Archive for February 9th, 2008

CONSILIUL PROVIZORIU DE UNIUNE NATIONALA

09/02/2008

Astazi, 9 februarie, se implinesc 18 ani de la constituirea Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, care a preluat prerogativele de ORGAN SUPREM AL PUTERII PROVIZORII DE STAT de la Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Acesta a constituit un moment semnificativ in evolutia vietii noastre politice, dupa Revolutia din decembrie.

Precum se stie, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a luat fiinta la sfarsitul zilei de 22 decembrie 1989, dupa fuga lui Ceausescu, la pranz si in conditiile dramatice generate de declansarea diversiunii militare – in jurul orei 18,30 – in sediul CC si extins apoi si in alte puncte fierbinti ( asupra sediului MAPN si mai ales asupra cladirii Televiziunii Romane) – tocmai in scopul impiedicarii formarii unei noi structuri de putere.

La miezul noptii, CFSN a lansat Comunicatul către ţară, care anunta victoria Revoluţiei Române prin inlaturarea de la putere a „clanului Ceausescu” si preluarea intregii puteri a statului. Totodata se prezentau cele 10 puncte programatice ale Revoluţiei Române care contineau inclusiv ideea trecerii de la dictatura spre un regim democratic pluralist. Atunci, insa nu existau structuri politice de partid, se destrama un sistem bazat pe puterea partidului unic, a sistemului partid-stat. Ca si in alte tari foste comuniste, unde au aparut structuri similare, deschise gen forumuri, fronturi, „solidaritate”,etc. si la noi a aparut la Timisoara- „Frontul Democrat” care a proclamat la 20 decembrie – orasul liber Timisoara iar la Bucuresti am adoptat denumirea de Front al Salvării Naţionale (idee lansata de profesorul Melian de la Universitatea Bucuresti, intr-un document transmis „Europei Libere”) – care isi propunea „sa reuneasca toate fortele sanatoase ale tarii, fara deosebire de nationalitate, toate organizatiile si gruparile care s-au ridicat cu curaj in apararea libertatii si demnitatii, in anii tiraniei totalitare”.

Ideea de pluralism politic continuta in Comunicatul către ţară si-a gasit concretizarea in unul din primele documente adoptate de CFSN in 31 decembrie 1989 – Decretul-lege privind constituirea de partide politice.

Pe aceasta baza, in cursul lunii ianuarie s-au constituit si inregistrat oficial 30 de partide politice. CFSN a incercat sa includa in structura sa – ca organ al puterii de stat – si reprezentanti ai partidelor, dar nu a reusit, fiind refuzat expres de unele partide. In ciuda controverselor pe aceasta tema, dupa o discutie si intelegere convenita cu reprezentantii PNŢCD, PNL şi PSDR, conducerea CFSN a convocat o intalnire cu reprezentantii tuturor celor 30 de partide. Atunci s-a adoptat hotararea Privind transformarea CFSN in CPUN ca organ suprem al puterii de stat, hotarare concretizata in Decretul-lege al CFSN privind Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională.

Sub aceste auspicii s-a reunit in ziua de 9 februarie 1990 , in sala din Dealul Mitropoliei, prima sedinta de constituire a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională care a hotarat, in urma unor dezbateri animate, structura noului organ suprem de stat – prin adaugirea la membrii fostului CFSN (FSN, ca partid, abia se constituise si se inscrisese la tribunal: iar cei mai multi membri ai CFSN nu au aderat ulterior la partidul FSN) – cate 3 reprezentanti ai celor 38 de partide existente ( in intervalul 1-9 februarie au mai aparut inca 8 partide) plus reprezentantii organizatiilor minoritatilor nationale si ai AFDPR ( Asociatia Fostilor Detinuti Politici). In sedinta urmatoare CPUN si-a ales un birou executiv compus din : presedinte, 5 vicepresedinti, 1 secretar si 14 membri.

S-a facut astfel un pas inainte in structurarea unui organ provizoriu al puterii, pe baze pluraliste, care a preluat conducerea tarii, a adoptat peste 200 de legi, dintre care cea mai importanta a fost Legea privind alegerile parlamentare si prezidentiale din 20 mai si a asigurat pregatirea si organizarea acestora.

In ciuda starii tensionate, specifica acelei perioade, CPUN a depus o activitate utila si chiar dificila. El a fost o veritabila scoala pentru noi toti in asimilarea unor practici democratice, parlamentare, experienta utila pentru activitatea viitoare a noilor structuri alese la 20 mai. A fost si o premiera interesanta pentru cetatenii tarii, care vedeau pentru prima oara, la televizor, dezbaterile unui forum democratic, urmarite cu mare atentie de intreaga tara.


Update:

– Pentru reimprospatarea memoriei am postat in “PAGINI”

Comunicat catre tara al Consiliului FSN – 22 decembrie 1989

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din 22/12/1989

– Marti 12 februarie 2008 ORA 11,00 la Palatul Parlamentului-sala Drepturilor Omului va avea loc reuniunea de marcare a 18 ani de la infiintarea CPUN

 

DIALOG LA SFARSIT DE SAPTAMANA

@ bucur

Impartasesc multe din aprecieri in legatura cu problemele abordate in comentariile de pe blog – cred ca am raspuns pe larg in cele doua interviuri – din Cronica Romana si din Adevarul care sunt postate in PAGINI- Media

@ ivan1168

Problemele privind certificatele de revolutionar sunt reglementate de Lege ( tema de fond este verificarea si innoirea acestora) . Singurii in masura sa lamureasca lucrurile sunt: Asociatiile de revolutionari, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor si Comisia Parlamentara. Eu nu am nici un fel de atributiuni in acest sector . Stiu insa ca cei care se ocupa de aceste probleme se confrunta cu probleme reale legate de anumite excese din partea unora . Spre exemplu, din toate asociatiile din jud.Timis au fost actualizate cca.500 certificate, in timp ce o singura asociatie din Bucuresti – Metrou – are in evidenta cca.7000. Este clar ca ceva nu este in regula si trebuie sa existe o solutie unica de judecata.

@ duduloi

„greseala regimului comunist” – nu se rezuma la sistemul de stat – au fost probleme fundamentale. In ce priveste lipsa de democratie si de libertate si libera exprimare, ca si ineficienta sistemului – rigid, centralizat – in domeniul economic am evidentiat aceste probleme in texte anterioare.

@ mari63

Cred ca in interviurile din Cronica Romana si Adevarul, postate in Pagini – Media am raspuns pe larg problemelor pe care le ridici

@ carlovacristian

Cred ca am raspuns detaliat intrebarilor adresate, in ce conditii s-a constituit CFSN, in noaptea de 22 decembrie 1989, in conditiile vidului de putere creat de prabusirea de sistem dupa fuga lui Ceausescu si situatia dramatica declansata de diversiunea militara inceputa in sediul CC la ora 18,30 si extinsa in celelalte puncte fierbinti, inclusiv la Televiziune, ceeace ne-a dus la o veritabila stare de asediu.

@ george2000

Hotararea Curtii Constitutionale vizeaza un aspect din activitatea CNSAS – tendinta de a se transforma in instanta care da sentinte. Nu acesta a fost scopul fixat prin lege, ci : ADUNAREA SI GESTIONAREA FOSTEI ARHIVE A SECURITATII, STUDIEREA EI SISTEMATICA SI INLESNIREA CELOR CE DORESC CONSULTAREA PROPRIULUI DOSAR. Pentru persoanele publice sau pentru cei ce aspira la o functie publica – informarea opiniei publice asupra aspectelor privind relatiile posibile, diverse cu organele de securitate, fara ca CNSAS sa pronunte sentinte asupra acestor cazuri.

In ce ma priveste stiu ca am fost supravegheat permanent, incepand cu 1971 (fapt confirmat, in mod discret, de lucratorii din sistem) iar in ultimii 3 ani dinainte de 1989, mai ales dupa evenimentele de la Brasov, filajul se efectua la vedere : 3 echipaje- autoturisme Dacia ma urmareau 24 din 24 atat pe mine cat si pe sotia mea.

Nu m-a interesat si nu ma intereseaza vreun dosar !

O cunostinta mi-a aratat ce soc a avut cand a aflat, din dosar,cine oferea informatii la securitate – persoane foarte apropiate. Ce placere poate oferi o asemenea cunoastere ?!!

Cel mai nociv lucru in toata aceasta operatiune este faptul ca dosarele de securitate si mentalitatea celor care le intocmeau devin criterii de judecata, de referinta si influenteaza gandirea celor de azi ! Unii au capatat o veritabila obsesie in aceasta privinta.

M-a surprins neplacut spre exemplu iesirea impardonabila a tanarului jurnalist Turcescu, intr-o emisiune TV, care si-a permis impolitetea , ca sa nu o numesc altfel, de a-mi atribui mie determinarea arderii unor dosare. Este nu numai o lipsa de conduita decenta dar frizeaza legea in materie de vehiculare a informatiilor false . Resping aceasta modalitate de dezinformare a publicului.

@ smro

Denumirea de Front al Salvării Naţionale i-a apartinut, intradevar, asa cum am spus, profesorului Melian care insa nu a avut nicio legatura cu cei care au constituit CFSN, in noaptea de 22 decembrie 1989. Atat eu, cat si alti membrii ai CFSN am aflat mult mai tarziu de dl.prof.Melian (ca autor al documentului difuzat de Europa Libera). D-sa nu a manifestat niciun interes, dupa cate am inteles, sa se amestece in politica, dupa 22 decembrie.

Inscrisul la care te referi „votati candidatii Frontului Salvării Naţionale” – aparut inainte de Revolutie – nu-si prea gasea motivatia! In ce context sa voteze ? – cand nimeni nu intrevedea inca, nici macar caderea regimului, nicidecum organizarea de alegeri libere!

@ emigrantul

Gresesti in analiza facuta. Desi cu trupe sovietice pe teritoriul lor, cele trei tari mentionate (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria) aveau un grad mult mai mare de libertate de miscare (atat in planul miscarii de idei, cat si in planul politicilor economice, simuland „spirit de disciplina” si subordonare fata de URSS). Si aveau, in fapt, o situatie economica mult mai buna decat Romania – unde dogmatismul lui Ceausescu si politica sa rigida, cazona in economie, inclusiv actiunile intreprinse pentru lichidarea datoriei externe a agravat dramatic starea de criza din economie si efectele asupra vietii oamenilor. Acestea au si accentuat starile de nemultumire si revolta ale cetatenilor – temeiul miscarii populare care a dus la inlaturarea lui Ceausescu , in conditii dramatice ( fara sansa de a beneficia de o formula de trecere pasnica – asa cum s-a reusit in celelalte tari).

Este, deasemenea, falsa afirmatia ca programul FSN „ar fi fost inspirat din perestroika si glasnosti”.

Citeste atent cele 10 puncte programatice din Comunicatul către ţară al CFSN si vei vedea ca nu exista nicio similitudine. Gorbaciov concepea perestroika – o cale de adaptare a economiei sovietice la conditiile pietei internationale, fara reforme structurale, de sistem: iar
glasnosti – liberalizarea de fatada in planul criticii sociale. El nu concepea renuntarea la monopolul partidului unic, nici schimbari de esenta in economie nici promovarea unei economii reale de piata , nici renuntarea la ideologia de stat (ca dealtfel nici destramarea URSS).

Vad ca v-ati insusit si sloganul unor cercuri interesate, cum ca „Iliescu ar fi fost exponentul unor interese URSS” – o veritabila „gogorita” propagandistica!. Printre altele eu m-am manifestat public inca din 1964 in sprijinul ideii de dezaprobare a tezelor lui Hrusciov privind „integrarea socialista” – care vizau de fapt subordonarea economica a tarilor membre CAER, ca si interventia in Cehoslovacia, in 1968 !.

Insa, te contrazici singur atunci cand, fie ii recunosti lui Iliescu „ ideea desfiintarii rolului conducator al unui singur partid” ca si „ introducerea capitalismului in Romania „ – dar, totodata afirmi ca „Iliescu ar fi impus ideile lui Gorbaciov”! Cum se impaca aceste afirmatii?!!

Pot fi de acord cu faptul ca poporul nu intelegea esenta schimbarilor ce aveau loc si ca multi, probabil, nu ar fi dorit un regim capitalist! Ceeace se si reflecta, astazi, in perceptia unor oameni fata de greutatile tranzitiei, exprimata si prin aprecieri nostalgice, rezultate din unele comparatii intemeiate : deteriorarea puterii de cumparare, cresterea insuportabila a cheltuielilor de intretinere, inrautatirea situatiei locative a multor familii, inclusiv posibilitatea unor familii tinere de a avea acces la o locuinta, instabilitatea locurilor de munca, deteriorarea vietii din mediul rural, etc.

@ crudus

Cine este Maries?

Personal, nu am avut prilejul sa il cunosc si nici nu ma intereseaza, Din spusele celor ce il cunosc – este considerat un impostor. Isi atribuie calitati pe care nu le are – chiar si pe aceea de „revolutionar”. Apare ca presedinte al Asociatiei „21 Decembrie”- care i-a reunit initial pe cei ce s-au aflat la baricada de la Intercontinental in noaptea de 21 decembrie 1989. El nu a fost vazut acolo si nu este recunoscut de nimeni drintre participanti.

Nu se stie cum si cand a venit in Bucuresti. Se pare ca e din Caransebes unde se spune ca ar fi fost portar la o echipa locala de fotbal. Nu stiu daca are vreo meserie si daca a practicat-o vreo data ; nici ce studii are !

In schimb, din 1990 a fost unul din personajele prezente permanent la manifestatii de strada. A participat la devastarea cladirii Guvernului in ziua de 18 februarie 1990. A fost vazut in Piata Universitatii, in randul persoanelor cele mai agitate si agresive. Dupa destramarea manifestarii din Piata – imediat dupa alegerile din 20 mai 1990 – a fost printre cei care ii sustinea si incita pe „grevistii foamei” . S-a opus retragerii acestora din Piata dupa intelegerea intervenita in 11 iunie, intre o delegatie a lor si prim viceprimministrul Vatasescu. A ramas de atunci, organizatorul „de serviciu” al diferitelor actiuni de protest.

Intrebarea este: din ce traieste acest om? Cine il finanteaza si il foloseste?!


@ emigrantul

Deoarece mi-ai adresat mai multe intrebari, iti voi raspunde in continuare mai concentrat. De vina este numai TIMPUL :

1.- Sondajul prezentat imi da dreptate. Este prematura lansarea in acest moment a unui contra-candidat. Basescu trebuie lasat sa greseasca „pe mana proprie”.

2.- Despre Stanculescu si sprijinul armatei pentru Iliescu.

Raman valabile aprecierile pe care le-am facut!

„Numirea” lui Stanculescu de catre Nicolae Ceausescu nu era un fapt public si nu avea nici o valoare. Armata nu avea alta solutie si a procedat corect raliindu-se fortelor revolutionare si noilor structuri democratice .Deasemeni, generalul Stanculescu era atunci cel mai eficient lider militar

3.- Citatul din Silviu Brucan contine unele neadevaruri. Nu stiu daca ii apartin ! Eu nu ma vedeam cu Silviu Brucan inainte de 1989, cu atat mai mult in vizite comune, saptamanale, la Ambasada URSS . Si acest fapt este un neadevar. Eu nu mai intrasem in cladirea acestei ambasade dinainte de 1970, ca si mult timp dupa 1989.

Am indoieli asupra faptului ca el ar fi avut discutii directe cu Gorbaciov (se pare ca a discutat cu un consilier al acestuia) cand a fost la Moscova, si cu atat mai mult ca ar fi abordat in vreun fel „ modul de desfasurare al revolutiei romane” ….inclusiv „conservarea partidului unic si adaptarea modelului perestroika”.

Precum se stie nu au existat astfel de idei in programul revolutiei romane continut in Comunicatul către ţară al CFSN (la redactarea caruia, dealtfel, a participat si Silviu Brucan).

Voi posta textul Comunicatului către ţară al CFSN pentru toti cei care nu il cunosc sau pentru reimprospatarea memoriei tuturor.

Cu regret trebuie sa remarc faptul ca Silviu Brucan isi aroga uneori calitati in mod exagerat, merite sau actiuni, fara acoperire in realitate.

4.- Multumesc pentru aprecieri si constatarile expuse. Faptul ca totul ar fi mers ”snur” este doar o impresie de suprafata! Acest ”snur” a costat, din pacate, multe vieti si pierderi materiale si a fost presarat cu multe „surprize” si „detalii” greu de evaluat. Este adevarat, insa ca „miscarea implacabila a revoltei populare” nu lasa loc la echivoc, in ciuda multor ezitari ale unora sau veleitati ale altora ( spre exemplu: cu generalul Gusa am avut multe surprize. Era clar ca era marcat si de ceace traise la Timisoara si de o neincredere evidenta in „ civilii ” – revolutionari, care se instalasera in sediul MAPN. De aceea am decis destituirea lui. Nu l-am numit direct pe generalul Stanculescu in fruntea armatei, din prudenta. Nu cunosteam ce i se putea reprosa din prezenta sa la Timisoara. In plus, el nu avea experienta de comandant, si de actiuni pe probleme de logistica. De aceea l-am preferat pe generalul Militaru – fost sef de stat major si comandant al Armatei a IV-a, inlaturat de Ceausescu si care se manifestase ca un adversar al acestuia, incercand sa participe la o actiune de inlaturare a lui, in anii 1985 -1987. S-a dovedit o solutie nefericita, dovedind stangacii „cazone”, care au provocat o stare conflictuala in armata, fiind nevoiti sa-l inlaturam in februarie si sa-l inlocuim cu generalul Stanculescu, care s-a dovedit un om mai inteligent si abil, reusind sa stabileasca echilibrul si linistea necesara in conducerea armatei.

Astfel de episoade ar putea fi enuntate multe.

Dar, aveti dreptate. Pe fundalul vidului de putere creat in 22 decembrie 1989, dupa fuga lui Nicolae Ceausescu si in posibila adancire a unei stari de anarhie si incertitudini, a fost decisiva aparitia unui factor catalizator , care a dat coherenta si a adunat oamenii si sperantele lor in jurul noii structuri de putere – CFSN. Cred ca in aceasta se exprima rolul meu in acele zile. Asumandu-mi o raspundere NU usoara, m-am straduit sa inspir tuturor – determinare si incredere in drumul pe care am pornit.


@ Cirlovacristian

Retin aprecierile transmise.


@ celfaranume

Daca am „convingerea” ca pe durata cat am fost presedinte am fost informat corect asupra a tot ce misca in Romania”.

Asa ceva nu poate pretinde niciun sef de Stat, chiar in conditii de functionare perfecta a intregului aparat de stat ( vedeti chiar in SUA, actiunea terorista de la 11 septembrie si modul in care a fost luat prin surprindere tot aparatul de securitate al celui mai puternic si bine organizat stat ). Cum am putea pretinde noi asa ceva?

@ bogdan1969

Imi pare rau, dar tot ceeace am relatat pe blog nu sunt noutati! Am vorbit despre aceste probleme inca din anii 1990. Vezi si volumul „Revolutia traita” care contine stenograma discutiei cu Comisia Senatoriala ; volumul „Revolutie si reforma” publicat incepand din 1992; volumul „Revolutia Romana”, ca si cel intitulat „ Viata politica intre violenta si dialog”. In toate aceste relatari nu am ezitat sa mentionez chiar si erorile si faptele pe care le-am regretat ulterior.

Multumesc pentru aprecieri si te asigur ca nu m-am schimbat ca mod de abordare deschisa a lucrurilor si de comunicare si nu cred deasemeni , ca mod de comportament. Nimeni nu mi-a reprosat vreodata lipsa de decenta, spre exemplu. Altminteri cred ca am evoluat in acest timp ca si intreaga noastra societate.


Cateva aprecieri privind raspunsurile la LEAPSA:

@ Maria Barbu

Pline de continut, afirmatiile tale capata o anumita cognotatie : “Daca cineva foloseste un vocabular agresiv, cu termeni sinonimi intolerantei, ori cu termeni vulgari, atunci nu ai cum sa apreciezi opinia persoanei respective, pentru ca te simti agresat ca persoana.
Numesc agresiv si intolerant, dupa modelul proletcultist, limbajul utilizat de intelectualii de la SAR”

As adauga la aceste spuse urmatoarele : De regula, formele nescrise dar asimilate de colectivitatile umane sunt chiar mai puternice decat legile scrise.

 

@ Cirlovacristian

Consemnezi : ˝Bunul simţ nu este o valoare absolută, ci o convenţie care te împiedică˝…Ideea este sustinuta dealtfel si de BibliotecaruBunul simţ nu este o valoare absolută ci o convenţie…Cine sare calul se descalifica”. Frumoase ganduri.

Ar trebui preluate de cat mai multi!

Advertisement