sa fi salvat, asa cum a facut el, o unitate agricola pe care a facut-o performanta.

Impartasesc aprecierile lui · Mihai Malaimare privind importanta si substanta dialogului pe care il purtam pe blog. Are dreptate ca nu numai agricultura ci si cultura a avut mult de pierdut in acesti ani. Actiunea sa cu formatia Teatrului Masca este exemplara si demonstreaza ca si in conditii vitrege oamenii de suflet, profesionisti desavarsiti reusesc sa faca lucruri deosebite.

laviniamanuela Am transmis observatiile dvs.privind statia de transfer deseuri domnului Galea, presedintele organizatiei judetene PSD si vicepresedinte al Consiliului Judetean cu rugamintea de a verifica cele mentionate.

Celor ce mi-au scris Nu doresc sa comentez discutia in legatura cu candidatura lui Vanghele. Presa a exagerat caracterul controversei. Eu nu am reticente fata de vointa si dorinta unui om cu studii mai putine dar cu calitati reale de a-si asuma raspunderi in plan social. Sunt si exemple de reusita in aceasta directie. Eu am pus problema de principiu – de a judeca sansele reale ale candidatului PSD la Primaria Capitalei. Or din acest punct de vedere, este clar ca Sorin Oprescu este mult mai bine plasat si dincolo de orice reticente, Organizatia Municipala trebuie sa porneasca de la aceasta realitate obiectiva !

Are dreptate dyona2006 cand se intreaba “de ce unii PSD-isti vor cu tot dinadinsul sa piarda cursa pentru Primaria Capitalei! .

 

 

 

 

EVENIMENTE METEO SI HIDRO

23/03/2008

“ZIUA MONDIALA a METEOROLOGIEI” este sarbatorita in fiecare an la 23 martie, aceasta zi marcand intrarea in vigoare, in anul 1950, a Conventiei Organizatiei Meteorologice Mondiale (OMM).

Tema acestui an Observarea planetei noastre pentru un viitor mai bun nu este întâmplătoare, pentru că pe parcursul anilor trecuti au avut loc evenimente semnificative, care au evidenţiat importanţa fără precedent a observaţiilor globale.

Clima este de fapt, o resursă naturală, care trebuie utilizată în scopul dezvoltării durabile, în spiritul Conferinţelor de la RIO (1992), Johannesburg (2002) şi Kyoto (martie 2003).

Impactul tot mai pronuntat pe care il au fenomenele meteorologice si hidrologice, cu consecinte majore in plan global si local, atribuie acestui domeniu un rol prioritar nu doar pentru specialisti, ci si pentru mediile politice, academice, economice, precum si pentru societatea civila si fiecare cetatean.

Progresele pe care le-a facut meteorologia sunt uriase. In acest sens este semnificativa remarca domnului Michel Jarraud, secretar general al Organizatiei Mondiale Meteorologice (OMM), din mesajul sau: “ lumea se schimbă într-un ritm mai rapid ca oricînd şi e înţeleasă din ce în ce mai bine sensibilitatea economiei la starea vremii, a climei şi a apei, care influenţează, practic, toate activităţile umane „ (textul integral este postat in PAGINI).

———

La 22 martie s-a marcat pe plan international Ziua Mondiala a Apei – una din componentele esentiale ale mediului si factorul cel mai important al mentinerii vietii pe pamant.

Tema aleasa pentru marcarea Zilei Mondiale a Apei in acest an a fost : „sanatatea apei si elementele de salubritate” , actiuni necesare la nivel mondial pentru protejarea calitatii apei, eliminarea surselor de poluare si implementarea programelor de construire de statii de epurare a apelor uzate, atat urbane cat si industriale.

Romania a cunoscut dupa 1989 o anumita imbunatatire a calitatii apelor pe raurile interioare si pe Dunare, insa nu atat datorita masurilor de protectie si de epurare a apelor cat mai ales disparitiei unor surse de poluare – inchiderea unor unitati industriale, mari poluatoare si a unor mari complexe zootehnice. In schimb nu s-a avansat prea mult cu programele de investitii pentru construirea de statii de epurare. Cea mai mare intarziere o reprezinta prelungirea de peste trei decenii a construirii statiei de epurare a apelor uzate ale Municipiului Bucuresti , de la Glina care polueaza grav raul Dambovita, aval de Bucuresti si Argesul inferior. Este una din prioritatile oricarui program de guvernare viitoare.

In acelasi timp, au aparut noi surse de poluare si este deosebit de precara educatia populatiei in materie de gestionare a deseurilor, ca si neglijenta cetatenilor, care arunca la intamplare ambalaje, hartii, resturi alimentare pe camp si in ape, cu prilejul excursiilor sau iesirilor la iarba verde. Acestea formeaza depozite pe cursurile de apa, mai ales in lacurile de acumulare, dand un aspect deplorabil suprafetelor de apa, campurilor, spatiilor invecinate cu soselele si caile ferate. Este o mare carenta de educatie civica!

Eforturile celor ce activeaza in domeniile hidro-meteo trebuiesc recunoscute si sustinute. Ca un cunoscator si impatimit al sectorului le adresez tuturor cele mai bune ganduri.

DIALOG DUMINICAL

23/03/2008

Referitor la unele aprecieri despre Forumul privind dezvoltarea durabila facute de

@ cirlovacristian si @ emigrantul cum ca “ar fi discutii inutile, fara finalitate” as dori sa mai subliniez cateva idei :

  • Nu toate dezabaterile trebuie sa aiba, neaparat, finalitate imediata. Aceasta cerinta este valabila doar pentru structurile executive, care au si raspunderi si instrumente de actiune.
  • Exista insa o sumedenie de forme de schimb de idei, de conferinte, seminarii, dezbateri cu caracter academic, stiintific, profesional, politic, sau cultural care nu se finalizeaza cu masuri, ceeace nu le face inutile !
  • Acestea faciliteaza promovarea unor concepte, formularea unor abordari, chiar propuneri, care devin puncte de reper si sprijin pentru factorii de decizie, sau elemente de presiune civica asupra factorilor de putere (rolul societatii civile).

@ cirlovacristian intreaba “de ce nu suntem respectati in UE?”

Nu cred ca astfel trebuie pusa problema. Suntem respectati si ne bucuram de toate drepturile in calitate de mebri. Insa, depinde de noi, de reprezentantii nostri, de guvernare, cum anume ne aparam cauza, cum folosim oportunitatile oferite. Un exemplu il constituie capacitatea administrativa redusa de procesare a fondurilor UE. Am vorbit mai pe larg despre aceasta problema, cu cateva zile in urma.

Dupa ce am devenit membri, am devenit tara cotizanta, iar pentru anul 2007 cotizatia a fost cu mult mai mare decat fondurile procesate, devenind astfel din beneficiari in contributori la bugetul UE.

Probabil ca situatia se va repeta si in anul 2008. Dar aceasta tine de noi !

Disfunctionalitatile existente in relatiile dintre institutiile statului afecteaza, din pacate, si asupra acestor interese ale noastre in relatiile cu UE.

@ emigrantul

Crede ca socialismul a asigurat oamenilor locuri de munca si locuinte si stabilitate politica in tara, in timp ce capitalismul inseamna nesiguranta locurilor de munca, criza de locuinte, chirii exorbitante si instabilitate politica.

Tabloul este cam simplist si idilic. De unde si concluzia sa ca « simpla reintoarcere la socialism » ar da rezultate imediate.

@ luciancomunistu

are cam aceeasi parere si crede ca, noi, cei care am purtat raspunderea pentru schimbarile produse in 1989 ar trebui sa ne cerem scuze pentru greselile comise.

In primul rand, daca lumea ar fi fost multumita de situatie existenta inainte de 1989, nu ar fi avut loc evenimentele dramatice din decembrie 1989 – urmare a revoltei populare declansate de timisoreni, extinsa si in alte orase si finalizata prin actiunea bucurestenilor care a dus la prabusirea sistemului si a regimului Ceausescu.

Tot ce a urmat nu a fost generat de “greseli”, ci de procesul complex si dramatic al prabusirii de sistem in plan politic, economic si social. Ne aflam in fata unui real pericol, chiar razboi civil.

Nu a fost deloc simplu si usor procesul de reasezare a societatii romanesti. Au aparut forte politice cu orientari diferite, presiuni din partea unor grupuri diverse de interese, care au agravat efectele procesului de demolare a vechilor structuri.

In aceste confruntari am pierdut doua batalii majore :

· In problema restituirii de proprietati, in care presiunile interne si externe au fost deosebit de mari. Nu am gasit intelegerea necesara pentru a nu crea noi drame umane, incercand sa reparam nedreptati care s-au comis in trecut. Eu am fost chiar acuzat ca nu as respecta dreptul la proprietate ! Lucrurile s-au agravat in urma promovarii pachetului de legi privind proprietatea, in primavara anului 2005 – dupa instalarea la putere a « coalitiei D.A. » care a redeschis aceasta problema, in spiritul principiului : «restitutio in integrum». Procesul era pe cale de finalizare, in baza legilor promovate in anii 1990. Acum au aparut cca.200.000 de cazuri de evacuare fortata a oamenilor, care cumparasera de buna credinta locuintele nerevendicate , in care locuiau, uneori, de zeci de ani – pe baza unor actiuni promovate de avocati, adeseori pe baza de procura de la unii mostenitori « descoperiti » in ultimii ani. Nu am gasit intelegerea necesara pentru o rezolvare rationala asa cum au reusit fortele politice din Ungaria, spre exemplu, inca din 1993 – care au decis sa nu se restituie nimic in natura iar despagubirile sa fie limitate la o valoare suportabila, de cca 75.000 USD.

De aceea, in Senatul Romaniei s.a promovat o initiativa legislativa pentru a mai amana cu trei ani evacuarile celor ce locuiesc in case revendicate de cei indreptatiti (mostenitori) pana ce se vor putea construi locuinte sociale care sa poata fi oferite celor evacuati.

·   A doua confruntare s-a referit la agricultura . Am fost supusi unor presiuni enorme, pentru defiintarea CAP-urilor – considerate « structuri comuniste » – curata ineptie ! Ideea de cooperatie atat in Europa cat si in Romania era mult mai veche decat aparitia colhozurilor din URSS, in anii 1930. In anii 1920, Mihalache, presedintele partidului taranesc pleda pentru organizarea de cooperative agricole de productie, pentru apararea micilor proprietari de pamanturi, dupa exemplul Olandei.

Este adevarat ca interventia uneori brutala, promovata de Ceausescu, in viata CAP-urilor, a creat un proces de instrainare a taranilor, care le priveau ca structuri de stat, deaceea ei nu si-au aparat cooperativele si au crezut ca au de castigat daca isi reiau suprafetele de pamant si redevin proprietari.

Rezultatul a fost faramitarea pamanturilor si drama actuala a taranilor si a satului romanesc. Circa 4 milioane ha.stau nelucrate, din lipsa de mijloace a proprietarilor pentru a le folosi. Acest lucru nu s-a intamplat in Germania, Cehoslovacia si Ungaria – unde cooperativele s-au mentinut si constituie unitati rentabile si competitive. Noi am incercat , dupa aplicarea Legii 18, sa creem cadrul legal pentru a incuraja constituirea de asociatii libere ale micilor proprietari. Insa, din pacate, acestea nu au reusit. Sunt putine si din cauza lipsei de manageri priceputi si credibili. Am promovat, deasemenea, o lege privind arendarea terenurilor. Pe aceasta baza, unii intreprinzatori au reusit sa constituie ferme cu rezultate bune dar, deasemenea, numarul acestora este limitat Exista reticenta si fata de aceste solutii, pe de o parte neincredere din partea proprietarilor de terenuri fata de corectitudinea arendasilor ; pe de alta parte, unii din acestia nu rezista (mai ales in urma anilor cu calamitati naturale).

In schimb au aparut unii mari proprietari care au cumparat suprafete intinse de pamant (la care uneori au adaugat si terenuri luate in arenda). Acestia sunt cei ce rezista cel mai bine si promoveaza o agricultura eficienta. Pentru a incuraja comasarea pamanturilor, guvernarea actuala a promovat ideea « rentei viagere » pentru cei ce renunta la terenuri.

Procesul este, deci, foarte complicat, la care se adauga si fenomenele de care vorbea anca .

De aceea am facut referire la exemplul fostului CAP Curtici si la ing.Musca, fostul sau presedinte care s-a orientat inca din 1991 si a reorganizat CAP-ul in unitate economica pe actiuni, si a reusit sa faca din fostul CAP o unitate moderna agro-industriala, creind locuri de munca si extinzand suprafata agricola de la 3000 la 7000 ha. Acesta putea fi un model de adaptare a fostelor CAP-uri, care insa nu se putea impune pe cale administrativa. Era nevoie de oameni priceputi, cu initiativa , asa cum a fost ing.Musca.

Pe asemenea modele va putea fi gandita sprijinirea constituirii de unitati care sa valorifice terenurile arabile ale tarii si sa ridice astfel eficienta si competitivitatea agriculturii romanesti.

@ Petrisor

Afirma ca “PSD nu este perceput ca un partid socialist cum ar trebui sa fie si ca Romania, inca 20 de ani de acum incolo are nevoie de o politica socialista”

Prima afirmatie este de luat in considerare. Si eu sunt preocupat de faptul ca PSD si liderii sai nu reusesc sa se afirme totdeauna ca veritabili oameni de stanga, cu mesaj clar catre electorat sai cu eficienta. Ar fi, intr-adevar necesara o perioada suficienta de timp, cu continuitate, pentru promovarea unor proiecte de consolidare a unui model romanesc de economie sociala de piata (asa cum socialistii suedezi veniti la putere in anii 1930, au guvernat continuu timp de 40 de ani si au construit un model social devenit reper pentru promovarea, dupa razboi, a modelului social european de succes).

· Calculele prezentate de emigrantul privind decalajele noastre fata de Europa in materie de PIB pe locuitor sunt incorecte. Nu pot fi luati in calcul anii dinainte de anul 2000, marcati de efectele prabusirii economiei nationale. Abia de atunci a inceput un proces de crestere a PIB si de reducere a inflatiei. Luand ca reper ultimii 7 ani putem extrapola calculele privind eforturile necesare pentru recuperarea decalajelor care ne despart de media Uniunii Europene. Am prezentat aceste estimari in textul postat in PAGINI – pe acest blog – privind Strategia dezvoltarii durabile in perspectiva anilor 2025.

· Am retinut opiniile exprimate de mai multi blogeri in legatura cu candidatura lui M. Vanghelie la Primaria Generala a Capitalei.

 

· In ce il priveste pe R.Priboi (observatiile lui krudus ) daca exista fapte, este datoria organelor abilitate sa ia masurile cuvenite.

23/03/2008

Doresc sa transmit multa fericire si impliniri tuturor celor care se bucura in aceste zile de Sarbatorile Pascale.

20/03/2008

Ca raspuns la solicitarile unor blogeri, in PAGINI am postat:

SUMARUL INTERVENTIEI LA LUCRARILE FORUMULUI NATIONAL PENTRU DEZVOLTARE DURABILA SI PROTECTIA MEDIULUI, 14.03.2008 /CCIR

COMENTARII… LA UNELE COMENTARII

19/03/2008

@ cirlovacristian

Considera inutile dezbaterile gen “Forumul naţional pentru dezvoltare durabilă şi protecţia mediului” pentru ca se limiteaza la discutii…. Si – mai departe – ce urmeaza ?..

vbabiciu raspunde , intr-un fel acestei intrebari, subliniind, pe buna dreptate, ca rolul unor asemenea dezbateri este de a identifica problemele, de a trasa unele linii si obiective si de a asigura punerea de accord a diferitelor abordari si puncte de vedere.

Eu as adauga, in plus – ca trebuiesc privite asemenea actiuni in diversitatea cadrului de desfasurare a lor. In perioada 2003-2004 – cand eram la putere si prezidam Comisia Nationala de elaborare a Strategiei pe termen lung privind dezvoltarea durabila a Romaniei (in perspectiva anului 2025) – am avut astfel de dezbateri cu un alt caracter : participau la ele reprezentantii institutiilor cu responsabilitati in Stat (ministere, autoritati locale) ai cercetarii, cercurilor de afaceri, sindicate, etc. Era vizata elaborarea unor documente privind strategia nationala si caile de actiune.

Din pacate, dupa alegerile de la finele anului 2004 – nu s-a realizat preluarea fireasca a stafetei de catre noua guvernare – pentru finalizarea acestor elaborari. Mai mult – schimbarea stafetei a dus si la inlaturarea multor profesionisti din aparatele ministerelor care au participat la elaborarea studiilor si programelor respective.

Acum, se lucreaza la o noua strategie, cu alte termene – prin conlucrarea reprezentantilor Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile cu cei ai Academiei Romane si ai PNUD. Deci alta anvergura si alte posibilitati de a implica factorii responsabili din stat.

Dezbaterile pe care le-am organizat – din 2005 – in cadrul societatii civile – incepand cu Forumul National din primavara anului 2005, continuat cu 7 Forumuri zonale – la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare economica si finalizat cu recentul “Forum naţional pentru dezvoltare durabilă şi protecţia mediului” – are un alt caracter. Dar nu lipsit de importanta pentru mentinerea atentiei multor factori (mediile de afaceri, camerele de comert si industrie, mediul universitar, reprezentanti ai unor ONG – organizatii profesionale, sindicale, etc) asupra unei tematici fundamentale pentru intreaga societate. Reuniunile au inlesnit , totodata, schimburi utile nu numai de pareri, dar si de experienta. La fiecare reuniune au fost prezenti reprezentantii unor entitati (economice sau administrative) care reusesc sa razbata prin toate dificultatile economice sau ale barierelor birocratice si sa faca lucruri uneori spectaculoase! Din pacate – canalele noastre de comunicare nu se ocupa deloc cu difuzarea unor „succes stories” – ceeace ar fi mult mai util, decat intretinerea doar a unor teme de scandal public!

@ emigrantul

Spune ca nu trebuie incurajata emigratia romanilor – ca ar trebui chiar luate masuri pentru inchiderea granitelor si revenirea la « sistemul socialist » .

Mi se pare pare exagerata ideea (nu stiu cat e de sincera) si total nerealista. Nu aceasta este calea de urmat, ci creerea de conditii ca oamenii sa-si gaseasca in tara locuri de munca atragatoare si bine platite. Mobilitatea fortei de munca, precum si a capitalurilor este o realitate a zilelor noastre pe care nu o putem ocoli. Totul e cum sa ne adaptam mai bine la aceste realitati !

Nu doresc sa incurajez in niciun fel alimentarea de suspiciuni sau controverse intre cei ce se exprima pe blogul meu. Nu cred ca sunt benefice !

@ cirlovacristian

Ma intreaba despre statutul nostru in UE.

Suntem membri de data recenta, cu decalajele binecunoscute. Fiecare membru al acestei comunitati isi apara propriile interese. Si acest lucru este de inteles. Inclusiv suspiciunile cetatenilor tarilor dezvoltate fata de tarile “nou venite” si fata de imigranti – trebuiesc intelese. Totul este cum ne aparam propriile interese! Maiestria noastra trebuie sa se constituie in folosirea statutului UE, a regulilor sale de functionare – pentru a face din problemele noastre probleme de interes comun pentru intreaga Uniune. Asa cum spuneam, obiectivul nostru strategic de reducere a decalajelor trebuie sa devina obiectiv comun al UE. Pentru ca e in interesul intregii Europe – mai ales in contextul globalizarii – sa reduca aceste decalaje de pe continent. Aceasta nu se poate, decat prin eforturi comune.

Consideratiile privind devalorizarea dolarului sunt pertinente! Din multe puncte de vedere aceasta nu este in defavoarea SUA, ci din contra – daca avem in vedere marea datorie externa a celui mai bogat stat din lume.

@ pentru mai multi interlocutori

Agricultura romaneasca nu va putea progresa decat pe calea comasarii exploatatiilor (fie prin asocierea micilor proprietari, prin arendare sau extinderea marilor proprietati agricole.

@ bucur

Este adevarat ca PIB-ul nu este singurul indicator al dezvoltarii economice dar cresterea lui este obligatorie pentru o tara ca a noastra.