Archive for February 17th, 2008

COMENTARII LA TEMA INCALZIRII GLOBALE (2)

17/02/2008

 

1.- Este adevarat ca, atat datele urmarite in ultimii 1000 de ani, cat si cele stabilite pe baza studierii structurii ghetii din Antarctica, evidentiind depuneri de zapada si compozitia particolelor de CO2 , pe o perioada de 650.000 de ani, permit constatarea atat a existentei in timp a mai multor perioade de incalzire, dar totodata faptul ca procesul de incalzire evidentiat in ultimii 15 ani este fara precedent.

2.- Se constata corelatia dintre cresterea temperaturii si a cantitatii de CO2 din atmosfera. Spuneti ca aceasta corelatie ar fi inversa, inalzirea ar produce cresterea cantitatii de CO2. Sunt chestiuni pe care profesionistii in domeniu pot sa le clarifice. Cert este insa ca si din acest punct de vedere concentratia de CO2 arata cresteri sensibile fata de alte perioade istorice de incalzire !

3.- Este evident ca activitatile umane au contribuit substantial la cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera (dintre care CO2 reprezinta 80%). Contributia cea mai mare revine arderii carbunilor, petrolului si gazelor. De aceea, problema cea mai serioasa care s-a reflectat si in masurile incluse in Protocolul de la Kyoto din 1997, a fost aceea a reducerii acestor surse de poluare, iar in perspectiva – de inlocuire a acestor resurse conventionale cu altele – nepoluante si regenerabile.

4.- Deocamdata, sursele alternative sunt inca insuficiente. Chiar si energia nucleara nu ofera o perspectiva acoperitoare ( dincolo de problemele privind securitatea nucleara).

Energia eoliana si cea solara au intrat in atentie ca surse alternative si multe state au dezvoltat programe impresionante de investitii in acest domeniu. Dar nici ele nu pot garanta decat o mica parte din resursele necesare de substituire a celor conventionale. In plus, desigur, problema randamentelor, a eficientei reprezinta punctul fragil al acestor solutii (ceeace remarca si cirlovacristian ) .

In ultimii ani a aparut o miscare dinamica pentru dezvoltarea utilizarii biocarburantilor. Brazilia are o pozitie de avangarda. 40% din autoturisme folosind etanolul, obtinut din prelucrarea cantitatilor mari de trestie de zahar produse de aceasta tara. In SUA, in ultimii 2 ani se constata o crestere spectaculoasa a investitiilor in instalatiile de producere a etanolului si a biocarburantilor (bio-diesel) – prin prelucrarea cerealelor si a altor produse vegetale. Aceasta pune insa probleme grave in ce priveste asigurarea surselor de hrana atat pentru oameni cat si pentru animale – o problema la fel de serioasa pentru omenire la acest inceput de secol.

In legatura cu aceasta tendinta, Lester Brown a scris un articol referitor la pericolul ca cca.900 milioane automobile existente la nivel mondial sa pericliteze hrana celor 2 miliarde de oameni flamanzi ai planetei. Si asa, in conditiile dinamicii cresterii populatiei si a consumului mediu de alimente, cresterea productiei de cereale si a altor produse agroalimentare incepe sa nu mai faca fata.

5.- De aceea, se vorbeste despre nevoia dezvoltarii cercetarilor pentru o solutie alternativa, viabila si de perspectiva. Se pare ca aceasta ar trebui sa fie hidrogenul – extrem de raspandit in natura, care ar putea constitui o sursa curata, depoluanta si regenerabila. Deocamdata, insa nu exista tehnologiile de obtinere, in conditii accesibile, tehnic si economic, intr-un viitor foarte apropiat. De aceea trebuie gandita o strategie de tranzitie.

6.- Noi, din pacate, in acest plan, facem mult mai putin, chiar si in comparatie cu unele experimente realizate inainte de 1989. Beneficiem de o contributie importanta de cca.30% de energie hidro, produsa de centralele de pe Dunare si de pe raurile interioare, care si ele vor trebui modernizate in anii urmatori. Deasemeni este utila contributia energiei nucleare produse la Centrala de la Cernavoda si sunt binevenite orientarile pentru continuarea investitiilor la grupurile urmatoare ( tehnologia Candu fiind si printre cele mai performante din punctul de vedere al securitatii nucleare).

7.- Facem inca prea putin pentru promovarea de masuri pentru reducerea pierderilor de energie, in retea si la consumatori (inclusiv izolarea termica a cladirilor), ca si a consumurilor specifice – o sursa sigura si totodata o cale de protejare si de economisire a resurselor existente. In acelasi context, daca la nivel global au crescut in mod spectaculos sursele de poluare si de emisii de CO2, un factor esential de echilibru – mare consumator de CO2 – padurile planetei au cunoscut o agresiune activa, concretizata prin reducerea suprafetelor acoperite de paduri de la 2/3 (cca. 57% in prima jumatate a secolului al I9-lea, la cca.25 – 26% astazi). Si agresiunea continua. Interesant, ca aceleasi procente sunt valabile si pentru suprafata actuala a Romaniei. De aceea, protectia padurilor si a spatiilor verzi trebuie sa devina o actiune ampla, pornind de la programe guvernamentale de reimpaduriri pana la masuri severe de respectare a legislatiei din partea administratiei si actiuni ale cetatenilor pentru protectia si dezvoltarea spatiilor verzi.

Ca o mentiune la aceasta ultima problema in Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila – pe termen lung, pana in 2025 preconizam un Program National de impaduriri care sa mareasca suprafata padurilor de la cca.25% la 38%.