DESPRE DEZVOLTAREA DURABILA

 1.- Conceptul de dezvoltarea durabila a evoluat in timp. Prima definire a lui s-a referit la raporturile societatii cu mediul. Primul raport al Clubului de la Roma intitulat „Limitele cresterii” a aparut la inceputul anilor ’70, a fost primul S.O.S. – cu mare ecou in lumea stiintifica si in cea politica, privind conflictul dintre societate si mediu. Un element pozitiv – cresterea in ritm inalt a economiei mondiale pe parcursul secolului XX , a relevat doua efecte negative majore : 

a)    epuizarea resurselor naturale ( de energie, de materii prime si de hrana), si 

b)    poluarea si degradarea factorilor de mediu ( apa, aer, sol). 

Al 4-lea Raport al Clubului de la Roma intitulat „ Sa iesim din epoca risipei – scotea in evidenta caracterul nociv al  „societatii de consum”  care incurajeaza risipa de resurse. In aceeasi perioada, un autor american – profesorul Barry Commoner – considerat unul din parintii ecologiei ca stiinta – a scris o carte Cercul care se inchidecare a aparut si in limba romana – in care sublinia nevoia de a invata din comportamentul naturii. 

 In natura se produce un circuit complet al materiei – trecerea de la materie vie la materie moarta, de la materie organica la materie neorganica, iar totul se face fara „deseuri” – totul se recicleaza , nimic nu se pierde, nimic nu se castiga! „In timp ce in ecosfera fiecare efect este totodata o cauza – reziduurile biologice ale unui animal devin hrana pentru materiile din sol, excretiile bacteriene hranesc lumea vegetala, iar animalele mananca plantele – in natura neexistand deseuri. Experienta umana, in epoca tehnicii intrerupe aceste cicluri ecologice. Noi am distrus circuitul vietii, transformand nenumaratele lui cicluri in fenomene lineare, artificiale, create de om…” 

De aici a aparut una din primele definitii ale conceptului de dezvoltare durabila (sustenabila) – care sa nu duca la epuizarea resurselor neregenerabile sau care sa asigure ritmul necesar de refacere a celor regenerabile. Lester Brown, initiatorul unui grup de cercetari, in 1975 – „World Watch Institute” care din 1984 a inceput publicarea de Rapoarte anuale intitulate „State of the World” („Starea lumii”) – definea astfel acest concept :

„ Durabilitatea ( sustainability ) este un concept ecologic cu consecinte economice. El recunoaste dependenta cresterii economice si a bunastarii oamenilor de resursele naturale, pe care le sprijina toate sistemele vii. Tot ea este cea care modeleaza sistemul economic si social  astfel incat resursele naturale si sistemele de suport ale vietii sa fie sustinute…”

O alta mentiune : …” economia mondiala s-a dezvoltat pe o cale care este nesustenabila….Componentele esentiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabila sunt clare. Ele includ stabilizarea populatiei, reducerea dependentei de petrol, dezvoltarea resurselor de energie regenerabila, conservarea solului, protejarea sistemelor biologice ale pamantului, reciclarea materialelor. „

2.- Primul Summit Mondial organizat de ONU in 1972, la Stockholm a inregistrat o reactie puternica  a reprezentantilor tarilor slab dezvoltate la concluziile primului Raport, care recomanda stoparea cresterii economice – considerand-o o „teza neoimperialista” care ar fi urmarit impiedicarea dezvoltarii tarilor sarace”. Un delegat a exprimat in mod sugestiv ca cea mai grea forma de poluare este saracia (!) si ca eforturile conjugate ale comunitatii mondiale vor trebui indreptate spre eradicarea acestui flagel.

Al doilea Summit, de la Rio de Janeiro  din 1992 a cautat sa imbine tematica protectiei mediului cu cea a combaterii saraciei. In anul 2002, al 3-lea Summit de la Johanesburg  a definit conceptul de dezvoltare durabila prin trei factori :

–       factorii de mediu si asigurarea sustenabilitatii din punct de vedere ambiental;

          cresterea economica echilibrata, prin reducerea decalajelor de dezvoltare intre tarile bogate si cele sarace;

          echilibrul social prin eradicarea saraciei  pe Planeta. 

La acesti trei piloni ai conceptului de dezvoltare durabila s-a adaugat un al 4-lea, propus de Congresul Francofoniei,  din decembrie 2004 de la Ouagadoogoo ( Burkina Faso) preluat si de UNESCO – care a adoptat o Conventie pentru asigurarea si protejarea diversitatii culturale – ca patrimoniu comun al umanitatii.

 3.- Pentru noi aceste probleme sunt de maxima actualitate . Pornind de la dezbaterile pe plan mondial si luand in considerare elaborarea de catre Uniunea Europeana a  unei strategii proprii pentru dezvoltarea durabila, in anii 2003-2004,  am organizat in calitate de Sef sl Statului o actiune la nivel national,  coordonata de o Comisie condusa de Presedintele tarii, secondat de Primul Ministru, Guvernatorul Bancii Nationale, la care au participat ministrii, secretari de stat, reprezentanti ai cercetarii academice si universitare, ai autoritatilor locale, ai sindicatelor si patronatelor. Scopul acestei comisii a fost : elaborarea unei strategii nationale pe termen lung ( pana in anul 2025) privind dezvoltarea durabila. 

 Obiectivul strategic esential a fost elaborarea unor masuri care sa asigure reducerea decalajelor istorice de natura economica, sociala si tehnologica care  ne separa de tarile europene dezvoltate si asigurarea pe aceasta baza,  a convergentei Romaniei cu Uniunea Europeana. In vederea infaptuirii acestui obiectiv (tinand seama de expresia sintetica a acestor decalaje – valoarea PIB pe cap de locuitor fata de media europeana) esential este sa se asigure cresteri anuale ale PIB cel putin duble fata de media europeana, pe un termen indelungat.

 Timp de 2 ani s-au desfasurat dezbateri asupra capitolelor componente ale strategiei ( modernizarea infrastructurilor – transporturi, gospodarirea apelor, energie, telecomunicatii ; cai de refacere si adaptare a potentialului industrial, promovarea noilor tehnologii, agricultura si mediul rural,  serviciile publice, potentialul demografic, folosirea  si adaptare fortei de munca,etc.

 Am publicat in Pagini  BROSURA – DEZVOLTARE DURABILA – ROMANIA ORIZONT 2025, din 4 noiembrie 2004. Este un material valabil, in liniile sale generale, ca fir calauzitor pentru activitatea pe termen lung de coordonare a eforturilor nationale folosind inclusiv oportunitatile oferite de calitatea de membru al UE, pe care am capatat-o din ianuarie 2007.

 4.- Am scris acest text, si unele comentarii tematice ale unor interlocutori pe blog. Beranger , spre exemplu are dreptate cand subliniaza ca actualul model economic este nesustenabil la scara globala.

 Pe langa cele scrise la primul punct, sunt relevante concluziile prezentate de Lester Brown in ultima sa carte – «  Planul B »  , aparut anul trecut si in limba romana –  care evidentiaza agravarea in ultimii ani atat a tendintelor de epuizare a resurselor naturale traditionale, cat si a proceselor de deteriorare calitativa a factorilor de mediu. El releva efectele pe acest plan, a aparitiei unor “noi competitori” precum China si India – care reprezinta impreuna o treime din populatia Planetei si cunosc ritmuri inalte de dezvoltare. « Modelul economic  occidental nu poate functiona pentru China – scrie el – dar el nu va functiona nici pentru India care pana in 2031 se estimeaza ca va ajunge la o populatie inca si mai mare decat cea a Chinei, nici pentru celelalte 3 miliarde de oameni din tarile in curs de dezvoltare ce aspira si ei la « visul american ». Si intr-o economie mondiala din ce in ce mai integrata,  in care toate tarile intra in competitie pentru acelasi petrol, pentru aceleasi cereale si pentru aceleasi resurse minerale, modelul economic existent nu va functiona nici pentru tarile industriale « .

 5.- ALTE INTREBARI CE MI-AU FOST ADRESATE

Intrarea in UE a fost o necesitate si o oportunitate. 

 Alternativa ar fi fost izolarea noastra si modelul ceausist de dezvoltare autarhica . Insa acest statut  inseamna si obligatii, adaptarea la regulile si legislatia comunitara. Compatibilizarea noastra cu o comunitate de state dezvoltate, ridicarea competitivitatii economice pe o piata cu exigente superioare inseamna si invatarea regulilor si practicilor unei birocratii ( mult mai sofisticate). Aceasta presupune perfectionarea si profesionalizarea aparatului nostru de stat si al agentilor economici.Din pacate, practica noastra de a schimba aparatul administrativ, cu fiecare schimbare politica – in conditiile alternantei la guvernare –  pentru plasarea clientelei politice, are efecte daunatoare, inclusiv in relatiile cu Uniunea Europeana.In relatiile noastre cu structurile Uniunii Europeana trebuie sa ne comportam nu doar ca “elevi constiinciosi” pentru ca avem ce invata dar trebuie sa stim sa ne si aparam interesele intr-o lume concurentiala. 

La intrebarea daca in UE avem o mai mare independenta decat in CAER 

As spune ca: DIN CONTRA, fiind vorba de o structura mult mai sofisticata si mai organizata. Dar…aceasta este viata ! Trebuie sa avem capacitatea necesara de adaptare. 

Despre teoriile privind « entropia proceselor economice », fara indoiala ca gasesc, pe deplin, confirmarea  in zilele noastre. 

Despre descresterea sustenabila pentru tarile dezvoltate ca preocupare legata de  toata problematica privind limitele resurselor – in general, devine tot mai actuala, corectarea legilor care imping societatea spre un comportament “consumist” printr-o abordare mult mai rationala a notiunii de economisire a resurselor, de reducere a consumurilor diferite.”Sa iesim din epoca risipei” cum indemnau autorii celui de-al 4 -lea Raport al Clubului de la Roma.Un cercetator german a scris o carte intitulata “Factor 4” – foarte instructiva pentru tari ca a noastra – cu nivele modeste de productivitate si cu consumuri mari. Dublarea productivitatii muncii concomitent cu reducerea la jumatate a tuturor consumurilor ( a celor in exces, bineinteles si a pierderilor, nu a consumurilor necesare ) poate duce, intr-un segment de timp, la quadruplarea PIB-ului tarii. ! 

Axioma falsa ca statul este un prost admninistrator, ca si blamarea  in general, a sectorului public – ceeace ar face obligatorie privatizarea a fost combatuta chiar de un economist american remarcabil – J.K. Galbraight , care critica la inceputul anilor ’90 aceasta tendinta din fostele tari comuniste,  unde a aparut ca un fel de religie, spunea el si anume privatizarea ca scop in sine, precum si ca « solutie miracol » la rezolvarea tuturor problemelor reformarilor necesare a economiilor nationale. Lucrarea lui “The Good Society”, tradusa impropriu ca «  Societatea perfecta » este de reala actualitate. 

Advertisements

8 Responses to “DESPRE DEZVOLTAREA DURABILA”

  1. Ion Iliescu despre energie durabila « despre Energie Verde Says:

    […] Ion Iliescu despre energie durabila Posted on februarie 18, 2008 by cercetash Va invit sa cititi abordarea lui Ion Iliescu despre dezvoltare durabila, energii regenerabile si incalzire globala intr-o serie de opinii pe blogul domniei sale. […]

  2. cirlovacristian Says:

    @D-le Ion Iliescu
    Dublarea productivitații muncii se face în anumite condiții iar reducerea tuturor consumurilor este posibil să aibă un efect negativ dacă ”cineva” nu urmărește procesul de producție -la nivel macro economic-și care să aibă un plan-probabil cincinal-adică să nu se meargă cu capul înainte doar de dragul muncii și producției.
    …”Axioma falsa ca statul este un prost admninistrator”…..și aici pe blog-ul dv am citit despre așa ceva.Sincer este o greșală astronomică din mai multe puncte de vedere dar totodată are și ceva adevăr-care nu trebuie ignorat.
    Aș începe cu o întrebare
    Cine este ”statul”?Noi.Dacă statul este un administrator prost înseamnă căci ”noi” am luat o decizie greșită și căutam vinovați ba un director,ba un primar,ba un consilier,ba un ministru,etc….
    Persoanele care au funcțiile enunțate mai sus sunt alese pe baza unor algoritmi sau sunt ”puse” politic.Ideea este că noi ducem lipsă de profesioniști și specialiști-chiar în genul @beranger alias Cristian Fotescu-acești specialiști avînd o caracteristică,indiferent de ce persoană/partid vine la conducere ei pot oferi serviciile de specialist,profesionist,etc……
    și totdeauna avînd o părere orientată obiectiv ci nu pe bază de prietenii și grupuri.
    Dacă nu mă înșel-și este posibil-dezvoltarea durabilă se referă la elaborarea unui plan cu termen lung de aplicare și un termen și mai lung de raspuns.Cred că din această dezvoltare durabilă face parte și UE deoarece mai devreme sau mai tîrziu UE va deveni un ”soi” de federatie.

    ……”Un delegat a exprimat in mod sugestiv ca cea mai grea forma de poluare este saracia (!)”…….. ce să înțeleg că taxa de primă înmatriculare/de mediu luptă pentru eradicarea sărăciei?Cu toate că fraza în sine este foarte adevărată deoarece spre exemplu există o gamă variată de alimente dar dacă nu avem bani destui o să cumpărăm ce este mai ieftin de pe piață,dar care calitativ este îndoielnic și cu nu știu cîte mii de E-uri și totul din pricina sărăciei.

    Consider că:
    România încă nu este compatibilă 100% cu comunitate de state dezvoltate deoarece acolo sunt niște mecanisme care sunt în funcțiune de ceva sute de ani pe cînd la noi,pe lîngă faptul că noi am sărit niște etape în procesul de dezvoltare,suntem încă la faza experimentală iar cu ajutorul cîtorva mafioți de proastă factură mai primim și ceva însemne.Bine ar fi să nu mai vorbim atît de mult ci să trecem la fapte,fapte care vor demonstra dorința noastră de compatibilitate-oricum avem ceva fapte dar de furt,nerespectarea legilor,fraudări de alegeri,deturnări de fonduri-sincer nu știu cît timp vor mai accepta europenii situații de acest gen.
    Vă mulțumesc

  3. ciprian blidaru Says:

    Ce parere are domnul presedinte, despre dezvoltarea, durabila se pare, a separatismului si a conflictelor etnice in Balcani?

  4. medicorl Says:

    D-le Iliescu, ce sanse are Romania din nou sub guvernarea Stangii?

  5. Gabriela Savitsky Says:

    Cu riscul de a mă umple de ridicol şi de a da posibilitatea unora şi altora să ma “atace”, o să vă mărturisesc că m-au preocupat aceste probleme, sigur la nivelul meu de înţelegere de atunci, încă de când am început să cunosc mecanismele sociale. Este cunoscut mecanismul propriu copiilor de a “detecta” nedreptăţile şi de a fi drepţi din instinct. Acest “fir cu plumb” al spiritului meu m-a făcut să mă întreb de ce oamenii sunt cruzi, de ce adună mai mult decât le trebuie – făcând comparaţia cu animalele din curte (raţe, pisici, câine, pui, cocoşi) şi de ce se urăsc între ei şi sunt invidioşi unii pe alţii. Aici intervenea dificultatea de a o crede pe mama – o fiinţă religioasă – care spunea că Dumnezeu pe toate le poate şi că noi suntem datorită lui. Nu puteam să fiu de acord pentru că Dumnezeu, aşa cum îl vedeam eu atunci, mi se părea un Dumnezeu înfricoşător şi necruţător, care lăsa să se-ntâmple tot felul de atrocităţi şi rele, Dumnezeu care ne lăsase săraci deşi nu eram răi şi pe alţii, ticăloşi şi apucători, îi lăsa să se îmbogăţească peste măsură. Mult mai târziu am înţeles că Dumnezeu nu-ţi rezolvă problemele dar, dacă crezi în el, depăşeşti mai uşor orice obstacol şi accepţi ceea ce este aşa cum este. Dar nu despre Dumnezeu vreau să vorbesc aici. Pentru că nu de el depinde evoluţia omenirii ci de liberul arbitru pe care ni l-a dat, de posibilitatea de a alege între bine şi rău, cu ajutorul Raţiunii. Dacă animalele au coportamentul pe care-l au din instinct, la noi, acţiunile au în spate rafinamentul gândirii. De cele mai multe ori folosim zona lui distructivă şi rea, de puţine ori suntem buni, a nu se confunda bunătatea cu prostia.
    Mai târziu, am aflat la şcoală despre sisteme sociale, ideologii, economie şi alţi factori determinanţi de dezvoltare a omenirii a cărei populaţie creşte în progresie geometrică iar resursele de hrană se diminuează şi productivitatea muncii creşte doar în progresie aritmetică. Sigur, aşa justfica Malthus necesitatea războaielor, o populaţie prea numeroasă ajungând să nu se mai poată hrăni. Istoria lumii e istori unui şir lung de războaie sângeroase, de violenţe şi atrocităţi, multe dintre ele operate în numele credinţei sau a unor scopuri nobile, de fapt, justificarea lor reală o reprezentau orgoliile nemăsurate ale unora, dorinţa de a obţine bogăţii cu uşurinţă şi controlul asupra oamenilor. În regnul animal nu există sclavie. Rasa umană o practică încă, cosmetizată în felurite chipuri. Nici un animal nu-şi construieşte un cuib, o vizuină, un adăpost din dorinţa de a umili un alt animal. Şi-o costruieşte pentru a-şi proteja puii. Omul îşi face palate cu o mie de camere sau mai multe case în care nici nu apucă să stea, doar pentru a-şi hrăni nesătulul orgoliu. Când cu acei bani care-i prisosesc ar putea costrui locuinţe şi pentru cei care nu am şi nu sunt capabili să găsească mijloace de a-şi asigura traiul. Nici o avere prisoselnică nu este construită în mod cinstit. Averile se construiesc cu ajutorul “liftului” politic, în toate timpurile a fost aşa, prin corupţie, jaf, rapt, nedreptăţirea altora mai naivi sau mai buni sau mai neştiutori. Nu noi am inventat acum corupţia. Ea însoţeşte omenirea pe lungul ei drum prin istorie.
    Sigur, n-o să ne mutăm în corturi şi n-o să apelăm la troc, pentru a trăi. Această reversibilitate nu mai e posibilă, decât dacă ar fi urmarea unui cataclism planetar. Dar şi atunci ar apărea speculanţii. Minţile luminate ale economiei mondiale, cum este Lester Brown încearcă să deschidă şi altora ochii asupra limitelor creşterii. Cât poţi să te dezvolţi, până la implozie?
    Am găsit în ideologia socialistă – a cărui palidă caricatură a fost sistemul din România – răspunsuri şi oglindiri ale creştimismului social. Nu e posibil ca unii să fie îmbuibaţi numai pentru că sunt mai smecheri şi mai inteligenţi – de ce nu? – şi alţii să nu aibă din ce trăi. Din nefericire, ca în orice ideologie idealistă care nu are în vedere omul aşa cum este el ci omul ideal, şi socialismul a avut “învârtiţii” lui. Unii care erau mult mai egali decât alţii în faţa sistemului. Nedreptăţile şi rapturile – nu atât de flagrante ca în postdecembrism – se fpceau în numele şi în spatele cortinei roşii unde se rosteau îndemnuri fariseice. Am avut un socialism tipic românesc, cu excese şi barbarii la instalarea lui, cu îmbogăţiţi lui preferenţiali – pe care i-a cultivat Ceauşescu în ideea că îi vor fi fideli – şi cu o populaţie cu venituri echilibrate. Diferenţa socială nu era atât de vizibilă, nu era o întrecere între familii să se depăşească dar majoritatea trăia decent – până în anul când a început raţionalizarea, pentru achitarea datoriilor externe (vreo 18 miliarde de dolari faţă de 50 de miliarde de euro cât avem acum ).
    Voi reveni, nu vreau să lungesc nepermis acest mesaj.

  6. beranger Says:

    Multumesc, domnule Presedinte, pentru precizarile legate de ‘independenta din UE versus din CAER’, ‘religia privatizarii ca scop in sine’, si celelalte.

    Imi permiteti sa fiu sceptic cu privire la realizarea efectiva a unui echilibru social prin eradicarea saraciei pe Planeta, obiectiv nu foarte fezabil in urmatorii 70 de ani?

    Pentru ca descresterea sustenabila pentru tarile dezvoltate sa fie un fenomen real, ar trebui ca mai intai sa existe o viziune economica, sa existe o constinta civica (dupa cum exista in Occident cafea cu label ‘Fair-trade’, at trebui sa existe asa ceva la orice produs fabricat in tari in care exploatarea fortei se munca se face in batjocura unor conditii elementare de munca si viata, iar occidentalul sa nu cumpere un produs necertificat, pentru a descuraja perpetuarea salariilor de genul $30/luna din Asia si America Latina).

    Asadar, mai asteptam vreo 30-40 de ani pana sa se trezeasca planeta asta…

  7. curent01 Says:

    Dn. Iliescu

    Apreciez mult preocuparile dumneavoastra in ceea ce priveste mediul si dezvoltarea durabila. Ce se poate face concret pentru schimbarea mentalitatilor si pentru realizarea unor proiecte concrete in aceasta directie. Pe langa munca tacuta a Parlamentului ar trebui facut ceva si in domeniul “Public Relation”. La ce foloseste un articol de lege atunci cand nimeni nu stie si prea putin se sinchiseste de acest lucru. Ar trebui printre altele inceput si cu educatia in scoli… Ce-ar fi daca fiecare elev ar planta un pom sa spunem? Un exemplu de actiune concreta care pe langa efectele benefice ar “planta” ceva si in constiinta viitorilor cetateni. Am dat doar un exemplu printre multe altele prin care putem incepe sa facem ceva si nu doar sa vorbim despre ele. Avem nevoie de proiecte de dezvoltare durabila dar avem nevoie si de mici exemple care sa urneasca ceva. In Germania de exemplu exista un grad mare de reciclare a deseurilor asta si pentru ca acolo cetatenii participa inca de la inceput prin sortarea gunoaielor menajere ceea ce usureaza apoi reciclarea acestora. Alt exemplu: in magazine pungile de plastic costa… sticlele reciclabile se platesc deasemenea iar cetatenii isi recupereaza banii atunci cand le returneaza etc…
    Avem nevoie de proiecte care sa pregateasca Romania pentru viitor si oameni constienti care sa le puna in aplicare.

  8. SorinPLATON Says:

    Pe fond capitalismul este “proiectat” sa genereze exclusiv avere. Cei ce populeaza capitalismul, de regula paturile medii sau de jos a societatii asociaza ipotetica proprie fericire de acumularea de avere, care va reprezenta chezasia imitatiei celor mai avuti in trairea unei vieti “fericite”.
    Fericirea capitalistoida este insa iluzorie, pe masura ce omul (societatea) avanseaza, noi cerinte-trend-uri civilizationale aparand pe firmament si implicit aparand cereri tot mai mari de resurse (avere) pentru a fi satisfacute. La scara temporala aceasta spirala de cautare a fericirii prin avere-bani (trend-provocari-nevoi-stres de acumulare) poate parea infinita.

    Societatea capitalista este defecta din proiect. Acesta genereaza in subsidiar obligatoriu risipa, determinand si afectarea conditiilor de mediu (nu mai fac demonstratia logica cum, din lipsa de timp..). Este nevoie de inventarea unei noi societati mai echitabile cu tot si cu toti.

    Parerea mea de om REAL de stanga!

    1=

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: